1ra-483/2020 — art. 241-1 alin. 2 CP

1ra-483/2020 — art. 241-1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-483/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

octombrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Șumila Iurii XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.12.2017 – 12.04.2019

instanța de apel: 16.05.2019 – 02.10.2019

instanța de recurs ordinar: 27.11.2019 – 17.11.2020

A C O N S T A T A T :

2019, Șumila Iurii a fost achitat pe învinuirea în baza art.2411 alin.2 Codul

penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Șumila Iurii a fost reabilitat deplin în temeiul art.2411 alin.(2) Cod

penal.

Au fost lăsate fără soluționare acțiunile civile intentate în cadrul

cercetării judecătorești de către părțile vătămate Frunză Alina și Didenco

Alexei și solicitarea privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

instrumentarea cauzei de către OUP Rezina în sumă de 49,37 lei.

A fost menținută încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 26

iulie 2017 privind aplicarea sechestrului pe bunul imobil cu numărul

cadastral XXXXX, situat în or. XXXXX, str. XXXXX, care aparține lui Șumila

Iurii, timp de o lună de la intrarea în vigoare a sentinței.

de către organul de Urmărire Penală de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art.2411 alin.(2) Cod penal, adică de practicarea ilegală a activității financiare

în lipsa înregistrării și autorizației din partea Băncii Naționale a Republicii

Moldova, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari în următoarele

circumstanțe: Activând în funcția de director al Organizației de

1

Microfinanțare Capital & Credit SRL, înregistrată la 02 octombrie 2009 sub

nr. XXXXX cu adresa: MD-5400, or. XXXXX, str. XXXXX, urmărind scopul

practicării ilegale a activității financiare, contrar prevederilor art.12 alin.(1)

din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, care prevede că

”Nici o persoană nu poate practica activități financiare, care includ

acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără licență emisă de

Banca Națională”, art.8, alin.(1), lit. c) din Legea cu privire la organizațiile de

microfinanțare nr. 280-XV din 22.07.2004, care prevede că ”Organizația de

microfinanțare nu este în drept să colecteze de la persoane, prin ofertă

publică, mijloace financiare rambursabile”, în lipsa înregistrării și

autorizației din partea Băncii Naționale a Republicii Moldova, la 15 ianuarie

2013, aflându-se în or. Rezina, reprezentând Organizația de Microfinanțare

Capital & Credit SRL, a încheiat cu cet. Didenco Alexei contractul sub nr. 5,

în baza căruia cet. Didenco Alexei în calitate de deponent a depus, iar cet.

Șumila Iurii a primit bani în sumă de 250000 (două sute cincizeci mii) lei,

termenul depozitului fiind de la 15 martie 2013 până la 15 septembrie 2013.

Suma depunerii nu a fost întoarsă deponentului.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 18 ianuarie 2015,

aflându-se în or. Rezina, reprezentând Organizația de Microfinanțare

Capital & Credit SRL, a încheiat cu cet. Frunza Alina contractul de depunere

la termen sub nr.2, în baza căruia cet. Frunza Alina în calitate de deponent a

depus, iar cet. Șumila Iurii a primit bani în sumă de 135000 (una sută treizeci

și cinci mii) lei, termenul depozitului fiind 24 luni, de la 18 ianuarie 2015

până la 18 ianuarie 2017. Deponentului i-a fost întoarsă suma de 41513 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 26 februarie 2015,

aflându-se în or. Rezina, reprezentând Organizația de Microfinanțare

Capital & Credit SRL, a încheiat cu cet. Didenco Alexei contractul de

depunere la termen sub nr.4, în baza căruia cet. Didenco Alexei în calitate de

deponent a depus, iar cet. Șumila Iurii a primit economiile personale în sumă

de 60000 (șaizeci mii) lei, termenul depozitului fiind 12 luni, de la 26

februarie 2015 până la 26 februarie 2017. Suma depunerii nu a fost întoarsă

deponentului.

din 07 martie 2019, în cadrul aceluiași proces, avocatului Igor Gandrabur i-a

fost aplicată amendă judiciară în mărime de 40 unități convenționale,

echivalentul a 2000 lei.

