1ra-2070/2020 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-2070/2020 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2070/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Nadejda Toma,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 23

octombrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2020, declarate de avocatul Dorin Asandei și de inculpatul

Ermișev Egor xxxx.

anterior condamnat:

1) sentința Judecătoriei Chișinău din 06.03.2017, în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, amnistiat în temeiul art. 2

al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM;

2) sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

28.06.2017, în baza art. 287 alin. (1), 287 alin. (3), 84 Cod

penal la 3 ani 6 luni închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.08.2019 - 23.10.2019,

instanța de apel: 09.03.2020 - 03.09.2020,

instanța de recurs: 24.09.2020 - 16.12.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ermișev Egor

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea parțială a

pedepsei fixate potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău din 28.06.2017, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani și 10 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce,

1

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la 16.06.2019, cu includerea perioadei

arestării preventive de la 09.04.2017 până la 13.12.2017.

De la Ermișev Egor s-a încasat în beneficiul lui Dron Petru prejudiciul material

în mărime de 11.080,71 lei, moral în sumă de 200.000 lei și cheltuielele pentru asistență

juridică în mărime de 10.000 lei.

De la Ermișev Egor s-a încasat suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

01.00, fiind în stare de ebrietate, cu permis de conducere valabil pentru categoria

mijlocului de transport pe care îl ghida, conducând mijlocul de transport ”Peugeot

307”, n/î XXXX, se deplasa în curtea blocului de locuit din bd. Mircea cel Bătrân 18/1,

mun. Chișinău, spre bd. Mircea cel Bătrân. În timpul deplasării, conducătorul

mijlocului de transport, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având o

concentrație de alcool în sânge de 4,09 g/l, fapt consemnat în procesul verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare al alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr. 5921 din 16.06.2019, n-a ținut permanent seama de

împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător

la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, modului de conducere a

vehiculului, n-a apreciat corect situația rutieră reală pe drum în care se afla vehiculul

în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 3 al Regulamentului Circulației

Rutiere, anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, (în continuare

RCR), potrivit cărora „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului -Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sunt provocate de circumstanțe iminente”, a pct. 4 al RCR, care prevede, că ”orice

participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”, a pct. 14 al RCR

care prevede, că conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în

stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub

influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere”, a pct. 45 al RCR, care prevede, că ”1) conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: h)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea

tehnică a vehiculului... d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și cerințele art. 22

alin. 4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007, privind siguranța traficului rutier,

potrivit căruia ”participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care

să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți

2

la trafic”, a pct. 46 lit. a) al RCR care prevede că ”conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care

i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează

pe lângă, copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

invaliditate”, pct. 94 a RCR care prevede că ”în zona rezidențială și cea pietonală

pietonilor li se permite deplasarea atât pe trotuare, cât și pe carosabilul drumului. Ei au

prioritate în raport cu vehiculele, însă nu trebuie să creeze obstacole neîntemeiate

circulației lor. Jocurile copiilor sunt permise pe întreg teritoriul zonei rezidențiale.

Conducătorii de vehicule trebuie să se deplaseze astfel încât să nu creeze obstacole sau

pericol pietonilor. În caz de necesitate, ei sunt obligați să oprească”, a pct. 97 a RCR

”Reglementările secțiunii în cauză își extind acțiunea și asupra circulației prin curți,

precum și pe drumurile de comunicație dintre imobilele de locuit cu multe etaje" și,

manifestând neglijență în circumstanțele sus expuse, nu a reacționat adecvat, n-a luat

