1ra-771/17 — art.151 alin.4 CP

1ra-771/17 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-771/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 noiembrie 2016, declarat

de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora în cauza penală în

privința lui

Ivașco Constantin Xxxxxxxxxx,

născut la xxxxxx, originar și domiciliat

or.Xxxxxx, str.Xxxxxxxxxx

și

Gagauz Oleg Xxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat

or.Xxxxxx, str.Xxxxxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Gagauz Oleg au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de ei.

învinuiți de faptul că, la 08 noiembrie 2010, aproximativ la ora 01.00, aflându-se în

or.Comrat, str.Gavriliuc, lîngă localul „Filciu”, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

conștiintizând caracterul intenționat al acțiunilor sale, în urma unei cerți apărute cu

Fedeanin Andrei, i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele în diferite regiuni

ale corpului, iar când ultimul a căzut jos, au continuat să-i aplice lovituri, astfel,

cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de exoriații pe

antebrațul stâng, genunchiul drept și gambe, traumă cranio-cerebrală închisă, echimoze

pe buza superioară și inferioară, în urma cărora la 24 noiembrie 2010, a survenit decesul

victimei.

- procurorul, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care C.Ivașco și

O.Gagauz să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(4) Cod penal

la câte 12 ani închisoare, fiecare.

1

În argumentarea soluției procurorul a invocat că, instanța nu a dat apreciere justă

probelor pertinente și concludente, legal administrate în cadrul urmăririi penale, și

anume declarațiilor succesorului părții vătămate A.Fedeanin, a martorilor N.Tucan,

S.Lungu, D.Cara, V.Chiose, cât și probelor scrise - proceselor-verbale de cercetare la

fața locului, de verificare a declarațiilor inculpaților la fața locului, raportului de

expertiză medico-legală nr.2503 din 24.11.2010, din care reiese că partea vătămată a

fost bătută de către inculpați; - instanța incorect și-a întemeiat soluția pe declarațiile

martorilor date în cadrul cercetării judecătorești, pe când urma a lua în considerație

declarațiile lor date la urmărirea penală, unde au descris circumstanțele comiterii

infracțiunii de către inculpați, care, la fel, având calitatea de bănuiți, au dat declarații,

prin care și-au recunoscut parțial vina în comiterea faptei de care au fost învinuiți; -

instanța urma a aprecia critic declarațiile inculpaților C.Ivașco și O.Gagauz, precum și

a martorilor N.Tucan, S.Lungu, D.Cara, V.Chiose date în ședința de judecată în prima

instanță, pe motiv că aceștia sunt în relații bune cu inculpații, fiind prietenii acestora,

dând declarații cu scopul de a-i exonera de la răspundere penală;

- succesorul părții vătămate A.Fedeanin, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

C.Ivașco și O.Gagauz să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(4)

Cod penal, invocînd că instanța a dat probelor administrate o apreciere greșită,

concluzia acesteia se întemeiază doar pe declarațiile inculpaților și a martorilor date în

prima instanță, dar care sunt contradictorii cu cele date în cadrul urmăririi penale și

care, analizate în ansamblu, dimpotrivă demonstrează vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii incriminate; - instanța nu a dat apreciere, nu a analizat și nu a

motivat de ce urmează a fi respinse ca probe declarațiile inculpaților date în calitate de

bănuiți și învinuiți, unde ultimii au recunoscut faptul că în acea seară au aplicat lovituri

victimei, cât și a martorilor S.Lungu și D.Cara date în cadrul urmăririi penale; -

incorecte sunt și declarațiile martorilor date în cadrul cercetării judecătorești, unde

ultimii s-au refuzat de declarațiile lor date în cadrul urmăririi penale, invocând că au

fost influențați psihic de către anchetatori, deoarece nici una din părți nu a depus vre-o

plângere în cadrul urmăririi penale, prin care ar fi declarat ca au fost influențate întru a

da declarații, fapt dovedit și prin declarațiile colaboratorilor de poliție A.Grozdev,

N.Tomilî, A.Ostreva; - incorect instanța a conchis că din probele prezentate de acuzare

nu rezultă cert că locul lîngă localul „Filciu” este unicul, unde victimei i-au fost

cauzate lovituri și leziuni corporale grave de către inculpați, și incorect face

constatarea că lui A.Fedeanin i-au fost aplicate lovituri și pe 16.11.2010, astfel instanța

la adoptarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art.93 Cod de procedură penală și

nu a dat apreciere corectă probelor administrate în cauză.

