ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 18.12.2020

1ra-882/20 — art. 208/1 CP

HOTĂRÂRE
18.12.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 208/1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-882/20 — art. 208/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-882/20

Curtea Supremă de Justiție

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Motînga Maxim, cu procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, și de către avocatul Tăbîrță Adrian în numele

inculpatului Topciu Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 03 mai 2019, în cauza penală în

privința inculpatului

Topciu Alexandru xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.01.2019 - 03.05.2019;

Instanța de apel: 30.07.2019 - 16.10.2019;

Instanța de recurs: 30.01.2020 – 03.11.2020.

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Topciu Alexandru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 8 (opt) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune de 1 (unu) an.

Corpul delict – laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”,

nr. seriei ZE265135P, a fost dispusă restituirea acestuia lui Topciu Alexandru

după intrarea sentinței în vigoare.

Topciu Alexandru, în perioada 10 ianuarie 2018 – 31 ianuarie 2018, aflându-se

1

la domiciliul său amplasat în xxxxx, utilizând sisteme informatice ce erau

conectate la rețeaua internet cu adresa IP: 37.75.82.24, ce i-a fost alocată

ultimului, potrivit bazei regionale www.ripe.net, de către Compania de

Telecomunicații „Moldtelecom” SA, intenționat a folosit, deținut și distribuit în

rețeaua internet, prin intermediul programelor soft specializate pentru

partajarea de fișiere în spațiul internet de tip „torrent” – 429 fișiere foto-video,

care se atribuie la categoria pornografiei infantile, inclusiv și următoarele

fișiere video: „Child Web (Pthc) 10Yo Cindy – Playing With Dad Jho Alicia 8Yo

Dj Ph Pthc Pedo (250).mpg” și „(Pthc Lolifuck Farifam) Gracel Series – Hard

Doggystyle With Cumshot (Sound) 2011.avi”.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din

06 decembrie 2018, urmare a examinării informației ce se conține pe

dispozitivul de stocare a informației (HDD) din sistemul informatic (laptop) de

marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, cu nr. de serie ZE265135P, ce

aparține și a fost utilizat de Topciu Alexandru, ridicat prin procesul-verbal de

percheziție din 19 aprilie 2018, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în

xxxxx, au fost depistate 8 fișiere foto, care au fost deținute intenționat de către

Topciu Alexandru până la 19 aprilie 2018, stabilindu-se că toate imaginile foto

sunt înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol”

– ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie

imagini în formă electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite,

reale sau simulate, ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră

lascivă sau obscene.

Acțiunile lui Topciu Alexandru, au fost încadrate în baza art. 2081

Cod penal, pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea și deținerea de

imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități

sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor

sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă

electronică.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Topciu Alexandru, recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2081 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu aplicarea prevederilor art. 3651

Cod de procedură penală, și confiscarea în contul statului a corpului delict –

sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”,

nr. seriei ZE265135P.

3.1. În motivarea apelului a indicat, că pedeapsa stabilită de către prima

instanță este prea blândă pentru a asigura atingerea scopului prevenției

speciale, precum și prevenției generale, or, pentru săvârșirea unei infracțiuni

care se califică ca mai puțin gravă este mult prea blândă o pedeapsă

non-privativă de libertate.

2

Cu referire la corpul delict, a menționat acuzarea că potrivit art. 162

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, uneltele care au servit la săvârșirea

infracțiunii vor fi confiscate și predate instituțiilor respective.

Astfel, sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model

„Satellite C55-B5100”, nr. seriei ZE265135P a fost utilizat de către

Topciu Alexandru la săvârșirea infracțiunii și anume pentru încărcarea din

spațiul internet a materialului din categoria pornografiei infantile. Totodată, în

acest sistem informatic au fost depistate 8 fișiere foto, care au fost deținute

intenționat de către Topciu Alexandru până la data de 19 aprilie 2018,

stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date

internațională administrată de OIPC „Interpol” – ICSE, ca fiind material din

categoria pornografiei infantile.

apel, în partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care lui Topciu Alexandru să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

și conform art. 55 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională.

