1ra-789/2020 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-789/2020 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-789/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Tomița Mihail, de către inculpatul Gagauz Oleg, de către avocatul

Bojenco Nicolae în numele inculpatului Gagauz Oleg și de către avocatul

Chironachi Vladimir în numele inculpatului Ivașco Constantin, împotriva

deciziei Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 septembrie 2019,

în cauza penală în privința lui

Ivașco Constantin XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Gagauz Oleg XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.04.2011 – 28.06.2013;

instanța de apel: 07.08.2013 – 15.11.2016;

instanța de recurs ordinar: 14.03.2017 – 16.05.2017.

instanța de apel: 23.06.2017 – 17.09.2019;

instanța de recurs ordinar: 17.01.2020 – 01.12.2020.

A C O N S T A T A T :

Constantin și Gagauz Oleg au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a

fost săvârșită de ei.

Constantin și Gagauz Oleg au fost învinuiți de faptul că, la 08 noiembrie

2010, aproximativ la ora 01.00, aflându-se în or. XXXXX, str. XXXXX, lângă

localul „Filciu”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conștientizând caracterul

intenționat al acțiunilor sale, în urma unei cerți apărute cu Fedeanin Andrei,

i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele în diferite regiuni ale

corpului, iar când ultimul a căzut jos, au continuat să-i aplice lovituri, astfel,

1

cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de

excoriații pe antebrațul stâng, genunchiul drept și gambe, traumă cranio-

cerebrală închisă, echimoze pe buza superioară și inferioară, în urma cărora

la 24 noiembrie 2010, a survenit decesul victimei.

- procurorul în Procuratura mun. Comrat, Gaga A., a declarat apel

împotriva sentinței enunțate, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Ivașco Constantin și Gagauz Oleg să fie recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(4) Cod penal, la câte 12 ani

închisoare, fiecare;

- succesorul părții vătămate Fedeanin Anna, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Ivașco Constantin și Gagauz Oleg să fie recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

3.1. În susținerea apelului procurorul a indicat că:

- instanța nu a dat apreciere justă probelor pertinente și concludente,

legal administrate în cadrul urmăririi penale, și anume declarațiilor

succesorului părții vătămate A.Fedeanin, a martorilor N.Tucan, S.Lungu,

D.Cara, V.Chiose, cât și probelor scrise - proceselor-verbale de cercetare la

fața locului, de verificare a declarațiilor inculpaților la fața locului,

raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.11.2010, din care

reiese că partea vătămată a fost bătută de către inculpați;

- instanța incorect și-a întemeiat soluția pe declarațiile martorilor date

în cadrul cercetării judecătorești, pe când urma a lua în considerație

declarațiile lor date la urmărirea penală, unde au descris circumstanțele

comiterii infracțiunii de către inculpați, care, la fel, având calitatea de

bănuiți, au dat declarații, prin care și-au recunoscut parțial vina în comiterea

faptei de care au fost învinuiți;

- instanța urma a aprecia critic declarațiile inculpaților Ivașco

Constantin și Gagauz Oleg, precum și a martorilor N.Tucan, S.Lungu,

D.Cara, V.Chiose date în ședința de judecată în prima instanță, pe motiv că

aceștia sunt în relații bune cu inculpații, fiind prietenii acestora, dând

declarații cu scopul de a-i exonera de la răspundere penală.

depus cerere de apel suplimentar, invocând că instanța a dat probelor

administrate o apreciere greșită, concluzia acesteia se întemeiază doar pe

declarațiile inculpaților și a martorilor date în prima instanță, dar care sunt

contradictorii cu cele date în cadrul urmăririi penale și care, analizate în

ansamblu, dimpotrivă demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea

2

infracțiunii incriminate.

Prima instanță nu a dat apreciere, nu a analizat și nu a motivat de ce

urmează a fi respinse ca probe declarațiile inculpaților date în calitate de

bănuiți și învinuiți, unde ultimii au recunoscut faptul că, în acea seară au

aplicat lovituri victimei, cât și a martorilor S.Lungu și D.Cara date în cadrul

urmăririi penale.

Sunt incorecte declarațiile martorilor date în cadrul cercetării

judecătorești, unde ultimii s-au refuzat de declarațiile lor date în cadrul

urmăririi penale, invocând că au fost influențați psihic de către anchetatori,

deoarece nici una din părți nu a depus vre-o plângere în cadrul urmăririi

penale, prin care ar fi declarat ca au fost influențate întru a da declarații, fapt

dovedit și prin declarațiile colaboratorilor de politie A.Grozdev, N.Tomilî,

A. Ostreva.

Instanța incorect a conchis că din probele prezentate de acuzare nu

rezultă cert că, locul lângă localul „Filciu” este unicul, unde victimei i-au fost

cauzate lovituri și leziuni corporale grave de către inculpați și incorect face

constatarea că lui A.Fedeanin i-au fost aplicate lovituri și pe 16.11.2010, astfel

instanța la adoptarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art.93 Cod de

procedură penală și nu a dat apreciere corectă probelor administrate în

cauză.

noiembrie 2016, apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate

A. Feadeanin au fost respinse ca nefondate.

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva

Dora.

16 mai 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora, casată total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 noiembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Ivașco Constantin și Gagauz Oleg și dispusă

rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

septembrie 2019, au fost admise apelurile declarate, casată total sentința, cu

emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Ivașco Constantin și Gagauz Oleg au fost recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, stabilindu-li-

se pedeapsă lui Ivașco Constantin - sub formă de închisoare pe un termen

de 8 (opt) ani, lui Gagauz Oleg - sub formă de închisoare pe un termen de

3

11(unsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei a fost calculat din 17 septembrie 2019, cu

includerea în termenul executării pedepsei, termenul arestului preventiv și

arestului la domiciliu pentru Ivașco Constantin și Gagauz Oleg din 24

noiembrie 2010 până la 14 decembrie 2012.

Termenul executării pedepsei lui Ivașco Constantin și Gagauz Oleg

urmând a fi calculat din momentul reținerii.

Acțiunea civilă înaintată de Fedenina Anna a fost admisă parțial și s-a

încasat de la Ivașco Constantin și Gagauz Oleg în beneficiul lui Fedenin

Anna, în mod solidar prejudiciul material în mărime de 48 468, 15 lei

(patruzeci și opt mii patru sute șaizeci și opt lei, 15 bani).

A fost încasat de la Ivașco Constantin în beneficiul lui Fedenina Anna

prejudiciul moral în mărime de 70 000 (șaptezeci mii) lei.

