1ra-1322/2019 — art. 201-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1322/2019 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1322/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
3 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în
procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală
privindu-l pe
FALCAȘ Ivan XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 10.08.2018 – 30.11.2018;
Instanța de apel: 20.12.2018 – 20.02.2019;
Instanța de recurs: 27.05.2019 –03.07.2019.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul central) din 30 noiembrie 2018,
adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, Falcaș I. a fost recunoscut vinovat și condamnat
în temeiul art. 2011 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Falcaș I. a cheltuielilor
judiciare în mărime de 23958 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Baza factologică reținută de prima instanță: Falcaș I., la 13 iunie 2018, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, având scopul săvârșirii violenței în familie, cu vătămare
gravă a integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei, aproximativ pe
la ora 01.00 aflându-se la domiciliul său în satul Sofia, r-nul Drochia, i-a aplicat
multiple lovituri cu un baston din metal bunelului său Filip Al. XXXXX, cu care
conviețuiau în aceiași gospodărie, în regiunea corpului, membrelor inferioare și
posterioare.
Conform raportului de expertiză judiciară nr.201818C0070 din 13 iunie 2018
decesul lui Filip Al. a survenit în urma vătămărilor corporale grave periculoase pentru
viață în timpul primirii lor, sub formă de: multiple plăgi a membrelor posterioare și
1
inferioare cu scurgeri de sânge abundente externe, anemie totală a organelor interne,
șoc hemoragie, care se confirmă prin datele necropsiei.
Având în vedere starea de fapt expusă supra, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și anume violența în familie, adică
acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru
al familiei asupra unui alt membru al familiei, care au cauzat vătămarea gravă a
integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei.
În cadrul ședinței preliminare din 16 noiembrie 2018, inculpatul Falcaș I. a înaintat
instanței cerere, întocmită de el personal, privind examinarea cauzei în procedură
simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală invocând
că, recunoaște în totalitate faptele incriminate, este de acord cu calificarea, nu solicită
administrarea de noi probe.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror și
inculpat.
3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, în partea soluționării chestiunii legate de încasarea
cheltuielilor judiciare, cu dispunerea recuperării acestora din contul inculpatului.
În cererea de apel, partea acuzării a menționat că instanța de judecată just a stabilit
circumstanțele cauzei, a dat o apreciere veridică probelor administrate pe parcursul
urmăririi penale și în ședința de judecată, care a avut loc pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală art. 3641 Cod de procedură penală, corect a calificat faptele
incriminate lui Falcaș I. în baza art. 2011 alin. (4) din Codul penal, însă neîntemeiat nu a
dispus încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 23958 lei, pentru efectuarea
expertizei judiciare, cu toate că în instanța de judecată au fost prezentate rapoartele de
expertiză în vederea încasării cheltuielilor de judecată, astfel fiind ignorate prevederile
art. 227 - 229 din Codul de procedură penală.
3.2. Inculpatul a solicitat remiterea cauzei în privința sa în instanța de fond pentru a
fi conexată cu dosarul penal ce-i vizează pe medicii și dispeceratul de la serviciul „112”,
care se află la IP Drochia și are legătură cauzală cu acest dosar. Totodată, inculpatul a
solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu executarea acesteia în penitenciar de
tip semiînchis.
Potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019,
apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare a sentinței fără
careva modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și
de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele
administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Concluzia primei instanțe privind calificarea
infracțiunii este corectă, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte
între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de
infracțiune prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal.
2
Instanța a respins ca nefondate argumentele procurorului privind încasarea de la
inculpatul Falcaș I. a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei. Din conținutul apelului
acuzării, acesta indică ca temei legal de încasare a cheltuielilor de judecată norma
procesual-penală de la art. 227 - 229 Cod de procedură penală.
În același context instanța a menționat că, în temeiul art. 142 alin. (1) Cod de
procedură penală, expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea,
clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza
penală sânt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei,
meșteșugului sau în alte domenii.