4.1. În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a acordat

deplină eficiență principiilor de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61

Cod penal, iar la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul a

recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite.

A menționat, că inculpatul este la prima încălcare a legii, anterior nu a fost

judecat și nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv de la locul de

muncă și de trai, este căsătorit și are la întreținere un copil minor.

Prima instanță nu a stabilit toate circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 76 Cod penal, și anume, la caz fiind, săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave; recunoașterea vinovăției, care este o circumstanță

pe care instanța a exclus-o și nu a luat-o în considerare la stabilirea pedepsei,

deoarece a considerat-o ca parte integrantă a procedurii simplificate prevăzute

de art. 3641 Cod de procedură penală.

A mai indicat, că prima instană nu s-a expus în privința solicitării părții

apărării privind aplicarea prevederile art. 55 Cod penal, în privința

inculpatului, și anume liberarea de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională. Or, inculpatul Topciu Alexandru, întrunește toate

condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi aplicate prevederile art. 55 Cod penal.

16 octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul

Tăbîrță Adrian în numele inculpatului Topciu Alexandru, și a fost admis apelul

declarat de către procuror, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă

confiscarea corpului delict – laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite

C55-B5100”, nr. seriei ZE265135P, cu predarea acestuia instituției competente.

3

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, în coroborare cu

declarațiile date în ședința de judecată, corect a stabilit situația de fapt,

acordând acțiunilor reținute în sarcina inculpatului Topciu Alexandru,

încadrarea juridică corespunzătoare și anume în baza art. 2081 Cod penal, iar

acțiunile infracționale ale inculpatului întrunind elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, astfel că sentința nu a fost contestată în această parte.

Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Topciu Alexandru, instanța de apel a stabilit că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspuderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a reținut, că infracțiunea săvârșită de către inculpatul

Topciu Alexandru, prevăzută de art. 2081 Cod penal, potrivit art. 16 alin. (3)

Cod penal, se califică ca infracțiune mai puțin gravă. În conformitate cu art. 76

Cod penal, prima instanță a reținut ca circumstanță atenuantă, săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar potrivit art. 77

Cod penal, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legale, având în vedere

lipsa circumstanțelor agravante în vinovăția inculpatului, precum și

recunoașterea vinovăției în cele săvârșite, și căința sinceră, prima instanță a

concluzionat că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea

unei pedepse sub formă de privare de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal,

suspendarea executării pedepsei pe un termen de probațiune prevăzut de lege.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat privind

aplicarea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, deoarece pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce

se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul

Topciu Alexandru a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele

săvârșite, a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, este

căsătorit, are la întreținere un copil minor, soția acestuia fiind însărcinată, astfel

că prima instanță corect a stabilit faptul că pedeapsa cu închisoare, cu

executarea reală a acesteia, nu va atinge scopul scontat în privința inculpatului.

Pedeapsa stabilită inculpatului este în corespundere și cu regula nr. 6 din

Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniștri către statele membre

4

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate,

adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a

482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata

sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie

proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost

condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia

ținând cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii”.

Cu referire la corpul delict, instanța de apel a reținut că în speță, sistemul

informatic – laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr. seriei

ZE265135P, a fost utilizat de către Topciu Alexandru la săvârșirea infracțiuni și

anume în vederea încărcării din spațiul Internet a materialului din categoria

pornografiei infantile, totodată, în acest sistem informatic au fost depistate 8

fișiere foto, ce au fost deținute intenționat de către Topciu Alexandru până la

data de 19 aprilie 2018, stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate

în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol” – ICSE, ca fiind

material din categoria pornografiei infantile.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, corpul delict – laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite

C55-B5100”, nr. seriei ZE265135P, urmează a fi confiscat și predat instituției

competente.

