1ra-1998/2020 — art. 201-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 25 mai 2020, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Demidaș Dmitri a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani. S-a încasat de la Demidaș Dmitri în bugetul de stat cheltuielile judiciare în sumă de 13.214, 44 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la 20 iunie 2019, aproximativ ora 23:30, aflându-se la domiciliul personal, amplasat în XXXXX, intenționat, manifestând violență fizică asupra soției sale Demidaș Ludmila, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea întregului corp, inclusiv și în regiunea capului, în rezultat cauzându-i vătămări corporale sub forma de traumatism cranio- cerebral subacut închis manifestat prin echimoze pe față, hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunea frontală parietală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural și contuzie cerebrală, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 201910C0443 din 05 iulie 2019 se califică ca leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora la data de 30 iunie 2019 a survenit decesul victimei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Mardari Iosif în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței 1 cu rejudecarea cauzei în procedură generală și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Avocatul-apelant a considerat că, instanța de fond nu a atras atenție la cererea inculpatului, scrisă în limba rusă, în care lipsește precizarea dacă acesta recunoaște și își însușește probele administrate în faza urmăririi penale, or, aceste circumstanțe permit de a concluziona că, acesta nu a conștientizat faptul că dosarul se va examina fără audierea martorilor. Mai susține că, lipsa conștientizării de către Demidaș Dmitri a acțiunilor sale privind depunerea cererii de examinare a cauzei penale în temeiul probelor administrate în faza urmăririi penale se confirmă de faptul că acesta a fost pus sub învinuire, fiindu-i înmânată ordonanțata respectivă din 13.09.2019, întocmită în limba română, și audiat în calitate de învinuit la data de 13.09.2019, tot în limba română, în care se menționează că nu a recunoscut vina. Iar la audierea în calitate de învinuit din 17.03.2020, la fel în limba română, fără participarea traducătorului, declară deja că vina în infracțiunea incriminată o recunoaște. Pe când, în ședința de judecată a fost asigurat cu traducător, iar sentința i-a fost înmânată în limba rusă. Avocatul-apelant consideră că, instanța în aceste circumstanțe urma să depisteze aceste aspecte de procedură pentru a se convinge că, cererea depusă de inculpat în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală nu întrunește toate cerințele legale și în mod special că, acesta nu conștientizează în ce constă procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Mai susține că, în procesul-verbal al ședinței de judecată din 18.05.2020 lipsește mențiunea cu privire la faptul dacă inculpatul își susține declarația privind examinarea cauzei penale în temeiul probelor administrate în faza urmăririi penale cât și a faptului dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții. În același proces-verbal nu se conțin date ce ar confirma dacă instanța de judecată a verificat corespunderea cerințelor legale a cererii declarată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, de către inculpat. Mai invocă că în procesul-verbal lipsește și confirmarea prin semnătura inculpatului și a apărătorului său cu privire la susținerea declarației respective și a recunoașterii în totalitate a faptelor indicate în rechizitoriu, ce rezultă din prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. În acest act procesual se indică că, doar apărătorul solicită admiterea cererii depuse în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, părerea inculpatului nu este întrebată și nu este fixată. Instanța de fond a admis o încălcare procesuală și anume admiterea cererii declarate de inculpat în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, nu a fost soluționată prin emiterea unei încheieri așa cum prevede art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală. Încheierea lipsește la dosar și nici procesul-verbal nu conține mențiunea emiterii și pronunțării unui astfel de act judecătoresc în ședința de judecată. 2 Apelantul a considerat că conținutul declarațiilor date de inculpat în ședința de judecată, care se contrazic cu cererea de examinare a cauzei penale în temeiul probelor administrate în faza urmăririi penale au constituit drept temei de reluare a judecării cauzei și examinării ei în procedura generală. Menționează apelantul că declarațiile inculpatului demonstrează existența unor circumstanțe neverificate de organul de urmărire penală, iar pe de altă parte că faptele inculpatului nu au fost stabilite cu certitudine de către organul de urmărire penală, ceea ce trebuia să trezească suspiciuni mari instanței de judecată în procesul de verificare a cererii depuse, privind examinarea cauzei penale în temeiul probelor administrate în faza urmării penale. Contrazicerile în declarațiile lui Demidaș Dmitri nu au fost înlăturate nici la faza examinării probelor în instanța de fond.