A fost încasat de la Gagauz Oleg în beneficiul lui Fedenina Anna

prejudiciul moral în mărime de 70 000 (șaptezeci mii) lei.

8.1 Instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de

fond nu a judecat cauza penală sub toate aspectele, neobiectiv a apreciat

probele administrate la materialele dosarului, cu încălcarea prevederilor art.

101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor și neîntemeiat a ajuns la concluzia de a

adopta o sentință de achitare în privința inculpaților Ivașco Constantin și

Gagauz Oleg, învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 151

alin.(4) Cod penal, pe motiv că inculpații nu au comis infracțiunea dată.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a stabilit în deplină

măsură circumstanțele de fapt și de drept, iar argumentele invocate în

sentința de achitare sunt eronate și lipsite de suport, or instanța de judecată

nu a dat o apreciere justă tuturor probelor, prin coroborarea acestora, fapt

care a derivat în stabilirea eronată a nevinovăției inculpaților Ivașco

Constantin și Gagauz Oleg.

Totodată instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a luat în

considerație circumstanțele care dovedesc vinovăția inculpaților, nefiind

apreciate declarațiile acestora din cadrul audierii lor în calitate de bănuiți,

când acestea și-au recunoscut parțial vina.

La solicitarea procurorului în ședința instanței de apel au fost ascultați

din nou martorii acuzării Lungu Svetlana, Cara Dmitri, Zlatov Piotr, Chiosa

Viorel, audiați și de instanța de fond, declarațiile cărora constituie mărturie

acuzatorie, precum și inculpatul Gagauz Oleg, care a acceptat să facă

declarații.

Instanța de apel a atestat divergențe între declarațiile făcute de către

4

inculpatul Gagauz Oleg la etapa urmăririi penale și în instanța de apel, astfel

fiind audiat în calitate de bănuit Gagauz Oleg la data de 24 noiembrie 2010

a declarat că împreună cu Constantin l-au îndepărtat pe Andrei de la

Svetlana. Atunci i-a aplicat lui Andrei o lovitură cu pumnul în față, de la care

el a căzut la pământ, ridicându-se Fedeanin a vrut să-l lovească, atunci

împreună cu Constantin au început să-i aplice lovituri lui Andrei cu pumnii

în față, de la care Andrei din nou a căzut jos, atunci împreună cu Constantin

au început a-l bate pe Andrei cu picioarele în cap și peste corp câte 2-3

lovituri fiecare. Andrei stătea la pământ și își acoperea fața cu mâinile. De ei

s-a apropiat D.Bolgar și l-a tras într-o parte. Constantin din nou i-a aplicat

câteva lovituri lui Andrei cu mâinile și picioarele în cap și diferite regiuni ale

corpului….el cu Bolgar Dmitri l-au ajutat pe Fedeanin Andrei să se ridice de

jos și s-au îndreptat spre bar. Andrei a spus că se simte rău, îl doare capul,

pe drum el se sprijinea de inculpat…Apoi, el împreună cu Andrei s-au pornit

spre casă. Lângă magazinul ,,Fidesco” Andrei a căzut jos și s-a culcat… a

vrut să-l trezească, i-a dat câteva palme, s-a apropiat Bolgar Dmitri și l-au

dus pe Andrei pe cealaltă parte de drum și l-au așezat pe trotuar lângă

magazinul ,,Fidesco” și a chemat salvarea…La spital lui Andrei i-au acordat

primul ajutor.... el l-a șters pe Andrei de sânge. Fiind audiat în calitate de

învinuit în baza art. 151 alin. (2) Cod penal Gagauz Oleg a indicat că

recunoaște deplin învinuirea și susține declarațiile date în calitate de bănuit

din data de 24 noiembrie 2010. (f.d.53, 67 vol.1).

Alte probe decât declarațiile martorilor și inculpatului Gagauz Oleg,

administrate la instanța de fond și verificate în instanța de apel, sunt:

- rezultatele examinării la fata loculul, reflectate în procesul-verbal din

25.11.2010 și tabelul foto la el(vol.l f.d. 58, 59-60 );

- rezultatele verificării declarațiilor la fața locului cu participarea

bănuitului Gagauz Oleg, reflectate în procesul-verbal din 25.11.2010 și

tabelul foto la el, la care a participat și apărătorul bănuitului Arnaut V.,

potrivit cărui bănuitul Gagauz Oleg a arătat cu lux de amănunte locul unde

a avut loc bătaia între el, Fedeanin și Ivașco. În urma cărei el împreună cu

Ivașco Constantin i-au aplicat câteva lovituri cu pumnul în față, cap, iar

după ce Fedeanin a căzut la pământ, el l-a lovit cu picioarele încă de cîteva

ori în regiunea capului și corpului(vol. I f.d. 61, 62);

- rezultatele expertizei medico-legale nr.2503 din 24.12.2010, conform

căreia decesul cet. Fedeanin A. a survenit în rezultatul traumei cranio-

cerebrale închise manifestată prin hemoragii subarahnoidiene generalizat,

hematom (10 ml) la baza creierului, cheag (10 ml) în ventriculul cerebral

lateral stâng și cheaguri mici în ceilalți ventriculi, cu ramolire pronunțată a

țesutului cerebral adiacent, ce s-a complicat cu edem cerebral pronunțat a

5

țesutului cerebral adiacent, ce s-a complicat cu edem cerebral pronunțat și

sectoare de ramolire în creier (inclusiv trunchiul cerebral și cerebel). Trauma

caranio—cerebrală are legătură cauzală directă cu decesul și se califică ca

vătămare corporală gravă după criteriul pericolului pentru viată. Toate

leziunile descrise au fost produse cu puțin timp înainte de internarea în

staționar prin acțiunea traumatică cu corp (-uri) contondent (-e) sau la lovire

de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate în Ordonanță (agresat

fizic la 08.11.2010). Leziunile corporale depistate (atât fiecare separat, cât și

în comun) nu sânt leziuni mortale, dar trauma cranio-cerebrală depistată se

califică ca vătămare corporală gravă (periculoasă pentru viață) și ca rezultat

a cauzat decesul lui Fedeanin A. Ținând cont de leziunile depistate pe

cadavru, rezultă că cet. Fedeanin A. i-au fost aplicate nu mai puțin de 10-11

lovituri (pe sclere – 1+1, buze – 2, gamba stângă -2, antebrațul stâng -1,

regiunea maleolelor – 2, genunchiul drept -1, gamba dreaptă -1). Ele au fost

produse într-un interval scurt, de aceea nu este posibil de a stabili

consecutivitatea. După primirea leziunilor corporale depistate nu se exclude

posibilitatea de a efectua careva acțiuni de sine stătător de către Fedeanin A.,

dar cu condiția că partea vătămată era în cunoștință. (vol. 1, f.d.96-101).

