1ra-738/2020 — art. 329 alin. 2 lit. b CP

1ra-738/2020 — art. 329 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-738/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Tropoțel Igor xxxxx, născut la xxxxxxxx.

Odajiu Arcadii xxxxxxx, născut la xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 03.05.2017 – 12.12.2018;

Instanța de apel: 01.03.2019-21.10.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 –19.11.2020.

A C O N S T A T A T :

decembrie 2018, Tropoțel Igor învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod Penal a fost achitat, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Odajiu Arcadii învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

329 alin. (2), lit. b) Cod Penal a fost achitat, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost respinsă solicitarea procurorului de încasare în mod solidar

de la inculpații Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, în contul statului,

cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale în mărime de

2389,11 lei. Toate cheltuielile judiciare au fost trecute în contul statului,

potrivit prevederilor art. 227 alin. (3) Cod procedură penală.

a reținut că, potrivit rechizitoriului, Tropoțel Igor, deținând conform

ordinului Directorului General al Serviciului Vamal al Republicii

Moldova nr.708-p din 01.08.2012, funcția de șef al Serviciului audit post-

vămuire al Secției Control, ulterior al Biroului Vamal Chișinău, fiind în

conformitate cu prevederile art. 123 Cod Penal, persoană publică căreia,

1

într-o instituție de stat i s-au acordat permanent, prin stipularea legii și

prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea îndeplinirii

atribuțiilor de serviciu; având în conformitate cu prevederile art. 11 Cod

Vamal, și Odajiu Arcadii deținând conform ordinului Directorului

General al Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 1370-p din

15.10.2014, funcția de inspector al Serviciului audit post-vămuire al

Secției Control, ulterior al Biroului Vamal Chișinău, fiind în conformitate

cu prevederile art. 123 Cod Penal, persoană publică căreia, într-o

instituție de stat i s-au acordat permanent, prin stipularea legii și prin

numire, anumite drepturi și obligații în vederea îndeplinirii atribuțiilor

de serviciu; având în conformitate cu prevederile art. 11 Cod Vamal,

atribuțiile în asigurarea respectării legislației vamale; apărarea

drepturilor și intereselor legitime ale persoanei în cadrul activității

vamale, în lupta împotriva încălcărilor reglementărilor vamale; de a

contribui la realizarea măsurilor de asigurare a ordinii publice și în

limitele competenței, la asigurarea securității economice a statului; la fel,

dispunând în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) al Legii

serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000, de

obligațiile de asigurare a respectării Constituției, legilor și a altor acte

normative; de asigurare a respectării și apărării drepturilor și intereselor

legitime ale cetățenilor; de executare a ordinelor și dispozițiilor șefilor

organului vamal; de respectare a regulamentului de ordine interioară al

organului vamal, modului de utilizare a informației de serviciu; de

îndeplinire a instrucțiunilor de serviciu; de respectare a regulamentelor

și altor acte normative; să acționeze în scopul combaterii fraudei, a

traficului ilicit de mărfuri și de bunuri și a altor acțiuni ilicite; să nu se

lase intimidat de presiuni sau influențe exercitate asupra sa de către

persoane, structuri din interiorul sau din afara instituției privind

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; având în calitate de sarcini

principale prevăzute de fișa postului, aprobată de Directorul General al

Serviciului Vamal: asigurarea, coordonarea și exercitarea activității de

audit post-vămuire în cadrul Secției Control Ulterior, în vederea

asigurării respectării legislației vamale în vigoare; efectuarea în condițiile

actelor legislative și normative în vigoare din domeniu, audit post-

vămuire și/sau reverificarea declarațiilor vamale a activității economice

externe a agenților economici; participarea în controalele complexe și

selective și prezentarea actelor de procedură în forma și termenii stabiliți

prin normele metodologice de profil, manifestând o atitudine neglijentă

și neconștiincioasă față de atribuțiile sale de serviciu, îndeplinind

necorespunzător obligațiile sale de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente și neconștiincioase față de ele, a comis neglijența în serviciu

2

soldată cu urmări grave intereselor publice, în următoarele împrejurări:

La 15 iunie 2015, în temeiul ordinului de control nr. 118, pentru

efectuarea controlului ulterior prin audit post-vămuire la societatea cu

răspundere limitată „Metalica-Zuev”, cod fiscal xxxxx, au fost desemnați

șeful Serviciului audit post-vămuire al Secției Control Ulterior al Biroului

Vamal Chișinău, Tropoțel Igor și inspectorul aceleiași secții Odajiu

Arcadie numit în funcția respectivă prin ordinul Directorului general al

Serviciului Vamal nr. 1370-p din 15.10.2014.

În perioada de timp 16.06.2015 - 06.11.2015, Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadie, efectuând controlul respectiv, cunoscând cu certitudine

conform prevederilor obligațiilor de serviciu indicate în fișa postului, că

la efectuarea controlului urmează de a verifica toate tranzacțiile de

import ale societății menționate supusă controlului și a emite concluzii

obiective doar în temeiul documentelor originale pe care urmau de a le

verifica și conform datelor evidenței din bazele de date ale Serviciului

vamal și alte baze de date disponibile, limitându-se doar la faptul că au

primit de la șeful lor nemijlocit, șeful Secției Control ulterior al Biroului

Vamal Chișinău, Tatiana Moraru copiile scrisorii nr. 845-22/3-15 din

18.12.2013, emisă din numele Primăriei comunei Cotul Morii, r-nul

Hîncești, cu copiile neautentificate ale facturilor de expediție cu seriile și

numerele xxxxxx, eliberate din numele SC „Construct VBC” SRL

adresate primăriei com. Cotul Morii, r-nul Hîncești, neverificând în

bazele de date disponibile dacă au fost eliberate facturile de expediții cu

asemenea serii și numere și veridicitatea datelor incluse în ele,

neverificând faptul dacă primăria com. xxxxxxx, a eliberat asemenea

scrisoare și neprimind un răspuns confirmativ de la primăria indicată,

neverificând toate importurile înregistrate de societatea menționată în

perioada supusă controlului, neglijând și faptul că în facturile de

expediție nr. xxxxxxx nu erau indicate nici datele șoferilor și nici a

unităților de transport, fiind indicat tonajul a câte 60,172 tone, care după

posibilitățile tehnice nu poate fi transportat de nici o unitate de transport

auto, contrar atribuțiilor de serviciu din fișa postului, au întocmit și au

semnat Actul de audit post- vămuire nr. 31.15/3 din 12.11.2015, indicând

în concluzii doar niște încălcări minore, adică divergențe/lipsuri

cantitative cu greutatea netto 1132 kg de bare de oțeluri nealiate, care au

nervuri în asortiment cu valoarea în vamă totală de 8716,4 lei, care au

condus la apariția obligației vamale în sumă de 1846,28 lei; și divergențe

în sumă de 57 345,27 lei, ce constituie cheltuielile pentru transportarea

mărfurilor pe cale ferată din Slovacia, care a generat obligația vamală în

sumă de 11 744,29 lei.