- procurorul în Procuratura raionului Rezina, Devder Ludmila, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea totală a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Șumila Iurii să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

2

art.2411 alin.2 Codul penal și condamnat cu stabilirea pedepsei sub formă de

amendă în mărime de 1200 unități convenționale și admiterea acțiunilor

civile;

- partea vătămată Didenco Alexei , prin care a solicitat rejudecarea

cauzei.

4.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- sentința instanței de fond este neîntemeiată, or reieșind din cele

constatate în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a ajuns la

concluzia că instanța eronat a indicat în sentința pronunțată că, nu au fost

prezentate probe care ar demonstra faptul că inculpatul nu a practicat ilegală

activității financiare;

- potrivit prevederilor art.3 și art.8 alin. (1) lit.c) din Legea nr. 280/2004,

activitatea de microfinanțare, reprezintă o activitate de prestare a serviciilor

de microfinanțare, cu excepția colectării de la persoane prin ofertă publică a

mijloacelor financiare rambursabile, iar OM ”Capital & Credit” SRL a

colectat de la părțile vătămate Frunza Alina și Didenco Alexei fără ofertă

publică mijloace financiare rambursabile;

- pentru acceptarea depunerilor de economii de la Frunză Alina și

Didenco Alexei, aceștia trebuiau să fie membrii OM „ Capital & Credit” SRL,

dar părțile vătămate Frunză Alina și Didenco Alexei nu erau membrii

organizației de microfinanțare;

- OM ”CAPITAL&CREDIT” S.R.L nu este în drept să încheie contracte

și să accepte depuneri de la persoane fizice, aceste activități fiind permise

doar băncilor comerciale și asociațiilor de economii și împrumut.

4.2. În motivarea cererii de apel partea vătămată Didenco Alexei a

indicat că nu este de acord cu sentința Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești

din 12 aprilie 2019 din motiv că nu s-a hotărât referitor la acțiunea civilă.

sediul Șoldănești din 07 martie 2019, avocatul Gandrabur Igor a depus

recurs, solicitând casarea acesteia din motiv că de pe data de 04.03.2019 până

la 12.03.201, s-a aflat în concediul medical.

octombrie 2019, a fost admis apelul procurorului în Procuratura rlui. Rezina

și apelul părții vătămate Didenco Alexei, casată integral sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Șumila Iurii a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2411 alin.2 Codul penal și condamnat, în baza acestei Legi,

la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1200 (una mie două sute)

unități convenționale.

A fost admise integral acțiunile civile.

3

A fost încasat de la Șumila Iurii în beneficiul părții vătămate Didenco

Alexei suma de 284248 (două sute optzeci și patru mii două sute patruzeci și

opt) lei.

A fost încasat de la Șumila Iurii în beneficiul părții vătămate Frunză

Alina suma de 149450 (una sută patruzeci și nouă mii patru sute cinzeci) lei.

A fost admis recursul avocatului Gandrabur Igor cu casarea încheierii

protocolare a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 07 martie 2019.

6.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată nu a stabilit corect circumstanțele de fapt și de

drept și a ajuns la concluzia eronată că inculpatul Șumila Iurii nu a săvârșit

infracțiunea, or, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii rezultă din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care urmau a

fi corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Ne cătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția

acestuia este probată prin următoarele mijloace de probă examinate în

instanța de apel și anume: declarațiile părții vătămate Didenco Alexei;

declarațiile părții vătămate Frunză Alina; răspunsul Comisiei Naționale a

Pieței Financiare cu nr.05-1996 din 06.07.2018 (la nr.210 P din 20.06.218 și la

nr.216 P din 21.06.2018); avertismentul nr.05-3672 din 04.10.2016 față de

Șumila Iurii de către Comisia Națională a Pieței Financiare, din care rezultă

că, directorul OM „CAPITAF&CREDIT” SRL.