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 28 din 20 martie

2013, s-a stabilit, că diagnosticarea traumatismului cranio-cerebral la

Fedeanin A. a fost oportună, corectă, urmată de o asistență medicală

calificată și specializată, cu prescrierea tratamentului adecvat. Dar, luând în

considerație caracterul grav al traumei cranio-cerebrale în cazul dat, care a

avut un prognostic nefast și practic a exclus posibilitatea evitării decesului.

Cu leziunile corporale depistate Fedeanin A. a putut să se miște și să se

deplaseze de sine stătător după cauzarea acestora, dar cu condiția că, era în

cunoștință. Echimozele în regiunea buzei superioare și inferioare,

hemoragiile insulare în sclera ochilor, depistate la examinarea medico-legală

a cadavrului cet. Fedeanin A. au fost produse prin mecanismul de lovire cu

corpuri dure contondente (cum ar fi pumnul, piciorul), posibil în timpul și

în circumstanțele indicate în ordonanța (agresat fizic la 08.11.2010), care în

cazul dat nu au fost însoțite de dereglarea integrității dinților sau limbii, dar

au putut să influențeze la formarea traumei cranio-cerebrale, manifestările

și gravitatea cărora selectiv, nu este posibil de stabilit. La examinarea

medico-legală a cadavrului cet. Fedeanin A. sau depistat următoarele leziuni

corporale: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin hemoragii

subarahnoidiene generalizate, hematom (10 ml) la baza creierului, cheag (10

ml) în ventriculul cerebral lateral stâng și cheaguri mici în ceilalți ventriculi,

cu ramolire pronunțată a țesutului cerebral adiacent. Echimoze pe buzele

superioară și inferioară. Hemoragii în sclere. Excoriații pe antebrațul stâng,

6

genunchiul drept și gambe. Toate leziunile date au fost produse prin

acțiunea traumatică cu corp(-uri) contondent(-e) sau la lovirea de acesta,

posibil la timpul și în circumstanțele indicate în ordonanță (agresat fizic la

08.11.2010). Leziunile corporale depistate la Fedeanin A. au fost produse

într-un interval relativ scurt, de aceea de a stabili cu certitudine

consecutivitatea acestora, nu este posibil. (vol. 3, fid.263-279).

Verificând aspectele de fapt și de drept operate de instanța de fond la

adoptarea soluției de achitare a inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco

Constantin de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, instanța de apel a considerat că instanța de fond a adoptat o soluție

contrară circumstanțelor de fapt constatate în ședințele instanței de fond și

de apel, cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual.

Eroarea admisă de prima instanță la adoptarea sentinței de achitare

constă în faptul, că prima instanță a dat o apreciere eronată probelor

administrate, iar din circumstanțele de fapt constatate prima instanță eronat

a conchis că fapta nu a fost săvârșită de către inculpații Gagauz Oleg și Ivașco

Constantin.

Prima instanță a oferit o apreciere generală tuturor probelor

administrate, fără a se referi la fiecare probă în parte, și fără a se expune de

ce nu se poate ține cont de anumite probe cu tentă de acuzare. Bunăoară,

instanța de fond a omis să aprecieze ansamblul și caracterul vătămărilor

corporale constatate la victima Fedeanin Andrei atât în baza expertizei

medico-legale, efectuate în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul efectuării

expertizei medico-legale suplimentare în comisie și să compare nivelul de

coroborare al acestor vătămări, cu declarațiile martorilor și ale inculpaților

Gagauz Oleg și Ivașco Constantin de la urmărirea penală, care inițial au

recunoscut, că l-au bătut pe Fedeanin Andrei cu mâinile și picioarele. Mai

mult, inițial Gagauz Oleg a declarat că după bătaie, el s-a pornit spre casă

împreună cu Fedeanin Andrei, care, ajungând în preajma magazinului

,,Fidesco”, la un moment dat a căzut jos și și-a pierdut cunoștința, iar după

acordarea ajutorului medical la spital, și-a revenit și a plecat acasă.

Aceste declarații corespund cu declarațiile martorilor, care au explicat,

că după bătaie Fedeanin A. se mișca de sine stătător, singur a venit spre bar,

dar și cu Rapoartele de expertiză medico-legale, care au concluzionat, că cu

leziunile corporale depistate Fedeanin A. a putut să se miște și să se

deplaseze de sine stătător după cauzarea acestora, dar cu condiția că, era în

cunoștință.

La judecarea cauzei prima instanță nu a explicat motivele din care

declarațiile martorilor și ale inculpatului Gagauz Oleg nu ar corobora cu

declarațiile acelorași martori și inculpatul Gagauz Oleg de la urmărire

7

penală. Nu a explicat dacă caracterul leziunilor constatate la victima

Fedeanin Andrei ar fi sau nu incompatibile cu circumstanțele declarate de

martori și inculpați la faza urmăririi penale, cât nu a analizat și apreciat

veridicitatea motivelor aduse de martori și inculpați în justificarea faptului

divergențelor declarațiilor sale.

Concluzia instanței de fond privind achitarea inculpaților este una

eronată, or probele administrate au fost incorect apreciate prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, nerespectându-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală. Aceste cerințe ale legii procesual-penale nu au fost

respectate de către instanța de fond, probele administrate pe dosar au fost

apreciate greșit, fapt ce a dus la achitarea incorectă a inculpaților Gagauz

Oleg și Ivașco Constantin, precum că fapta nu a fost săvârșită de către

aceștia.

Instanța de apel a reiterat că nerecunoașterea vinovăției de către

Gagauz Oleg și Ivașco Constantin nu echivalează cu achitarea acestora, or,

este un drept al inculpaților de a nu recunoaște vina, însă există probe

pertinente și concludente, care, în ansamblu cu circumstanțele cauzei,

dovedesc cu certitudine existența faptului săvârșirii acțiunilor de vătămare

gravă a integrității corporale soldată cu decesul victimei și vinovăția

inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin în săvârșirea infracțiunii

incriminate s-a confirmat în totalitate. Astfel, în ședința instanței de apel cu

certitudine s-a constatat, că la 08 noiembrie 2010, aproximativ la ora 01.00,

aflându-se în or. XXXXX, str. XXXXX, lângă localul „Filciu”, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, conștientizând caracterul intenționat al acțiunilor sale, în

urma unei cerți apărute cu Fedeanin Andrei, i-au aplicat multiple lovituri cu

mâinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, iar când ultimul a căzut

jos, au continuat să-i aplice lovituri, astfel, cauzându-i vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață sub formă de excoriații pe antebrațul stâng,

genunchiul drept și gambe, traumă cranio-cerebrală închisă, echimoze pe

buza superioară și inferioară, în urma cărora la 24 noiembrie 2010, a survenit

decesul victimei.