Ulterior, în urma verificării bazelor de date și a documentelor de

3

serviciu care urmau de a fi verificate în cadrul controlului menționat,

prin audit post vămuire, s-a stabilit că facturile de expediție cu numerele

și seriile indicate nu figurează ca documente oficiale eliberate agenților

economici din țară, nefiind stabilită existența acestor documente în

original. Mai mult ca atât, fiind sesizat despre circumstanțele indicate,

Serviciul Vamal al Republicii Moldova prin ordinele de control nr. 52-0

din 05.05.2016 și nr. 65-0 din 30.05.2016 a dispus și a efectuat un control

suplimentar, prin audit post-vămuire la societatea „Metalica-Zuev” SRL

pentru aceiași perioadă de timp 2010-2015, în cadrul căruia s-a stabilit că,

societății respective, i-au fost acordate neîntemeiat scutiri la importul de

metal în temeiul Legii nr. 191 din 15.07.2010 „cu privire la acordarea

facilităților pentru lichidarea consecințelor inundațiilor din vara anului

2010” și conform Actului de audit post-vămuire nr. 15/4 din 31.05.2016 s-

a stabilit inexistența livrării materialelor din metal în adresa persoanelor

sinistrate a 812 428 kg de mărfuri cu valoarea în vamă de 6 237 744,65 lei,

care au dus la neachitarea în bugetul de stat a 1 277 490,11 lei, sub formă

de plăți pentru proceduri vamale și taxă pentru valoarea adăugată.

Astfel, datorită inacțiunilor lui Tropoțel Igor și Odajiu Arcadie,

manifestate prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu, ca rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase față de

ele, au fost cauzate urmări grave intereselor publice, manifestate prin

neonorarea obligației de către „Metalica-Zuev” SRL și neachitarea în

bugetul de stat a sumei de 1 277 490,11 lei.

Se consideră că prin acțiunile sale, Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii

au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod Penal -

neglijența în serviciu, adică îndeplinirea necorespunzătoare de către o

persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente sau neconștiincioase față de ele, care au provocat urmări grave

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice.

Anticorupție, Cazacov Elena prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Tropețel Igor și Odajiu Arcadie să fie recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2), lit. b)

Cod Penal și să le fie stabilită fiecăruia, pedeapsa sub formă de

închisoare, pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice

sau de demnitate publică, pe un termen de 7 ani.

A încasa în mod solidar de la inculpații Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadii, în contul statului a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea

cauzei penale în mărime de 2389,11 lei.

4

3.1 În motivarea cerințelor sale a procurorul invocat următoarele aspecte:

- instanța de judecată la deliberarea sentinței de achitare nu a

analizat în cumul toate probele prezentate de către acuzare, dându-le o

apreciere contrară probelor acumulate și cercetate în instanța de judecată

și care nu corespund stării de fapt stabilite;

- instanța de judecată neîntemeiat și-a motivat poziția sa de

achitare, concluzionând prin faptul, că „probele prezentate de către

organul de urmărire penală permite să conchidă că acțiunile lui Tropoțel

Igor și Odajiu Arcadii nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 329 alin. (2), lit. a) Cod Penal, deoarece nu a fost demonstrată latura

obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii incriminate”;

- astfel instanța, a indicat că „latura subiectivă a infracțiunii de

neglijență în serviciu presupune vinovăția făptuitorului sub formă de

imprudență. Făptuitorul nu prevede consecințele faptei, însă ar fi putut

și trebuia să le prevadă sau prevedea posibilitatea survenirii urmărilor,

dar credea, fără temei, că acestea nu se vor produce. Posibilitatea

făptuitorului de a prevedea consecințele faptei sale se apreciază în raport

cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și în

raport cu personalitatea făptuitorului, pregătirea și calitățile lui

profesionale, experiența acestuia în domeniul respectiv”;

- totodată, instanța la aprecierea lipsei laturii subiective a

infracțiunii imputate care caracterizează vinovăția făptuitorului sub

formă de imprudență, a indicat, că în dreptul penal esența neglijenței

constă în faptul că persoana trebuia și putea să prevadă posibilitatea

rezultatului prejudiciabil al faptei. În speță, nu se întrevede, că inculpații

nu au reacționat adecvat, reieșind din fișele de post anexate la

materialele cauzei penale. În învinuirea adusă nu se face careva referire

la fișa de post sau alte acte concrete, care nu au fost respectate de către

aceștia la îndeplinirea obligațiilor de serviciu”;

- acuzarea de stat consideră că constatarea instanței enunțată supra

este una neîntemeiată și contrară probelor prezentate și cercetate în

ședința de judecată, precum și actului de învinuire adus inculpaților;

- în cazul neglijenței, făptuitorul nu și-a dat seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale și nu a prevăzut survenirea

urmărilor prejudiciabile ale acesteia. Analizând aceste prevederi se

deduce că în cazul comiterii unei infracțiuni din neglijență, persoana

acționează în general în vederea unui anumit rezultat licit. În acest scop,

persoana acționează conștient și, după cum este firesc, își dă seama de

conținutul faptei concepute și dorite, precum și de trăsăturile sociale ale

acesteia, dar numai în raport cu rezultatul licit dorit, de asemenea,

persoana nu prevede rezultatul periculos care se produce de pe urma

5

activității sale și anume de aceea nu corelează fapta sa cu rezultatul dat;

prin urmare, nici nu conștientizează legătura de cauzalitate dintre faptă

și urmarea prejudiciabilă și nu are nici o închipuire despre fapta sa sub

aspectul dat, adică nu înțelege conținutul real și trăsăturile sociale ale

faptei sale în raport cu rezultatul periculos. Situație care este prezentă în

acțiunile lui Tropoțel Ig. și Odajiu A.;

- în cazul neglijenței, atitudinea psihică a subiectului față de faptă

și urmări are o formă specifică, fiindcă lipsa înțelegerii caracterului

prejudiciabil al faptei și prevederii urmărilor prejudiciabile mărturisește,

de regulă, despre atitudinea lui neglijentă, superficială față de normele

de drept, regulile de conviețuire socială, interesele altor persoane;

- potrivit actului de învinuire și a materialelor cauzei penale a fost

indicat contrar căror acte normative au acționat inculpații, și anume

prevederile art. 11 Cod vamal, atribuțiile în asigurarea respectării

legislației vamale; apărarea drepturilor și intereselor legitime ale

persoanei în cadrul activității vamale, în lupta împotriva încălcărilor

reglementărilor vamale; de a contribui la realizarea măsurilor de

asigurare a ordinii publice și în limitele competenței, la asigurarea

securității economice a statului; la fel, dispunând în conformitate cu

prevederile art.15 alin. (1) al Legii serviciului în organele vamale nr.

1150-XIV din 20 iulie 2000, de obligațiile de asigurare a respectării

Constituției, legilor și a altor acte normative; de asigurare a respectării și

apărării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor; de executare a

ordinelor și dispozițiilor șefilor organului vamal; de respectare a

regulamentului de ordine interioară al organului vamal, modului de

utilizare a informației de serviciu; de îndeplinire a instrucțiunilor de

serviciu; de respectare a regulamentelor și altor acte normative; să

acționeze în scopul combaterii fraudei, a traficului ilicit de mărfuri și de

bunuri și a altor acțiuni ilicite; să nu se lase intimidat de presiuni sau

influențe exercitate asupra sa de către persoane, structuri din interiorul

sau din afara instituției privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;

având în calitate de sarcini principale prevăzute de fișa postului,

aprobată de Directorul General al Serviciului Vamal, asigurarea,

coordonarea și exercitarea activității de audit post-vămuire în cadrul

Secției Control Ulterior în vederea asigurării respectării legislației

vamale în vigoare; efectuarea în condițiile actelor legislative și normative

în vigoare din domeniu, audit post-vămuire și/sau reverificarea

declarațiilor vamale a activității economice externe a agenților

economici; participarea în controalele complexe și selective și

prezentarea actelor de procedură în forma și termenii stabiliți prin

normele metodologice de profil;

