1ra-1454/2020 — art.201-1 alin.1 lit. a CP

1ra-1454/2020 — art.201-1 alin.1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1454/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Tomița Mihail împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 27 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Dascal Vladimir xxxxx, născut la

xxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30 septembrie 2019 pînă la 16 decembrie 2019;

Instanța de apel: 16 ianuarie 2020 pînă la 27 februarie 2020;

Instanța de recurs: 27 mai 2020 – 24 noiembrie 2020.

A C O N S T A T A T :

Dascal Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin.(1) lit. a) Cod penal și în conformitate cu art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei penale

în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Grigoraș

Rodica împotriva lui Dascal Vladimir, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

reținut că, Dascal Vladimir la 27 mai 2019, aproximativ ora 21:00, aflându-

se la domiciliul comun cu concubina lui Grigoraș Rodica, amplasat în

municipiul Cahul, strada xxxxxx apartamentul xxxx, în urma unui conflict

iscat între ei, în mod intenționat i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea

1

feței cetățenei Grigoraș Rodica, cauzându-i în rezultat, conform raportului

de expertiză judiciară nr. xxxx din 03 iulie 2019, vătămare corporală

ușoară sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, echimoze pe față, echimoze pe ambele pavilioane

auriculare, echimoze pe brațul stâng, echimoză pe cotul stâng.

Acțiunile lui Dascal Vladimir au fost calificate conform art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal „violența în familie, care constă în acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestă prin maltratarea, alte acțiuni violente, soldate cu

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății”.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

3.1 Avocatul Osadcenco Iulea în numele inculpatului Dascal

Vladimir, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri, prin care față de Dascal Vladimir să fie

aplicată o pedeapsă sub forma de munca neremunerată în folosul

comunității, în limitele prevăzute de legea penală.

În motivarea apelului, avocatul Osadcenco Iulea în numele inculpatului

Dascal Vladimir a indicat că:

- pedeapsa stabilită este prea aspră, fiind aplicată neîntemeiat, din

care cauză sentința necesită a fi anulată;

- argumentul, precum că Dascal Vladimir anterior a fost condamnat

pentru alte infracțiuni, din care cauză s-a ales anume pedeapsa sub forma

de închisoare, nu poate fi întemeiată, deoarece el a fost condamnat pentru

o altă categoria de infracțiuni, pedeapsa sub forma de muncă

neremunerată anterior nu a fost aplicată fața de Dascal V., ca instanța să

poată ajunge la o concluzie, precum că aceasta forma de pedeapsa nu va

influința asupra reeducării inculpatului;

- instanța nu a luat în calcul, că infracțiunea, prevăzută de art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, conform art. 16 Cod penal, face parte din

categoria celor mai puțin grave, totodată inculpatul vina sa a recunoscut

integral, a solicitat examinarea procesului în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală.

3.2 Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Irina Bahnari, prin

care a solicitat casarea sentinței în partea individualizării pedepsei penale

contrar prevederilor legale și în partea expunerii cu privire la cheltuielile

judiciare, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima

instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Dascal Vladimir,

2

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) lit. a) din Codul penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis. Încasarea din contul lui Dascal Vladimir în contul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat următoarele argumente:

- cu toate că instanța de judecată corect a încadrat acțiunile

inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din Codul penal,

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive

care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Dascal Vladimir să nu

execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare

pentru fapta săvîrșită;

- consideră că, la caz acuzatorul găsește aplicabile prevederile art. 78

alin. (3) Cod penal;

- inculpatul nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog,

nu dispune de date cu privire la dizabilitate, persoane la întreținere nu

are, este caracterizat negativ, în stare de recidivă;

- aplicarea unei pedepse mai blânde nu va atinge scopul stabilit de

lege, este întemeiată pe faptul că, inculpatul anterior a fost pentru alte

fapte care au relevanță pentru cauză. Pedeapsa aplicată anterior au fost

sub formă de închisoare, însă după executarea integrală a acesteia Dascal

Vladimir nu s-a corectat și într-o perioadă relativ scurtă de la eliberarea

din instituțiile penitenciare, la 30 martie 2018, a comis iarăși o infracțiune

intenționată. Consideră că, atingerea scopului de prevenire a săvârșirii de

noi infracțiuni de către Dascal Vladimir poate fi atins doar prin izolarea

efectivă a acestuia de societate, adică prin aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare;

- pedeapsa stabilită lui Dascal Vladimir, sub formă de închisoare pe

un termen de 6 (șase) luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin.