Astfel, instanța de apel cu certitudine a constatat că, la 08 noiembrie

2010, aproximativ la ora 01.00, aflându-se în or. XXXXX, str. XXXXX, lângă

localul „Filciu”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conștientizând caracterul

intenționat al acțiunilor sale, în urma unei cerți apărute cu Fedeanin Andrei,

i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele în diferite regiuni ale

corpului, iar când ultimul a căzut jos, au continuat să-i aplice lovituri, astfel,

cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de

excoriații pe antebrațul stâng, genunchiul drept și gambe, traumă cranio-

8

cerebrală închisă, echimoze pe buza superioară și inferioară, în urma cărora

la 24 noiembrie 2010, a survenit decesul victimei.

Instanța de apel a constatat că, cu toate că declarațiile martorilor făcute

în cadrul ședinței de apel nu indică direct la faptul că anume Gagauz Oleg

și Ivașco Constantin au comis infracțiunea imputată, totuși declarațiile

martorilor și ale inculpaților de la urmărirea penală și alte probe prezentate

la materialele dosarului indică că anume inculpații Gagauz Oleg și Ivașco

Constantin i-au aplicat lui Andrei Fedeanin lovituri cu pumnii și picioarele

pe diferite părți ale corpului, ce a dus la decesul acestuia.

Poziția și declarațiile inculpatului Gagauz Oleg sunt critic apreciate de

instanța de apel, așa cum sunt combătute dur de probele părții acuzării cu o

pondere probatorie net superioară. Este inacceptabil argumentul

inculpatului referitor la faptul că la etapa urmăririi penale, la interogatoriu

nu a asistat avocatul său, precum și faptul că nu a citit declarațiile făcute

fiindcă era obosit, or, în procesul verbal de audiere este prezentă semnătura

avocatului, fapt ce atestă că la efectuarea audierilor nu au fost admise

încălcări, inculpatului nefiindu-i încălcate drepturile procesuale. În acest

context colegiul percepe respectivele afirmații ale inculpatului ca pe o

încercare de a se eschiva de răspunderea penală prin această metodă.

În asemenea circumstanțe colegiul judiciar ajunge la concluzia, că

ponderea probatorie a declarațiilor de acuzare ale martorilor, cât și

declarațiile inculpaților din cardul urmăririi penale, atinge nivelul suficient

pentru a justifica condamnarea inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco

Constantin.

Astfel instanța de apel a constatat săvârșirea cu intenție de către

inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin a faptei penale prevăzute de art.

151 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi: Vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

viață, care a provocat decesul victimei”.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a reținut că, infracțiunea care se

încriminează inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin prevede doar

pedeapsa cu închisoarea, a luat în considerație gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, personalitatea inculpaților, de faptul, că Gagauz

Oleg anterior a fost atras la răspundere penală, la locul de trai se

caracterizează negativ, iar inculpatul Ivașco Constantin nu a comis fapte

prejudiciabile, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpaților, faptul că în

rezultatul acțiunilor infracționale exercitate de inculpați a survenit decesul

victimei, cât și acțiunile în parte a fiecărui inculpat.

Apreciind influența pedepsei asupra corectării si reeducării

9

inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin instanța de apel a conchis, că

corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă doar în condițiile privării

de libertate, găsind de cuviință aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

Totodată, instanța de apel a stabilit, că este neîntemeiată cerința

acuzatorului de stat privind aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal pentru

stabilirea pedepsei definitive pentru cumul de sentințe pentru Gagauz Oleg,

care anterior a fost condamnat la 27 februarie 2009 în baza art. 187 alin. (2),

lit. a), f) și art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal la

pedeapsă definitivă de 4 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fiind suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă de

2 ani, cu prezenta decizie. Or, potrivit art. 97 alin. (1), lit. c) Cod penal,

sentința de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost

făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas

definitivă: 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracțiune gravă. Or,

Gagauz Oleg, anterior a fost condamnat la 27 februarie 2009 în baza art. 187

alin. (2), lit. a), f), care se atribuie la categoria infracțiunii grave și art. 186

alin. (2), lit. d) Cod și la materialele dosarului nu sânt careva probe, că

această sentință a fost pusă în executare.

Din cumul de probe anexate la dosar în acest sens, este doar sentința

de condamnare a lui Gagauz Oleg din 27 februarie 2009 (vol. I, f.d.121-122),

însă nu a fost prezentată de nici o parte, inclusiv de acuzatorul de stat

informația privind punerea în executare a sentinței nominalizate, și că

această sentință este definitivă și irevocabilă.

În cadrul examinării cauzei penale succesorul părții vătămate Tucan

Nicolae, care inițial a fost recunoscut ca succesor al victimei, a formulat

acțiune civilă față de inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin, solicitând

încasarea sumei de 48 468, 15 lei, cu titlu de prejudiciu material, 500.000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral. Cerințe, care au fost susținute și de către

Fedeanina Anna.

Instanța de apel verificând probele prezentate de succesorul părții

vătămate Fedeanina Anna în susținerea pretențiilor invocate pentru

încasarea din contul inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin a

prejudiciului material, a considerat că au fost prezentate suficiente probe în

demonstrarea prejudiciului material cauzat.

Totodată, instanța de apel a luat în considerare suferințele fizice și

morale care au fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpați, precum și de

toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele prezentate de către

succesorul părții vătămate, instanța considerând echitabil de a încasa de la

Ivașco Constantin și Gagauz Oleg în beneficiul lui Fedeanina Anna, în mod

solidar prejudiciul material în mărime de 48 468, 15 lei (patruzeci și opt mii

10

patru sute șaizeci și opt lei 15 bani).

Referitor la volumul prejudiciului moral cauzat succesorului părții

vătămate, instanța de apel a menționat, că deși este cert că succesorul părții

vătămate fără îndoială a avut de suferit inclusiv și moral în urma acțiunilor

ilegale ale inculpaților, prin faptul că a avut retrăiri sufletești, dureri și

suferințe legate de pierderea fiului, însă mărimea prejudiciului moral pretins

de partea vătămată în sumă de 500.000 lei este exagerat de mare, ținând cont

de circumstanțele în care a avut loc infracțiunea.

