1ra-1789/2020 — Art. 186 alin. 2, lit. d CP

Prin Sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 17 septembrie 2018, Guranda Valeriu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod Penal, și stabilită acestuia, pedeapsă sub formă de muncă neremunerat în folosul comunității pe o durată de 180 (una sută optzeci) ore. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța cu sentința, prima instanță a constatat că: Guranda Valeriu, la 02.11.2017 locuitor al satului Cîrnățeni, raionul Căușeni, aflându-se la domiciliul tatălui său pe nume Ceban Valeriu, situat în satul Cîrnățeni raionul Căușeni, unde în ospeție se mai afla și Lipceanu Ruslan, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor din avutul proprietarului, văzând că Lipceanu Ruslan are în posesie un telefon mobil de model „Samsung Galaxy”, pe ascuns a sustras telefonul mobil în cauză, cauzându-i lui Lipceanu Ruslan un prejudiciu material considerabil în sumă de 1500 lei.” 1 Fapta constatată în sarcina inculpatului Guranda Valeriu, prima instanță a calificat-o în baza art.186 al. (2), lit. d) Codul Penal, furtul - adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sentința primei instanțe, a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Moruz Ghenadie, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Guranda Valeriu să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii, prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. 3.1 În susținerea apelului declarat, procurorul a menționat următoarele aspecte: - prima instanță în cazul dat, nu a calculat corect limitele maxime și minime la aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității lui Guranda Valeriu, deoarece limitele maxime, pentru categoria data de infracțiune, conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sunt de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, iar minime de 120 ore; - prima instanță, urma să-i stabilească lui Guranda Valeriu pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, reieșind din limitele maxime și minime, luând în considerație prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, adică de la 120 până la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 10 martie 2020, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința în partea pedepsei, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru primă instanță, în partea respectivă: Astfel, lui Guranda Valeriu, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 186 alin. (2), lit. d) Cod penal și prin aplicarea prevederilor articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa - 160 ore cu muncă neremunerată în folosul comunității. În rest, au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. 4.1 Instanța de apel a statuat că: Motivele invocate în apel ce vizează pedeapsa penală aplicată inculpatului, lea apreciat ca fiind fondate, or prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederile articolelor 7, 61, 67 și 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel, pedeapsa nu este în limitele legii. 2 Potrivit sancțiunii articolului 186 alin. (2) Cod penal, limitele sancțiunii pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității sunt de la 180 la 240 de ore, astfel, fiind raportate la prevederile articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, constituie de la 120 la 160 de ore. Mărimea pedepsei aplicate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 180 (una sută optzeci) ore, stabilită prin sentința atacată, este incomensurabilă și, respectiv, depășește limitele legii. Cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza urmăririi penale și, potrivit articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitei de pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului prin care neinvocând incidența dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei, și să fie completată cu cuvintele: ” a admite ca fondat apelul avocatului în interesele lui Guranda Valeriu”, în rest să se mențină decizia fără modificări. 5.1 În susținerea recursului avocatul Druță Boris în numele inculpatului a invocat că: - în decizie se menționează că instanța de apel "admite apelul” doar al procurorului, deși apel a înaintat și avocatul. Despre avocat s-a preferat a se trece cu tăcerea, ceea ce la părerea sa, nu s-a procedat corect față de institutul de apărare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este 3 indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5.1 din decizie). Totodată, cu referire la alegația recurentului care susține că în decizie se menționează că instanța de apel "admite apelul” doar al procurorului, deși apel a înaintat și avocatul, Colegiul penal, o consideră absurdă întrucât reține din materialele cauzei că sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 17 septembrie 2018, a fost atacată cu apel doar de către procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Moruz Ghenadie, or, potrivit și procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 10 martie 2020, la etapa expunerii poziției sale vis-a-vis de cererea de apel a procurorului, avocatul Druță Boris, și-a exprimat solidaritatea cu poziția acuzatorului de stat, dat fiind faptul că apelul este în favoarea inculpatului(f.d.153). Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Colegiul penal remarcă și faptul că, în conformitate cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal constată că sentința primei instanțe nu a fost atacată cu apel de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, iar instanța de apel nu a înrăutățit situația inculpatului. Prin urmare, instanța de recurs ordinar constată că în drept avocatul Druță Boris în numele inculpatului nu a utilizat calea ordinară de atac apelul, iar recursul ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului nu se încadrează în art. 432 Cod de procedură penală. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată 4 ce nu îndeplinește cerințele legale de formă și conținut, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020, în cauza penală în privința lui Guranda Valeriu xxxxxxx, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 5