Cu referire la argumentele părții apărării privind individualizarea

pedepsei penale în privința inculpatului Topciu Alexandru, instanța de apel a

reținut că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61,

75 Cod penal, și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Referitor la solicitarea apărării privind liberarea inculpatului de

răspundere penală în temeiul art. 55 Cod penal, instanța de apel a apreciat-o ca

fiind nefondată, din motiv că în privința inculpatului nu sunt întrunite în mod

cumulativ condițiile privind dispunerea liberării de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele părții apărării referitor la

faptul că Compania de Telecomunicații „Moldtelecom” SA, operatorul care oferă

serviciile de internet clienților, putea să blocheze accesul la aceste site-uri sau

pagini web, or, acest aspect nu poate avea relevanță și nu poate diminua

vinovăția inculpatului, care cu intenție directă a săvârșit infracțiunea care i se

incriminează.

Cu referire la argumentele apărării precum că prima instanță nu a stabilit

toate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, și anume,

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și

recunoașterea vinovăției, apreciindu-le critic, instanța de apel a conchis că

prima instanță a reținut cu titlu de circumstanță atenuantă faptul că acesta a

5

săvârțit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, iar referitor la

circumstanța privind recunoașterea vinovăției, prima instanță corect a stabilit

că aceasta nu poate fi reținută cu titlu de circumstanță atenuantă, deoarece

judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea

penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu,

astfel, în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului se stabilește

în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede o

pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea faptelor, iar

reținerea în calitate de circumstanță atenuantă a faptului recunoașterii

vinovăției ar însemna acordarea unei bivalențe juridice uneia și aceleiași

circumstanțe.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele părții apărării

referitor la faptul că la individualizarea pedepsei penale nu s-a ținut cont de

faptul că inculpatul Topciu Alexandru are la întreținere un copil minor și este

unicul întreținător al familiei, soția fiind însărcinată la moment cu al doilea

copil, or, anume reieșind din aceste circumstanțe, prima instanță a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei penale, acesta având

posibilitate să lucreze pentru a-și putea întreține familia.

Instanța de apel a menționat că liberarea de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională nu este o obligație, dar un drept al

instanței de judecată, în cazul în care persoana care a săvârșit pentru prima

dată o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor

prevăzute expres la norma respectivă.

Deși, inculpatul Topciu Alexandru a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii incriminate, conform caracterului și gradului prejudiciabil,

infracțiunea comisă se califică ca infracțiune mai puțin gravă, acesta anterior

nu a fost judecat și nu au fost cauzate careva prejudicii, din care motiv în speță

nu s-a constatat faptul că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale.

Inculpatul Topciu Alexandru a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 2081 Cod penal, care face parte din categoria infracțiunilor contra familiei

și a minorilor, menită să protejeze integritatea fizică și psihică a copilului.

Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea săvârșirii de către

făptuitori a unor eventuale infracțiuni grave și deosebit de grave împotriva

minorilor, dar și a infracțiunilor privind viața sexuală a acestora. Se evidențiază

pericolul social avansat al faptelor infracționale de pornografie infantilă, în

special, că această categorie de infracțiune se răsfrânge asupra minorilor.

Prin urmare, reținând cele expuse supra, instanța de apel a stabilit că în

privința inculpatului Topciu Alexandru nu pot fi aplicate prevederile art. 55

Cod penal, deoarece corectarea inculpatului nu este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale, or, scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2)

Cod penal, poate fi atins doar cu executarea pedepsei, după cum a fost stabilit

de către prima instanță.

6

Organizate și Cauze Speciale, Motînga Maxim, cu procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea parțială a acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel.

6.1. În argumentarea recursului menționează, că decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului, astfel încât s-a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, precum și instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către acuzatorul de stat în

apelul declarat.

Invocă dezacordul cu decizia instanței de apel doar în partea stabilirii

pedepsei penale inculpatului Topciu Alexandru, considerând că aceasta a fost

greșit individualizată, or, prevederile art. 90 Cod penal, neîntemeiat au fost

aplicate.

Consideră acuzatorii de stat, că instanțele de fond au ignorat prevederile

art. 75 Cod penal, și astfel, s-au limitat doar la expunerea prevederilor art. 6, 7,

16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal. Totodată, nu au luat în considerație și gravitatea

infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave

prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, prin urmare ignorând prevederile

art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acestora, în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie aplicată o

pedeapsă mai blândă inculpatului Topciu Alexandru, și liberarea de răspundere

penală cu tragerea la răspundere contravențională, în baza art. 55 Cod penal.

