1ra-1261/20 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-1261/20 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1261/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Catan Liliana, Boico Victor, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Negruți Corneliu Xxxxx, născut la

xxxxx, originar din Xxxxx și domiciliat în

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Corneliu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011

alin.(1) lit.a) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei pentru efectuarea expertizei judiciare.

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, fiind membru al familiei

cu concubina Brînzei Irina, împreună cu care au un copil minor comun - Xxxxx,

a.n. xxxxx, fiind sub influiența băuturilor alcoolice, în noaptea de 25 ianuarie 2019

ora 22:10, aflându-se în scara blocului de pe str. Ștefan cel Mare 37, mun. Bălți,

conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale, în urma unui conflict inițiat pe motiv de

gelozie, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului, prin

ce a cauzat leziuni corporale sub formă de fractura oaselor nasului, care conform

raportului de constatare nr. 201910D0059 din 06.02.2019, precum și a raportului

de expertiză judiciară nr. 20191110D0073 din 12.02.2019, se califică ca vătămare

ușoară.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, după indicii

calificativi: acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldată cu

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

3.1. procurorul în Procuratura mun.Bălți, Tatiana Nadulișneac, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 21.05.2019 în partea ce ține de respingerea cerinței procurorului cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciare, în sumă de 640,00 lei, din contul

inculpatului în beneficiul statului.

În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, vinovăția lui

Negruți Corneliu de comiterea infracțiunii incriminate potrivit art.2011 alin.(1) lit.

a) Cod penal, a fost demonstrată. La materialele cauzei este prezent raportul de

efectuare a expertizei judiciare, întru determinarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale aduse victimei. Costul efectuării

acestei expertize este de 640,00 lei. Apelantul, făcînd trimitere la prevederile

art.222-229 Cod de procedură penală, a susținut că inculpatul urmează să suporte

aceste cheltuieli.

3.2. inculpatul Negruți Corneliu, prin care a solicitat admiterea cererii de

apel, casarea sentinței în cauză și emiterea unei noi hotărîri, potrivit căreia Negruți

Corneliu să fie achitat. Nu este de acord cu soluția emisă de instanța de fond, a

considerat-o nemotivată și fără a fi întemeiată pe probe pertinente, veridice și utile

ce urmau a fi reținute la caz, prin aprecierea lor în ansamblu, prin prisma normei

procesuale și materiale. Este de părere că sentința din 21.05.2019 este bazată pe

unele circumstanțe, care sunt lipsite de bază probatorie în sensul constatării

acestora prin prisma legii și temeiul mijloacelor materiale de probă prevăzute de

art.157, 163 Cod de procedură penală.

Inculpatul a susținut că, constatările instanței de fond cu privire la vinovăția

sa sunt bazate exclusiv și nemijlocit pe declarațiile părții vătămate date în cadrul

urmăririi penale nesusținute de partea vătămată în cadrul ședinței de judecată, iar

declarațiile martorului Novac Diana nu sunt dovedite de alte probe. Instanța de fond

a respins probele apărării, care dovedesc nevinovăția inculpatului, fără a argumenta

respingerea acestora. Probele pe care se întemeiază soluția instanței de fond, nu

infirmă sau confirmă faptul vinovăției persoanei sau un raport de cauzalitate dintre

cele presupuse a fi săvîrșite de inculpat și consecințele survenite.

apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Tatiana Nadulișneac și apelul

inculpatului Negruți Corneliu au fost admise, cu casarea sentinței în cauză, cu

pronunțarea unei hotărîri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță după

cum urmează:

2

Negruți Corneliu recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a numit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare s-a suspendat

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

S-a încasat de la Negruți Corneliu în beneficiul statului cheltuieli judiciare în

sumă de 640 (șase sute patruzeci) lei.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a concluzionat de a casa

integral sentința instanței de fond și a pronunța o nouă hotărîre în latura pedepsei.

Subsidiar, în ce privește concluzia instanței de fond privind sarcina suportării

cheltuielilor judiciare, instanța de apel a considerat neîntemeiată decizia de

respingere a solicitării procurorului, privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului.

Instanța de apel, reieșind din faptul că inculpatul Negruți Corneliu în ședința

instanței de apel a recunoscut pe deplin fapta incriminată și a solicitat o pedeapsă

mai blîndă, declarînd că regretă cele comise, solicitînd aplicarea prevederilor art.90

Cod penal în privința executării pedepsei, s-a expus pe marginea apelului

inculpatului în latura pedepsei.