6

- în aceste circumstanțe sunt neîntemeiate concluziile instanței de

judecată potrivit cărora în acțiunile inculpaților lipsește latura subiectivă

a infracțiunii, precum și concluzia că în învinuirea adusă nu se face

careva referire la fișa de post sau alte acte concrete, care nu au fost

respectate de către aceștia la îndeplinirea obligațiilor de serviciu;

- astfel, dacă e să analizăm fapta săvârșită de Tropoțel Ig. și Odajiu

A. în raport cu personalitatea făptuitorilor, pregătirea și calitățile lor

profesionale, experiența acestora în domeniul respectiv și cele relatate

supra, se denotă cu certitudine prezența laturii subiective, adică a

imprudenței;

- potrivit ordonanței de punere sub învinuire, prin prisma laturii

obiective, lui Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii le este incriminat faptul

îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu ca rezultat al

unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, care au

provocat urmări grave drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice și anume Inspectoratului Fiscal de Stat, manifestate

prin neonorarea obligației de către „Metalica-Zuev” SRL și neachitarea în

bugetul de stat a sumei de 1 277 490,11 lei, daune manifestate în

proporții deosebit de mari;

- infracțiunea de neglijență în serviciu este dependentă de existența

prealabilă a unui serviciu, în care persoana publică își desfășoară

activitatea și în competențele căreia intră săvârșirea unor fapte de natura

celor care ocazionează neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu împotriva intereselor

publice ori private;

- în cazul dat, suntem în situația în care inculpații Tropoțel I. și

Odajiu A., fiind persoane publice, au încălcat obligațiile de serviciu,

respectiv, nu au respectat o sarcină ce derivă din obligațiile de serviciu,

încălcare care s-a manifestat prin îndeplinirea necorespunzătoare a

obligațiilor de serviciu;

- îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu

presupune săvârșirea de către persoana publică a unor activități pentru a

îndeplini obligațiile sale de serviciu, însă în mod defectuos, altfel decât

se cuvine să fie îndeplinite, putând viza momentul îndeplinirii (la

momentul nepotrivit, cu întârziere); întinderea obligației (în volum

incomplet); conținutul obligației (în mod necalitativ) etc.;

- cu referire la Demersul Biroului vamal Chișinău (executor Ig.

Tropoțel) nr.1860 din 21.03.2016, adresat Primarului comunei Cotul

Morii, dna Xxxxxxxxxxx, se notează că acesta a fost întocmit de către Igor

Tropoțel și expediat în adresa Primăriei comunei Cotul Morii, după

audierea sa în calitate de martor în cadrul cauzei penale nr. 2015970655,

7

care a avut loc la 16.03.2016. Or, actul de audit de către echipa de control

a fost întocmit la 09.11.2015, nefiind constatate careva ilegalități;

- totodată, se reține că potrivit declarațiilor sale acesta a declarat, că

careva dubii referitor la veridicitatea actelor în cadrul controlului nu i-au

apărut, chiar dacă erau în copii. Aici apare întrebarea din care

considerente, la șeful echipei de control, au apărut dubii vis-a-vis de

veridicitatea actelor prezentate în cadrul controlului post-audit abia

după încheierea controlului? Dubii pe care le-a confirmat prin

declarațiile sale, potrivit cărora a indicat că deja ulterior după parvenirea

la Serviciul Vamal a ordonanței de ridicare a documentelor confirmative

privind operațiunile de import efectuate în perioada anului 2013 de SRL

„Metalica-Zuev” cu aplicarea scutirii de import și nefiind depistate în

arhiva BV Chișinău documentele solicitate în original ci doar în copii, i-a

trezit suspiciuni referitor la veridicitatea documentelor prezentate

organului vamal la momentul solicitării facilităților vamale, la momentul

vămuirii mărfurilor cu scutire 116;

- de aici rezultă că echipa de control urma totuși în cadrul

controlului ulterior prin post-vămuire să verifice și prezența actelor în

original, pe care le-a solicitat repetat, după încheierea controlului.

octombrie 2019 a fost respins, ca nefondat apelul procurorului, și

menținută sentința.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a conchis corect că

inculpații Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii învinuiți în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod Penal– neglijența în

serviciu, adică îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană

publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente

sau neconștiincioase față de ele, care au provocat urmări grave

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, urmează

a fi achitați de învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 329

alin. (2), lit. b) Cod Penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunesc

elementele infracțiunii.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2016970618 a fost pornită la

05.10.2016 de către organul de urmărire penală a Direcției Generale

Urmărire Penală a Centrului Național Anticorupție, conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod Penal.

Instanța de apel a reținut că în cadrul urmăririi penale s-a constatat

că: la data de 15 iunie 2015, în temeiul ordinului de control nr. 118, pentru

efectuarea controlului ulterior prin audit post-vămuire la ERL „Metalica-

Zuev”, au fost desemnați șeful Serviciului audit post-vămuire al Secției Control

8

Ulterior al Biroului Vamal Chișinău, Tropoțel Igor și inspectorul aceleiași secții

Odajiu Arcadii, numit în funcția respectivă prin ordinul Directorului general al

Serviciului Vamal nr. 1370-p din 15.10.2014, în perioada de timp 16.06.2015 -

06.11.2015, 30 Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, efectuând controlul respectiv,

limitându-se doar la faptul că au primit de la șeful lor nemijlocit, șeful Secției

Control ulterior al Biroului Vamal Chișinău, Tatiana Moraru copiile scrisorii

nr. 845-22/3-15 din 18.12.2013, emisă din numele Primăriei comunei Cotul

Morii, r-nul Hîncești, cu copiile neautentificate ale facturilor de expediție cu

seriile și numerele xxxxxxx, eliberate din numele SC „Construct-VBC” SRL

adresate Primăriei com. Cotul Morii, r-nul Hîncești, neverificând în bazele de

date disponibile dacă au fost eliberate facturile de expediții cu asemenea serii și

numere și veridicitatea datelor incluse în ele, neverificând faptul dacă Primăria

com. Cotul Morii, r-nul Hîncești, a eliberat asemenea scrisoare și neprimind un

răspuns confirmativ de la primăria indicată, neverificând toate importurile

înregistrate de societatea menționată în perioada supusă controlului, neglijând

și faptul că în facturile de expediție nr. xxx nu erau indicate nici datele șoferilor

și nici a unităților de transport, fiind indicat tonajul a câte 60,172 tone, care

după posibilitățile tehnice nu poate fi transportat de nici o unitate de transport

auto, contrar atribuțiilor de serviciu din fișa postului, au întocmit și au semnat

Actul de audit post-vămuire nr. 31.15/3 din 12.11.2015, indicând în concluzii

doar niște încălcări minore, adică divergențe/lipsuri cantitative cu greutatea

netto 1132 kg de bare de oțeluri nealiate, care au nervuri în asortiment cu

valoarea în vamă totală de 8716,4 lei, care au condus la apariția obligației

vamale în sumă de 1846,28 lei și divergențe în sumă de 57 345,27 lei, ce

constituie cheltuielile pentru transportarea mărfurilor pe cale ferată din

Slovacia, care a generat obligația vamală în sumă de 11 744,29 lei. Ulterior, în

urma verificării bazelor de date și a documentelor de serviciu care urmau de a fi

verificate în cadrul controlului menționat, prin audit post-vămuire, sa stabilit că

facturile de expediție cu numerele și seriile indicate nu figurează ca documente

oficiale eliberate agenților economici din țară, nefiind stabilită existența acestor

documente în original. Mai mult ca atât, fiind sesizat despre circumstanțele

indicate, Serviciul Vamal al Republicii Moldova prin ordinele de control nr. 52-

0 din 05.05.2016 și nr. 65-0 din 30.05.2016 a dispus și a efectuat un control

suplimentar, prin audit post-vămuire la societatea „Metalica-Zuev” SRL pentru

aceiași perioadă de timp 2010-2015, în cadrul căruia s-a stabilit că, societății

respective, i-au fost acordate neîntemeiat scutiri la importul de metal în temeiul

Legii nr. 191 din 15.07.2010 „cu privire la acordarea facilităților pentru

lichidarea consecințelor inundațiilor din vara anului 2010” și conform Actului

de audit post vămuire nr. 15/4 din 31.05.2016 s-a stabilit inexistența livrării

materialelor din metal în adresa persoanelor sinistrate a 812 428 kg de mărfuri

cu valoarea în vamă de 6 237 744,65 lei, care au dus la neachitarea în bugetul de

9

stat a 1 277 490,11 lei, sub formă de plăți pentru proceduri vamale și taxă

pentru valoarea adăugată.