7.1. În argumentarea recursului menționează, că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea aspră, deoarece instanțele de fond nu au luat în

considerație gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul

celor săvârșite, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și condițiile

de viață ale familiei acestuia, astfel considerând că inculpatului i-a fost aplicată

o pedeapsă inechitabilă.

Susține, că instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență principiilor

de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, iar la aplicarea pedepsei

nu au ținut cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele săvârșite, circumstanțe care constituie temei pentru aplicarea unei

pedepse mai blânde.

7

Menționează apărarea că instanțele de fond nu s-au expus în privința

solicitării privind aplicarea art. 55 Cod penal, în contextul în care inculpatul

întrunește toate condițiile pentru liberarea de răspundere penală cu tragerea

la răspundere contravențională.

recursul declarat de procuror, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul

procurorului urmează a fi admis, iar cel al avocatului în numele inculpatului –

respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

9.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Tăbîrță Adrian în numele inculpatului, Colegiul penal lărgit reține următoarele.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul penal lărgit menționează că soluția respectivă se adoptă în cazul

în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor

legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că partea

apărării invocă temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că acestea se

referă doar la dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale,

și se subscriu temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul penal lărgit se va expune în privința temeiului de casare prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

8

Topciu Alexandru, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs nu a

fost motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este

motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica.

În esență, argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul

cu atragerea la răspundere penală a inculpatului Topciu Alexandru, fiind

solicitată aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, astfel recurentul

menționând că instanțele de fond nu s-au expus în privința acestor argumente,

fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 55

alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune

ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art. 1811,

256, art. 264 alin. (2), art. 2641, 303, 314, art. 326 alin. (11), art. 328 alin.(1),

art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2), art. 335 alin. (1) și

art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

Verificând argumentele recursului în raport cu soluțiile oferite de

instanțele de fond, Colegiul penal lărgit conchide că acestea au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, și în

consecință au motivat corespunzător respingerea aplicării prevederilor art. 55

Cod penal.

Aplicarea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, nu este o obligație, dar un drept discreționar al instanței de

judecată, or, instanța urmează să constate cumulativ că persoana care a săvârșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepțiile

prevăzute la alin. (1) art. 55 Cod penal, și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, și nu în ultimul rând stabilindu-se că

corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit este solidar poziției instanțelor de

fond care au concluzionat corect că recunoașterea vinovăției și căința sinceră

manifestată de inculpatul Topciu Alexandru, nu poate echivala cu faptul că

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă în condițiile liberării de

răspundere penală, deoarece acest fapt urmează a fi constatat în coraport cu

toate datele din dosarul penal, or, inculpatul a săvârșit o infracțiune cu intenție,

care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața acestuia, dar

reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului, care recurgând la

săvârșirea faptelor infracționale, și-a asumat și consecințele care pot surveni, în

contextul în care infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din

9

categoria infracțiunilor contra familiei și a minorilor, care are menirea de a

proteja integritatea fizică și psihică a copilului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține, că concluzia instanțelor de fond

privind tragerea la răspundere penală, cu stabilirea pedepsei penale

corespunzătoare inculpatului Topciu Alexandru, este corectă și motivată în

raport cu toate circumstanțele cauzei.

Colegiul penal lărgit consideră ca fiind eronate alegațiile apărării precum

că instanțele de fond nu s-au expus în privința solicitării privind aplicarea

art. 55 Cod penal, întrucât inculpatul Topciu Alexandru întrunește condițiile

pentru liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, or, lecturând textul deciziei instanței de apel, se constată că

instanța de apel a expus clar și complet motivele respingerii dispunerii liberării

de răspundere penală, cu tragerea inculpatului la răspundere contravențională.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate în

recursul apărării, Colegiul penal lărgit conchide că motivele recurentului

privind aplicarea art. 55 Cod penal, în privința inculpatului Topciu Alexandru,

nu și-au găsit confirmare.

