1ra-2139/2020 — art. 145 alin. 2,lit. a, i CP

1ra-2139/2020 — art. 145 alin. 2,lit. a, i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2139/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cojocari Constantin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

SCOARȚA Ștefan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2017 – 14.06.2019;

Instanța de apel: 20.08.2019 – 09.06.2020;

Instanța de recurs: 14.10.2020 – 02.12.2020.

c o n s t a t ă:

Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 145 alin. (2) lit. a), i) Cod penal și i-a stabilit pedeapsa în formă de închisoare pe

termen de 15 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și Băluțel Ion, care a decedat la 14

aprilie 2020.

A fost încasat din contul lui Băluțel Ion și Scoarța Ștefan în beneficiul

succesorului victimei Roșea Tatiana suma de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpaților în beneficiul

statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor în mărime de 11.707 lei s-a

respins ca neîntemeiată.

de 26 spre 27 octombrie 2016, Băluțel Ion, fiind în înțelegere prealabilă cu Scoarța

Ștefan, având scopul lipsirii de viață a altei persoane, aflîndu-se în casa lui Dima

Victor din XXXXX, după ce au consumat băuturi alcoolice, fără motiv i-au aplicat

ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului și

anume în părțile vitale - regiunea capului, cutiei toracice și abdomenului cauzându-i

1

traumă închisă a toracelui, fracturi costale bilaterale, toate cu hemoragii roș-închis în

țesăturile moi adiacente, ruptura pleurei parietale, viscerale, parenchimului pulmonar

și focare de contuzie a pulmonilor, hemotorax bilateral; Traumă închisă a

abdomenului, ruptura splinei, hemoperitoneu, contuzia spline, cu hemoragii difuze

roș-închis în țesăturile moi adiacente; Plagă, echimoze și excoriații pe cap, torace,

abdomen, membrul superior și inferior în rezultatul cărora Dima Victor a decedat, iar

leziunile corporale aplicate fiind în legătură cauzală directă cu decesul și care au

survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic, cauzat de traumatismul asociat

al toracelui, abdomenului, membrului superior și inferior, depistate la necropsie și

adeverite de rezultatele histopatologice de laborator rezultând din Raportul de

expertiză medico-legală nr. 194/D din 09.12.2016.

martorul Dima Victor, avocatul Cojocari Constantin în numele inculpatului Scoarța

Ștefan și avocatului Caracuian Victoria în numele inculpatului Băluțel Ion care au

solicitat casarea sentinței.

3.1 În apel martorului Dima Victor a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin

care Scoarța Ștefan și Băluțel Ion să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) i) Cod penal și să le fie stabilite ambilor pedeapsă

maximă cu închisoare prevăzută la acest articol. Emiterea unei încheieri prin care să

fie recunoscut martorul în calitate de parte civilă pe cauza dată. Încasarea din contul

inculpaților în mod solidar prejudiciul moral în legătură cu omorul tatălui său Dima

Victor în sumă de 500.000 lei.

În susținerea apelului, martorul a invocat că, fiind înrolat în rândurile Armatei

Naționale, în cadrul urmăririi penale, deși a solicitat, nu am fost recunoscut conform

prevederilor art. 61 Cod de procedură penală în calitate de parte civilă, respectiv i-a

fost îngrădit dreptul de a solicita încasarea prejudiciului moral din contul inculpaților

ca consecință a omorului tatălui său.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpaților consideră că instanța de fond, la

emiterea sentinței de condamnare, nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal,

consideră necesară aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe o perioadă mai

îndelungată și anume câte 20 ani.

3.2 În apel avocatului Cojocari Constantin, în numele inculpatului Scoarța Ștefan

solicită casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, conform modului stabilit

pentru prima instanță prin care Scoarța Ștefan să fie achitat de sub învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) și i) Cod penal din motiv

că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În susținerea apelului, avocatul a invocat că:

2

- prin raportul de expertiză medico-legală nr. 700 s-a constatat că grupa sanguină

a decedatului Dima Victor și inculpatului Scoarța Ștefan sunt identice. Petele de sânge

de pe ambele pietre, ridicate din fața porții gospodăriei lui Dima Victor și din ograda

inculpatului au provenit de la persoană/persoane cu grupa sanguină, nu-i exclus de la

Dima Victor;

- în rezultatul cercetărilor efectuate medicii legiști nu au depistat careva urme de

sânge pe hainite inculpatului;

- instanța de fond doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, dar nu a

apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor;

- instanța a admis acțiunea civilă contrar prevederilor art. 219 Cod de procedură

penală în lipsa unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către

persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvârșirea acesteia;

- inculpatul atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetărilor

judecătorește a pledat nevinovat la acuzațiile aduse, negând că i-ar fi aplicat careva

lovituri lui Dima Victor. Mai mult ca atât, declarațiile făcute de inculpat în legătură

cu circumstanțele cazului în care este acuzat, sunt neschimbate pe tot parcursul

urmărire penală, precum și în ședința de judecată.