Astfel, conform învinuirii, instanța de apel a reținut că inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii l-i s-a imputat îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, și anume că: nu au verificat

toate tranzacțiile de import ale SRL „Metalica-Zuev” în perioada supusă

controlului; nu a efectuat controlul ulterior în baza documentelor în

original; nu au verificat autenticitatea facturilor de expediție eliberate

din numele SC „Construct-VBC” SRL prin analiza bazelor de date ale

Serviciului Vamal sau a altor date disponibile; nu au verificat dacă

Primăria com. Cotul Morii, r-nul. Hîncești a eliberat scrisoarea nr. 845-

22/3-15 din 18.12.2013 și nu a primit nici un răspuns confirmativ de la

Primăria indicată; au neglijat faptul că în facturile de expediție nr.

WI0921633 și WI0921640 nu erau indicate nici datele șoferilor și nici a

unităților de transport, fiind indicat tonajul a câte 60,172 tone care după

posibilitățile tehnice nu poate fi transportat de nici o unitate de transport

auto.

Cu referire la probele care stau la baza învinuirii inculpaților,

instanța de apel a reținut că acestea nu indică asupra prezenței

elementelor componenței de infracțiune de la lit. b) alin. (2) art. 329 Cod

Penal (în special latura obiectivă a componenței de infracțiune).

Instanța de apel a reținut că raportul-denunț al Șefului serviciului

audit post-vămuire Igor Tropoțel din 12.04.2016 înregistrat în Registrul

de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiune al Serviciului Vamal la

14.04.2016 cu nr. 82, privind încălcările constatate, săvârșite de către

agentul economic „Metalica-Zuev” SRL în procesul importului metalului

armat și sârmei cu aplicarea tratamentului tarifar favorabil, astfel,

beneficiind ilegal de scutire de plata drepturilor de import în sumă totală

de 1 277 490,10 lei și anume: „de către întreprinderea „Metalica Zuev”

SRL au fost prezentate la momentul vămuirii documente false, care au

fost anexate la declarațiile vamale indicate”.

Actele prezentate au fost eliberate de către SC „Construct-VBC”

SRL, dar nu de către „Metalica-Zuev” SRL, adică au fost eliberate de

către un agent economic tranzacțiile căruia nu au făcut obiectul

controlului. Or, echipa de control a fost împuternicită să efectueze

controlul importului, dar nu cel al livrărilor. Importul a fost realizat de

către „Metalica Zuev” SRL, operațiunile căreia au și constituit obiectul

controlului. Facturile de expediție au vizat livrările, dar nu importurile,

fapt confirmat în instanța de judecată de inculpați, de martorul Moraru

Tamara, fapt desprins și din Ordinul de control nr. 118 pentru efectuarea

controlului ulterior prin audit post vămuire la „Metalica-Zuev” SRL

10

unde este reflectat foarte clar obiectul controlului.

Tot în acest sens s-a reținut că Serviciul Vamal nu are opțiunea de a

vizualiza facturile de expediție, întrucât baza de date a acestora este ținut

de Serviciul Fiscal, fapt constatat inclusiv din declarațiile martorului

Moraru Tatiana). Mai mult, la verificarea autenticității unor operațiuni

vamale colaboratorii Serviciului Vamal folosesc alte baze de date

disponibile acestora, gen: „Asycuda Word” etc., și care nu conțin date cu

privire la facturile de expediție.

În perioada supusă controlului au fost verificate toate tranzacțiile

de import realizate de „Metalica-Zuev” SRL pe segmentele Onur Suma și

Cotul Morii, așa cum a fost indicat în actul de formare a echipei de

control și efectuarea controlului propriu-zis. La fel, s-a reținut că

martorul Tatiana Moraru a menționat faptul că în cazul tranzacțiilor

„Metalica-Zuev” SRL nu figura în declarațiile vamale nici ca destinatar,

nici ca responsabil financiar, întreprinderea dată a avut rolul de a presta

servicii Primăriei Cotul Morii, în baza unor contractări, Primăria fiind

destinatarul final a mărfurilor care provin din import, rolul lui a fost de a

livra marfa conform Legii nr. 191 din 20.07.2010. Competențele

serviciului vamal sunt de a verifica importuri cărora li s-a aplicat această

scutire, iar livrările în competența organului fiscal, conform

competenților s-a verificat la „Metalica-Zuev” SRL condițiile de acordare

a scutirii și destinația finală a mărfurilor Primăria Cotul Morii. SC

„Construct VBC” nu a fost un subiect al controlului conform

competențelor, deoarece el a fost contractantul Primăriei și Primăria are

responsabilitățile ca instituție publică locală față de organele supreme.

Iar una din etapele de control prevede verificarea actelor de care dispune

întreprinderea, actele prezentate de întreprindere în original sau copii

autentificate relevante ale actelor de control, ele servesc pentru formarea

dosarelor, conform procedurii se întocmește actul de control, se

raportează conducerii despre rezultatul controlului și o dată cu

aprobarea raportului părțile semnează actul și din acest moment

controlul se consideră finalizat, acestea sunt etapele procedurii de

control standarde.

Întreprinderea „Metalica-Zuev” SRL a prezentat originalele

contractelor emise nemijlocit de această întreprindere în original, dar

pentru dosar se anexează copii autentificate. Se solicită originalele doar

în cazul în care există un risc potențial că ele pot să dispară sau pot să

modifice careva aspecte din evidența contabilă, acest risc nu a fost

stabilit la întreprindere, aspecte legate de stocul mărfurilor. Facturile de

expediție sunt facturi pe care Serviciul Vamal nu are opțiune de a

vizualiza sistemul informațional fiscal. Actele examinate pentru

11

concluzionarea corectitudinii acordării scutirii conform Legii nr. 191 din

20.07.2010 au fost scrisoarea Primăriei Cotul Morii nr. 230/01/1-11 din

26.06.2013 instituție publică locală, scrisoarea nr. 15 a SC „Construct

VBC” din 26.06.2015, ca contractant a Primăriei și implicat în prestarea

de servicii și scrisoarea nr. 4295 din 28.06.2013, răspunsul biroului vamal

Chișinău către SC „Construct VBC” prin care li se aplică scutiri la plata

TVA, toate aceste 3 scrisori au fost înregistrate în cancelaria Biroului

Vamal Chișinău, au fost executate de executorii Biroului Vamal Chișinău

secția Valoarea în Vamă, la acel moment responsabil de corectitudinea

acordării scutirii în baza acestor acte.