9.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror,

Colegiul penal lărgit reține următoarele.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului, sau, după caz, dispune rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal lărgit

atestă, că procurorul invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează, că prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal lărgit

menționează că procurorul invocă dezacordul cu individualizarea pedepsei

10

inculpatului de către prima instanță, în partea suspendării condiționate a

executării acesteia, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal lărgit la acest capitol reține că potrivit practicii judiciare

constante, suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei, stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de

condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp executarea

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Deși, potrivit circumstanțelor cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei,

pentru aplicarea acesteia este necesar ca instanța de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia.

Astfel, instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-se pe

materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod

obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune.

Analizând decizia instanței de apel și sentința primei instanțe sub

aspectul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu circumstanțele

cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că soluția acestora în partea

stabilirii modului de executare a pedepsei este neîntemeiată, la adoptarea

căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de art. 75 Cod penal, care prevede că

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

În sensul vizat, Colegiul penal lărgit menționează că instanțele de fond

insuficient au abordat condițiile ce vizează circumstanțele cauzei și persoana

celui vinovat, și nu a luat în considerație faptul că prin săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2081 Cod penal – pornografia infantilă, se atentează la

integritatea fizică și psihică a copilului, întrucât această infracțiune face parte

din categoria infracțiunilor contra familiei și a minorilor.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care

atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care

instanțele de fond sunt obligate să țină cont la individualizarea pedepsei.

Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă

o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de

a demonstra că infracțiunea săvârșită de ei este un incident în viața acestora.

Colegiul remarcă că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, unitatea lexicală

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei,

instanța, după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea

concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează

acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

11

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea

instanței dacă scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Colegiul penal lărgit, constată că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului Topciu Alexandru în prezenta speță, instanțele de fond nu

au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința

acestuia, admițând dubla valență a acelorași circumstanțe și împrejurări care

au fost reținute inițial la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare în baza

art. 2081 Cod penal, iar ulterior, în baza acelorași circumstanțe să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei lui Topciu Alexandru.

În acest sens, instanța de recurs conchide că nu pot fi luate în considerație

circumstanțele reținute de către instanțele de fond și care au fost puse la baza

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal – „că inculpatul Topciu Alexandru s-a

căit sincer de cele săvârșite și a recunosct vina”.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează că pedeapsa stabilită de către

instanțele ierarhic inferioare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendând condiționat executarea pedepsei, nu este echitabilă, deoarece nu

este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, concluzia precum că, scopul corectării și reeducării

inculpatului poate fi realizat și prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a pedepsei, este una greșită, din care considerente

urmează a fi exclusă, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se

înrăutățește situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit menționează în acest sens, că prin agravare a

situației condamnatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din

achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un

alt alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea

cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial

condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de

infracțiuni în loc de infracțiune continuată; situații de învinuire care esențial,

după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare

a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor incriminate anterior,

12

imputarea infracțiunii care diferă de cea incriminată după obiectul atentat,

caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

procedură penală, Colegiul penal lărgit.

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Tăbîrță Adrian în numele inculpatului Topciu Alexandru.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Motînga Maxim,

cu procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 octombrie 2019 și sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

03 mai 2019, în cauza penală în privința inculpatului Topciu Alexandru xxxxx,

în partea modului de executare a pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această

parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care se exclude aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Topciu Alexandru xxxxx se consideră condamnat în baza art. 2081 Cod

penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare al pedepsei lui Topciu Alexandru xxxxx, se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată integral la 18 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-07-08
0,97
1ra-1463/2021 — art. 208/1 Cp
Dosarul nr. 1ra-1463/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 21 iunie 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nadejda Toma, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, V
CSJ 2020-10-22
0,94
1ra-657/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-657/20 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 08 septembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, C
CSJ 2020-12-30
0,94
1ra-1416/2020 — art. 192 alin.2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1416/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, examinând
CSJ 2019-10-23
0,94
1ra-1396/2019 — art. 349 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-1396/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 23 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Țurcan Anatolie, Cob
CSJ 2020-12-17
0,94
1ra-1497/2020 — art. 248 al. 5 lit. b, CP
Dosarul nr. 1ra-1497/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 17 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președinte - Timofti Vladimir Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țur
Sursă