3.3 Avocatului Caracuian Victoria, în numele inculpatului Băluțel Ion a depus

recurs, prin care a solicitat recalificarea acțiunilor lui Băluțel Ion conform art. 149

Cod penal și tragerea la răspundere penală a acestuia pentru lipsirea de viață din

imprudență a lui Dima Victor, cu stabilirea unei pedepse mai blânde, non-privative

de libertate.

apelul avocatul Cojocari Constantin în numele inculpatului Scoarța Ștefan și al

martorului Dima Victor au fost respinse, menținând sentința în privința lui Scoarța

Ștefan.

Apelul declarat de avocatul Caracuian Victoria în numele inculpatului Băluțel Ion

a fost admis, s-a casat sentința, în partea condamnării inculpatului și s-a pronunță o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care s-a încetat

procesul penal privind tragerea la răspundere penală în baza art. 145 alin. (2), lit. a) și

i) Cod penal a inculpatului Băluțel Ion în temeiul că a intervenit decesul acestuia.

cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, astfel este descrisă fapta criminală, considerată ca fiind dovedită,

forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii

3

săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care sunt respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu s-a găsit temei pentru a da o nouă apreciere probelor

respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind

că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului

penal.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, ce combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză. Nerecunoașterea vinovăției nu

echivalează cu achitarea inculpatului de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit, au demonstrat cu certitudine

participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii imputate.

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor din articolele 7, 61, 75 și

79 Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei.

Temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege nu s-

a constatat.

Cu privire la apelul declarat de martorul Dima Victor s-a considerat inadmisibil,

dat fiind că, prin prisma prevederilor articolului 401 Cod de procedură penală, acesta

nu face parte din categoria persoanelor care pot declara apel. La dosar lipsește actul

procedural, potrivită căruia martorul Dima Victor este parte interesată, cu dreptul de

a înainta inculpatului pretenții morale. S-a remarcat că în cauză succesorului părții

vătămate Dima Victor este recunoscută Roșca Tatiana, care a participat în cursul

procesului penal.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând motivele prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6, 8 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu

dispunerea rejudecarea cauzei de către instanța de apel, pe motiv că eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivare recurentul a indicat următoarele:

- instanța de apel nu a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

nu a verificat probele obținute în procesul urmăririi penale și în cadrul ședințelor de

judecată;

- instanța nu s-a expus prin încheiere asupra cererii părții apărării, prin care s-a

solicitat administrarea de noi probe de către instanța de apel și anume dispunerea

efectuării expertizei trasiologice;

4

- neîntemeiat s-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 145

alin. (2) lit. a), i) Cod penal, or în acest sens nu au fost prezentate probe pertinente,

potrivit cărora s-ar fi demonstrat săvârșirea infracțiunii de către inculpat;

- instanța a admis acțiunea civilă contrar prevederilor art. 219 Cod de procedură

penală în lipsa cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către

persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale

nemijlocit prin fapta interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acestuia;

- inculpatul atât la urmărirea penală cât și în cadrul cercetării judiciare nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii, mai mult declarațiile făcute de inculpat au

rămas neschimbate pe tot parcursul ședinței de judecată;

- în ansamblu probele părții acuzării cercetate în ședința de judecată doar au

demonstrat faptul decesului lui Dima Victor și circumstanțele în rezultatul cărora a

survenit moartea acestuia;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă concludentă și pertinentă, care ar demonstra

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate;

Cererea de recurs este o reflectare a solicitărilor menționate în cererea de apel. De

asemenea, apărarea descrie fiecare probă prezentată de apărare și acuzator în cadrul

urmării penale și cercetării judecătorești și apreciază critic argumentele instanței de

apel vizavi de fiecare probă.

cu actele cauzei, Colegiul Penal al instanței de recurs conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru următoarele motive.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază de drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul

Cojocari Constantin, instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de

parte, în raport cu actele dosarului, constatând că hotărârea recurată este conformă

legii, fără a prezenta vreo lipsă, care să o afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte

motive, neinvocate de recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de

natură să răstoarne soluția instanței de apel adoptată pe caz.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

5

Potrivit textului recursului declarat de avocat în care se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul

că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a

menținut sentința atacată.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Raționamentele pe care se fundamentează soluția de inadmisibilitate a recursului

se bazează pe aceea că, este inacceptabil faptul că inculpatul, pe calea recursului

ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a sentinței primei instanțe și a

deciziei instanței de apel nu pentru a fi corectată careva eroare judiciară, ci doar în

vederea reaprecierii probelor și redozării pedepsei, în acest sens instanța de recurs

ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul

pentru care aceasta a fost creată. Simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere

asupra unei chestiuni nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest

principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe

având un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit. (a se vedea

Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului 2003-IX)

În cererea de recurs, Cojocari Constantin invocă în mod repetat argumente deja

examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există

circumstanțe cu caracter substanțial și convingător, care să justifice ingerința instanței

supreme în hotărârea instanței de apel.

