1ra-858/20 — art. 190 alin.5 CP

1ra-858/20 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-858/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Рrосurаturа de circumscripție Bălți,

Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 07 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Istrati Artur xxxxxx, năsut la xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: :08.02.2018 - 14.02.2019;

Instanța de apel: 12.03.2019 - 07.11.2019;

Instanța de recurs: 02.01.2020 – 10.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Artur a fost achitat pe cauza penală intentată în privința acestuia, fiind

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

organul de urmărire penală precum că, acționând cu intenție unică, prin mai

multe acțiuni infracționale identice, comise cu același scop și prin aceeași

metodă, în perioada anilor 2013-2014, sub pretextul investirii mijloacelor

bănești într-o afacere care are ca gen de activitate vânzarea-cumpărarea

cerealelor, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit ilicit de la

Stadnițchi Vitalie mijloace în sumă totală de 210 000 lei, prin ce i-a cauzat

părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept,

organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.190

alin.(5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzare de daune în

proporții deosebit de mari.

Bălți, Sergiu Marcauțan, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

1

саuzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Istrati Artur să-i fie aplicată o

pedeapsă prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal, sub formă de închisoare

pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de mânuirea mijloacelor

bănești pe un termen de 3 ani.

3.1 În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- instanța de judecată a constatat greșit învinuirea adusă inculpatului

de către acuzatorul de stat;

- este vădit că faptele întreprinse de Istrati Artur întrunesc elementele

componenței de infracțiune prevăzută de art.190 alin.(5), și nicidecum nu

pot fi apreciate drept relații de natură civilă dintre Istrati Artur și Stadnițchi

Vitalie, după cum a apreciat instanța de fond cu referire la lipsa laturii

obiective și a laturii subiective a infracțiunii de escrocherie în faptele

inculpatului.

- caracterul înșelător al acțiunilor inculpatului rezultă din declarațiile

părții vătămate Stadnițchi Vitalie, care a explicat că anterior inculpatul

împrumuta de la acesta sume de bani, motorină, însă tot timpul îi restituia;

- caracterul infracțional al faptelor inculpatului este demonstrat și de

circumstanțele în care inculpatul Istrati Artur, folosindu-se de încrederea

părții vătămate Stadnițchi Vitalie, a dobândit de la acesta suma de 210 000

lei, pe care ulterior a însușit-o;

- latura obiectivă a infracțiunii imputate a fost realizată pe deplin de

către inculpatul Istrati Artur, în acțiunile căruia se conține și latura

subiectivă a infracțiunii de escrocherie incriminate de art.190 alin.(5) Cod

penal;

- consideră că corijarea inculpatului este posibilă doar fiind izolat de

societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă ce va

corecta vinovatul și va asigura scopul pedepsei.

2020, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către prima instanță, nefiind prezente careva temeiuri de casare

a sentinței. Prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate prin prisma

utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege și în mod just a conchis asupra achitării inculpatului

Istrati Artur de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal.

Împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Istrati Artur au fost

2

constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării și apărării

în cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Cod de procedură penală, iar prima instanță a ajuns corect și în mod

justificat la concluzia că inculpatul Istrati Artur, urmează a fi achitat, din

motiv că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că, probele acumulate la urmărirea penală

și cercetate în ședința primei instanțe și apel nu atestă existența în acțiunile

lui Istrati Artur, a faptei infracționale prevăzută de art.190 alin.(5)Cod Penal.

Totodată, instanța de apel, reluând cercetarea judecătorească pe caz

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, a corectat eroarea mecanică

a primei instanțe și a constatat învinuirea adusă inculpatului Istratii Artur

conform ordonanței privind modificarea învinuirii din 12.12.2018 în

corespundere cu art.394 alin.(3) pct.1 Cod de procedură.

Instanța de apel a constatat, că prima instanță respectând prevederile

legii, în partea descriptivă a sentinței de achitare a inculpatului Istrati Artur

a indicat învinuirea adusă inculpatului existentă la momentul transmiterii

cauzei în judecată.

Prin ordonanța din 12.12.2018 privind modificarea învinuirii (f.d. 107),

faptele imputate inculpatului Istrati Artur au suferit modificări, sub aspectul

stabilirii comportamentului delictuos a inculpatului ca unul viclean și

dolosiv, nefiind aduse careva probe noi, acuzatorul de stat limitându-se la

aceleași probe aduse în susținerea învinuirii anterioare.

Din aceste considerente, instanța de apel în fapt, a constatat că Istrati

Artur se învinuiește de organul de urmărire penală în faptul, că acționând

cu intenție unică, prin mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu

același scop și prin aceeași metodă, în perioada anilor 2013-2014, acționând

din interes material, inducându-l în eroare pe numitul Stadnițchi Vitalie, sub

pretextul investirii mijloacelor bănești într-o afacere care are ca gen de

activitate vânzarea-cumpărarea cerealelor, adică prezentând ca adevărate

unele fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului-posibilitatea de a soluționa astfel de chestiuni, prin

comportamentul viclean și dolosiv exprimat față de partea vătămată, ilegal

a dobândit de la Stadnițchi Vitalie mijloace în sumă totală de 210 000 lei, pe

care i-a însușit, acțiuni care au produs daune în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt, instanța de apel a reținut că, în drept, organul de

urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin.(5) Cod

penal - adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean și dolosiv,

care a produs daune în proporții deosebit de mari.