2016, apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate A.Fedeanin au fost

respinse, ca nefondate.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță a adoptat o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, just ajungând la concluzia privind achitarea

inculpaților C.Ivașco și O.Gagauz de sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta nu a

fost săvîrșită de către aceștia.

Instanța de apel, reluând cercetarea judecătorească și audiind în instanța de apel

succesorul părții vătămate A.Fedeanin, martorii A.Tabîrța, P.Zlatov, S.Lungu,

2

V.Chiose, D.Cara, N.Tucan, S.Cevdari, A.Sauca, N.Sapunji, G.Hanganu, T.Cîrma,

A.Gheorghiev și expertul L.Lungu, precum verificând și declarațiile date în cadrul

urmăririi penale de către martorii S.Lungu la 24.11.2010, 28.12.2010 și 05.12.2011,

V.Chiose la 15.12.2010, D.Cara la 24.11.2014, de către inculpații C.Ivașco și

O.Gagauz date în calitate de bănuiți și învinuiți la 24.11.2010 și 26.11.2010, cercetând

și probele scrise ca: informația REI-2 nr.2436 din 08.11.2010, plîngerea

cet.A.Fedeanin din 08.11.2010, procesele-verbale de cercetare și verificare a

declarațiilor bănuitului O.Gagauz la fața locului din 25.11.2010 cu fototabel, rapoartele

de expertiză medico-legale și în comisie nr.2503 din 24.12.2010 și nr.28 din

20.03.2013, a considerat că prima instanță corect și întemeiat i-a achitat pe C.Ivașco și

O.Gagauz, pe motiv că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate nu

și-a găsit confirmare din probele prezentate, deoarece din acestea rezultă doar existența

faptei infracțiunii, adică faptul vătămării intenționate grave a integrității corporale sau

a sănătății, și anume aplicarea lui A.Fedeanin, la data de 08.11.2010 a leziunilor

corporale grave ce au dus nemijlocit la decesul acestuia, fapt constatat și prin raportul

de expertiză medico-legală nr.2503 din 24.12.2010, dar nu și faptul că anume

inculpații ar fi fost autorii faptei.

Astfel, instanța de apel a conchis că s-a dovedit doar faptul că inculpații au fost

participanți la conflictul ce a avut loc la 08.11.2010 lîngă localul „Filciu”, unde între

partea vătămată și inculpați, precum și alte persoane a avut loc un conflict, în cadrul

căruia lui A.Fedeanin i-au fost aplicate lovituri, însă nu a stabilit că anume în acel loc

victimei i-au fost cauzate toate vătămările depistate pe corpul acestuia, că acestea ar fi

fost cauzate anume de către inculpați și dacă anume de la loviturile aplicate de

inculpați a survenit decesul victimei.

Instanța de apel, reținînd declarațiile succesorului părții vătămate A.Fedeanin și

a martorului N.Tucan, care au comunicat nemijlocit cu victima până la deces, cărora

acesta le-a spus că a fost bătut de 6 persoane și de la O.Gagauz pot afla totul, a

concluzionat că victima numindu-l pe O.Gagauz, nu l-a denunțat ca persoană care ar fi

săvârșit infracțiunea, dar ca persoană care deținea o sursă de informație veridică cu

privire la săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, instanța a concluzionat că conflictul lîngă localul „Filciu” din

08.11.2010 nu a fost unicul unde A.Fedeanin a fost bătut de două persoane, că acest

conflict a fost unul neînsemnat și demonstrează faptul că acesta a mai fost maltratat și

de alte patru persoane în alte circumstanțe, deoarece a fost găsit lîngă magazinul

„Fidesco”, unde O.Gagauz îi acorda primul ajutor și a fost chemată ambulanța,

circumstanță confirmată prin declarațiile martorilor D.Cara, A.Sauca, N.Sapunji,

G.Hanganu și T.Cîrma, ceea ce demonstrează că participarea inculpaților la conflict a

avut un caracter neînsemnat și nu a putut produce consecințe pentru victimă.

