1ra-2069/2020 — art. 187 alin. 2 lit.e, art. 192-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 2 lit.e, art. 192-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 429-430 CPP
1ra-2069/2020 — art. 187 alin. 2 lit.e, art. 192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-2069/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Comrat din 16 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe
GOLEAC Andrei XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat din XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 23.04.2018 – 02.10.2019;
Instanța de apel: 11.02.2020 – 16.06.2020;
Instanța de recurs: 24.09.2020 – 25.11.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 02 octombrie 2019,
Goleac Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
187 alin. (2), lit. e), f) și art.1921 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă după
cum urmează:
- pe art.187 alin. (2), lit. e, f) Cod penal, închisoare pe termen de 5 ani cu
executare în penitenciar de tip semiînchis;
- pe art. 1921 alin. (1) Cod penal, închisoare pe termen de 1 an cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă
lui Goleac Andrei sub formă de închisoare pe termen de 5 ani și 3 luni cu executare
în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea din contul condamnatului a sumei de 448 lei cu titlul de
cheltuielile judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, în seara din 15
ianuarie 2018, aproximativ la orele 23:00, aflându-se în gospodăria lui Lungu Iurie,
domiciliat în XXXXX, în urma consumului de alcool, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față lui Ciudin
1
Alexandru de la care acesta a căzut jos fără cunoștință și având scopul de a sustrage
în mod deschis bunurile altei persoane, a sustras suma de 200 lei, pe care îi avea
ultimul în mână, iar, după ce Ciudin Alexandru s-a ridicat și a mers la culcare, Goleac
Andrei din nou în mod deschis din buzunarul hainei acestuia a mai sustras bani în
sumă de 2000 lei, bani pe care i-a însușit în prezenta proprietarului gospodăriei Lungu
Iurie, astfel pricinuindu-i părții vătămate Ciudin Alexandru o pagubă materială în
sumă totală de 2200 lei, ceea ce constituie 44 unități convenționale la momentul
comiterii infracțiunii.
Tot el, la data de 08 octombrie 2018, aproximativ la ora 23:00, având scopul
răpirii unui mijloc de transport, fără scop de însușire, a răpit automobilul de model
„CHEVROLET AVEO” de culoare albă cu XXXXX, ce aparține lui Lungu Vasile,
care era parcat în curtea casei acestuia, deplasându-se fără voia proprietarului
automobilului, după care la abandonat pe traseul dintre satele Hîrtop și Gura-
Galbenei, r-nul Cimișlia.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către inculpat, care a solicitat repunerea în termen a apelului pe motiv că a făcut
cunoștință cu aceasta la data de 16 decembrie, casarea sentinței cu rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi decizii, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care el să fie achitat în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală din
lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile lui.
În motivarea apelului înaintat s-a mai indicat că sentința emisă de instanța de
fond la data de 02 octombrie 2019 o consideră ca fiind criticabilă din mai multe
motive. Apelantul susține că, fiind audiat în fața instanței de judecată a declarat că
vina în comiterea infracțiunii incriminate nu o recunoaște și a relatat că evenimentele
descrise în învinuire nu au avut loc.
Indică că anterior, cu câțiva ani în urmă, avuse niște neplăceri, neînțelegeri cu
familia Ciudin. S-a ajuns la conflicte cu aplicarea forței fizice și astfel consideră că
familia Ciudin a înscenat jaful cu scopul de a-i crea lui probleme cu legea. Mai mult
ca atât la data de 15 ianuarie 2018 el numai ieșise din Penitenciar.
Consideră că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate ansamblu de
probe pertinente, concludente și utile din care ar fi posibil de concluzionat că el a
comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. e) și f) Cod penal.
Susține că învinuirea înaintată și stare de fapt constatată în instanță de judecată
nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetărilor judecătorești, iar probele
administrate de către acuzarea de stat au fost apreciate în mod greșit, existând în cazul
dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile inculpatului apelant
a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. e) și f) Cod penal.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 16 iunie 2020,
2
apelul inculpatului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea condamnării
acestuia pe art. 1921 alin. (1) Cod penal și stabilirea pedepsei în baza art. 1921 alin.