în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului, nu a adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de

drum care iar fi garantat securitatea circulației, drept urmare, în afara trecerii de pietoni

a comis tamponarea pietonului Dron Petru, care se deplasa pe partea carosabilă prin

curtea blocului de locuit. În rezultatul impactului pietonului Dron Petru i-au fost

cauzate multiple vătămări corporale, manifestate prin traumatism cranio-cerebral

deschis manifestat prin fractură cominutivă fronto-parietal pe stânga cu deplasare

minimă cu implicarea ambelor lamele; contuzie cerebrală; Hematom subdural frontal

stâng; Hemoragie subrahnoidiană minoră; Fractura sinusul frontal bilateral cu

deplasare; Plagă contuză la nivelul capului; Fractura complex zigomatic pe stânga fără

deplasare; Plagă contuză în regiunea zigomatică dreapta, frontală și pavilionul

auricular drept; Fractura cominutivă în treimea distală a femurului drept deplasarea

fragmentelor cu afectarea canalului medular; Edem al țesuturilor moi și echimoză la

nivelul feței; excoriați la nivelul toracelui, abdomenului, bazinului pe stânga și cotului

stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza

acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală gravă. Luând în considerare

localizarea anatomică și caracterul morfologic a leziunilor corporale constatate,

cauzarea acestora în rezultatul căderii din poziție verticală (ortostatică)- se exclude.

Luând în considerare localizarea anatomică și caracterul morfologic a leziunilor

corporale constatate, putem concluziona că în momentul impactului persoana era în

poziție verticală, fapt consemnat în raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.

201902D1599 din 01 august 2019.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind că probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile lui au fost încadrate pe art. 264 alin. (4) Cod penal, ca încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

3

care conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal

și de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, dar anterior fiind judecat

de mai multe ori, inclusiv și pentru infracțiuni similare, că a săvârșit o infracțiune gravă,

fiind în stare de ebrietate, soldată cu leziuni corporale grave, că inculpatul prezintă un

pericol sporit pentru societate și în special pentru participanții la trafic, în contextul în

care a mai comis infracțiuni similare, adică a mai condus mijlocul de transport în stare

de ebrietate, fapt confirmat prin sentința din 03.03.2017, ce denotă că a dat dovadă de

nepăsare față de legea penală și nu a concluzionat pericolul social, care sunt valori

supreme ocrotite de legea penală, concluzionând că în asemenea situații, pentru a fi

atins scopul legii penale, urmeză a se interveni mai prompt, prin aplicarea unei pedepse

cu executare, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind

echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6

luni cu executare, în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce, iar

în baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, stabilindu-i pedeapsa definitivă 5

ani și 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Totodată, instanța a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod

penal, care este imputată inculpatului are un pericol social ridicat, făcând parte din

domeniul securității circulației și exploatării mijloacelor de transport, ca parte

componentă a securității și ordinii publice, condiționată de neadmiterea la circulația

rutieră a persoanelor în stare de ebrietate alcoolică. Având în vedere că la etapa actuală

mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar conducerea acestora de

către persoane în starea de ebrietate reprezintă grad și mai avansat de pericol, instanța

a conchis că scopul pedepsei putea fi atins doar prin aplicarea față de inculpat și a

pedepsei complementare obligatorii sub forma de anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

De asemenea, instanța a statuat că partea vătămată Dron P. a depus o acțiune

civilă, solicitând încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material în sumă de

11.080,71 lei, moral în mărime de 300.000 lei și suma de 10.000 lei cheltuieli pentru

asistență juridică.

Art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil, prevede că mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Astfel, compensarea prejudiciului moral trebuie să fie echitabilă și proporțională

întinderii suferințelor cauzate lui Dron P., deci fiind exagerată suma de 300.000 lei, iar

echitabilă, suficientă și proporțională în acest sens fiind cea de 200.000 lei, fiind în

4

corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice suportate de către

partea civilă în urma acțiunilor ilicite ale inculpatului.

Asistența juridică în mărime de 10.000 lei, este confirmată prin bonul de plată

nr. 030014 din 15.10.2019, urmând a fi a încasată în beneficiul lui Dron P. de la

Ermișev E., drept cheltuieli pentru asistența juridică realizată de avocat, sumă care este

echitabilă și rezonabilă.