Și odată ce, în ședința instanței de apel inculpatul a recunoscut integral vina

în comiterea infracțiunii potrivit modului în care este învinuit, prin ce se înlătură

orice dubiu în ce privește nevinovăția acestuia.

Instanța de apel a considerat că, la stabilirea pedepsei inculpatului Negruți

Corneliu, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit.a) Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite de inculpat, persoana celui

vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, de posibilitatea

corectării și reeducării acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în baza

căruia este adusă învinuirea. Sancțiunea normei penale care incriminează fapta

imputată inculpatului Negruți Corneliu în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal,

stabilește următoarele pedepse: muncă neremunerată în folosul comunității de la

150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Astfel, la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului Negruți Corneliu,

instanța de apel a considerat că aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, este în măsură să asigure atingerea

scopului pedepsei penale potrivit art.61 Cod penal. Or, o pedeapsă privativă de

libertate, a cărei executare este suspendată, cu condiția ca în termenul de probă

inculpatul va da dovadă de un comportament exemplar și adecvat, binevoitor

normelor de conviețuire socială, este justificată de circumstanțele faptei, de cele ce

vizează personalitatea inculpatului.

3

Pedeapsa privativă de libertate se consideră cea mai aspră, deoarece impune

persoanei limite dreptului la libera circulație.

În circumstanțele menționate, instanța de apel a considerat că pe caz este temei

de a aplica în privința lui Negruți Corneliu pedeapsa cu închisoare pe un termen de

2 ani. De asemenea, instanța de apel a considerat posibilă aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal în privința pedepsei inculpatului. Conform art.16 Cod penal,

faptele infracționale ale inculpatului se încadrează în categoria infracțiunilor mai

puțin grave, adică acele fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă

cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv. Ținînd seama de recunoașterea

vinovăției și căința sinceră a inculpatului, instanța de apel a concluzionat că nu este

rațional ca Negruți Corneliu să execute pedeapsa stabilită cu închisoare, în situația

în care scopul pedepsei penale poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia.

În acest sens, instanța de apel a decis ca fiind oportună condamnarea inculpatului

Negruți Corneliu, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Scopul

educativ și preventiv al pedepsei numite inculpatului Negruți Corneliu, în raport cu

personalitatea sa și faptele comise, circumstanțele relevante pentru adoptarea unei

condamnări obiective și echitabile poate fi atins prin aplicarea art.90 Cod penal în

privința pedepsei stabilite acestuia. Aplicarea pedepsei cu închisoare, sub rezerva

suspendării condiționate a executării acesteia, are să asigure restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din

partea acestuia.

În contextul celor invocate, instanța de apel a admis apelul inculpatului

Negruți Constantin, din alte motive decît cele invocate în cererea de apel, ținînd

cont de solicitarea acestuia expusă în cadrul ședinței instanței de apel, potrivit

căreia recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate și optează pentru aplicarea

suspendării executării pedepsei, aceeași poziție fiind susținută și de apărătorul

inculpatului avocat Gheorghița Ion.

Instanța de apel a menționat că partea vătămată nu are careva pretenții de ordin

moral și material, inculpatul recunoaște vina și se căiește sincer de cele comise,

este pentru prima dată atras la răspundere penală. Cu reținere la aceste împrejurări,

scopul legii penale, referent speței în cauză, rămîne a fi orientat spre redirecționarea

inculpatului spre un comportament de bună-credință. Pentru combaterea și

lichidarea comportamentului antisocial pe viitor, corijarea inculpatului Negruți

Corneliu este posibilă de a fi înfăptuită fără izolarea acestuia de societate.

Instanța de apel a considerat întemeiat apelul procurorului, prin care se solicită

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei din contul inculpatului în

beneficiul statului.

Conținutul normelor prevăzute la art.227, art. 229 Cod de procedură penală,

au servit temei de admitere a solicitărilor formulate de procuror în cererea de apel.