(1) Cod penal și pentru concurs de infracțiuni în baza art. 84 Cod penal, a fost
rejudecată cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre prin care s-a încetat
procesul penal privind acuzare lui Goleac Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 1921 alin. (1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților. În rest dispozițiile
sentinței s-au menținut.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond corect a stabilit starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la
latura penală, just a încadrat acțiunile inculpatului ca constituind fapta penală
prevăzută de pe art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a stabilit că apelantul prin conținutul apelului înaintat
a solicitat achitarea din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile lui,
dar în ședința instanței de apel Goleac Andrei a recunoscut vina în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, și a invocat că de la partea
vătămată Lungu Vasile a fost înaintată cerere de împăcare, iar în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal vina nu o recunoaște și
menționează că partea vătămată Ciudin Alexandru prin scrisoare personală scrisă de
el a indicat că nu au avut loc așa întâmplări.
Instanța de apel a constatat ca fiind nefondate alegațiile apelantului care a
invocat că instanța de fond la constatarea vinovăției lui Goleac Andrei s-a bazat doar
pe declarațiile părții vătămate. Nu au fost temeiuri de a pune la îndoială probele în
cauză pe cât ele sunt pertinente, concludente, coroborează între ele și demonstrează
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. e),
f) Cod penal.
La stabilirea pedepsei s-a reținut că inculpatul la locul de trai se caracterizează
nesatisfăcător. Circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatului, conform art. 76
Cod penal, nu au fost stabilite. Circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului,
conform art.77 Cod penal, au fost reținute - săvârșirea infracțiunii de către o persoană
care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare.
Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și analizând
ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa
circumstanțelor care atenuează și prezența celor care agravează răspunderea acestuia,
instanța de apel a considerat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului instanța de fond justificat și legal a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
3
Prin urmare instanța de apel nu a avut temeiuri de a interveni în soluția instanței
de fond privind condamnarea inculpatului în baza art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod
penal.
Distinct de cele menționate supra, cât privește infracțiunea prevăzută de art. 1921
alin. (1) Cod penal, instanța de apel a constatat că instanța de fond neîntemeiat a
refuzat de a aplica la caz prevederile art. 109 Cod penal, drept urmare incorect a
pronunțat sentința de condamnare în baza acestui articol cu stabilirea pedepsei,
inclusiv și pentru concurs de infracțiuni.
Curtea de Apel a stabilit că condamnarea lui Goleac Andrei în baza art. 1921 alin.
(1) Cod penal este una nefondată, or, la materialele cauzei este anexată cererea
înaintată de partea vătămată Lungu Vasile prin care s-a indicat că solicită încetarea
procesului penal pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
1921 alin. (1) Cod penal de Goleac Andrei pe motivul împăcării dintre ei. (f.d.141,
Vol. I) Potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1)
Cod penal este o infracțiune mai puțin gravă.
Astfel, la caz, instanța de fond incorect a respins cererea de împăcare înaintată
de partea vătămată Lungu Vasile și greșit a motivat că „este inadmisibilă
aplicabilitatea prevederilor art. 109 Cod penal, în privința infracțiunilor grave, dacă
persoana are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție ultimii
cinci ani /.../ iar acesta urmează a fi condamnat pentru fapte similare”.
Or, condiția pentru înlăturarea răspunderii penale în rezultatul împăcării este
voința părții vătămate și a făptuitorului, care, la caz, este respectată fapt confirmat
prin cererea depusă de Lungu Vasile care a notat expres „nu doresc ca inculpatul să
fie judecat”. (f.d.141, Vol. I)
Potrivit cazului, instanța de fond urma să indice în mod expres asupra faptului
dacă Goleac Andrei are sau nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare
comise cu intenție sau dacă în privința sa a mai fost dispusă încetarea procesului penal,
ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci
ani.