Astfel, ținând cont de suferințele psihice suportate de succesorul părții

vătămate Fedeanin Anna, instanța de apel în urma unei evaluări echitabile,

va încasa din contul lui Ivașco Constantin în beneficiul lui Fedenina Anna

prejudiciul moral în mărime de 70 000 (șaptezeci mii) lei, precum și va încasa

din contul lui Gagauz Oleg în beneficiul lui Fedenina Anna prejudiciul

moral în mărime de 70 000 (șaptezeci mii) lei, care va fi în măsură să aducă

o satisfacție echitabilă părții vătămate pentru suferințele psihice suportate ca

urmare a decesului fiului său în rezultatul comiterii infracțiunii de către

inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin.

În acest context, instanța de apel a notat că, unul din criteriile

orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că îndemnizația, trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. În termenii Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

și Libertăților Fundamentale ale Omului, acest criteriu se exprimă prin

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel

încât acestea să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici

sume excesiv de mari pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate

pentru victimele daunelor.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail,

prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare;

- inculpatul Gagauz Oleg, prin care a solicitat casarea deciziei, cu

remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului Gagauz Oleg, prin

care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Chironachi Vladimir în numele inculpatului Ivașco

Constantin, prin care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

11

rejudecare.

9.1 În susținerea recursului ordinar declarat procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail a invocat că:

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o

măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Conform prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se tine cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală;

- pedeapsa penală stabilită lui Gagauz Oleg și Ivașco Constantin, este

prea blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale

deoarece potrivit materialelor dosarului, inculpații, deși au săvârșit o

infracțiune cu intenție, adică prevăzute la art.151 alin.(4) Cod penal, această

faptă prejudiciabilă a fost comisă în variantele agravate și anume a provocat

decesul unei persoane, care potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, este o

infracțiune deosebit de gravă, atentând la relații sociale cu privire la

sănătatea persoanei, care pe cale de consecință subsidiar a afectat și relațiile

sociale cu privire la viața persoanei, inculpații Gagauz Oleg și Ivașco

Constantin nu s-au căit sincer de cele comise, Gagauz Oleg anterior a fost

atras la răspunderea penală și a comis infracțiunea în perioada executării

pedepsei, la locul de trai se caracterizează negativ, iar inculpatul Ivașco

Constantin nu a comis fapte prejudiciabile, la locul de trai se caracterizează

satisfăcător și toate aceste circumstanțe chiar dacă și au fost descrise în

conținutul deciziei, nu s-au luat în considerație de către instanța de apel la

stabilirea pedepsei inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin;

- instanța de apel nu a dat și o apreciere faptului, că inculpații au comis

infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal, fiind în stare de

ebrietate alcoolică. Instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită faptei

prejudiciabile și consecințelor produse, de către inculpați, ce s-au soldat cu

decesul unei persoane;

- nu s-au stabilit circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei în

cadrul examinării dosarului penal și nu s-a ținut cont și nu s-a expus

argumentat asupra regulilor de individualizare a pedepsei, asupra gravității

infracțiunii prin care a decedat o persoană;

- instanța de apel eronat s-a axat numai pe prevederile art.97 alin.(l) lit.

c) Cod penal „Prescripția executării sentinței de condamnare”, deoarece în

conformitate cu prevederile art.90 alin.(1) Cod penal „în cazul în care cel

condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă infracțiune

12

intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.85,

dacă, după caz, nu sânt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul

articol”;

- instanța de apel nu a luat în considerație prevederile art.97 alin.(3)

Cod penal, care stipulează că: „Curgerea prescripției se întrerupe dacă

persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, până la expirarea

termenelor prevăzute la alin.(l) și (2), săvârșește cu intenție o nouă

infracțiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea

termenului de prescripție începe din momentul prezentării persoanei pentru

executarea pedepsei sau din momentul reținerii acesteia, iar în caz de

comitere a unei noi infracțiuni - din momentul săvârșirii ei";

- termenul prescripției executării sentinței de condamnare în privința

inculpatului Gagauz Oleg, în baza sentința de condamnare din 27 februarie

2009, nu s-a expirat, și începe să curge din momentul săvârșirii infracțiunii

în cauză.

9.2 În susținerea recursului inculpatul Gagauz Oleg a invocat că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate

în cererea de apel, prin care a comis greșeli de fapt și de drept ce au dus la

emiterea unei soluții neîntemeiate;

- în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii care i-a fost

incriminată, iar hotărârea de condamnare a fost bazată pe presupuneri;

9.3 În susținerea recursului avocatul Bojenco Nicolae în numele

inculpatului Gagauz Oleg a invocat că:

- la adoptarea soluției instanța de apel nu a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art. art. 26, 27, 99-101 Cod de procedură penală,

concluziile instanței contrariu declarațiilor martorilor și a probelor

administrate, au fost interpretate eronat prevederile legii penale și procesual

penale;

- referitor la admiterea apelurilor declarate de către procuror și

succesorul părții vătămate Fedenina Anna, instanța greșit a concluzionat

admiterea acestora pe motiv că a fost dovedită vinovăția lui Gagauz Oleg în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (4) Cod penal, or, probele

administrate au probat doar că între inculpat și partea vătămată a avut loc

un conflict dar care a fost epuizat fără a-i fi cauzate ultimei leziunile

corporale indicate în rapoartele de expertiză;

- argumentele invocate în cererile de apel nu și-au găsit confirmare în

speță, instanța nu a constatat și nu a apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind infracțiunea incriminată lui Gagauz Oleg în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și de drept

material, în coraport cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea

13

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu jurisprudența

CtEDO;

- din actele și lucrările dosarului, se atestă că nici un martor și nici

inculpatul și nici probele materiale nu indică că Gagauz Oleg i-a cauzat

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață lui Fedeanin Andrei. Prin

urmare, este neclar și dubios în baza căror circumstanței instanța „cu

certitudine a constatat" vinovăția inculpatului;

- întreaga Legislație penală și procesual penală determină că

condamnarea persoanei trebuie să se bazeze pe probe veridice și verosimile,

principiu care formează o parte esențială a garanțiilor împotriva

condamnării arbitrare. Faptul că o condamnare este presupusă cu bună-

credință este insuficient pentru a declara că persoanei inculpate i-a fost

asigurat un proces echitabil;