Instanța de apel a constatat că fapta comisă de către inculpat urmează

a fi calificată în baza art.2411 alin.2 Codul penal, după semnele – practicarea

ilegală a activității financiare, adică de practicarea ilegală a activității

financiare în lipsa înregistrării și autorizației din partea Băncii Naționale a

Republicii Moldova, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Astfel, prima instanță incorect a stabilit că, în acțiunile lui Șumila Iurii

nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.2411 alin.(2)

Cod penal, or latura obiectivă a acestei infracțiuni constă în fapta

prejudiciabilă alcătuită dintr-o acțiune care este însoțită de o inacțiune.

Inacțiunea se exprimă în omisiunea înregistrării și obținerii autorizării în

modul prevăzut de legislație.

Totodată, concluziile primei instanțe referitor la necesitatea achitării

inculpatului rezultă, în mod primordial, din interpretarea legislației în

domeniu.

Instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a interpretat

legislația, referindu-se, în principal, la activitatea de microfinanțare și

confundând noțiunile de microfinanțare și atragerea mijloacelor bănești

4

rambursabile. La caz, urmează a fi reținut că fapta comisă de inculpat constă

în colectarea mijloacelor financiare rambursabile, prin ofertă publică, de la

părțile vătămate Didenco Alexei și Frunza Alina. Această activitate este

permisă doar cu acordarea licenței respective. Conform art.91 Legea cu

privire la antreprenoriat și întreprinderi, se interzice desfășurarea de

activități, altele decât cele înregistrate și autorizate în modul prevăzut de

legislație, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună

ori să colecteze mijloace financiare sau să se înscrie pe liste cu promisiunea

cîștigurilor financiare rezultate din creșterea numărului de persoane

recrutate sau înscrise, indifirent cum se realizează această colectare sau

înscriere pe liste.

Instanța de apel a reiterat că atât art.91 „Activități financiare ilegale”

din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, cât și lit. c) art.8 din

Legea cu privire la organizațiile de microfinanțare sunt norme de referință

pentru art.2411 Cod penal. Însă, nu rezultă că acestea ar fi singurele norme

de referință pentru art.2411 Cod penal, că nu mai există și alte activități

financiare care ar putea forma conținutul acțiunii de practicare a activității

financiare, consemnate în art.2411 Cod penal. Din această perspectivă, în

vederea neadmiterii interpretării lacunare a noțiunii de practicare a

activității financiare, consemnată în art.2411 Cod penal, este necesar să luăm

în considerație prevederile alin.(1) art.26 „Activități financiare permise

băncilor” din Legea instituțiilor financiare a Republicii Moldova, adoptată

de Parlamentul Republicii Moldova la 21.07.19952 : „Băncile pot desfășura,

în limita licenței acordate, următoarele activități: a) acceptarea de depozite

(plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobândă; b) acordarea de

credite (de consum și ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,

finanțarea tranzacțiilor comerciale, eliberarea garanțiilor și cauțiunilor etc.);

c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, în cont propriu sau

în contul clienților (cu excepția subscrierii valorilor mobiliare), de:

instrumente ale pieței financiare (cecuri, cambii și certificate de depozit etc.);

futures și opțioane financiare privind titlurile de valoare și ratele dobânzii;

instrumente privind rata dobânzii; titluri de valoare; d) acordarea de servicii

de decontări și încasări; e) emiterea și administrarea instrumentelor de plată

(cărți de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.); f)

cumpărarea și vânzarea banilor (inclusiv a valutei străine); g) leasing

financiar; h) acordarea de servicii aferente la credit; i) acordarea de servicii

ca agent sau consultant financiar, cu excepția celor de la lit. a) și b); j)

operațiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei

străine; k) acordarea de servicii fiduciare (investirea și gestionarea

fondurilor fiduciare), păstrarea și administrarea valorilor mobiliare și altor

valori etc.; l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiții

5

și acordarea de consultații privind investițiile; m) subscrierea și plasarea

titlurilor de valoare și acțiunilor, operațiunile cu acțiuni; n) orice altă

activitate financiară permisă de Banca Națională a Moldovei”. Așadar,

activitățile financiare specificate la lit. a)-n) alin.(1) art.26 al Legii instituțiilor