(1) lit. a) din Codul penal, este prea blîndă și contrar prevederilor art.61

din Codul penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și

din partea altor persoane;

- la soluționarea solicitării procurorului privind încasarea de la

condamnat în beneficiul bugetului de stat a cheltuielilor judiciare în sumă

de 640 lei compuse din cheltuieli pentru efectuarea raportului de

constatare nr. xxxx din 06 iunie 2019 și pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr. xxxxxxxxxxx din 03 iulie 2019, instanța incorect a

3

dat apreciere prevederilor art. 143 și art. 227 din Codul de procedură

penală;

- un argument în plus ce combate totalmente aprecierea instanței că

art.227 alin.(2) din Codul de procedură penală, nu prevede cheltuieli

suportate la efectuarea expertizelor judiciare, sânt și prevederile art. 162

alin.(2) din Codul de procedură penală, conform cărora, valoarea

obiectelor alterate, deteriorate sau pierdute în urma efectuării expertizei

și a altor acțiuni legale se atribuie la cheltuielile judiciare. Dacă aceste

obiecte au aparținut învinuitului, inculpatului sau persoanei civilmente

responsabile, contravaloarea acestora nu se restituie. Dacă aceste obiecte

au aparținut altor persoane, contravaloarea lor se restituie din bugetul de

stat și poate fi încasată de la condamnat sau de la partea civilmente

responsabilă. Aceste prevederi legale, privite în coroborare cu prevederile

art.227 alin.(2) din Codul de procedură penală, indică expres că cheltuieli

suportate la efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi calificate ca

cheltuieli judiciare;

- consideră că chiar și dacă instanța a considerat că cheltuielile legate

de întocmirea raporturilor de constatare din 06 iunie 2019 și din 03 iulie

2019 nu urmează a fi suportate de Dascal Vladimir, acesta urma a-i elibera

de plata cheltuielilor judiciare conform prevederilor alin.(3) al art.229 din

Codul de procedură penală, motivând soluția dată, nu apreciind că art.227

alin.(2) din Codul de procedură penală, nu prevede cheltuieli suportate la

efectuarea expertizelor judiciare;

- urmare a acțiunilor lui Dascal Vladimir, a fost necesară implicarea

unui mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror,

ofițeri de investigație, care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire

penală și speciale de investigație pentru a investiga faptele acestora, toate

aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului, care în mod normal

ar urma de a fi recuperate, suma de 640 lei constituind doar o mică parte

din acele cheltuieli pe care Legea permite de a o restitui;

- nu este clar cum prima instanță a ajuns la concluzia că cererea

acuzatorului de stat cu privire la încasarea sumei de 640 lei din contul

condamnatului Dascal Vladimir în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată pentru efectuarea constatării medico-legale și expertizei medico-

legale în sumă de 320 lei fiecare, urmează a fi respinsă ca nefondată;

- reieșind din cele expuse, consideră că pedeapsa aplicată lui Dascal

Vladimir de către instanța de judecată este prea blîndă, datorită

numărului și pericolului social sporit al infracțiunii comise de către

inculpat, comportamentului și personalității acestuia.

4

februarie 2020 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

avocatul Iulea Osadcenco în numele inculpatului Dascal Vladimir și de

procurorul în Procuratura raionului Cahul, Irina Bahnari, menținută

sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță la individualizarea

pedepsei penale, a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, personalitatea celui

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei, de către prima

instanță, sa ținut cont de faptul că, inculpatul a comis o infracțiune

intenționată de categoria infracțiunilor mai puțin grave și reieșind din

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care se caracterizează

negativ (f.d.41) anterior judecat: prin sentința Judecătoriei Cahul din 31

mai 2010, în baza art.187 alin.(2) lit. b),d),f), art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod

penal la 4 ani 3 luni închisoare, conform art.90 Cod penal, s-a suspendat

condiționat pedeapsa pe un termen de probă 3 ani (f.d.105106); prin

Încheierea judecătorului de instrucție din 29 ianuarie 2013 s-a dispus

anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate

stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul din 31 mai 2010, pe termenul

pedepsei neexecutate de 4 ani, 3 luni închisoare în penitenciar de tip

semiînchis; prin Încheierea Judecătoriei Cahul 25 noiembrie 2014 s-a

computat durata aflării lui Dascal Vladimir în stare de arest preventiv de

la 01 ianuarie 2014-23 iunie 2014 cu pedeapsa penală sub formă de patru

ani, trei luni închisoare stabilită lui Dascal Vladimir prin sentința

Judecătoriei Cahul din 31 mai 2010 (f.d.102-104).