- concluzia instanței nu poate fi reținută ca întemeiată în

circumstanțele în care atât martorii cât și inculpatul au indicat că în cadrul

urmăririi penale au dat declarații sub constrângerea psihică din partea

colaboratorilor organelor de drept. Instanța urma să aprecieze ca veridice

declarațiile date în fața instanței, în lipsa constrângerii, or, faptul că prin

ordonanța din 10 octombrie 2017, a fost respins în pornirea urmăririi penale

pe faptul constrângerii psihice a inculpaților și încetată urmărirea penală din

lipsa faptului infracțiunii, nu denotă că nu a existat o constrângere în

condiția în care circumstanțele invocate au fost verificate de către colegii

persoanelor vizate în plângere, prin urmare, credibilitatea unei astfel de

cercetări este redusă la nivelul minim și nu poate constitui pentru instanță,

unicul motiv de condamnare a unei persoane nevinovate;

- în cauză n-au fost prezentate probe ce ar servi la constatarea

vinovăției inculpatului și, în atare situație, cu certitudine se constată, că prin

ansamblul de probe cercetate, verificate și reapreciate de instanța de apel nu

se confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, este

inadmisibilă condamnarea inculpatului;

- instanța de apel a decis asupra vinovăției inculpatului în lipsa unui

suport probatoriu care ar exclude orice dubiu în acest sens, și ar fi în stare să

stabilească vinovăția inculpatului în baza unor circumstanței obiective.

Concluzia asupra vinovăției inculpatului în mare parte este sprijinită pe

interpretarea sub aspect acuzator a semnificației unor circumstanțe, fără a

avea acoperire în probele cercetate și fără a oferi o explicație logică

întemeiată pe aceste probe;

- probele acuzării doar demonstrează prompt că inculpații au

participat la un conflict la data de 08 noiembrie 2010 în localul „Filciu”, unde

între partea vătămată și inculpați, precum și alte persoane a avut loc un

14

conflict, în cadrul căruia lui Fedianin Andrei i-au fost aplicate câteva lovituri,

însă nici o probă nu demonstrează că anume în acel loc părții vătămate i-au

fost cauzate toate leziunile corporale depistate pe corpul acestuia, ci din

contra, se demonstrează clar că, lângă localul „Filciu” la data de 08

noiembrie 2010 a fost un conflict neînsemnat și, că partea vătămată a mai fost

maltratată în alte circumstanțe de alte persoane. Aceste deducții apar în

urma faptelor constatate și anume că, Fediamin Andrei s-a deplasat de la

baiul „Filciu”, ulterior fiind găsit lângă magazinul „Fidesco” de către

Gagauz Oleg, care a întreprins toate măsurile în vederea acordării primului

ajutor;

- concluzia instanței de apel nu corespunde circumstanțelor de fapt

stabilite, or, hotărârea instanței se bazează strict pe declarațiile de la faza de

urmărire penală, fără a da importantă faptului că aceste declarații nu sunt

susținute de alte probe. Instanța apreciind declarațiile inculpatului și a

martorilor apărării nu face o apreciere și asupra unui șir de probe cercetate

în ședința de judecată.

9.4 În susținerea recursului avocatul Chironachi Vladimir în numele

inculpatului Ivașco Constantin a invocat că:

- instanța de apel greșit a concluzionat admiterea acestora pe motiv că

a fost dovedită vinovăția lui Ivașco Constantin în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 al. (4) Cod penal, or, probele administrate au probat

doar că între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict dar care a fost

epuizat fără a-i fi cauzate ultimei leziunile corporale indicate în rapoartele

de expertiză;

- instanța de apel nu a constatat și nu a apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind infracțiunea incriminată lui Ivașco Constantin în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și de drept

material, în coraport cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu jurisprudența

CtEDO;

- la baza concluziei privind vinovăția inculpatului sânt puse, în

principal, declarațiile martorilor făcute în cadrul urmării penale, cât și

rapoartele de expertiză judiciară, instanța de apel a indicat că, „...cu toate că

declarațiile martorilor făcute în cadrul ședinței instanței de apel nu indică

direct la faptul că anume Gagauz Oleg și Ivașco Constantin au comis

infracțiunea imputată, totuși declarațiile martorilor și ale inculpaților de la

urmărirea penală și alte probe prezentate la materialele dosarului indică că

anume inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin i-au aplicat lui Fedeanin

Andrei lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, ce a dus

la decesul acestuia”;

15

- concluzia instanței nu poate fi reținută ca întemeiată în

circumstanțele în care atât martorii cât și inculpatul au indicat că în cadrul

urmăririi penale au dat declarații sub constrângerea psihică din partea

colaboratorilor organelor de drept. Instanța urma să aprecieze ca veridice

declarațiile date în fața instanței, în lipsa constrângerii, or, faptul că prin

ordonanța din 10 octombrie 2017, a fost respins în pornirea urmăririi penale

pe faptul constrângerii psihice a inculpaților și încetată urmărirea penală din

lipsa faptului infracțiunii, nu denotă că nu a existat o constrângere în

condiția în care circumstanțele invocate au fost verificate de către colegii

persoanelor vizate în plângere, prin urmare, credibilitatea unei astfel de

cercetări este redusă la nivelul minim și nu poate constitui pentru instanță,

unicul motiv de condamnare a unei persoane nevinovate;

- probele la care se face referire ca decisive și care se raportează la

celelalte probe prezentate în susținerea învinuirii și puse la baza

condamnării, relevate în cuprinsul deciziei, în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, nu prezintă garanții de probare certă și concludentă

a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Prin urmare, în

cauză n-au fost prezentate probe ce ar servi la constatarea vinovăției

inculpatului și, în atare situație, cu certitudine se constată, că prin ansamblul

de probe cercetate, verificate și reapreciate de instanța de apel nu se confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate;

- instanța de apel a decis asupra vinovăției inculpatului în lipsa unui

suport probatoriu care ar exclude orice dubiu în acest sens, și ar fi în stare să

stabilească vinovăția inculpatului în baza unor circumstanțe obiective.

