1ra-1545/20 — art. 171 alin. 2 lit. c, art. 42 alin. 5, art. 171 alin. 2 lit. c, art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1545/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

18 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Borș Ruslan XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 19.04.2019 – 21.05.2019

instanța de apel: 12.06.2019 – 18.02.2020

instanța de recurs: 11.06.2020 – 18.11.2020

A C O N S T A T A T :

examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Borș Ruslan a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2)

lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani, 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 320 lei, din contul inculpatului în beneficiul statului, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat Falcă Vasile, în latura căruia

prin recursul procurorului, decizia instanței de apel nu este contestată.

Borș Ruslan, în noaptea spre 17.07.2018, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în XXXXX, XXXXX, prin participate complexă, având calitate

de autor, în urma înțelegerii prealabile cu Falcă Vasile, care avea calitate de

complice, cunoscând cu certitudine că cet. XXXXX, locuiește de una singură,

intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, dându-și seama de

acțiunile sale prejudiciabile, prevăzând urmările lor și dorindu-le în mod

conștient, intenționat, au pătruns în locuința acesteia, unde, acționând de

1

comun acord, după ce și-au repartizat rolurile, în vederea atingerii scopului

urmărit, au aplicat față de XXXXX constrângere fizică și psihică, manifestată prin

strângeri puternice de mâini și amenințarea cu răfuială fizică, care au avut ca

obiectiv înfrângerea împotrivirii fizice și rezistenței psihice a acesteia la

raportul sexual și în același timp profitând de starea de somnolență a victimei,

Borș Ruslan forțat a dezbrăcat-o de lenjeria de corp și contrar voinței victimei,

a întreținut cu ea un raport sexual forțat, iar Falcă Vasile urmărind scopul

favorizării raportului sexual, comis în privința lui XXXXX de către Borș Ruslan,

a înlăturat obstacolul prin acoperirea feții victimei cu mâinile, pentru ca ultima

să nu-i recunoască și să nu opună rezistență fizică.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Borș Ruslan a comis infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal - violul, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică a persoanei, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, săvârșit de două persoane.

a solicitat aplicarea art. 90 Cod penal în privința pedepsei stabilite acestuia.

În motivarea apelului declarat, inculpatul Borș Ruslan, a evidențiat

caracterul dur a pedepsei aplicate, și făcând referire la prevederile art. 7, 75

Cod penal, a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, și anume

dispunerea suspendării executării pedepsei cu închisoare pedepsei, întrucât

este unicul întreținător al familiei și al mamei care este bolnavă, se căiește

sincer în cele comise și a contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

18 februarie 2020, apelul inculpatului Borș Ruslan a fost admis, casată sentința

în latura pedepsei în privința lui Borș Ruslan, cu emiterea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Borș Ruslan recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în speță

prima instanță a admis erori la individualizarea pedepsei aplicate în privința

lui Borș Ruslan, care au dus la stabilirea unei pedepse prea aspre în raport cu

circumstanțele cauzei, instanța stabilind o pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen ce depășește limita maximă a unei pedepse echitabile.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Borș Ruslan, atât la momentul

comiterii faptelor imputate, cât și la pronunțarea sentinței nu a atins vârsta de

21 ani, fapt pentru care instanța reieșind din conținutul dispozițiilor art. 70

alin. (31) Cod penal, a redus cu 1/3 pedeapsa din maximul sancțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar ulterior, în temeiul art. 3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, încă cu 1/3 din pedeapsa calculată.

2

La individualizarea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 61 și 75 Cod

penal, instanța de apel a menționat că a ținut cont de pericolul social și urmările

prejudiciabile a faptelor comise, recunoașterea vinovăției și căința sinceră,

încălcarea pentru prima dată de către Borș Ruslan a legii penale, în

împrejurările cauzei expuse mai sus, a considerat a fi echitabilă pedeapsa

închisorii pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

inculpatului Borș Ruslan, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Bodareu Octavian, a declarat recurs ordinar prin care, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

- pedeapsa stabilită de către instanța de apel este blândă ori infracțiunea

a fost comisă împotriva unei persoane ce nu se putea apăra, care este o

circumstanță agravantă conform art. 77 Cod penal. Inculpatul a comis

infracțiunea în stare e ebrietate, noaptea prin pătrunderea în domiciliului

victimei.

exprimat dezacordul cu recursul procurorului, solicitând menținerea deciziei

instanței de apel.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

3

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de

procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel i-

a stabilit inculpatului Borș Ruslan o pedeapsă prea blândă relativ faptei comise

și circumstanțelor cauzei.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile

de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75-78 Cod penal.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către instanța de

apel a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase)

luni, Colegiul penal a stabilit că în sensul respectiv recursul declarat este lipsit

de o motivare corespunzătoare temeiurilor de drept invocate, astfel apreciind

că acest recurs este declarativ și vădit neîntemeiat, or, recurentul a omis cu

desăvârșire relatarea concretă a argumentelor, care în opinia acestuia sunt

erorile comise de instanța de apel și care prevederi legale au fost aplicare

eronat la individualizarea pedepsei sub formă de închisoare stabilite

inculpatului Borș Ruslan.

4

Astfel, Colegiul penal reține că instanța de apel la stabilirea pedepsei

nominalizate, corect a interpretat și aplicat prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, astfel stabilind corect noile

limite a pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2)

lit. c) Cod penal, totodată la individualizarea acesteia ținând cont de

dispozițiilor art. 61 și 75-78 Cod penal.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către procuror, conține motivele pe care se întemeiază

soluția, și la capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel nu a

comis erori ce ar duce la casarea deciziei.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel corect a conchis și a motivat suficient soluția sa, raportându-le la

circumstanțe concrete ale cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite,

faptul că inculpatul sa căit sincer de cele comise, nu a fost anterior condamnat,

partea vătămată nu are pretenții față de acesta, astfel stabilind corect

cuantumul și influența pedepsei cu închisoare asupra corectării și reeducării

inculpatului Borș Ruslan.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2020, în cauza penală în

privința lui Borș Ruslan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

5