Instanța de apel a constatat că, cheltuielile judiciare în suma pretinsă de procuror

spre a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, sunt dovedite de raportul de

constatare nr.201910D0059 din 06.02.2019, privind efectuarea constatării medico-

4

legale privind documentele cet. Brînzei Irina (f.d.30), în conținutul căruia la rubrica

cheltuieli suportate, este indicată suma de 320 lei. Din analiza conținutului

raportului de expertiză judiciară nr.201910D0073 din 12.02.2019, întocmit în

privința cet. Brînzei Irina, la rubrica cheltuieli suportate este indicată suma totală

de 320 lei.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea

condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepție, dar nu

regulă.

Stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi

revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea

urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Astfel, instanța de apel ținând cont de cele invocate supra, precum și de starea

materială a inculpatului, care are loc de muncă permanent, a concluzionat de a

admite apelul declarat de procuror, cu pronunțarea unei hotărîri prin care în latura

încasării cheltuielilor judiciare, instanța de apel să admită solicitarea de încasare a

sumei de 640 lei din contul inculpatului în beneficiul statului.

procurorul Pasat Liliana, prin care indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21 mai 2019 în latura pedepsei

penale stabilite lui Negruți Corneliu și menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2020 în latura cheltuielilor judiciare.

În motivarea cererii de recurs procurorul a indicat următoarele motive:

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427

alin.(l) pct.10) Cod de procedură penală, deoarece s-a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale;

- instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului Negruți Corneliu ca

circumstanțe care i-au permis aplicarea prevederilor art.90 Cod penal recunoașterea

vinovăției în instanța de apel, săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave, lipsa

pretențiilor din partea părții vătămate și așa zisa „căință sinceră” a inculpatului, pe

cînd atît la etapa urmăririi penale și judecării cauzei în instanța de fond, inculpatul

a negat cu vehemență vinovăția în comiterea infracțiunii comise, chiar și în apelul

declarat de către inculpat acesta a solicitat achitarea sa, iar deja la examinarea

propriu-zisă a apelului, după mai multe amînări a ședințelor de judecată, acesta a

declarat că recunoaște vina, și a solicitat o pedeapsă mai blîndă;

- procurorul a menționat și faptul că prin sentință inculpatului i-a fost stabilit

1 an închisoare, iar instanța de apel i-a aplicat 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, stabilindu-i un termen de probă de 2 ani, ceia ce

în opinia lui este o eroare, dat fiind faptul că în propriul apel nu se poate agrava

situația, fapt prevăzut de art.410 Cod de procedură penală, unde este stipulat că,

instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru

5

persoana care a declarat apel, iar în situația în care apelul procurorului a fost

înaintat numai în latura cheltuielilor judiciare, iar a inculpatului în latura pedepsei,

instanța nu era în drept să-i agraveze situația în propriul apel. Însă, prevederea

legală de neînrăutățire a situației inculpatului (condamnatului), nu poate fi

menținută atunci când soluția instanței de apel este atacată cu recurs de către o altă

parte a procesului penal - de către procuror în partea aplicării greșite a art. 90 Cod

penal;

- în această situație instanța de recurs, găsind întemeiate motivele recursului,

poate constata neîntemeiată măsura suspendării condiționate a pedepsei, fiind în

drept să o excludă, nefiind considerat faptul că prin această soluție s-ar înrăutăți

situația condamnatului.

numele inculpatului Negruți Corneliu, prin care a solicitat respingerea acestuia ca

inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

penal lărgit ajunge la concluzia că urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei și menținerea în vigoare a sentinței în

această parte, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii atacate și

menținerea sentinței, când apelul a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate

și stipulările din art.434 Cod de procedură penală, unde este indicat că, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit sentinței instanței de fond, Negruți Corneliu a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa,

sub formă de 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei pentru efectuarea expertizei

judiciare.

Sentința respectivă a fost contestată cu apeluri de către procurorul Nadulișneac

Tatiana și de către inculpatul Negruți Corneliu, prin care s-a solicitat de către

procuror casarea parțială a sentinței primei instanțe în partea ce ține de respingerea

cerinței procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, în sumă de 640

lei din contul inculpatului în beneficiul statului, iar de către inculpat casarea

sentinței cu achitarea acestuia. Examinând cauza, instanța de apel a considerat

necesar de a casa sentința în partea stabilirii și individualizării pedepsei

6

inculpatului, adoptând o soluție nouă, prin care în privința lui Negruți Corneliu au

fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, însă Colegiul consideră că decizia

atacată este contrară prevederilor art. 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală,

deoarece nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului

inculpatului, precum și motivele adoptării concluziei date.