Condițiile legii au fost respectarea pentru închiderea tranzacțiilor

de mărfuri străine din antrepozit și punerea lor în liberă circulație.

Importatorul „Metalica-Zuev” SRL a beneficiat de scutiri la plata TVA.

Ce ține de destinația finală a mărfurilor acțiunile organului vamal s-au

axat pe beneficiarul final al mărfurilor - Primăria Cotul Morii.

Totodată, s-a reținut că la momentul vămuirii de către „Metalica-

Zuev” SRL au fost prezentate organului vamal, suplimentar la setul de

documente ce însoțesc marfa, următoarele documente confirmative:

scrisoarea oficială nr 230-01/1-11 din 27 iunie 2013 prin care Primăria

com. Cotul Morii, r-nul. Hîncești, în calitate de organ public local, a

confirmat conform prevederilor Legii nr. 191 din 15.07.2010 livrarea de

către SC „Construct-VBC” SRL a 7000 tone de metal armat în suma de

4567000 dolari SUA și 500 tone de sârmă gr.5,5 cu valoare de 330000

dolari SUA, fără TVA, ce vor fi utilizate pentru lichidarea consecințelor

inundațiilor din vara anului 2010; scrisoarea oficială nr. 15 din 27.06.2013

(înregistrată la BV Chișinău sub nr. 12156/28.06.13) prin care SC

„Construct-VBC” SRL a solicitat tratamentul tarifar favorabil în

conformitate cu prevederile Legii nr. 191 din 15.07.2010 pentru 7000 tone

de metal armat în suma de 4567000 dolari SUA și 500 tone de sârmă gr.

33 5,5 cu valoare de 330000 dolari SUA, ce vor fi importate de la

antrepozite vamale în baza contractelor nr. 27/01 și nr. 27/02 din

27.06.2013; scrisoarea oficială nr. 4295 din 28.06.2013 (cu referire la

demersul SC „Construct- VBC” SRL conform scrisorii nr. 15 din

27.06.2013) prin care Biroul Vamal Chișinău aprobă aplicarea scutirii la

plata TVA la importul a articolelor din metal reflectate în scrisoare

oficială nr. 230-01/1-1 din 27.06.2013 emisă de Primăria com. Cotul Morii,

r-nul. Hîncești (localitatea afectată de inundațiile din vara anului 2010).

Or, facilitățile pentru lichidarea consecințelor inundațiilor din vara

anului 2010 au fost acordate SRL „Metalica-Zuev” la momentul vămuirii

metalului în anul 2013, dar nu de către echipa de control Tropoțel Igor și

Odajiu Arcadii în anul 2015.

12

Cu referire la fapta prejudiciabilă, ca semn al laturii obiective a

infracțiunii de neglijență în serviciu, Colegiul Penal a conchis că

acuzatorul de stat nu a identificat cu exactitate forma de manifestare a

conduitei infracționale a inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, or,

conform rechizitoriului inculpaților li s-a incriminat că aceșteia „datorită

inacțiunilor sale manifestate prin îndeplinirea necorespunzătoare a

obligațiilor de serviciu...”. Or, în contextul învinuirii înaintate

inculpaților, instanța de apel remarcă că pe de o parte acuzatorul de stat

stabilește în comportamentul inculpaților prezența unei omisiuni

infracționale, adică a unei conduite pasive, iar pe de altă parte, a calificat

acest comportament ca și îndeplinire necorespunzătoare – conduită

activă.

Din textul normei penale reglementat la art. 329 Cod Penal rezultă

următoarele modalități normative distincte de realizare a faptei

prejudiciabile, și anume: neîndeplinirea obligațiilor de serviciu;

îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu. Îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu presupune o asemenea

conduită a făptuitorului, când acesta, deși acționează în direcția

îndeplinirii obligațiilor sale de serviciu, totuși o face într-un mod

defectuos, adică altfel decât s-ar fi cuvenit să le îndeplinească.

Astfel, îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu

presupune un comportament activ (acțiune), dar nu unul pasiv

(inacțiune), iar în aceste condiții, se atestă că neconcordanță dintre

învinuirile aduse în baza rechizitoriului și încadrarea efectuată. Or,

acuzatorul de stat a încadrat acțiunile inculpaților la modalitatea

normativă de exprimare a faptei – îndeplinirea necorespunzătoare a

obligațiilor de serviciu, dar a incriminat acestora inacțiuni, și anume: nu

au verificat toate tranzacțiile de import ale SRL „Metalica-Zuev” în

perioada supusă controlului; nu a efectuat controlul ulterior în baza

documentelor în original; nu au verificat autenticitatea facturilor de

expediție eliberate din numele SC „Construct-VBC” SRL prin analiza

bazelor de date ale Serviciului Vamal sau a altor date disponibile; nu au

verificat dacă Primăria com. Cotul Morii, r-nul. Hîncești a eliberat

scrisoarea nr. 845-22/3-15 din 18.12.2013 și nu a primit nici un răspuns

confirmativ de la Primăria indicată; au neglijat faptul că în facturile de

expediție nr. xxxxxx nu erau indicate nici datele șoferilor și nici a

unităților de transport, fiind indicat tonajul a câte 60,172 tone care după

posibilitățile tehnice nu poate fi transportat de nici o unitate de transport

auto.

Cu referire la legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea

prejudiciabilă, instanța de apel notează că legătura de cauzalitate, ca

13

semn al laturii obiective, formează conexiunea dintre fapta prejudiciabilă

(acțiunea/inacțiunea) ce constituie cauza și urmarea prejudiciabilă, ce

constituie efectul. De menționat că, cauza, adică fapta prejudiciabilă

trebuie să determine apariția efectului, adică a urmăririi prejudiciabile.

La fel, urmarea prejudiciabilă trebuie să constituie un efect inevitabil al

faptei prejudiciabile, fără de care aceasta nu ar fi survenit.

Instanța de apel a atestat că în speță pretinsa urmare prejudiciabilă

sub forma „daunelor materiale în mărime de 1 277 490,11 lei apărută ca

rezultat al neonorării de către SRL „Metalica-Zuev” a obligației de plată

a taxelor vamale nu se află în raport de cauzalitate cu pretinsul

comportament al inculpaților, întrucât, instanța de apel a constatat că în

acțiunile inculpaților lipsește fapta prejudiciabilă, iar în lipsa acesteia, nu

poate fi pusă în discuție posibilitatea identificării legăturii cauzale.

Totodată, urmarea prejudiciabilă enunțată nu a fost determinată de

pretinsa conduită a inculpaților, ci drept cauză a neonorării obligației de

plată îl constituie comportamentul SRL „Metalica-Zuev”, fapt ce rezultă

inclusiv din intentarea în privința acesteia a unui dosar penal pentru

faptul eschivării de la achitarea plăților vamale (art. 249 Cod Penal al

RM).

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a desprins că de

către acuzatorul de stat nu a fost probată întrunirea laturii subiective a

infracțiunii imputate care caracterizează vinovăția făptuitorului sub

formă de imprudență. Făptuitorul nu prevede consecințele faptei, însă ar

fi putut și trebuia să le prevadă sau prevedea posibilitatea survenirii

urmărilor, dar credea, fără temei, că acestea nu se vor produce.

Posibilitatea făptuitorului de a prevedea consecințele faptei sale se

apreciază în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită

fapta, precum și în raport cu personalitatea făptuitorului, pregătirea și

calitățile lui profesionale, experiența acestuia în domeniul respectiv.