3

Analizând probele prezentate de către partea acuzării și partea

apărării, cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, instanța de apel

a considerat că, prima instanță a stabilit corect necesitatea achitării

inculpatului Istrati Artur de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(5) Cod Penal, corect stabilind că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

pe baza probelor prezentate de către procuror și examinate de prima

instanță, probelor cercetate suplimentar în instanța de apel, probelor scrise

din dosar, consideră că prima instanță a constatat în mod justificat faptul că

procurorul nu a prezentat probe concludente și pertinente care ar demonstra

vinovăția lui Istrati Artur sub aspectul comiterii faptei infracționale

incriminate de art.190 alin.(5) Cod penal.

În desfășurarea acestei concluzii, instanța de apel a reiterat că

aprecierea pozitivă dată convingerii instanței de fond, conform căreia din

probatoriul administrat pe caz, în faptele inculpatului Istrati Artur, nu se

constată latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane

prin comportamentul viclean și dolosiv.

Instanța de apel a notat că în cadrul urmăririi penale, de către organul

de urmărire penală nu au fost administrate probe care să demonstreze cu

certitudine și indubitabil existența faptei incriminate, pretinsă ca fiind

comisă de către Istrati Artur, în situația în care declarațiile părții vătămate

Stadnițchi Vitalie nu confirmă culpa inculpatului în sensul dobândirii ilicite

a sumelor bănești prin comportamentul viclean și dolosiv.

Instanța de apel a reținut și faptul că în cazul de față, procurorul la

etapa judecării cauzei în instanța de apel, a făcut referire și a pledat pentru

cercetarea doar a acelorași declarații și probe scrise, care au servit obiectul

examinării și analizei de către prima instanță, care a ajuns la concluzia de

achitare, fără a fi prezentate la etapa verificării probatoriului dat de către

instanța de apel a altor probe noi, care ar demonstra cu vehemență existența

infracțiunii incriminate, or, organul de urmărire penală în acest caz a

acționat unilateral și neobiectiv, neadministrând suficiente probe, dar și

neefectuând întreg ansamblul de acțiuni procesuale, care să demonstreze

existența infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod Penal, în acțiunile lui

Istrati Artur.

Instanța de apel a determinat că în acest caz, organul de urmărire

penală a înaintat învinuirea lui Istrati Artur, axându-se pe declarațiile părții

vătămate Stadnițchi Vitalie, cât și a martorului Stadnițchi Ana, care nu au

confirmat învinuirea înaintată, și nici nu au furnizat careva informații utile

pentru cauza penală în sensul învinuirii aduse în rechizitoriu și în sensul

4

învinuirii modificate.

De altfel, acuzatorul având obligațiunea de drept de a lua toate

măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului, a mers pe o cale

greșită, orientând în acest sens întreg probatoriul, într-o direcție eronată,

atribuind faptelor inculpatului trăsături a infracțiunii bazându-se pe

declarațiile părții vătămate și ale martorului, care în esență nu au administrat

suficiente probe în confirmarea circumstanțelor deplându-se organului de

urmărire penală, de către partea vătămată Stadnițchi Vitalie.

Instanța de apel a notat că, procurorul nu a demonstrat că, 210 000 lei

au fost însușiți prin comportament viclean și dolosiv de către Istrati Artur,

întrucât reieșind din circumstanțele speței și din probele administrate, de

asemenea reieșind din faptele care au avut loc ulterior intentării cauzei

penale, pretinsa parte vătămată nu a fost dusă în eroare, de către inculpat.

Însăși partea vătămată fiind audiată nu a invocat că inculpatul a obținut

suma de bani prin comportament viclean și dolosiv. Iar, în lipsa existenței

unui prejudiciu suferit de partea vătămată, este imposibilă atestarea

comportamentului dolosiv al inculpatului în relațiile cu pretinsa parte

vătămată.

procurorul în Рrосurаturа de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, care

invocând temei pentru recurs pct. 6 din dispozițiile art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și remiterea cauzei spre о nоuă

rejudecare in instanța de apel.

5.1 În motivarea recursului procurorul a indicat că:

- soluția instanțelor de judecată este contrară probatoriului

administrat.