Instanța de recurs reține că în recursul declarat procurorul indică netemeinicia

în ce privește aplicarea pedepsei mai blânde inculpatului, necontestând încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia. Astfel, Colegiul penal lărgit constată că și-a găsit

confirmare temeiul de drept invocat de procuror și anume, prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel a aplicat pedeapsa

individualizată contrar prevederilor legale, ceea ce duce la casarea acesteia în partea

contestată, cu menținerea în această parte a sentinței primei instanțe, reieșind din

următoarele:

Din textul deciziei contestate se observă că, instanța de apel la baza soluției

sale reține ca circumstanțe care i-au permis aplicarea prevederilor art.90 Cod penal

recunoașterea vinovăției în instanța de apel, săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin

grave, lipsa pretențiilor din partea părții vătămate și așa zisa „căință sinceră” a

inculpatului, pe cînd atît la etapa urmăririi penale și judecării cauzei în instanța de

fond, inculpatul a negat cu vehemență vinovăția în comiterea infracțiunii comise,

chiar și în apelul declarat de către inculpat acesta a solicitat achitarea sa, iar deja la

examinarea propriu-zisă a apelului, după mai multe amînări a ședințelor de

judecată, acesta a declarat că recunoaște vina, și a solicitat o pedeapsă mai blîndă.

Astfel, se remarcă că instanța de apel nu a dat o motivare corespunzătoare soluției

adoptate, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

În cazul dat, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței ierarhic

inferioare este una pripită și nejustificată, deoarece pedeapsa aplicată infractorului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a

pedepsei prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Una din prerogativele instanței de judecată este să aprecieze că scopul

pedepsei penale poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia și în baza

art. 90 Cod penal poate suspenda condiționat executarea pedepsei stabilite. În

7

formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte

de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte

aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a

întemeiat convingerea ei, lucru neefectuat de către instanța de apel.

În același timp, la adoptarea sentinței instanța de fond având în vedere

circumstanțele cauzei, corect a considerat că doar izolarea de societate va

reprezenta un remediu echitabil corecției și reeducării inculpatului, stabilind în

privința acestuia pedeapsă rezonabilă de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, or conform revendicării (f.d. 45), în privința inculpatului Negruți

Corneliu au mai fost intentate cauze penale, care au fost încetate, în legătură cu

împăcarea părților, iar conform cazierului contravențional (f.d. 46), acesta a fost

atras la răspundere contravențională pentru vătămarea integrității corporale,

huliganism nu prea grav și violență în familie. Totodată, instanța a mai ținut cont

că inculpatul vina în comiterea infracțiunii imputate nu a recunoscut, iar partea

vătămată în ședința de judecată a dat alte declarații decît cele date în cadrul urmării

penale, pretenții de ordin civil și pagube materiale în speță nu au fost invocate.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit reține că, pedeapsa aplicată lui Negruți

Corneliu de către prima instanță este una echitabilă, care impune lipsuri și restricții

ale drepturilor acestuia, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale. Or, o pedeapsă prea blândă generează

dispreț față de ea și nu este suficient nici pentru corectarea inculpatului și nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului, rezultă că aceasta nu este

un drept al inculpatului, ci o facilitate din care instanța de judecată este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui Negruți

Corneliu de prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, fiind

motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea dată

fiind una întemeiată.

În atare circumstanțe, instanța de apel greșit a admis apelul inculpatului și prin

pronunțarea unei noi hotărâri a comis o eroare la stabilirea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, în lipsa cărorva motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat

de procuror urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

8

partea stabilirii pedepsei inculpatului Negruți Corneliu, cu menținerea sentinței

primei instanțe în această parte, deoarece apelul a fost greșit admis.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, în latura cheltuielilor judiciare, bazate pe

prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, urmează a fi menținute, ca fiind

argumentate și întemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2020, în partea stabilirii pedepsei, în cauza

penală privindu-l pe Negruți Corneliu Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Bălți, sediul Central din 21 mai 2019, în această parte.

Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului Negruți Corneliu, urmînd a

fi calculat din data reținerii acestuia.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Catan Liliana

Boico Victor

Guzun Ion

9