Instanța de apel a reținut că prin ordonanța din 04.05.2018 de

modificare a acuzării în ședința de judecată s-a dispus înlocuirea

sintagmei „intereselor publice” cu expresia „drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor juridice și anume Inspectoratului Fiscal

de Stat”.

Astfel, acuzatorul de stat a modificat în învinuirea adusă

inculpaților, entitatea, căreia i s-a cauzat urmarea prejudiciabilă sub

forma neonorării obligației de plată a taxelor vamale.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 22 din 27.06.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 328 alin. (1) din

Codul Penal din 27 iunie 2017, s-a declarat neconstituțional textul

14

„intereselor publice sau” din aliniatul (1) al articolului 328 din Codul

Penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2012, s-a

recunoscut constituțional textul „dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile (…) drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice” din aliniatul (1) al articolului 328 din

Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2012.

În continuare, instanța de apel relevă că, Potrivit Hotărârii Curții

Constituționale nr.24 din 17.10.2019 „privind controlul

constituționalității unor prevederi din articolele 189 alin. (3) lit. f), 307

alin. (2) lit. c), 327 alin. (2) lit. c), 329 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și din

articolul 335 35 alin. (11) din Codul penal” au fost declarate

neconstituționale textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.

(1) din Codul penal; textul „alte urmări grave” din articolul 329 alin. (2)

lit. b) din Codul penal.

Instanța de apel a menționat ca fiind relevantă la caz și practica

CtEDO, potrivit căreia art.7 din Convenție (nici o pedeapsă fără lege)

trebuie să fie interpretat și aplicat astfel, încât să se asigure o protecție

efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării și a sancționării

arbitrare a persoanei. De asemenea instanța de apel a subliniat,

constatarea Înaltei Curți precum că, principiul legalității incriminării și a

pedepsei penale presupune, prin definiție că, nici o faptă nu poate fi

considerată infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă (nullum

crimen sine lege) și că pedepsele nu pot fi aplicate dacă nu sunt prevăzute

de lege (nulla poena sine lege).

În acest context, motivându-și soluția, instanța de apel a consemnat

că, instanțele de judecată nu sunt în drept să recurgă la o interpretare

extensivă defavorabilă a legii penale sau la o apreciere defavorabilă prin

analogie.

Instanța de apel a reținut că, nu există repere fixe în legea penală în

funcție de care să poată fi apreciat conținutul noțiunii de „urmări grave”

utilizată în , ne fiind stabilit și nici un criteriu material care să cuantifice

„gravitatea” urmării prejudiciabile. Astfel, în conformitate cu art.329

alin(1) din Codul penal, neglijența în serviciu constă în neîndeplinirea

sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a

obligațiilor de serviciu ca rezultat a unei atitudini neglijente sau

neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege a

persoanelor fizice sau juridice.

Instanța de apel a relatat că, pentru aplicarea răspunderii în baza

art.329 alin.(1) din Codul penal, trebuie ca fapta comisă să cauzeze daune

în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

15

de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Aici, a statuat că, textul

„intereselor publice sau” din art. 329 alin.(1) Codul penal, a fost

recunoscut neconstituțional (Hot. CC nr.15 din 22 mai 2018).

În concluzie, instanța de apel a menționat că, întregul material

probator administrat în faza de urmărire penală, cât și în prima instanță

și instanța de apel, în comparație cu volumul acuzării expuse în

rechizitoriu și ordonanța de modificare a învinuirii, instanța de apel a

reținut în esență că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă

administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic

dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpații Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadii a infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod penal,

motiv pentru care instanța de apel a considerat că, prima instanță just a

concluzionat că inculpații necesită a fi achitați din motiv că fapta lor nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2), lit. b)

Cod penal.

Cu referire la componența de infracțiune imputată inculpaților,

prevăzută de art. 329 alin. (2), lit. b) Cod penal, instanța de apel a

subliniat că, aceasta presupune săvârșirea neglijenței de serviciu ce au

provocat urmări grave drepturilor și intereselor ocrotite de lege a

persoanelor juridice.

În sensul legii penale, dreptul ocrotit de lege reprezintă prerogativa

consfințită și garantată prin Constituție și legi subiectului activ al

raportului juridic (persoană fizică sau persoană juridică), în temeiul

căreia acesta poate valorifica un interes personal direct, poate adopta o

conduită determinată sau poate pretinde subiectului pasiv al raportului

o anumită comportare (fie o prestație pozitivă, constând în „a da” sau în

„a face”, fie într-o prestație negativă, constând în „a nu face”), care, la

nevoie, poate fi impusă acestuia, cu sprijinul forței de constrângere a

statului. Dimpotrivă, interesul ocrotit de lege nu conferă titularului său

posibilitatea garantată de lege, prin aplicarea constrângerii statale de a

desfășura anumite activități sau de a se abține de la ele; această

posibilitate poate fi obținută doar în urma unei acțiuni judiciare. Aceasta

deoarece doar dreptul subiectiv se naște și există ca element al unui

raport juridic, în cadrul căruia acestui drept îi corespunde o obligație a

subiectului pasiv; interesul, în schimb, chiar ocrotit de lege, nu apare în

cadrul unui raport juridic și, ca atare, lui nu-i corespunde obligația unui

subiect pasiv.

În concluzie, interesul nu este altceva decât un element al dreptului

subiectiv. În același timp, nu orice interes poate forma substratul unui

drept subiectiv, ci doar acela, care este susceptibil să fie individualizat în

persoana unui subiect sau a mai multor subiecți determinați.

16

De asemenea s-a reținut că, la drepturi și interese ocrotite de lege

ale persoanelor juridice, reieșind din interpretarea alin. (2) art. 126 Cod

Penal, după natura conținutului lor, în sensul art. 327-329 Cod Penal, se

raportează doar drepturile civile patrimoniale (reale și de creanță). În

dreptul penal esența neglijenței constă în faptul că persoana trebuia și

putea să prevadă posibilitatea rezultatului prejudiciabil al faptei. În speță

însă nu se întrevede, că inculpații nu au reacționat adecvat, reieșind din

fișele de post anexate la materialele cauzei penale.

În învinuirea adusă nu se face careva referire la fișa de post sau alte

acte concrete, care nu au fost respectate de către aceștia la îndeplinirea

obligațiilor de serviciu. Or, conform legislației penale, persoana fizică

responsabilă este supusă răspunderii penale dacă în acțiunile acesteia

sunt constatate toate patru elemente obligatorii: obiectul infracțiunii,

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Lipsa unui element obligatoriu are ca consecință adoptarea

sentinței de achitare pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii (art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod procedură penală).

În sensul art. 52 Cod Penal, se consideră componență a infracțiunii

totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce

califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii le-a fost incriminat calificativul

,,provocarea urmărilor grave drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice”. În sensul dispoziției de la lit. b) alin. (2) art. 329

Cod Penal și practicii judiciare constante, prin „persoană juridică” se

înțelege un subiect concret sau mai mulți subiecți determinați, care de

fapt cu referire la actele procesuale adoptate de către procuror la

înaintarea acuzării, nu au fost determinate în speța dată.

Ordonanța de punere sub învinuire trebuie să cuprindă formularea

învinuirii cu indicarea obligatorie a semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei (art. 281 Cod procedură penală). Aceleași

cerințe procesuale se referă și la rechizitoriu, dispozitivul căruia urmează

să cuprindă formularea învinuirii care i se incriminează persoanei cu

încadrarea juridică a acțiunilor lui (art. 296 Cod procedură penală). Or,

probatoriul administrat la caz nu demonstrează intenția inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii de neglijența în serviciu, adică

îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor

de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase

față de ele, care au provocat urmări grave drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor juridice.