Reieșind din declarațiile martorilor susmenționați și ale inculpaților, instanța a

conchis că loviturile au fost aplicate părții vătămate atât de inculpatul C.Ivașco, cât și

de inculpatul O.Gagauz, însă nu în cantitatea și de natură, care ar putea în cele din

urmă provoca decesul părții vătămate, ținând cont de faptul că, conform raportului de

expertiză medico-legale nr.2503 din 24.12.2010, decesul lui A.Fedeanin a survenit în

rezultatul aplicării nu mai puțin de 10-11 lovituri, iar partea acuzării nu a putut stabili

cine a provocat leziunile corporale care au cauzat consecințe grave părții vătămate.

Instanța de apel a mai menționat că martorul S.Lungu pe care a acostat-o partea

3

vătămată și în urma acțiunilor ilegale ale căruia a avut loc conflictul, nu a avut nici o

legătură cu inculpații. Persoanele cu care aceasta se odihnea în bar, au fost martori

oculari și participanți ai conflictului, respectiv, inculpații nu au avut motive pentru a

lua parte în mod activ la pedepsirea părții vătămate.

Respectiv, instanța de apel, reținând declarațiile martorilor audiați, cât și probele

scrise, a conchis că acestea nu permit instanței de a face o concluzie univocă că locul

în care a fost bătut A.Fedeanin lîngă barul „Filciu” este locul și timpul definitiv și unic

în care părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale grave, soldate ulterior cu

decesul acestuia, însă din care nu se poate deduce precis vinovăția inculpaților

C.Ivașco și O.Gagauz în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele acuzării și succesorului părții

vătămate referitor la faptul că prima instanță nu a luat în considerație circumstanțele

care dovedesc vinovăția inculpaților C.Ivașco și O.Gagauz în comiterea infracțiunii

imputate, și anume declarațiile acestora date în calitate de bănuiți și învinuiți, conform

cărora dânșii și-au recunoscut parțial vina, pe motiv că din explicațiile inculpaților date

în instanța de apel reiese că, declarațiile inițiale au fost date sub constrângere psihică

din partea colaboratorilor organelor de drept, fără a face cunoștință cu conținutul

proceselor-verbale, din care motiv acestea nu pot fi apreciate ca fiind suficiente pentru

pronunțarea unei sentințe de condamnare.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanță de apel, invocând că

instanța a dat o apreciere incorectă probelor administrate, fară a se expune asupra

tuturor motivelor invocate în apel, referindu-se la aceliași motive ce sînt redate la pct.3

al prezentei decizii, și anume că instanța nu a dat nici o apreciere declarațiilor

martorilor S.Lungu, D.Cara și V.Chiose date în cadrul urmăririi penale, unde aceștia

au declarat cu amănunte circumstanțele comiterii faptei de către inculpați; - instanța nu

și-a motivat concluzia privind respingerea declarațiilor date de O.Gagauz și C.Ivașco

în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuiți și învinuiți, unde aceștia au recunosc

parțial vina, inclusiv și a martorilor S.Lungu, D.Cara și V.Chiose, potrivit cărora

anume inculpații au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate.

invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu

alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin în scopul

constatării circumstanțelor care au importanță pentru aflarea adevărului în cauză.

În baza acestor prevederi legale Colegiul penal conchide că, aceste procedee

probatorii nu au fost îndeplinite de instanța de apel, care nu a dat o apreciere completă

fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate inculpaților și nu s-a

expus de ce respinge probele administrate pe parcursul urmăririi penale în baza cărora

4

O.Gagauz și C.Ivașco au fost învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(4) Cod penal.

Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat

probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, concluzia fiind

întemeiată numai pe declarațiile inculpaților și a martorilor date în cadrul cercetării

judecătorești, fără a fi respinse declarațiile inculpaților și a martorilor date în cadrul

urmăririi penale, care au fost cercetate prin citirea lor de către procuror în urma reluării

cercetării judecătorești în instanța de apel.

Colegiul la acest capitol remarcă că, conform art.93 Cod de procedură penală,

probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul Cod, care

servesc la constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa

soluționare a cauzei. Potrivit alin.(2) al acestei norme, ca probe sânt considerate

declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor obținute în conformitate cu

prevederile legii.

Atât din apelul declarat, cât și din materialele dosarului reiese că, în confirmarea

învinuirii, procurorul ca probă a adus declarațiile date la urmărirea penală de către

C.Ivașco și O.Gagauz în calitate de bănuiți și învinuiți, care au recunoscut că i-au

aplicat lui A.Fedeanin lovituri cu pumnii și picioarele declarînd că:

- inculpatul C.Ivașco „….sărind în ajutor lui Svetlana, Gagauz l-a apucat pe

Andrei de scurtă și l-a îndepărtat de la Svetalana, eu l-am ajutat pe Andrei să se

ridice…, atunci eu i-am aplicat lui Andrei o lovitură cu pumnul în față, apoi i-am

aplicat și o lovitură cu genunchiul în burtă… după care de Andrei s-a apropiat Oleg

Gagauz, care i-a aplicat acestuia lovituri cu picioarele în cap și în diferite regiuni ale

corpului în jur de 4-5, l-a bătut câteva minute. Andrei de la lovituri a căzut la pământ,

acoperindu-și cu mâinile capul. Eu tot i-am aplicat lui Andrei 2-3 lovituri cu piciorul în

burtă, atunci de noi s-a apropiat D.Bolgar, care m-a tras într-o parte de la Andrei, apoi

l-a tras și pe Oleg….Andrei a spus că îl doare foarte tare capul…Oleg a rămas cu

Andrei și cu D.Bolgar afară, iar eu a intrat în local…”;

- inculpatul O.Gagauz ,,…Cu Constantin l-am îndepărtat pe Andrei de la

Svetlana…. Atunci eu i-am aplicat lui Andrei o lovitură cu pumnul în față, de la care el

a căzut la pământ, ridicându-se el a vrut să mă lovească, atunci noi cu Constantin am

început să-i aplicăm lovituri lui Andrei cu pumnii în față, de la care Andrei din nou a

căzut jos, atunci noi cu Constantin am început a-l bate pe Andrei cu picioarele în cap și

peste corp câte 2-3 lovituri fiecare. Andrei stătea la pământ și își acoperea fața cu

mâinile. De noi s-a apropiat D.Bolgar și m-a tras într-o parte. Constantin din nou i-a

aplicat câteva lovituri lui Andrei cu mâinile și picioarele în cap și diferite regiuni ale

corului….Andrei a spus că se simte rău, îl doare capul, pe drum el se sprijinea de

mine…Lîngă ,,Fidesco” Andrei a căzut jos și s-a culcat…eu am vrut să-l trezesc, i-am

dat câteva palme,… cu Dmitrii l-am dus pe cealaltă parte de drum și l-am așezat pe

trotuar lângă magazinul ,,Fidesco” și eu am chemat salvarea…”, declarații pe care

aceștia le-au dat în prezența apărătorului V.Arnaut (f.d.53, 57, 67 v.1), pe care le-au

susținut și fiind audiați în calitate de învinuiți la 22.02.2011, în prezența avocaților

S.Covalenco și I.Izvecov unde, la fel au declarat:

- inculpatul C.Ivașco că „…am aplicat lui A.Fedeanin două lovituri cu palma în

față și o lovitură cu genunchiul în burtă…lui A.Fedeanin de asemenea i-a mai aplicat

5

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului și O.Gagauz…” (f.d.184

v.1);

- inculpatul O.Gagauz că „…susțin declarațiile date în calitate de bănuit la

24.11.2010, … A.Fedeanin primul m-a lovit după ce l-am ridicat de pe Svetlana, cînd

am început a sângera, i-am aplicat două lovituri cu palma în față de la care acesta a

căzut jos, apoi i-am mai aplicat o lovitură cu piciorul în burtă și D.Bolgar m-a

împins…” (f.d.182 v.1).