- urmare a examinării probelor, se constată că acțiunile inculpatului

Istrati Artur au fost îndreptate nemijlocit întru dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane. Această concluzie, rezultă din declarațiile părții vătămate

Stadnițchi Vitalie;

- instanțele de judecată, la adoptarea hotărârii, s-au bazat în

exclusivitate pe declarațiile inculpatului, care a declarat că a împrumutat de

mai multe ori mijloace bănești de la Stadnițchi Vitalie, însă de fiecare dată și-

a executat corect obligațiile asumate. Nu a achitat ultima datorie la timp, din

motivul apariției unor probleme de ordin financiar la întreprinderea la care

activa, fiind în imposibilitate să restituie sumele bănești luate cu împrumut;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel

invocate;

- prima instanță a constatat greșit învinuirea adusă inculpatului de

către acuzatorul de stat, deoarece prin ordonanța din 12.12.2018 inculpatului

Istrati Artur i s-a adus la cunoștință învinuirea modificată, conform

modificărilor operate în Codul penal din 29.07.2018, ordonanță care a fost

5

prezentată instanței de judecată.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul

și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea.

Obligația instanței de a motiva sentința, constă în necesitatea de

stabilire a adevărului, iar judecătorul să-și formeze convingerea asupra

acestui adevăr și că realitatea este conformă convingerilor sale. Totodată

obligația motivării este o garanție pentru părți în primul rând, precum și

pentru alte persoane care pot cunoaște motivele pentru care judecătorul a

pronunțat sentința respectivă. Motivarea este importantă pentru părți în

cazul exercitării dreptului de atac a sentinței precum și pentru instanțele

superioare, care să o poată verifica din punctul de vedere al legalității și

temeiniciei acesteia.

6

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

În corespundere cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

inculpatul are dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este

învinuit.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

faptei.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma

faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat și nu s-a expus asupra tuturor

chestiunilor esențiale invocate în prezenta speță.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul

părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 209-221, vol. IV), rezultă că instanța

de apel contrar prevederilor art.101, 414, 417, 436 Cod de procedură penală,

a adoptat soluția în cauză, rejudecând cauza nu a întreprins toate măsurile

necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale cauzei.

Instanța de apel în motivarea soluției nu s-a expus asupra chestiunii

esențiale din această speță invocate de acuzatorul de stat atât în cererea de

apel, inclusiv în prezentul recurs ordinar, și anume asupra constatării greșite

de către prima instanță a învinuirii aduse inculpatului Istrati Artur de către

acuzatorul de stat și anume aceasta nu a ținut cont de faptul că prin ordonanța

din 12.12.2018 inculpatului Istrati Artur i s-a adus la cunoștință învinuirea

modificată, conform modificărilor operate în Codul penal din 29.07.2018.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit observă neconcordanțe în

constatările instanței de apel făcute la pct. 9 în decizia sa, care pe de o parte

7

constată că ”instanța de fond respectând prevederile legii, în partea descriptivă

a sentinței de achitare a inculpatului Istrati Artur a indicat învinuirea adusă

inculpatului existentă la momentul transmiterii cauzei în judecată”, însă pe de

altă parte constată că, “Prin ordonanța din 12.12.2018 privind modificarea

învinuirii (f.d. 107), faptele imputate inculpatului Istrati Artur au suferit

modificări, sub aspectul stabilirii comportamentului delictuos a inculpatului ca

unul viclean și dolosiv, nefiind aduse careva probe noi, acuzatorul de stat limitându-

se la aceleași probe aduse în susținerea învinuirii anterioare”, asupra căreia prima

instanță nu s-a expus, și menține soluția primei instanțe de achitare a lui

Istrati Artur de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal pe învinuirea adusă inculpatului existentă la

momentul transmiterii cauzei în judecată.

Or, prin ordonanța din 12.12.2018 privind modificarea învinuirii (f.d.

107), Istrati Artur se învinuiește că, „acționând cu intenție unică, prin mai multe

acțiuni infracționale identice, comise cu același scop și prin aceiași metodă, în

perioada anilor 2013-2014, acționând din interes material, inducîndu-1 în eroare pe

numitul Stadnițchi Vitalie, sub pretextul investirii mijloacelor bănești într-o afacere

care are ca gen de activitate vânzarea-cumpărarea cerealelor, adică prezentând ca

adevărate unele fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului - posibilitatea de a soluționa astfel de chestiuni, prin comportamentul

viclean și dolosiv exprimat față de partea vătămată, ilegal a dobândit de la acesta

mijloace bănești în sumă totală de 210 000 lei, pe care i-a însușit, acțiuni care au

produs daune în proporții deosebit mari.

Acțiunile lui Istrati Artur fiind încadrate de către acuzatorul de stat în baza

art.190 alin.(5) Cod penal, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean și dolosiv, care a

produs daune în proporții deosebit de mari.”

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat

o decizie pripită de menținere a sentinței de achitare a inculpatului Istrati

Artur de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără a clarifica aspectul esențial

menționat supra, prin ce a fost afectată soluția adoptată și astfel, recursul

declarat de procuror urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată

total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel declarată de către procuror și chestiunile

8

esențiale supuse atenției sale, și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină

cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către a procurorul în Рrосurаturа

de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 07 noiembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Istrati Artur xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9