În temeiul art. 229 Cod de procedură penală, este necesar de a dispune încasarea

de la inculpat în contul statului a sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

și pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea inculpatului a unei pedepse nonprivative

de libertate, cu încasarea în beneficiul lui Dron P. a prejudiciului moral în sumă de

10.000 lei și a cheltuielelor pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Apelantul a invocat că, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, dar pedeapsa aplicată este ilegala deoarece art. 85

alin. (1) Cod penal a fost aplicat neîntemeiat. Pedeapsa stabilită prin sentința din

15.01.2014 a fost schimbată din termenul de proba în pedeapsă reală conform hotărârii

Judecătoriei Cahul.

Instanța de fond nu a luat în considerație că exista o alternativă de pedeapsă

prevăzută de legislator, infracțiunea nefiind comisă în termen de probă or, conform art.

61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are ca scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Circumstanțe care ar agrava răspunderea penală a inculpatului instanța de fond

nu a stabilit.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

de personalitatea inculpatului, că acesta s-a căit sincer în cele săvârșite, vinovăția a

recunoscut pe deplin, a contribuit activ la descoperirea infracțiunilor, comunicând

instanței circumstanțele în care a fost săvârsită infracțiunea.

Suma de 200.000 lei, încasată drept prejudiciu moral, este exagerat de mare în

coraport cu infracțiunea comisă, motiv din care inculpatul este de acord să achite

prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei.

Cauza penală nu a fost complicată, a fost examinată în procedură simplificată,

iar suma de 10.000 lei încasată din contul inculpatului este exagerat de mare în coraport

cu lucrul efectuat de avocat.

3.1. A declarat apel și avocatul Sergiu Zaharia, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea inculpatului a unei pedepse mai

blânde, cu reducerea cuantumului sumei de 200.000 lei.

Apelantul a invocat că drept circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal,

s-a reținut recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului.

La stabilirea mărimii prejudiciului moral, instanța de fond nu a luat în

considerație situația financiară a inculpatului, faptul că acesta nu are un loc permanent

de muncă, a regretat ceea ce s-a întâmplat și îi pare rău. Din aceste motive, urmează de

redus cuantumul prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei.

5

3.2. Inculpatul, la fel a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de

libertate, cu încasarea în beneficiul lui Dron P. a prejudiciului moral în sumă de 10.000

lei și a cheltuielelor pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Apelantul a indicat că circumstanțe care ar agrava răspunderea penală, instanța

de fond nu a stabilit.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

că s-a căit sincer în cele săvârșite, vinovăția a recunoscut-o pe deplin, a contribuit activ

la descoperirea infracțiunilor, comunicând instanței circumstanțe în care a fost

săvârsită .

Suma de 200.000 lei, încasată drept prejudiciu moral este exagerat de mare în

coraport cu infracțiunea comisă, motiv din care este de acord să achite prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei.

Cauza penală nu a fost complicată, a fost examinată în procedură simplificată,

iar suma de 10.000 lei este exagerat de mare în coraport cu lucrul efectuat de avocat.

apelurile au fost respinse ca nefondate, indicându-se că termenul de executare a

pedepsei urmează a fi calculat de la data pronunțării prezentei decizii, cu includerea

perioadei deținerii în stare de reținere și arest de la 17.06.2017 până la 17.07.2017 și

de la 16.06.2019 până la 03.06.2020.

Instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de

fond corect a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave prin prisma

art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea au fost săvârșită din imprudență, de

personalitatea inculpatului, care anterior a mai fost judecat, iar antecedentul penal nu

este stins.

Instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a faptei și personalitatea inculpatului,

a constatat că corijarea și reeducarea acestuia a fost posibilă doar cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu executarea în

penitenciar de tip deschis în conformitate cu prevederile art. 72 alin .(2) Cod penal,

ținând cont concomitent și de prevederile art. 3641 Cod de procedura penală.

Anume această pedeapsă - privativă de libertate, stabilită de instanța de fond,

este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin : infracțiunea comisă de către

inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și

personalitatea inculpatului.