Pedeapsa stabilită inculpatului Dascal Vladimir sub formă de 6 luni

închisoare este pedeapsa corespunzătoare, echitabilă, nefiind cazul

reducerii sau înăspririi acesteia. Astfel fiind considerate irelevante

afirmațiile expuse de avocat în interesele inculpatului precum că,

pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, deoarece Dascal Vladimir

a fost condamnat pentru alte infracțiuni.

Cât privește încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 640 lei, instanța

de apel, pentru a elucida circumstanțele invocate de prima instanță în

sentință referitor la cheltuielile judiciare, a făcut trimitere la prevederile

art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că expertiza se

5

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală).

Instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere și la

prevederile alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se

face din contul bugetului de stat. Drept urmare celor invocate s-a conchis

că, în cazurile când expertiza este dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei sunt achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Pentru efectuarea raportul de constatare nr.xxx din 06 iunie 2019 la

suma de 448 lei, raport de expertiză judiciară nr.xxxx din 03 iulie 2019 la

suma de 320 lei, au fost dispuse de către organul de urmărire penală în

vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului, fiind

acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea

posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere

penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin

care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- consideră că decizia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei

și respingerea solicitării procurorului privitor la încasarea din contul

inculpatului Dascal Vladimir în contul statului a cheltuielilor de judecată

în sumă de 640 lei, este neîntemeiată și pasibilă casării;

- nu este de acord cu concluzia instanței de apel și consideră

pedeapsa penală stabilită lui Dascal Vladimir, prea blîndă și nu

corespunde principiului individualizării pedepsei penale din următoarele

motive;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este

o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, făcând trimitere a

prevederile art. 7, art.75, art.61 Cod penal;

6

- consideră că în cauza respectivă sunt aplicabile prevederile art.78

alin.(3) Cod penal, conform cărora, în cazul în care există circumstanțe

agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul

corespunzător din partea special a prezentului cod;

- comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, și

anume că, chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele imputate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată în

baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (potrivit art.3641

Cod de procedură penală), circumstanțele date nu demonstrează că

inculpatul întra-devăr a conștientizat gravitatea infracțiunilor săvârșite și

s-a pornit pe calea corijării. Or, inculpatul Dascal Vladimir după

executarea integrală pedepsei cu închisoare, nu s-a corectat și într-o

perioadă relativ scurtă de la eliberarea din locul de detenție, iarăși a comis

o infracțiune intenționată;

- consideră neîntemeiată și soluția instanței de apel de a respinge

cerința privitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

Dascal Vladimir în beneficiul statului în sumă de 640 lei;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului

încasării de la inculpatul sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu

dispunem de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare,

așa cum se cere prin prevederile art.397 pct.5) și art.416 Cod de procedură

penală;

- instanța de apel, în speță noastră, nu a soluționat corect chestiunea

legată cu cheltuieli judiciare;

- consideră că este necesar schimbarea atitudinii vizavi de instituția

procesuală - cheltuielile judiciare și restituirea acestora făcând trimitere la

practica judiciară privind recuperarea cheltuielilor de judecată

suportate de stat care a fost până în prezent.

Colegiul penal lărgit conchide că, acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată

că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv

sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

7

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că procuror

invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând argumentele recurentului prin prisma temeiurilor de

drept invocate, Colegiul penal lărgit conchide, că acestea sunt nefondate

și urmează a fi respinse din considerentele descrise în continuare.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal

menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și

textul deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de

apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe

administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță,

cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin

prisma art.101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente, nu s-au stabilit în

instanța de recurs.