Concluzia asupra vinovăției inculpatului în mare parte este sprijinită pe

interpretarea sub aspect acuzator a semnificației unor circumstanțe, fără a

avea acoperire în probele cercetate și fără a oferi o explicație logică

întemeiată pe aceste probe;

- probele acuzării doar demonstrează prompt că inculpații au

participat la un conflict la data de 08 noiembrie 2010 în localul „Filciu”, unde

între partea vătămată și inculpați, precum și alte persoane a avut loc un

conflict, în cadrul căruia lui Fedianin Andrei i-au fost aplicate câteva lovituri,

însă nici o probă nu demonstrează că anume în acel loc părții vătămate i-au

fost cauzate toate leziunile corporale depistate pe corpul acestuia, ci din

contra, se demonstrează clar că, lângă localul „Filciu” la data de 08

noiembrie 2010 a fost un conflict neînsemnat și, că partea vătămată a mai fost

maltratată în alte circumstanțe de alte persoane. Aceste deducții apar în

urma faptelor constatate și anume că, Fediamin Andrei s-a deplasat de la

barul „Filciu”, ulterior fiind găsit lângă magazinul „Fidesco” de către Ivașco

16

Constantin, care a întreprins toate măsurile în vederea acordării primului

ajutor.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate de

către inculpatul Gagauz Oleg, de către avocatul Bojenco Nicolae în numele

inculpatului Gagauz Nicolae și de către avocatul Chironachi Vladimir în

numele inculpatului Ivașco Constantin urmează a fi respinse, iar recursul

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița

Mihail, urmează a fi admis, din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

11.1 Referitor la recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Gagauz Oleg, de către avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului

Gagauz Nicolae și de către avocatul Chironachi Vladimir în numele

inculpatului Ivașco Constantin.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Colegiul atestă că recurenții invocă în calitate de temei pentru recurs

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct.

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

17

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurenți și anume pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că astfel

de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile procurorului și succesorului părții vătămate, decizia cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că sunt neîntemeiate argumentele

recurenților potrivit cărora concluziile instanței de apel contravin

declarațiilor martorilor și a probelor administrate fiind interpretate eronat

prevederile legii penale și procesual penale, or, lecturând hotărârea atacată

Colegiul constată că, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414

alin.(2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, a audiat

suplimentar în ședința instanței de apel martorii acuzării Lungu Svetlana,

Cara Dmitri, Zlatov Piotr, Chiosa Viorel, precum și pe inculpatul Gagauz

Oleg.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel, judecând cauza a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414

Cod de procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub toate aspectele,

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a

ajuns la concluzia de a-i recunoaște vinovați pe inculpații Gagauz Oleg și

Ivașco Constantin de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin.(4)

Cod penal, conform indicilor calificativi – vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care

a provocat decesul victimei.

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel

precum că, învinuirea înaintată inculpaților în baza art. 151 alin.(4) Cod

18

penal este confirmată prin probe pertinente și concludente, care în ansamblu

dovedesc indubitabil vinovăția acestora.

Este corect argumentată și concluzia instanței de apel precum că toate

declarațiile martorilor făcute în cadrul ședinței de apel nu indică direct la

faptul că anume Gagauz Oleg și Ivașco Constantin au comis infracțiunea

imputată, totuși declarațiile martorilor și ale inculpaților de la urmărirea

penală și alte probe prezentate la materialele dosarului indică că anume

inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin i-au aplicat lui Andrei Fedeanin

lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, ce a dus la

decesul acestuia.

La fel, instanța de apel corect a constatat că, prima instanță n-a dat o

apreciere juridică corectă probelor analizate, hotărârea emisă vine în

contradicție cu probele analizate și apreciate de către instanța de apel prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care demonstrează

cu certitudine vina inculpaților Gagauz Oleg și Ivașco Constantin în

comiterea infracțiunii încriminate și care combat poziția primei instanțe

inclusiv și argumentele părții apărării precum că fapta nu a fost săvârșită de

inculpați.

În acest sens, instanța de recurs atestă că instanța de apel întemeiat a

ajuns la concluzia că întreaga sistemă de probe enumerate și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele

și demonstrează, incontestabil, faptul comiterii de către Gagauz Oleg și

Ivașco Constantin a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, iar

prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia de a-i achita pe inculpați de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de ei.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt

invocările recurenților sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ,

sub aspect de apreciere subiectivă, ne fiind expuse argumente veridice în

susținerea erorii pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept.

La acest capitol, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile

recurenților în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de

apel nu a comis erorile de drept invocate de către recurenți, deoarece eroarea

19

gravă de fapt constă în stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor, care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte,

să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt reprezintă discordanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care

materialul probator o susține.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile

recurenților invocate în recursuri, reține că aceștia se referă în mare parte

doar la chestiunea de apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din analiza

textuală a recursurilor ordinare declarate, se constată că autorii fac o proprie

evaluare a materialului probator, considerând că aceasta confirmă

nevinovăția inculpaților Ivașco Constantin și Gagauz Oleg în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.151 alin. (4) Cod penal, insistând asupra achitării

acestora.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la

etapa judecării recursului ordinar nu se analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu se dă apreciere materialului probator și nu se stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta

fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpaților Ivașco Constantin și Gagauz Oleg,

nefiind identificată de instanța de recurs ordinar prezența unei erori grave

de fapt, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești

20

atacate prin prisma temeiului de casare invocat de către recurent și prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că criticile recurenților în această

parte sunt neîntemeiate și declarative.

Prin urmare, se relevă că potrivit art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin.

(1), 417 alin. (1) pct. 8) și 419 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul a îndeplinit obligația legală de a supune verificării

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, drept urmare decizia

instanței de apel cuprinde raționamente, care au dus la caz la admiterea

cererii de apel declarate de către procurorul raionului Comrat, Gaga A.,

casarea sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpații Gagauz Oleg și Ivașco Constantin

au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin.(4) Cod penal.

Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia

atacată, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt

fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate,

constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile

și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la

baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Respectiv, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că,

potrivit statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a

evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și

motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs.

Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este

invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă

refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele

art.6 din Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010).

11.2 Referitor la recursul declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

21

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, cu referire la caz, instanța de apel nu a respectat în deplină

măsură aceste prevederi legale.

În recursul ordinar declarat de procuror, se constată că acesta este

întemeiat în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

De asemenea, din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit reține

că, partea acuzării nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de fond

și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia

instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpaților și neaplicarea la

caz a prevederilor art. 85 Cod penal în privința inculpatului Gagauz Oleg,

ceea ce în consecință a dus la stabilirea injustă a pedepsei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel

sub aspectul menționat mai sus, constată că, la judecarea apelului declarat

de către procuror în partea ce se referă la stabilirea pedepsei inculpaților și

necesitatea aplicării prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal în privința

inculpatului Gagauz Oleg, nu a respectat întocmai prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, adică hotărârea atacată nu cuprinde

motive pe care se întemeiază soluția.

