1ra-1635/20 — art. 192/1 alin. 2 lit. a CP

1ra-1635/20 — art. 192/1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1635/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Galina Stratulat

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Petru Grumeza în numele inculpatului și ultimul, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020, în cauza

penală, în privința lui

Fulga Maxim XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 17.04.2019 până la 10.12.2019;

Instanța de apel de la 03.01.2020 până la 10.03.2020;

Instanța de recurs de la 02.07.2020 până la 08.12.2020.

a c o n s t a t a t :

fiind examinată în procedură simplificată, în temeiul art. 3641 Cod de procedură

penală, a fost recunoscut vinovat Maxim Fulga de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă - 2 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de Evgheni Savan împotriva lui Maxim Fulga cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune s-a admis

parțial.

S-a încasat de la Maxim Fulga în beneficiul lui Evgheni Savan prejudiciul

material în mărime de 39 520 lei.

S-a încasat de la Maxim Fulga în beneficiul lui Evgheni Savan prejudiciul

moral în mărime de 2 000 lei.

S-a încasat de la Maxim Fulga în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

1 245,60 lei.

aflându-se în XXXXX la în perioada de timp între orele 02:00 - 03:00, acționând după

o înțelegere prealabilă împreună cu Andrei Buzdugan și Andrei Cornițel, au pătruns

1

în gospodăria lui Evghenii Savan amplasată în aceiași localitate, de unde fără scop

de însușire, au răpit mijlocul de transport de model ,,BMW 525D” cu numărul de

înmatriculare XBG 824, care aparține ultimului, cu care s-au deplasat până în s.

Tvardița, r-nul Ceadâr - Lunga, cu care ulterior la 30.09.2018 au traversat Frontiera

de Stat, deplasându-se în Ucraina, unde și au fost reținuți de autoritățile de drept ale

Ucrainei.

Acțiunile lui Maxim Fulga, au fost încadrate juridic în baza art. 1921 alin. (2) lit.

a) Cod penal.

În ședința de judecată de către inculpatul Maxim Fulga, a fost înaintată cererea

privind examinarea cauzei penale de învinuirea sa, în baza prevederilor art. 3641 Cod

procedură penală, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, nu a solicitat administrarea de noi probe, a declarant că îi sunt

cunoscute probele din dosar și nu are obiecție în privința lor, cererea nominalizată

fiind susținută integral de către avocat.

inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei

decizii prin care să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea apelului declarat, a indicat că sentința instanței de judecată o

consideră contrară scopului procesului penal și pedeapsa aplicată este una prea

aspră.

a fost admis apelul declarat de către avocatul Dina Potereanu în numele inculpatului,

casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțată o nouă

hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit de prima instanță după cum

urmează:

Lui Maxim Fulga recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921

alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 70, 79 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală,

a-i stabili o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Se exclude din sentință prevederea cu privire la încasarea taxei de stat de la Maxim

Fulga în beneficiul statului în sumă de 1 245, 60 lei.

Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței .

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, la pronunțarea

sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că,

inculpatul a săvârșit anume infracțiunile incriminate, încadrând acțiunile

inculpatului Fulga Maxim în baza dispozițiilor art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal -

2

adică răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, acțiune săvârșită de mai multe

persoane.

Potrivit textului apelului, avocatul a invocat ca temei de casare faptul că

instanța de fond a aplicat în privința inculpatului Maxim Fulga o pedeapsă privativă

de libertate.

Prin urmare, nici procurorul, nici inculpatul și avocatul, nici un alt careva

participant la proces nu au atacat sentința în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Maxim Fulga, motiv pentru care instanța de apel nu purcede la

judecarea fondului cauzei în această parte, și se va expune doar în privința stabilirii

și individualizării pedepsei cât și încasării taxei de stat.

Astfel, instanța de apel analizând conținutul sentinței, a conchis că prima

instanță, în conținutul sentinței nu a făcut nicio referire la faptul că la momentul

comiterii infracțiunii inculpatul Maxim Fulga era minor, acesta avea 17 ani și 11 luni.

Prin urmare, acest fapt nu a fost luat în considerație nici drept circumstanță

atenuantă la individualizarea și aplicarea pedepsei inculpatului. La fel n-a soluționat

corect chestiunea privind aplicarea prevederilor art. 79 alin. (3) Cod penal, sub

aspectul că n-a reținut o circumstanță excepțională importantă și evidentă, ce se

întrevede în speță - minoratul.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat

inculpatului o măsură de pedeapsă incomensurabilă cu persoana inculpatului, motiv

pentru care în partea respectivă a sentinței atacate, se impune de a interveni, în sensul

aplicării prevederilor art. 70, art. 79 Cod penal, sub aspectul aplicării unei pedepse

mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Pedeapsa prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, în baza cărora a fost

recunoscut vinovat Maxim Fulga, prevede pedeapsă sub formă de închisoare de la 3

la 5 ani.