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2020, apelul avocatului Mardari Iosif în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în fapta incriminată și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal. La stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont de faptul, că inculpatul a recunoscut vinovăția în fapta comisă prin înaintarea cererii privind examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, iar contribuirea activă la descoperirea infracțiunii a fost reținută drept circumstanță atenuantă. Totodată instanța de judecată a reținut și faptul, că inculpatul se caracterizează satisfăcător la locul de trai și nu are antecedente penale, fapt ce a determinat instanța de a-i stabili inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare. Instanța de apel a considerat că pedeapsa penală aplicată prin sentință inculpatului este proporțională faptei comise de către acesta, este una echitabilă, pentru corectarea inculpatului, scopurile pedepsei penale putând fi atinse prin aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, or, la caz se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite – infracțiune deosebit de gravă, comisă cu intenție, consecințele infracțiunii – în rezultatul infracțiunii comise de inculpat victima a decedat, persoana inculpatului – se caracterizează satisfăcător la locul de trai, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile – acțiune civilă nu a fost înaintată, circumstanțele ce atenuează răspunderea – contribuirea activă la descoperirea infracțiunii. 3 S-a verificat critica apelantului vis a vis de procedura de examinare a respectivei cauzei penale, invocând că cererea depusă de inculpat în ordinea art. 3611 Cod de procedură penală nu întrunește toate cerințele legale și în mod special inculpatul nu conștientizează în ce constă procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, or, inculpatul la întrebarea instanței a menționat că personal a scris cererea și a fost clar ce solicită. Mai mult ca atât inculpatul a beneficiat de serviciile avocatului Paladi Tudor care la rândul său a menționat că Demidaș Dmitri își recunoaște vina și solicită examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. A fost respins ca neîntemeiat și argumentul avocatului-apelant referitor la faptul că instanța de fond a admis o gravă încălcare procesuală prin faptul că admiterea cererii declarate de inculpat în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, nu a fost soluționată prin emiterea unei încheieri, or, instanța de fond examinând cererea în cauză prin încheierea protocolară din 18 mai 2020 a dispus judecarea prezentei cauze penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Apărarea a invocat și faptul că instanța de fond nu a dat suficientă apreciere circumstanțelor atenuante la aplicarea pedepsei penale or, verificând legalitatea sentinței contestate, instanța de apel a conchis că prima instanță conducîndu-se de prevederile art. 76 Cod penal, a dat suficiență apreciere circumstanțelor atenuate. Argumentul apelantului cu referire la faptul că își exprimă dezacordul și în partea ce ține de aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare inculpatului, la fel nu a fost reținut, or, instanța conducându-se de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite de prevederile art. 61 alin. (2) CP și ținând cont de Regula nr. 6 din Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei dea 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri), potrivit căreia ,,natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delicvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, decît să se țină seama de situația personală,, a recurs la aplicarea unei pedepse echitabile inculpatului care este în corespundere cu împrejurările cauzei, cu normele legale și personalitatea inculpatului, astfel, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată va atinge scopul de corectare și reeducare a acestuia, careva temeiuri de casare a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Mardari Iosif în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 8 Cod de procedură penală, solicitând casarea cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivare recurentul a indicat că: 4 - instanța de apel eronat a concluzionat precum că inculpatul a fost condamnat întemeiat și legal prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală or, actele procesuale care se conțin în doar confirmă alte circumstanțe procesuale care împiedică admiterea cererii de examinare a cauzei penale în procedura simplificată; - declarațiile inculpatului nu se încadrează în condiții de admitere a cererii de examinare simplificată a cauzei penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală; - faptele inculpatului nu au fost stabilite cu certitudine și pe deplin de către organul de urmărire penală; - instanța de apel nu a dat nici o apreciere criticilor invocate în apel pe marginea încălcărilor depistate de apărare; - instanța de apel nu a dat apreciere faptului că în procesul- verbal din 18.05.2020, lipsește mențiunea cu privire la faptul că inculpatul își susține declarația privind examinarea cauzei în temeiul probelor administrate.