financiare – împreună cu activitățile financiare nominalizate la art.91

„Activități financiare ilegale” al Legii cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi, precum și la lit. c) art.8 din Legea cu privire la organizațiile de

microfinanțare – sunt cele care alcătuiesc conținutul noțiunii de practicare a

activității financiare, consemnate în art.2411 Codul penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul a atras mijloace bănești

rambursabile prin ofertă publică. Oferta publică constă în disponibilitatea de

a primi asemenea mijloace bănești de la un cerc nedeterminat (nestabilit în

prealabil) de persoane. Analizând modul de operare a inculpatului și

conținutul discuțiilor dintre inculpat și părțile vătămate, instanța a

concluzionat că atragerea acestor mijloace a avut loc prin ofertă publică. Prin

urmare, pentru asemenea gen de activitate este necesară licențierea. Astfel,

sînt prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute de

art.2411 alin.2 Codul penal.

Instanța de apel a invocat că, la stabilirea pedepsei și mărimea acesteia

urmează a ține cont de criteriile de individualizare a pedepsei. Prin criteriile

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată

este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei

persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei

constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale

și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, cînd ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune. Pentru stabilirea unei pedepse echitabile, instanțele de

judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate

circumstanțele și datele care caracterizează atît negativ, cît și pozitiv

persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei.

Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.art.7,61,75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

6

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este echitabilă atunci

când este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane or, practica

judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Legalitatea pedepsei

impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului penal. Individualizarea pedepsei constă în obligația

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Astfel,

pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

La caz, instanța de apel a reținut că nu au fost stabilite nici

circumstanțe atenuante și nici circumstanțe agravante. Totodată, urmează a

fi stabilită pedeapsa ținând cont și de atitudinea inculpatului față de fapta

comisă.

Totodată, verificând legalitatea și temeinicia încheierii protocolare a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești din 07 martie 2019, instanța de apel a

conchis că, aceasta urmează a fi casată pe motiv, că nu conține o apreciere

corectă și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept, or conform

circumstanțelor invocate de către recurent ultimul și-a onorat obligațiile față

de instanța de judecată.

Conform prevederilor art.201 Codul de procedură penală, amenda

judiciară este o sancțiune bănească aplicată de către instanța de judecată

persoanei care a comis o abatere în cursul procesului penal, caracterizată

inclusiv și prin neprezentarea justificată a apărătorului legal citat la instanță

și neinformarea acestuia despre imposibilitatea prezentării, când prezența

lui este necesară.

Astfel, din circumstanțele invocate de către Gandrabur Igor la caz,

instanța de apel a constatat că, în speța dedusă judecății prima instanță

nejustificat a aplicat amenda judiciară, or la caz au apărut circumstanțe ce

exclud neprezentarea în ședință de judecată a avocatului întemeiat

menționate în recurs, cu anexarea probelor în confirmarea celor declarate și

anume a certificatului medical nr.3312696 din 04.03.2019, conform căruia la

04 martie 2019 până la 12 martie 2019, Gandrabur Igor s-a aflat pe buletin de

boală, prin urmare avocatul Gandrabur Igor era în imposibilitate să se

7

prezinte la ședința de judecată din 07 martie 2019 care a avut loc la

Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești.

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, cu menținerea sentinței;

7.1. În motivarea cererii de recurs ordinar, avocatul a menționat că:

- în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

care a influențat temeinicia soluției adoptate de către instanța de judecată și

la capitolul calificării acțiunilor inculpatului în baza an. 2411 alin.(2) Cod

penal;

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor

inculpatului, și nu a respectat principiile generale ce reglementează

derularea procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor

de către părți;

- decizia instanței de apel este absolut ilegală și neîntemeiată, bazate

pe apreciere eronată a tuturor probelor anexate la dosar, mai mult ca atît și

instanța de apel a examinat cauza unilateral;

- acuzarea nu a acumulat și nu a prezentat în fața instanței careva

probe incontestabile care ar dovedi ceri vinovăția lui în comiterea

infracțiuniei;