Deși, prima instanță a motivat că la stabilirea și individualizarea pedepsei

inculpatului ține cont de căința sinceră a inculpatului, precum și săvârșirea pentru

prima data a unei infracțiuni mai puțin grave, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, aceasta nu a făcut nicio

remarcă despre faptul că la momentul comiterii infracțiunii inculpatul Maxim Fulga

era minor, nefăcând trimitere la art. 70, art. 79 Cod penal i-a aplicat eronat

inculpatului minor pedeapsa în baza art. art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal - sub formă

de închisoare, pe un termen de 2 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

În acest context, instanța de apel a reținut că în cazul minorilor instanța de

judecată urmează să țină seama de nevoile speciale și variate ale minorilor și de

diversitatea măsurilor posibile, prevăzute de lege de aplicare a pedepsei copilului. O

3

asemenea atitudine față de minorii delincvenți este prevăzută în Ansamblul de reguli

minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru minori (Regulile de la Beijing).

Punctul 17 din Ansamblul de reguli minime reglementează principiile directoare ce

guvernează judecata și luarea hotărârii.

Astfel, instanțele la adoptarea hotărârii în privința minorilor trebuie să se

inspire din următoarele principii: hotărârea trebuie să fie întotdeauna proporțională,

nu numai cu împrejurările și gravitatea delictului, ci și cu circumstanțele și nevoile

delincventului ca și cu cele ale societății; nu vor fi aduse restricții libertății personale

a minorului - și acestea limitate la un minim necesar - decât după examinarea

minuțioasă a cauzei; privațiunea de libertate va fi impusă minorului numai dacă

acesta este considerat vinovat de un delict săvârșit prin promovarea de daune

împotriva altei persoane sau pentru recidivă, dacă nu există altă soluție convenabilă;

bunăstarea minorului trebuie să constituie criteriul hotărâtor în examinarea cauzei

lui.

În context, instanța de fond urma să întreprindă toate măsurile prevăzute de

lege pentru a aplica inculpatului minor pedeapsa mai blândă decât cea prevăzută de

lege (art. 79 Cod penal).

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, motiv pentru care instanța de apel a conchis

necesar a aplica inculpatului Maxim Fulga pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare,

prevăzut de art. 1921 alin .(2) lit. a) Cod penal coroborat cu art. 70 alin. (3), 79 alin. (1)

Cod penal și 3641 Cod de procedură penală, ținând cont de circumstanța excepțională

a cauzei - comiterea infracțiunii în stare de minorat, de circumstanțele atenuante -

săvârșirea infracțiunii de către un minor, căința sinceră; circumstanțe agravante nu

au fost stabilite, de gravitatea infracțiunii - de faptul că inculpatul minor a comis

infracțiuni care fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de faptul că

inculpatul poate fi reeducat doar fiind privat de libertate, de scopul și motivele faptei,

de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea ei în timpul și după

consumarea infracțiunii - după comiterea infracțiunii inculpatul nu a reparat

prejudiciul cauzat, astfel încât instanța de apel ajunge la concluzia de a-i aplica o

pedeapsă cu închisoare, nefiind rațională aplicarea unei pedepse cu suspendare

condiționată a executării acesteia în condițiile art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că în privința inculpatului Maxim Fulga au

fost stabilite împrejurări și circumstanțe excepționale, circumstanțe care atenuează

răspunderea penală nominalizate supra, nefiind constatată nici o circumstanță care

ar agrava răspunderea penală. Totodată, în privința inculpatului a fost stabilită

circumstanța excepțională - minoratul persoanei, ceea ce determină aplicarea unei

pedepse mai blânde față de inculpat, căci potrivit pct. 19 al Hotărârii Plenului CSJ nr.

4

39 din 22.11.2004 ,,Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii",

urmează să se întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru a aplica

inculpatului minor pedeapsa non-privativă de libertate sau pentru a-i stabili o

pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, pedeapsa este echitabilă și atunci

când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum

ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum, și de alte persoane fără executarea reală a pedepsei. Ori,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit. În acest sens, instanța de apel a conchis că

scopul legii penale va fi atins anume prin stabilirea acestei pedepse cu executare.

În conformitate cu art. 4 pct. 74 al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03.12.92 sunt

scutiți de plata taxei de stat în instanțele judecătorești, reclamanții - în acțiunile de

reparație a prejudiciului material și/sau moral cauzat prin infracțiune.

Potrivit sentinței instanței de fond, de la Maxim Fulga s-a încasat în beneficiul

statului, taxa de stat în sumă de 1 245,60 lei, în urma admiterii acțiunii civile.

Astfel, instanța de fond eronat a conchis că, inculpatul urmează să achite taxa

de stat în sumă de 1 245,60 lei or, legislația, inclusiv cea procesual - penală, nu

prevede încasarea de la inculpat a cheltuielilor ce țin de încasarea taxei de stat de pe

urma admiterii acțiunii civile înaintate în cadrul procesului penal.

În situația respectivă, instanța de apel a subliniat că, în sentința instanței de

fond lipsește cu desăvârșire motivarea în fapt și drept a soluției privind încasarea

taxei de stat care a fost neargumentată și peste limitele competenței legale.

Petru Grumeza în numele inculpatului Maxim Fulga și ultimul, prin care solicită

casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie

stabilită o pedeapsa neprivativă de libertate.