În așa mod s-a reținut că organul de urmărire penală, contrar

prevederilor art. 19 alin. (3) Cod procedură penală, nu a cercetat sub

17

toate aspectele, complet și obiectiv, circumstanțele cauzei, iar conform

art. 24 alin. (1) Cod procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În concluzie, instanța de apel a remarcat că, analizând și

administrând toate probele prezentate ajunge la concluzia că, procurorul

nu a prezentat probe concludente, care cu certitudine ar dovedi că

inculpații au provocat urmări grave drepturilor și intereselor ocrotite de

lege a persoanelor juridice, ori conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Instanța de apel a reținut că considerentele primei instanțe sânt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității,

sub aspectul că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate

nu este dovedită în cadrul procesului penal, prima instanță reținând în

mod just că faptele inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii nu

întrunesc elementele infracțiunii. Față de lucrul judecat de primă

instanță, s-a constatat motivarea amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului,

astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, instanța de apel a reținut că prezumția de

nevinovăție a inculpaților prevalează în cazul dat, iar sarcina probei îi

revine acuzării, sarcină cu care aceasta din urmă nu s-a isprăvit. În atare

situație, este corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și

constatarea asupra nevinovăției inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadii învinuiți în baza art. 329 alin.(2), lit. b) Cod Penal, or, învinuirea

atribuită inculpaților are un caracter declarativ, nefiind obiectiv

confirmată prin careva probe, iar o sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri, iar dubiile în probarea învinuirii urmează a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

Instanța de apel a statuat că din ansamblul de probe prezentate de

către acuzatorul de stat, cercetate de prima instanță și suplimentar în

instanța de apel, rezultă cert că fapta inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadii nu întrunește elementele infracțiunii, motiv pentru care instanța

de apel a dispus menținerea sentinței de achitare.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect că

inculpații Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii urmează a fi achitați de

18

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2), lit. b)

Cod Penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, adică nu există temeiul real al răspunderii

penale și în consecință, nici temeiul juridic al răspunderii penale.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că nici în prima instanță,

nici în instanța de apel, partea acuzării nu a prezentat probe concludente

și pertinente care ar demonstra comiterea infracțiunii incriminate de

către inculpații Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, motiv pentru care, la

soluționarea cazului fiind necesar de a aplica prevederile art. 8 alin. (2) și

art. 389 Cod procedură penală, cu interpretarea în favoarea inculpaților a

tuturor dubiilor în probarea învinuirii, or, sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din

contul inculpaților a cheltuielilor de judecată în mărime de 2389,11 lei,

instanța de apel a apreciat-o ca nefondată, or, cheltuielile judiciare

solicitate au fost suportate în legătură cu acumularea probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în comiterea

infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina,

prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel nu a indicat în decizie nici un motiv bazat pe

probe de ce în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele

infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală;

- instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii,

precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale in ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului, fapt ce se califică ca eroare și atrage după sine casarea

deciziei instanței de apel;

- instanța de apel nu a respectat în deplină măsură prevederile

normelor menționate, prin ce s-au comis erori de drept;

- instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele

administrate la cauza penală vizată, atât cele care incriminează vinovăția

inculpaților nominalizați mai sus cât și cele care confirmă nevinovăția

acestora, dar s-a referit la cele din urmă, Iară a le aplica la justa valoare

probele prezentate de către de procuror în susținerea acuzării, inclusiv și

declarațiile martorilor făcute în instanța de apel. Astfel, de către ultima a

19

fost neîntemeiat menținută o hotărâre ilegală, dând o apreciere contrară

probelor acumulate și cercetate în instanța de judecată și care nu

corespund stării de fapt stabilite inclusiv de către organul de urmărire

penală;

- instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, care cit în cadrul urmăririi penale atât și

cercetării judecătorești au dat declarații contradictorii, urmând scopul

evitării răspunderii penale;

- vina lui Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, în comiterea infracțiunii

incriminate se dovedește și prin următoarele probe și mijloace materiale,

care au fost administrate legal, fiind cercetate și verificate, potrivit art.

art. 414, 415 alin. (21) Cod procedură penală: declarațiile martorului

Moraru Tatiana, date în prima instanță și cea de apel; declarațiile

martorului Muravschi Alexandru, care a susținut declarațiile date la în

prima instanță; declarațiile date în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel, de către martorul Guștiuc Lucia; procesul-verbal de ridicare din

31.03.2017, prin care din cauza penală nr. xxxxx pornită la 22.04.2016 în

baza art. 249 alin. (3) Cod Penal, aflată în gestiunea SUP a SV, au fost

ridicate copiile actelor autentificate pe 42 file; procesul-verbal de

cercetare a documentelor din 05.04.2017; procesul-verbal de cercetare a

documentelor din 24.03.2017; procesul-verbal de ridicare din 27.03.2017;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate suficiente probe

care dovedesc vinovăția inculpatului, deoarece au fost acumulate de

către organul de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile

legislației procesual penale. Ori, cumulul de probe prezentate în cadrul

cercetării judecătorești de către partea acuzării dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate și nu contravin

prevederilor art.93, 94 Cod de procedură penală, iar nulitatea lor nu a

fost invocată conform art.251 Cod de procedură penală;

- instanța de apel, preluând concluziile greșite a celei de fond,

neîntemeiat a respins toate afirmațiile apelantului invocând că

acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe, pe când în realitate,

instanțele au ignorat depozițiile martorilor, alte mijloace de probă

prezentate de procuror, dând prioritate declarațiilor inculpatului;

- instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 04.05.2018 de

modificare a acuzării în ședința de judecată în privința lui Tropoțel Igor

și Odajiu Arcadii s-a dispus înlocuirea sintagmei „intereselor publice” cu

expresia „drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice și anume Inspectoratului Fiscal de Stat”. Astfel, în cadrul

judecării cauzei în prima instanță, acuzatorul de stat a modificat în

învinuirea adusă inculpaților entitatea căreia i s-a cauzat urmarea

20

prejudiciabilă sub forma neonorării obligației de plată a taxelor vamale.

Consideră, că la momentul examinării cauzei în instanța de fond,

componența de infracțiune imputată inculpaților, prevăzută de art. 329

alin. (2) lit. b) Cod penal, se considera valabilă, aceasta presupunea

săvârșirea neglijenței de serviciu ce au provocat urmări grave drepturilor

și intereselor ocrotite de lege a persoanelor juridice;

- în opinia acuzării, instanța de apel, având în vedere principiile

statuate la prevederile art. 10 alin. (1) Cod Penal, că în situația

inculpaților a intervenit o lege penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei și care are efect retroactiv, iar în baza acestui temei se impunea

soluția de a fi adoptată o sentință de încetare a procesului penal, și în

legătură cu modificările survenite în norma vizată, instanța urma să

decidă la încadrarea acțiunilor inculpaților conform prevederilor art.312

Cod contravențional, și în baza art.30 Cod contravențional, să fie liberați

de răspunderea contravențională;

- instanța de apel neîntemeiat a respins apelul procurorului din

motivele expuse mai sus, ca urmare hotărârea emisă pe caz necesită a fi

casată deoarece, nu a respectat în deplină măsură prevederile normelor

menționate, prin ce s-au comis erori de drept.

procedură penală, inculpatul Tropoțel Igor a depus referință privind

opinia asupra recursului declarat, solicitând de a decide

inadmisibilitatea acestuia.

invocate, Colegiul penal consideră că recursul procurorului, urmează a fi

respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Recurentul a invocat ca temeiuri de casare a hotărârilor judecătorești

art.427 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că

instanța de apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417

alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile

de fapt și de drept, care au dus la respingere apelului declarat și

menținerea sentinței de achitare pe motiv, că fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

21

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile

art.27, 99-101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele

probele administrate, iar în final lea dat o apreciere corespunzătoare prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, constatând,

că coroborate în ansamblu, acestea confirmă lipsa vinovăției inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.329 alin.(2) lit. b) Cod penal.