Potrivit materialelor cauzei s-a constatat că Goleac Andrei la data de 15 iunie
2016 prin sentința judecătoriei Cimișlia a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar prin aplicarea
prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal i s-a adăugat parțial pedeapsa aplicată prin
sentința judecătoriei Cimișlia din 22 aprilie 2015, stabilindu-i-se definitiv pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 5 luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis./.../ (f.d.57-58, Vol. II)
Instanța de apel a indicat că, deși infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1) Cod
penal, care a fost comisă de Goleac Andrei face parte din același Capitol VI al Codului
4
penal cu infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, pentru care
inculpatul a fost condamnat la data de 15 iunie 2016, concluzia instanței de fond că
acesta a comis infracțiuni similare și că are antecedent penale pentru infracțiuni
similare, circumstanțe care reprezintă impediment de încetare a procesului penal pe
acest capăt de acuzare, este una absolut greșită.
În speță delimitarea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), Cod penal
pentru care anterior inculpatul a fost condamnat și art. 1921 alin. (1) Cod penal,
element care exclude aprecierea lor ca similare este gradul prejudiciabil al faptelor.
Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 1921 Cod penal îl reprezintă
mijlocul de transport. În conformitate cu art. 132 Cod penal, prin „mijloace de
transport” se înțelege toate tipurile de automobile, tractoare și alte tipuri de mașini
autopropulsate, tramvaiele și troleibuzele, precum și motocicletele și alte mijloace de
transport mecanice. Mijlocul de transport, care constituie obiectul material al
infracțiunii prevăzute la art. 1921 Cod penal, trebuie să fie străin pentru făptuitor.
Astfel, conform materialelor cauzei, instanța de apel a constatat că Goleac
Andrei nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare și în privința sa nu a
mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării în ultimii cinci
ani. Drept urmare, instanța de apel a conchis că urmează a fi aplicate prevederile art.
109 alin. (1) Cod penal, contrar celor invocate de instanța de fond prin conținutul
sentinței emise la data de 02 octombrie 2019.
Conform prevederilor art. 391 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, sentința
de încetare a procesului penal se adoptă dacă lipsește plângerea părții vătămate,
plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat. Rezumând cele expuse mai sus,
instanța a conchis că apelul depus de inculpat împotriva sentinței judecătoriei Cimișlia
sediul central din 02 octombrie 2019 urma a fi admis cu casarea parțială în partea
condamnării acestuia pe art. 1921 alin. (1) Cod penal și stabilirea pedepsei în baza art.
1921 alin. (1) Cod penal și pentru concurs de infracțiuni în baza art. 84 Cod penal și
pronunțarea unei noi hotărâri. În rest dispozițiile sentinței s-au mențin.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs
ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea
deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei
noi decizii prin care inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii art. 187 alin. (2)
Cod penal.
În motivare recurentul a indicat că, a fost condamnat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal și a fost achitat. Privitor la infracțiunea art.
187 alin. (2) Cod penal, inculpatul nu recunoaște comiterea acesteia și a fost aplicată
pedeapsă cu închisoare. Ca urmare, solicită achitarea în privința art. 187 alin. (2) Cod
penal, din motive că nu recunoaște vina și nu a comis cele incriminate lui.
5
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului
inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. 429- 430 Cod de
procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza
temeiurilor expres prevăzute de acest articol.
În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că
acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.
Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs
trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres
de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea
problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea
procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului.
În speță, recurentul critică hotărârea adoptată de instanța de apel, însă nu aduce
careva argumente în vederea susținerii acestei poziții, omite să formuleze în cerere
careva critici plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar
la expunerea unor fraze de ordin general referitor la nevinovăția sa, care nu contribuie
în vreun mod la suplinirea cererii cu circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi
preluată spre examinare în fond de către instanța de recurs.
De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care sunt
corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre eroare
de drept pretinsă că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanța de fapt a cauzei
căreia aceasta se circumscrie.
Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a
unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate
face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,
potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ
de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente
ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează
întreg procesul penal.
6
Având în vederea cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra
soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece acesta
nu întrunește condițiile legale de conținut.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de GOLEAC Andrei XXXXX,
împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 16 iunie 2020, în
propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
7