În motivarea celor solicitate, apărarea subliniază că, pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea aspră, iar instanțele de judecată nu au ținut cont la

individualizarea pedepsei de faptul că, inculpatul a săvârșit infracțiunea în perioada

minoratului, se căiește de cele comise, a recunoscut vina cauza fiind examinată în

procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și este tras la

răspundere penală pentru prima dată.

opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

5

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să rejudece cauza și

să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Astfel, instanța de recurs ordinar atrage atenția asupra faptului că recurenții

unanim susțin că decizia instanței de apel este una nemotivată în partea stabilirii

pedepsei penale inculpatului, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea aspră în coraport cu

circumstanțele cauzei penale.

În acest sens, instanța de recurs ordinar conchide că, sunt întemeiate alegațiile

apărării precum că, instanțele de fond nu și-au motivat soluția în partea stabilirii

pedepsei penale, aplicând o pedeapsă neproporțională în raport cu circumstanțele

cauzei.

Prin urmare, în cauză se constată temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea contestată în latura

pedepsei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal atestă că, conform prevederilor art. 61, 75 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale și corectarea acestuia. Persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții Speciale și Generale ale Codului penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

În circumstanțele enunțate mai sus, instanța de recurs subliniază că

inculpatului i-a fost numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

an și 9 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel în decizia pronunțată susține că la stabilirea pedepsei aplicate

inculpatului a ținut cont de art. 70, 79 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală,

însă Colegiul penal lărgit conchide că calculele efectuate de către instanța de apel

sunt eronate.

Or, ținând cont de pedeapsa prevăzută de infracțiunea încriminată

inculpatului care este de la 3 la 5 ani închisoare, Colegiul penal lărgit menționează

următoarele calcule:

6

Conform art. 70 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pentru

persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul

închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Astfel, Colegiul penal lărgit din materialele cauzei constată că inculpatul la

momentul comiterii faptei nu avea împlinit majoratul, or, acesta a comis fapta

infracțională la data de 28 septembrie 2018, ultimul fiind născut la data de 26

octombrie 2000. În aceste circumstanțe, în speța dată noua limită va fi de 2 ani și 6

luni.

În continuare, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, va reduce cu o treime noile limite de pedeapsă prevăzute, or,

inculpatul a înaintat cererea privind examinarea cauzei penale de învinuirea sa, în

baza prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, prin care a recunoscut în totalitate

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așadar, având ca reper cele indicate mai sus, Colegiul penal lărgit stabilește că

pedeapsa aplicată inculpatului nu poate depăși termenul de 1 an și 8 luni, iar în

aceste circumstanțe este evident că instanța de apel a comis o eroare la stabilirea

pedepsei penale aplicate inculpatului (2 ani și 6 luni - 1/3 = 1 an și 8 luni).

De asemenea, instanța de recurs ordinar subliniază că, fiind în prezența unei

circumstanțe excepționale, și anume ,,minoratul” consideră necesar de a aplica

prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal prin care, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup

la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Drept urmare, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, instanța de apel în

partea stabilirii pedepsei penale cu închisoare a pronunțat o decizie nemotivată, iar

obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții

stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței Curții

Europene, expusă în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea

ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea

persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (a se vedea hotărârea

Kuznețov și alții c. Rusiei).

7

Astfel, Colegiul penal lărgit ținând cont de întregul ansamblu de circumstanțe

în respectiva cauză penală, consideră că întru evitarea aplicării unei pedepse prea

aspre care poate genera apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, care poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, de a

numi inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

Or, criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină cont la stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii

de individualizare a acesteia.

Astfel, ținând cont prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod penal și de faptul că

inculpatul a comis o infracțiune cu intenție care face parte din categoria infracțiunilor

mai puțin grave, conform prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea

inculpatului care la locul de trai se caracterizează pozitiv, de faptul că nu a recuperat

prejudiciu cauzat, s-a eschivat de la etapa cercetării judecătorești, fiind anunțat în

căutare, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, pentru prima dată a

comis o faptă infracțională, a comis fapta în perioada minoratului, se căiește sincer

de cele comise, a recunoscut vina în cele imputate și în raport cu pericolul social

concret al faptelor comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o inculpatul pe

parcursul judecării cauzei, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că pedeapsa sub

formă de 1 an închisoare, va asigura realizarea scopului sancțiunii, contribuind la

reeducarea inculpatului, la formarea unei noi atitudini a acestuia față de ordinea de

drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către avocatul Petru

Grumeza în numele inculpatului Maxim Fulga și ultimul, în partea stabilirii pedepsei

penale sub formă de închisoare.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de către avocatul Petru Grumeza în numele

inculpatului și ultimul, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 martie 2020, în latura pedepsei penale aplicate inculpatului Fulga

Maxim XXXXX, rejudecă cauza și pronunță în această parte o nouă hotărâre, după

cum urmează.

Lui Fulga Maxim XXXXX recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal cu aplicarea art. 70, 79 Cod penal și

8

art. 3641 Cod de procedură penală, a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 1 (unu) an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest se mențin dispozițiile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Galina Stratulat

9