De asemenea, ca probă care, în opinia procurorului, confirmă vinovăția

inculpaților s-a invocat procesul-verbal de verificare a declarațiilor inculpatului

O.Gagauz la locul infracțiunii, în cadrul căruia aceasta a făcut aceleași declarații,

indicând unde a avut loc fapta și că i-a aplicat lui Andrei lovituri cu pumnii și

picioarele în cap și în diferite regiuni ale corpului (f.d.61-62 v.1), declarații care au fost

făcute într-un timp scurt după comiterea infracțiunii imputate inculpaților, iar

evenimentele ce s-au produs au fost mai recente, ceea ce presupune o sinceritate mai

vădită în astfel de situații, în raport cu declarațiile date ulterior de către ultimii în

instanțele de judecată.

Instanța de apel respingând probele date, pripit a concluzionat că acestea nu pot

fi reținute în confirmarea vinovăției inculpaților, pe motiv că declarațiile de la

urmărirea penală au fost date de inculpați sub constrângere psihică din partea

colaboratorilor organelor de drept, fără a avea careva probe concrete în acest sens și

fără a verifica versiunea dată. Colegiul penal atestă că, în asemenea caz, instanța de

apel, urma să întreprindă măsuri adecvate de verificare a acestor circumstanțe prin

intermediul procurorului, în conformitate cu legislația în vigoare.

La fel, în confirmarea învinuirii, procurorul a adus ca probă declarațiile date la

urmărirea penală de către martorii:

- S.Lungu, care a lămurit că „…au venit Constantin Ivașco și Oleg Gagauz, care

l-au îndepărtat pe A.Fedeanin de la mine…Ivașco Constantin și Gagauz Oleg au

început să-l bată pe Andrei, cum îl băteau nu am văzut… am văzut cum Oleg Gagauz

îl bătea pe Andrei cu picioarele în burtă și cu pumnii în cap. Constantin i-a aplicat lui

Andrei 2-3 lovituri în cap, eu am strigat să nu-l bată, fiindcă am înțeles că-l bat tare.

Constantin s-a apropiat și a început să mă liniștească, iar Gagauz a rămas lîngă Andrei

și continua să-l bată cu picioarele și pumnii….Constantin striga la mine, că din cauza

me-a au bătut băiatul…a doua zi eu i-am spus lui Viorel că Andrei a vrut s-o violeze și

băieții i-au luat apărarea…” , ,,Ivașco i-a aplicat lui Fedeanin cu pumnul 2-3 lovituri în

față…, după care Gagauz a început să-l bată pe Fedeanin cu pumnii în față și burtă, în

jur de 3-4 lovituri, de la care Fedeanin a căzut jos au continuat loviturile cu picioarele

în burtă… Nu am văzut în care regiuni ale coprului i-a aplicat lovituri cu piciorul

Gagauz lui Fedeanin, dar am auzit în jur de 5-6 lovituri…Peste 5-10 minute aceștia s-

au apropiat de local, iar cînd eu am plecat cu Tabîrță, Gagauz și Fedeanin au rămas

lîngă local” (f.d.46-47, 106, v.1);

- D.Cara, care a explicat că „…văzându-i pe ei Fedeanin s-a ridicat, atunci

Gagauz Oleg i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, de la care Fedeanin a căzut la

pământ. Apoi Constantin și Dmitrii Bolgar, care a venit după noi, la fel i-au aplicat lui

Fedeanin lovituri cu pumnul, dar în ce regiune a coprului l-au lovit nu a

văzut…Fedeanin era însîngerat la față…”, ,,Ivașco i-a plicat o lovitură în față, apoi 2-3

lovitur în partea dreaptă, apoi Gagauz din nou l-a lovit pe Fedeanin în picior, Fedeanin