Instanța de recurs consideră că, temeiul de casare invocat, nu este

incident în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia, în

conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la

respingerea apelului.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei

și sunt invocate neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce

urmează.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins

solicitarea acuzării de a dispune încasarea de la inculpatul Dascal

Vladimir în bugetul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei,

cheltuieli suportate în urma efectuării expertizelor.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului,

prin care a fost invocat dezacordul recurentului cu soluția primei instanțe

de respingere a cererii acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare, soluție ce a fost

menținută de instanța de apel, Colegiul penal lărgit reține că instanțele de

judecată la acest capitol au adoptat soluția, respingând întemeiat cererea

procurorului.

8

Colegiul penal lărgit, consideră că în acord cu cele stipulate de legea

procesuală penală, în cauza deferită judecății instanța de apel a exercitat

în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate de legislator, corect

interpretând și aplicând prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală

și indicând motivele corespunzătoare, ce au dus la menținerea sentinței.

Or, potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept discreționar al

instanței. Prin urmare, prevederile legale ce reglementează acest aspect

acordă posibilitatea instanțelor de judecată de a analiza și soluționa în

fiecare caz concret chestiunea privind stabilirea subiectului pentru

compensarea cheltuielilor judiciare.

Colegiul penal lărgit ține să remarce că, pornind de la relevanțele art.

229 alin. (3), Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora

sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, procurorul în recursul ordinar

nu a adus probe despre starea materială a inculpatului și despre faptul

dacă inculpatul deține careva bunuri mobile sau imobile și nu s-a

demonstrat că veniturile inculpatului îi permite acestuia să acopere aceste

cheltuieli, or această circumstanță din art. 229 alin. (3) Cod de procedură

penală, trebuie luată în considerare la dispunerea încasării din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640lei.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că în recursul procurorului nu

se invocă careva probe care ar combate eliberarea de plată a cheltuielilor

judiciare a inculpatului conform prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de

procedură penală, cu indicarea stării materiale a inculpatului.

Reieșind din aceste motive, Colegiul penal lărgit, consideră necesar a

respinge ca inadmisibilă solicitarea procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Dascal Vladimir, menținând

soluția din decizia instanței de apel în această parte.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția

instanței de apel care a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea

procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în bugetul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640lei, cheltuieli suportate în

urma efectuării expertizelor.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, instanța de recurs

9

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite

(pct. 5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel,

legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, 3641

Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că,

la stabilirea pedepsei, prima instanță, a ținut cont de faptul că, inculpatul

a comis o infracțiune intenționată de categoria infracțiunilor mai puțin

grave și reieșind din circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului,

care se caracterizează negativ (f.d.41) anterior judecat: prin sentința

Judecătoriei Cahul din 31 mai 2010, în baza art.187 alin.(2) lit. b),d),f),

art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal la 4 ani 3 luni închisoare, conform

art.90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa pe un termen de

probă 3 ani (f.d.105106); prin Încheierea judecătorului de instrucție din 29

ianuarie 2013 s-a dispus anularea condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, cu trimiterea condamnatului pentru

executarea pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul

din 31 mai 2010, pe termenul pedepsei neexecutate de 4 ani, 3 luni

10

închisoare în penitenciar de tip semiînchis; prin Încheierea Judecătoriei

Cahul 25 noiembrie 2014 s-a computat durata aflării lui Dascal Vladimir

în stare de arest preventiv de la 01 ianuarie 2014-23 iunie 2014 cu pedeapsa

penală sub formă de patru ani, trei luni închisoare stabilită lui Dascal

Vladimir prin sentința Judecătoriei Cahul din 31 mai 2010 (f.d.102-104).

Pedeapsa stabilită inculpatului Dascal Vladimir sub formă de 6 luni

închisoare este pedeapsa corespunzătoare, echitabilă, nefiind cazul

reducerii sau înăspririi acesteia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din

decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului.

Pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar.

Instanța de recurs notează și faptul că, din analiza deciziei recurate

a stabilit că erorile de drept invocate în recursul procurorului nu și-au

găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au

fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a

respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin

de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o

însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este

conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c.

România din 16.02.2010.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit

deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

11

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor

de drept invocate în recurs de către procuror, care ar fi afectat hotărârea

atacată, deoarece instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept

în raport cu motivele invocate în recursul ordinar vizat, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27

februarie 2020, în cauza penală în privința lui Dascal Vladimir xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

12