- pe parcursul examinării cauzei în urma audierii martorilor, precum

și în urma audierii inculpatului, acesta nu și-a recunoscut vina și nu a fost

dovedită vinovăția lui în comitere infracțiunii imputate;

- unica probă pe care se bazează învinuirea adusă inculpatului sînt

numai declarațiile părților vătămate Didenco Alexei și Frunză Alina care nu

au fost confirmate cu alte probe veridice și directe, care ar demonstra

vinovăția inculpatului;

- instanța de apel a întemeiat condamnarea inculpatului pe o nouă

interpretare a declarațiilor a cărui autor nu a fost audiat de instanță. Astfel,

a adoptat o poziție opusă celei din hotărârea primei instanțe, care l-a achitat

pe inculpat. Adică, în speță, inculpatul a fost declarat vinovat pe baza

acelorași mărturii care a determinat prima instanță să se îndoiască de

temeinicia acestor declarații respingându-le și adoptând o soluție de achitare

a acestuia în primă instanță;

- pronunțarea condamnării tară audierea tuturor martorilor, deși

acesta fusese achitat, este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul

art.6 § 1 din Convenție. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile sale de condamnare pe probele cerceta de către prima instanță,

care a dispus achitare;

8

- Șumila Iurii se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii,

nu are antecedente penale.

partea vătămată Didenco Alexei și de către procurorul în secția

reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin

care au solicitat respingerea recursului.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Potrivit textului recursului declarat, Colegiul atestă că avocatul

Mîrzîncu Aurelia, invocă incidența în prezenta speță, a temeiului de casare

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, temei care este aplicabil atunci când nu

a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În argumentarea recursului declarat prin prisma temeiului de recurs

nominalizat mai sus, în opinia apărătorului probele administrate în ședințele

instanțelor de fond nu demonstrează vinovăția inculpatului Șumila Iurii în

cele incriminate lui, urmând ca acesta să fie achitat, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu

argumentele expuse de apărătorul inculpatului prin prisma temeiului

invocat pentru recurs, Colegiul consideră că, în prezenta speță criticile

ultimului sânt neîntemeiate, deoarece instanța de apel justificat a ajuns la

concluzia că inculpatul Șumila Iurii se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2411 alin. (2) Cod penal, cu constatarea și reținerea stărilor

9

de fapt, și de drept, în care sunt prezente toate elementele constitutive ale

infracțiunilor menționate.

Criticile apărătorului Mîrzîncu Aurelia, precum că organul de

urmărire penală în învinuirea adusă nu a acumulat și nu a prezentat în fața

instanței careva probe incontestabile care ar dovedi cert vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii, sunt neîntemeiate, deoarece reieșind

din soluția instanței de apel adoptate la caz, Colegiul reține că aceasta a

nominalizat cumulul de probe ce dovedește comiterea infracțiunii săvârșite

de inculpat.

Totodată, instanța de recurs relevă, că criticile formulate de recurent în

recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei

penale în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârea adoptată,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune. Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt

ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în

cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept.

Colegiul lărgit reține că, instanța de apel a examinat și reținut probele

ce confirmă vinovăția lui Șumila Iurii în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2411 alin.(2) Cod penal, relevante fiind îndeosebi declarațiile părții

vătămate Didenco Alexei, declarațiile părții vătămate Frunză Iulia precum

și avertismentul nr. 05.3672 din 04.10.2016 față de Șumila Iurii de către

Comisia Națională a Pieței Financiare, astfel, instanța de apel a avut

suficiente motive pentru a concluziona despre vinovăția lui Șumila Iurii.

În prezenta speță, instanța de recurs atestă, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, Șumila Iurii în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2411 alin.(2) Cod penal - practicarea ilegală a

activității financiare, adică de practicarea ilegală a activității financiare în

lipsa înregistrării și autorizației din partea Băncii Naționale a Republicii

Moldova, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia instanței

de apel precum că prima instanță incorect a stabilit că, în acțiunile lui Șumila

Iurii nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.2411

alin.(2) Cod penal, or, latura obiectivă a acestei infracțiuni constă în fapta

prejudiciabilă alcătuită dintr-o acțiune care este însoțită de o inacțiune.