La același aspect, Colegiul lărgit amintește că la etapa judecării

recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, acestea fiind exclusiv atribuțiile instanțelor de fond.

Cu referire la dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a

probelor, în sensul că din conținutul probelor și declarațiilor persoanelor

audiate rezultă existența vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii

imputate, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece

recurentul la acest capitol nu a invocat erori de drept concrete, care ar

constitui temei de casare a deciziei contestate.

Tot aici urmând a se menționa, că potrivit jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, regula generală desprinsă

din dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că la

etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile

de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică.

La caz însă, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de

recurent sunt nefondate, or, lipsa vinovăției inculpaților în săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate,

nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte

soluții.

Totodată, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia că

inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii le-a fost incriminat calificativul

,,provocarea urmărilor grave drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor juridice”. În sensul dispoziției de la lit. b) alin. (2) art. 329

Cod Penal și practicii judiciare constante, prin „persoană juridică” se înțelege

un subiect concret sau mai mulți subiecți determinați, care de fapt cu referire la

actele procesuale adoptate de către procuror la înaintarea acuzării, nu au fost

determinate în speța dată.

22

Totodată, instanța de recurs consideră că, în prezenta cauză nu și-

au găsit confirmare argumentele recurentului privind faptul că, la

momentul examinării cauzei în instanța de fond, componența de infracțiune

imputată inculpaților, prevăzută de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, se

considera valabilă, aceasta presupunea săvârșirea neglijenței de serviciu ce au

provocat urmări grave drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor

juridice, or, la caz, acuzatorul de stat a încadrat acțiunile inculpaților la

modalitatea normativă de exprimare a faptei - îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, dar a incriminat acestora

inacțiuni, și anume: nu au verificat toate tranzacțiile de import ale SRL

„Metalica-Zuev” în perioada supusă controlului; nu a efectuat controlul

ulterior în baza documentelor în original; nu au verificat autenticitatea

facturilor de expediție eliberate din numele SC „Construct-VBC” SRL

prin analiza bazelor de date ale Serviciului Vamal sau a altor date

disponibile; nu au verificat dacă Primăria com. Cotul Morii, r-nul.

Hîncești a eliberat scrisoarea nr. 845-22/3-15 din 18.12.2013 și nu a primit

nici un răspuns confirmativ de la Primăria indicată; au neglijat faptul că

în facturile de expediție nr. xxxxxx nu erau indicate nici datele șoferilor

și nici a unităților de transport, fiind indicat tonajul a câte 60,172 tone

care după posibilitățile tehnice nu poate fi transportat de nici o unitate

de transport auto.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel,

preluînd concluziile greșite a celei de fond, neîntemeiat a respins toate

afirmațiile apelantului invocînd că acuzatorul de stat nu a prezentat careva

probe, pe cînd în realitate, instanțele au ingnorat depozițiile martorilor, alte

mijloace de probă prezentate de procuror, dînd prioritate declarațiilor

inculpatului, Colegiul constată că instanța de apel a examinat complet și

obiectiv probele administrate în cauză, verificându-le sub aspectul

pertinenței și concludentei, atât pe cele obținute în procesul urmăririi

penale, cît și cele cercetate și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face

ca concluzia despre lipsa vinovăției inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu

Arcadii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit. b) Cod

penal, să fie justă și întemeiată.

Contrar argumentelor acuzării prin care se invocă faptul, că

instanța de apel a luat în considerație doar versiunea inculpatului,

Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat toate probele din

dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea achitării inculpaților

Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, așa cum susține acuzarea, însă le-a

analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că

vinovăția lui Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal, nu a fost dovedită prin

23

probe suficiente, pertinente, concludente și utile, administrate în

conformitate cu legea, iar în faptele inculpaților lipsește componența

acestei infracțiuni.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

detaliat și mult aspectual în textul deciziei instanței de apel, și anume

probele reflectate în pag.23-27 a deciziei atacate.

Probele puse la baza concluziei de lipsă a vinovăției a inculpaților

de către instanța de apel sânt pertinente, concludente, utile, veridice și

coroborează între ele, fiind apreciate de instanță în mod obiectiv, iar

careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

Așadar, Colegiul penal apreciază ca fiind declarative argumentele

acuzării prin care se invocă faptul, că hotărârea instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 415 alin.

(1) pct. 1), lit. c) Cod procedură penală, (1) Instanța de apel, judecînd

cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: 1) respinge

apelul, menținând hotărârea atacată, dacă: c) apelul este nefondat.

Reieșind din esența criticilor invocate de către acuzare, Colegiul

penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor.

Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate confirmă

vinovăția lui Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului

trebuie să se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în

ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și

24

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a 16 cercetat probele sub toate aspectele, verificându-

le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței de achitare a

inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii învinuiți în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin.(2) lit. b) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Din aceleași considerente expuse supra, este inconsistentă opinia

acuzării precum că, în situația inculpaților a intervenit o lege penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei și care are efect retroactiv,

impunându-se soluția de a fi adoptată o sentință de încetare a procesului

penal, iar în legătură cu modificările survenite în norma vizată, instanța

urma să decidă la încadrarea acțiunilor inculpaților conform

prevederilor art.312 Cod contravențional, și în baza art.30 Cod

contravențional, să fie liberați de răspunderea contravențională.

În temeiul art.10 alin.(1) Cod penal, este inconsistent și argumentul

precum că, la momentul examinării cauzei în instanța de fond,

componența de infracțiune imputată inculpaților, prevăzută de alin.(2)

lit. b) Cod penal, se considera valabilă, aceasta presupunea săvârșirea

neglijenței de serviciu ce au provocat urmări grave drepturilor și

intereselor ocrotite de lege a persoanelor juridice.

Alegațiile procurorului privind lipsa argumentelor instanței de

apel privind achitarea inculpaților Tropoțel Igor și Odajiu Arcadii, nu pot fi

reținute, întrucât analiza și examinarea probatoriului administrat la

dosar, a declarațiilor martorilor și inculpaților, denotă faptul aprecierii

probelor prin prisma art.101 Cod de procedură penală și argumentarea

poziției privind achitarea inculpaților din motiv că fapta acestora nu

întrunește elementele infracțiunii.

În legătură cu constatările expuse, Colegiul penal apreciază critic

alegația recurentului, prin care se susține că instanța de apel nu a luat în

considerație argumentele invocate de partea acuzării, or, după cum s-a

menționat anterior, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și și-a motivat pe deplin concluziile sale,

temeinic statuând asupra soluției adoptate.

25

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, în prezenta

cauză, nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, la etapa judecării apelului. Prin

urmare, argumentele invocate de către recurent, nu și-au găsit

confirmare și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate, iar

instanța de recurs conchide că în speță se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie

2019, în cauza penală în privința lui Tropoțel Igor xxxxxx și Odajiu

Arcadii xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

26