6

a căzut la pămînt… Gagauz atunci cu picioarele i-a aplicat lovituri…în

burtă…Constantin l-a lovit cu piciorul mai jos de genunchi… Gagauz l-a lovit cu

piciorul în față și în cap, Fedeanin s-a apucat de cap, atinci Bolgar Dmitrii a început a

striga și despărți…” (f.d.44-45, 105 v.1);

- D.Chiose, care a relatat că „…Constantin Ivașco mi-a comunicat că un băiat a

vrut s-o violeze pe Svetlana, dar el i-a luat apărarea. Apoi acasă Svetlana mi-a explicat

ce s-a petrecut lîngă barul ,,Filicu”… băiatul pe care nu-l cunoștea a vrut s-o violeze și

i-au luat apărarea. Constantin Ivașco cu încă o persoană l-au bătut pe acel

băiat…ulterior a aflat că pătimitul este Andrei Fedeanin…” (f.d.89 v.1).

Martorii în cauză, au fost avertizați de răspundere penală pentru darea

mărturiilor false, conform art.311, 312 Cod penal, declarațiile cărora, în opinia

procurorului, coroborează cu declarațiile inculpaților date la urmărirea penală, însă

corora instanța de apel nu le-a dat o apreciere completă și obiectivă, și neîntemeiat nu

le-a reținut ca probe ce confirmă vinovăția inculpaților.

La fel, concluziile instanței de apel, precum că A.Fedeanin a fost bătut în alt loc

și în alte circumstanțe de alte persoane, sunt contradictorii cu probele prezente în

cauză, inclusiv cu declarațiile martorilor S.Lungu, D.Cara, D.Bolgar, care a indicat că

anume inculpații i-au aplicat lovituri părții vătămate cu pumnii și picioarele și aceștia

au fost opriți de către D.Bolgar. Însăși inculpații au indicat că de ei s-a apropiat

D.Bolgar și i-a îndepărtat de partea vătămată.

Pripită este constatarea instanței, precum că declarațiile inculpaților și a

martorilor de la urmărirea penală nu pot fi reținute ca probe în confirmarea vinovăției

inculpaților, pe motiv că aceștia nu au făcut cunoștință cu conținutul proceselor-

verbale și nu au fost citite de ei, deoarece instanța nu a ținut cont de faptul că inculpații

au dat declarații în prezența apărătorilor și personal au consemnat la finele proceselor-

verbale că acestea au fost scrise din cele declarate de ei corect, pentru ce au și semnat,

procesele-verbale fiind contrasemnate și de către avocați.

Concluzionând cele expuse mai sus, Colegiul penal constată că în cauză persistă

elementele caracteristice ale erorii grave de fapt, întrucât din examinarea coroborată a

materialului cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului procurorului.

Acest viciu se exprimă prin modul de percepție și analiză a materialului probator

al cauzei, astfel, decizia atacată prezintă neîndoielnic deficiențe sub aspectul motivării,

ea nesatisfăcând cerințele stipulate în art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Potrivit dispoziției art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sînt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori

nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă

participația, contribuția materială a fiecărui participant; circumstanțele atenuante,

agravante, dacă probele corect au fost apreciate ș.a. - toate în ansamblu apreciate de

prima instanță ori reapreciate de instanța de apel prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce

echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată.

7

Erorile judiciare menționate nu pot fi corectate de instanța de recurs, deoarece țin de

desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel, urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să aprecieze toate probele în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417, 101 Cod de

procedură penală.

Luînd în considerație că în Curtea de Apel Comrat nu poate fi format un complet

nou de judecată pentru rejudecarea cauzei, se dispune strămutarea judecării cauzei în

ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

Gheorghieva Dora, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 15 noiembrie 2016 în cauza penală în privința lui Ivașco Constantin și Gagauz

Oleg și dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțarea integrală la 19 iunie

2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

8