Inacțiunea se exprimă în omisiunea înregistrării și obținerii autorizării în

modul prevăzut de legislație.

10

Colegiul penal lărgit reține și faptul că, în recursul declarat recurentul

critică în bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu

au fost apreciate la justa valoare probele prezentate, în opinia cărora acestea

nu dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate lui.

Însă, verificând temeinicia deciziei adoptate de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit consideră că criticile menționate nu și-au găsit

confirmarea la caz, deoarece în urma analizei hotărârii contestate, atât

cumulul de probe prezentate de către partea acuzării, cât și cele prezentate

de către partea apărării, toate au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, raportat la criticile recurentului, Colegiul penal lărgit

reiterează că acesta se referă în principiu la chestiunea de apreciere a

probelor. Prin urmare, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar

declarat, se constată că autorii acestuia expun conținutul unor probe

cercetate de instanța de apel, care în opinia acestora dovedesc nevinovăția

inculpatului.

Colegiul penal lărgit reiterează că, aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere

a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și

toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării acestora.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului, or, din

materialele dosarului penal rezultă cu certitudine că Șumila Iurii, activând

în funcția de director al Organizației de Microfinanțare ”Capital & Credit”

SRL, înregistrată la 02 octombrie 2009 sub nr. XXXXX cu adresa: MD-5400,

or. XXXXX, str. XXXXX, urmărind scopul practicării ilegale a activității

financiare, în lipsa înregistrării și autorizației din partea Băncii Naționale a

Republicii Moldova, la 15 ianuarie 2013, aflânduse în or.Rezina,

reprezentând Organizația de Microfinanțare Capital & Credit SRL, a încheiat

cu cet. Didenco Alexei contractul sub nr. 5, în baza căruia cet. Didenco Alexei

11

în calitate de deponent a depus, iar cet. Șumila Iurii a primit bani în sumă de

250000 (două sute cincizeci mii) lei, termenul depozitului fiind de la 15

martie 2013 până la 15 septembrie 2013. Suma depunerii nu a fost întoarsă

deponentului. Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 18 ianuarie

2015, aflându-se în or. Rezina, reprezentând Organizația de Microfinanțare

Capital & Credit SRL, a încheiat cu cet. Frunza Alina contractul de depunere

la termen sub nr.2, în baza căruia cet. Frunza Alina în calitate de deponent a

depus, iar cet. Șumila lurii Ion a primit bani în sumă de 135000 (una sută

treizeci și cinci mii) lei, termenul depozitului fiind 24 luni, de la 18 ianuarie

2015 până la 18 ianuarie 2017. Deponentului i-a fost întoarsă suma de 41513

lei. Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 26 februarie 2015,

aflându-se în or. Rezina, reprezentând Organizația de Microfinanțare

Capital & Credit SRL, a încheiat cu cet.Didenco Alexei contractul de

depunere la termen sub nr.4, în baza căruia cet.Didenco Alexei în calitate de

deponent a depus, iar cet. Șumila Iurii a primit economiile personale în sumă

de 60000 (șaizeci mii) lei, termenul depozitului fiind 12 luni, de la 26

februarie 2015 până la 26 februarie 2017.

Subsecvent instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia contestată

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum

este indicat în pct. 6.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, or, în cazul în care instanțele de fond și-

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca

justificate concluziile instanței de apel, privind constatarea vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate lui Șumila Iurii, nefiind

stabilite careva erori de drept, care a-r genera necesitatea intervenirii

instanței de recurs în hotărârea atacată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile

recurentului sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul ordinar

declarat, sunt nefondate, fiind axate pe mențiuni de ordin general, ce poartă

caracter de dezacord din punctul său de vedere, care în esență nu conțin o

expunere concretă a temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

12

penală cu o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs despre

necesitatea temeinică de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursul declarat în cauză este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui Șumila Iurii XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

13