22

Instanța de apel la motivarea soluției adoptate în partea stabilirii

pedepselor inculpaților, a reținut că, corectarea și reeducarea inculpaților este

posibilă doar în condițiile privării de libertate, găsind de cuviință aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare lui Ivașco Constantin pe un termen de 8 ani, iar lui Gagauz

Oleg pe un termen de 11 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, dat

fiind că cel din urmă a avut un comportament mai agresiv față de victimă, anterior

a fost condamnat, iar pedeapsa sub formă de închisoare la caz fiind justificată, în

acest mod fiind atins scopul de corectare și reeducare a inculpaților, însă, nu a

acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei

conform art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art. 75 Cod penal.

Colegiul penal lărgit, menționează că chestiunea de individualizare a

executării pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea atât a unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în

baza căruia este condamnat inculpatul cât și a modului de executare a

acesteia, instanța de judecată fiind singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli,

principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă legală, adică în limitele sancțiunii

legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă este stabilit în dependență

de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod penal,

precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal stabilesc că, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

23

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum

ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

Totodată, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpaților nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a

ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod Penal, urmând ca acestea să fie

aplicate cu referință la cazul concret, aplicabilitatea acestora în raport cu

circumstanțele stabilite, personalitatea făptașului, consecințele survenite, ne

limitându-se doar la descrierea și redarea generală a conținutului normelor

citate sub concluzia neargumentată privind corectitudinea sau

incorectitudinea aplicării normelor legale la numirea pedepsei definitive.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru

justa soluționare a cauzei.

Totodată, instanța de recurs menționează că, în decizia adoptată,

instanța de apel, considerând că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.

85 Cod penal în privința inculpatului Gagauz Oleg, reieșind din faptul că la

24

materialele dosarului este anexată doar sentința de condamnare a lui

Gagauz Oleg din 27 februarie 2009, neavând certitudinea, nu a verificat și nu

a constatat dacă a fost pusă în executare sentința nominalizată, precum și

dacă această sentință este definitivă și irevocabilă,

Analizând circumstanțele cauzei, în raport cu criticile invocate în

recurs, în vederea aplicării a prevederilor art. 85 Cod penal în privința

inculpatului Gagauz Oleg, Colegiul penal lărgit reține că, prin sentința

Judecătoriei Comrat din 27 februarie 2009, Gagauz Oleg, a fost condamnat

în baza art. 187 alin. (2) lit. a), f) și art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea art.84 Cod penal la pedeapsă definitivă de 4 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiind suspendată executarea

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Colegiul penal lărgit relevă că, în prezenta cauză, infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, pentru care a fost condamnat

inculpatul Gagauz Oleg, a fost săvârșită la data de 08 noiembrie 2010, adică

în perioada de probațiune stabilită prin sentința menționată mai sus, fapt ce

a fost constatat și de către instanța de apel în hotărârea adoptată la caz.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței,

dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o

nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite

de sentința anterioară.

Deci, dispozițiile art. 85 Cod penal reglementează modul de aplicare a

pedepsei în cazul unui cumul de sentințe.

Reieșind din conținutul acestei norme, se constată următoarele reguli

la stabilirea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe și anume:

- condamnatul săvârșește una sau mai multe infracțiuni după

pronunțarea primei sentințe, indiferent dacă această sentință a intrat în

vigoare sau nu;

- infracțiunea a fost săvârșită până la executarea completă a pedepsei

principale și complementare stabilită prin prima sentință.

Având în vedere regulile menționate mai sus, Colegiul penal lărgit

consideră că, instanța de apel nu a verificat cu destulă amplitudine incidența

dispozițiilor art. 85 Cod penal, în prezenta speță, ajungând la o concluzie

pripită, că acestea nu sunt aplicabile la caz, invocând prevederile art. 97

alin.(1) lit. c) Cod penal - sentința de condamnare nu se pune în executare

dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în

care aceasta a rămas definitivă: 10 ani, în caz de condamnare pentru o

infracțiune gravă, și faptul că Gagauz Oleg, anterior a fost condamnat la 27

februarie 2009 în baza art. 187 alin. (2) lit. a), f), care se atribuie la categoria

25

infracțiunilor grave și art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal și la materialele

dosarului nu sânt careva probe, că această sentință a fost pusă în executare.

Instanța de recurs consideră că, în urma adoptării unei noi hotărâri în

partea individualizării pedepsei, instanța de apel avea obligația, printre

altele, de a stabili exact și corect mărimea părții neexecutate a pedepsei

numite prin sentința anterioară, până la comiterea infracțiunii în cauza dată

și dacă curgerea termenului suspendării condiționate a pedepsei cu

închisoare până la adoptarea hotărârii de condamnare pentru comiterea

ultimei infracțiuni se consideră parte executată a pedepsei stabilită prin

sentința Judecătoriei Comrat din 27 februarie 2009, ceea ce nu a fost efectuat

de către instanța de al doilea grad de jurisdicție, care de fapt s-a limitat în

acest sens la niște concluzii succinte și neargumentate din punct de vedere

legal, astfel încât partea acuzării să primească un răspuns temeinic referitor

la argumentul de neaplicare a prevederilor art. 85 Cod penal, în prezenta

speță.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră relevante la caz

dispozițiile art. 90 alin. (10) Cod penal, ce urmau a fi luate în considerație și

de către instanța de apel, la individualizarea pedepsei și care stipulează

expres că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o

nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în

condițiile art. 85, dacă, după caz, nu sânt aplicabile prevederile alin. (11) din

prezentul articol. Aceste prevederi legale au fost invocate și de către procuror

în apelul declarat, însă prin prisma acestui argument, instanța de apel nu a

oferit careva răspuns, însă pe de altă parte în argumentarea concluziilor sale

la capitolul individualizării pedepsei inculpatului Gagauz Oleg a reținut

faptul că acesta a comis infracțiunea aflându-se în termen de probă pentru

săvârșirea altei infracțiuni.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea

motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în

speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar

erorile admise de către această instanță, nu pot fi corectate de către instanța

de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond

și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual

penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

26

esențiale invocate în cererea de apel și recurs, nominalizate și în prezenta

decizie; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

inclusiv în partea individualizării și stabilirii pedepsei, precum și a modului

executării acesteia, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO,

și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Gagauz Oleg, de către avocatul Bojenco Nicolae în numele

inculpatului Gagauz Oleg și de către avocatul Chironachi Vladimir în

numele inculpatului Ivașco Constantin.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează parțial decizia Colegiului

Judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 septembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Ivașco Constantin XXXXX și Gagauz Oleg XXXXX, în partea

stabilirii pedepsei definitive lui Gagauz Oleg XXXXX, și dispune rejudecarea

cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de

a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

27