Despre faptul că, instanța de apel nu a formulat un răspuns detaliat la fiecare

argument avansat de apelant, Colegiul reiterează despre statuările Curții Europene

referitoare la exigențele de motivare a unei hotărâri judecătorești, apreciate în

coroborare cu echitatea procedurii penale desfășurate împotriva inculpatului, unde

6

Curtea a evidențiat că efectul art. 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa

„tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a

pledoariilor, argumentelor și probelor din dosar, care urmează a fi luate în considerație

într-un mod adecvat. Totuși, deși art. 6 § 1 obligă instanțele de a prezenta motive în

susținerea hotărârilor sale, norma nu poate fi înțeleasă întru a obliga să fie adus un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v. the Netherlands,

19 April 1994, §§ 59 și 61, Series A no. 288, și Burg and Others v. France (dec.),

ECHR 2003-II). Extinderea obligației de a motiva poate depinde în special de natura

deciziei și urmează a fi apreciată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe în parte (a

se vedea Ruiz Torija v. Spain and Hiro Balani v. Spain, hotărîri din 9 decembrie 1994,

19 decembrie 1997, Reports 1997 VIII, § 55). Respectiv, instanțele nu sunt obligate

să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument avansat de părți, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei.

Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a

dezbătut prin mai multe argumente criticele apelanților ce vizau vinovăția

inculpatului.

În primul rând, apărătorul a invocat încălcări procedurale privind neexpunerea

prin încheiere a instanței de apel asupra cererii părții apărării, prin care s-a solicitat

administrarea de noi probe de către instanța de apel și anume dispunerea efectuării

expertizei trasiologice. Conform actelor anexate la dosar este prezentă cererea lui

Scoața Ștefan din 29.10.2019 în care se solicită dispunerea expertizei criminalistice

(vol- IV, f.d. 106-110). Potrivit procesului- verbal din 09.06.2020 (vol-IV, f.d.148) în

prezența inculpatului și apărătorului Cojocari Constantin a fost pus în discuție

demersul înaintat și tot în aceeași ședință colegiul a dispus respingerea demersului

înaintat de inculpat, prin încheierea din 09.06.2020 contrasemnată de completul de

judecată ai instanței de apel, prin urmare se contrazice cu acele prezumții eronate

invocate în cerere de recurs (vol-IV, f.d. 157-159).

În al doilea rând apărătorul se referă la trecerea în revistă a probelor examinate în

instanța de fond, argumente ce nu coincid cu faptele înregistrate în procesul verbal

din 09.06.2020, în cadrul căreia instanța a verificat probele și a întrebat dacă este

necesar de a cerceta suplimentar probele, ca urmare apărătorul Cojocari Constantin a

solicitat verificarea probelor indicate în proces (vol-IV, f.d. 153). În ședința de

judecată nu a fost invocată necesitatea administrării de alte noi probe, precum și n-au

fost formulate cereri privind cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima

instanță.

7

În același context, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. Mai mult, în cauza deferită judecății nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpatului și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută condamnarea în privința inculpatului de cele incriminate prin

rechizitoriu în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc

toate elementele infracțiunii nominalizate.

De asemenea, instanța de recurs nu vede necesitatea de a dezbate, prin alte

argumente, toate alegațiile din această cerere de recurs, deoarece careva temeiuri de

casare ex officio Colegiul nu a stabilit.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor acestei cauze, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea despre vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii pentru

care a fost condamnat.

Având în vedere cele expuse, instanța de recurs se va limita de a formula

răspunsuri detaliate cu privire la criticele ce țin de pretinsa încălcare a pct. 6), 8) din

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întrucât în partea descriptivă a deciziei

contestate a instanței de apel se conțin deja răspunsuri argumentate vizavi de

chestiunile ridicate de recurent în recursul declarat, răspunsuri pe care le preia instanța

de recurs în totalitate.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Cojocari Constantin,

nu și-au găsit confirmarea.

8

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cojocari Constantin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe SCOARȚA Ștefan XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9