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit textului recursului declarat de avocat în care se invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluțiile instanțelor și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința atacată. Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa 5 examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La fel, sintagma dată nu coincide cu solicitările recurentului care se bazează pe corectitudinea aplicării art. 3641 Cod de procedură penală. Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează casarea și rejudecarea cauzei în instanța de apel precum s-a solicitat în recurs, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în cele imputate. Esența recursului declarat constă în ilegalitatea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, prevederi ce au fost înaintate și în instanța de apel. Apărarea invocă lipsa verificării declarațiilor și materialelor anexate la dosar și existența unor circumstanțe neverificate de organul de urmărire penală. Colegiul atestă că argumentele invocate se contrazic cu materialul anexat la dosar și nu și-au găsit confirmare cum invoca recurentul. Prezența unor încălcări procedurale nu au fost confirmate și în timpul judecării în prima instanță nu au fost abordate astfel de întrebări. De menționat că inculpatul, fiind vorbitor de limbă rusă, a fost asistat de traducător fapt confirmat prin procese verbale și semnătura ultimului pe declarațiile inculpatului. Conform cererii din 18.05.2020, inculpatul prin înscris autentic a recunoscut acțiunile incriminate și a acceptat examinarea cauzei în procedura simplificată cu probele anexate la dosar (Vol-I, f.d. 200). Instanța de fond nu a găsit temei ce ar împiedica judecarea în procedura simplificată, așa cum au fost îndeplinite etapele de procedură în scris și confirmate verbal. Conform procesului- verbal din 18.05.2020, a fost prezentată cererea inculpatului la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe care atât inculpatul cât și apărătorul (inculpatul a dat acordul ca avocatul Paladi Tudor să-i apere interesele) au susținut integral cererea. De asemenea, în cadrul acestei ședințe inculpatul verbal a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate și era conștient 6 de consecințele aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (vol-I, f.d. 178 versus). Declarațiile inculpatului conferă atât prezența și recunoașterea acțiunilor de lovitură din partea sa cât și aplicarea loviturilor cu bățul asupra părții vătămate (vol- I, f.d. 181). La finele actului sunt prezente semnăturile inculpatului și traducătorului. Conform procedurii penale, cauza dată a fost examinată în procedură simplificată, iar în urma contestării aceasta urma să fie examinată în continuare în baza art. 3641 Cod de procedură penală. La caz, se constată că pretențiile invocate în recurs sunt identice cu cele din cererea de apel. Instanța de apel a cercetat toate probele administrate și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul au confirmat vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatori a fost analizată minuțios în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, între soluția adoptată și partea descriptivă a decizii nefiind identificate careva discrepanțe. Din analiza prevederilor legale, în raport cu decizia recurată, Colegiul penal statuează că instanța de apel a respectat această obligație și a apreciat în mod obiectiv declarațiile inculpatului cât și probele anexate la dosar. Deși inițial inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, după care pe parcursul ședințelor instanței de apel a avut o poziție unică de nerecunoaștere a vinovăției privitor la cele incriminate în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea lui Demidaș Dmitri pe acest capăt de acuzare, or în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe care înlătură dubiul judiciar și dovedesc incontestabil legătura cauzală între faptele comise, acțiunile făptuitorului și consecințele survenite. Pe cale de consecință, constatând că, în cauză, există o concordanță deplină între dovezile administrate și aplicarea corectă a prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire la cele săvârșite de inculpat, instanța de recurs nu a identificat vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanța de apel sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Colegiul penal consideră că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către inculpat. La etapa judecării recursului, Colegiul nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al 7 instanțelor de fond și de apel. La caz este relevantă și jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mardari Iosif în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe DEMIDAȘ Dmitri XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2020. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 8