Ori, nu poate fi admisă solicitarea apărătorilor privind aplicarea față de Ermișev

E. a unei pedepse mai blânde, nonprivative de libertate, în situația în care în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit că, în urma acțiunilor, deși din imprudență,

6

inculpatul a comis infracțiune în stare de ebrietate, în urma căruia partea vătămată s-a

ales cu leziuni corporale grave.

Mai mult, s-a stabilit că anterior, inculpatul a mai comis infracțiuni, prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, însă acesta nu a făcut concluzii de rigoare și a urcat la

volanul mijlocului de transport în stare de ebrietate.

Prin urmare, pedeapsa stabilită de instanța de fond a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

La momentul comiterii faptei de care se face vinovat inculpatul, dispoziția art.

264 alin. (4) Cod penal prevedea pedeapsa sub formă de închisoare de la 4 la 8 ani, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Deci, este justificată aplicarea în privința inculpatului, a sancțiunii

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Ori, scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului, va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de 3 ani 6

luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar și cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea

sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o noua

infracțiune, se adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

În acest sens, având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 28.06.2017, în baza art. 287 alin. (1), art. 287 alin. (3) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare,

este justă pedeapsa definitivă aplicată inculpatului de 5 ani și 10 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce.

Referitor la termenul inclus în pedeapsă, instanța de fond nu a comis careva

încălcări, or, deși prin sentință a dispus includerea în termenul de pedeapsă stabilit,

timpul aflării inculpatului în stare de arestare preventivă de la 09 aprilie 2017 până la

13 decembrie 2017, prin încheierea din 30.10.2019, a fost înlăturată omisiunea vădită

în partea dispozitivă a sentinței, incluzând în termenul de pedeapsă stabilit, timpul

aflării inculpatului în stare de arest preventiv de la 09 aprilie 2017 până la 13 decembrie

2017, termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din momentul reținerii, adică

de la 16 iunie 2019.

Totodată, acțiunea civilă este întemeiată și justificată în partea încasării

prejudiciului moral, ținând cont de faptul că prin infracțiunea săvârșită, inculpatul i-a

cauzat părții vătămate Dron P., conform raportului de expertiză medico-legală,

vătămări corporale grave, în rezultatul cărora a determinat supunerea părții vătămate

la suferințe fizice și psihice, or, la caz se atestă un raport direct de cauzalitate între

activitatea infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de partea

vătămată, iar legea penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat

7

prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă

privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, iar prin prisma Codului

civil, în cazul vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum

și în cazul privațiunii ilegale de libertate, cel vătămate poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme

principiilor echității.

Reieșind din circumstanțele cauzei, suma de 200.000 lei în beneficiul lui Dron

P., încasată cu titlu de prejudiciu moral de către prima instanță din contul inculpatului,

este suficientă pentru a acoperi suferințele morale cauzate părții vătămate, or, instanța

de fond a ținut cont de semnificația valorilor sociale lezate și prejudiciul cauzat și a

examinat suficient capătul de cerere referitor la încasarea prejudiciului moral.

Instanța de fond just a ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și

fizice a părții vătămate, de impactul accidentului asupra sănătății, de faptul că părții

vătămate au fost cauzate vătămări corporale grave, a suportat tratament, prin urmare,

corect a fost admisă acțiunea civilă și întemeiat s-a dispus încasarea de la inculpatul

Ermișev E. în beneficiul părții vătămate Dron P. suma de 200 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

De asemenea, sumele dispuse spre încasare cu titlu de prejudiciu moral,

constituie o satisfacție echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice cauzate părții

vătămate, prin infracțiune, luând în considerație și faptul că la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, dar

și de starea materială a inculpatului.

Referitor la prejudiciul material, soluția instanței de fond este una justificată, or,

fiind dispusă încasarea sumei de 11.080,71 lei în beneficiul părții vătămate, cu titlul de

prejudiciul material, instanța a soluționat și a constatat cheltuielile suportate de fapt

pentru tratamentul efectuat în urma accidentului comis de inculpat.

Totodată, este legală și încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate Dron P., a cheltuielilor legate de asistență juridică. Astfel, prin bonul de plată

seria QL nr. 030014 din 15.10.2019, s-a atestat că partea vătămată Dron P. a achitat

avocatului suma de 10.000 lei, pentru serviciile juridice în cauza penală.

Ori, pentru aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de

acesta părții vătămate, reținând probele prezentate pentru dovada cheltuielilor

suportate, complexitatea cauzei, instanța de fond justificat a conchis că inculpatul

urmează să achite cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10.000 lei.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotarâri, prin care să-i fie stabilită lui Ermișev

E. o pedeapsă nonprivativă de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu încasarea în

beneficiul lui Dron P. a prejudiciului moral în sumă de 10.000 lei și a cheltuielelor

pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Recurentul a invocat că, circumstanțe care ar agrava răspunderea penală a

inculpatului, instanța de fond nu a stabilit. Drept circumstanțe atenuante, conform art.

76 Cod penal, fiind recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

8

de personalitatea inculpatului, că s-a căit sincer în cele săvârșite, vinovăția în comiterea

infracțiunei a recunoscut-o pe deplin, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

Suma încasată drept prejudiciu moral este exagerat de mare în coraport cu

infracțiunea comisă, motiv din care inculpatul este de acord să achite prejudiciul moral

în mărime de 10.000 lei.

Totodată, cauza penală nu este complicată, a fost examinată în procedură

simplificată, iar suma de 10.000 lei încasată din contul inculpatului este exagerat de

mare în raport cu lucrul efectuat de către avocatul părții vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală.

5.1. Inculpatul, la fel a declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotarâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă

nonprivativă de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu încasarea în beneficiul lui

Dron P. a prejudiciului moral în sumă de 10.000 lei și a cheltuielelor pentru asistență

juridică în mărime de 5000 lei.

Recurentul a invocat că, circumstanțe care i-ar agrava răspunderea penală,

instanța de fond nu a stabilit. Drept circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal,

fiind recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont

că s-a căit sincer în cele săvârșite, vinovăția a recunoscut-o pe deplin, a contribuit activ

la descoperirea infracțiunii, comunicând instanței circumstanțele în care a fost

săvârșită.

Suma încasată drept prejudiciu moral este exagerat de mare în coraport cu

infracțiunea comisă, motiv din care este de acord să achite prejudiciul moral în mărime

de 10.000 lei.

Totodată, cauza penală nu este complicată, a fost examinată în procedură

simplificată, iar suma de 10.000 lei este exagerat de mare în raport cu lucrul efectuat

de către avocatul părții vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

9

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect, se reține că recursurile sunt fondate în drept pe art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care prevăd temeiurile că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct.

5., 5.1. din decizie).

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi

esența circumstanțelor și erorile de drept că hotărârile atacate nu cuprind motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la exigențele

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, și contrar căror

prevederi legale s-ar fi individualizat pedepsele aplicate, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5., 5.1 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare

ale avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să

se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

10

drept material, inclusiv ale art. 6, 7, 16, 61, 75, 85 Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală, conform căror pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte

de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru

săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat examinarea

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar are antecedente

penale, a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește doar cu închisoare de la 4 la 8

ani, fiind în stare de ebrietate, în urma cărei partea vătămată s-a ales cu leziuni

corporale grave, nu a recuperat paguba cauzată părții vătămate, chiar și în prezența

circumstanțelor atenuante invocate de recurenți, suspendarea condiționată a executării

pedepsei în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea

blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4.

din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5, 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct.

5., 5.1 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

11

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune avocatul și inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursuri au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

2.- 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i-

au fost aplicate pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile

ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dorin Asandei și de

inculpatul Ermișev Egor xxxx împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 23

octombrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2020, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 ianuarie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Nadejda Toma

12

13