Normele procesuale sus-citate stabilesc cercul de persoane care au dreptul la
compensarea cheltuielilor de judecată din care fac parte experții și specialiștii, însă dacă
să analizăm materialele cauzei, instanța de apel nu a stabilit careva cheltuieli suportate de
o astfel de categorie de persoane cum ar fi expertul sau specialistul în cadrul acestei
cauze penale. Instanța de apel consideră, că nu este aplicabilă norma procesuală invocată
în apel în scopul încasării cheltuielilor suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale
în cauza penală.
Instanța de fond corect nu a încasat de la Falcaș I., în beneficiul statului, cheltuielile
pentru efectuarea expertizei judiciare, deoarece aceste cheltuieli nu fac parte din categoria
cheltuielilor de judecată care pot fi încasate de la inculpat. Respectiva concluzie se
întemeiază și pe dispozițiile art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit
căreia expertiza se dispune și se efectuează, pentru constatarea unor cazuri când prin alte
probe nu poate fi stabilit adevărul. Dispoziție alin. (2) ale aceleiași norme stipulează, că
plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (l) se face din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) CPP și art. 6 par. 2 a Convenției, sarcina
probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict
beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.
Reieșind din faptul, că expertiza judiciară a fost ordonată de organul de urmărire
penală în vederea constatării circumstanțelor cauzei, care au determinat încadrarea
juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, instanța a considerat întemeiată soluția despre
neîncasarea cheltuielilor pentru efectuarea ei, or, art. 142 CPP prevede că părțile din
inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept înainteze cerere despre efectuarea
expertizei pentru constatarea circumstanțelor care în opinia lor, vor putea fi utilizate în
apărarea intereselor lor.
Deoarece norma invocată în apel de către acuzare nu este aplicabilă cheltuielilor
solicitate de acuzatorul de stat, alte norme în susținerea apelului n-au fost propuse spre
soluționare, instanța de apel a conchis că argumentele apelului privind încasarea
cheltuielilor de judecată sunt lipsite de temei legal și urmează a fi respinse ca
neîntemeiate.
Referitor la apelul declarat de către inculpat, instanța a menționat că acesta este
nefondat și urmează a fi respins, deoarece la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei s-a
3
luat în considerație că inculpatul a fost găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 2011 alin. (4) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsă cu închisoare
de la 12 la 15 ani. Potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea comisă de Falcaș I. este
calificată ca infracțiune deosebit de gravă.
Prin urmare, la determinarea categoriei de pedeapsă pentru infracțiunea respectivă
instanța de judecată a ținut cont de faptul că inculpatul Falcaș I. anterior a fost condamnat
de mai multe ori (f.d. 105-106), nu a tras concluziile necesare și din nou a comis
infracțiuni, nu este angajat în câmpul muncii, nu are o ocupație utilă.
Totodată, inculpatul Falcaș I. a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, respectiv a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare stabilite acestuia.
Cu referire la cerința inculpatului privind conexarea dosarului, instanța a invocat
prevederile art. 43 Cod de procedură penală și a evidențiat că acest institut procesual nu
este incident speței. Or, din conținutul apelului depus de inculpatul s-a stabilit că acesta
solicită a fi conexată cauza penală aflată în instanța de apel cu dosarul penal intentat față
de medicii și dispecerul serviciului „112”, care însă la moment se află la IP Drochia. Din
conținutul normei prescrise la art. 42 CPP, este cert faptul că argumentul invocate de
inculpat în apelul declarat privind conexarea cauzelor urmează a fi respins drept unul
neîntemeiat.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul o contestă cu recurs
ordinar solicitând casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecarea în partea
soluționării chestiunii de încasare a cheltuielilor judiciare.
Recurenta indică că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că statul a
suportat cheltuieli în sumă de 23958 lei pentru efectuarea expertizei, sumă ce urma a fi
încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. 227 - 229 Cod de
procedură penală.
Prevederile art. 142 alin. (l) Cod de procedură penală indică expres că expertiza se
dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor
ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe
specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii.
Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau
de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală.
Totodată, conform art. 227 alin. (l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare
sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Punctul 1) alin. (2) al aceluiași articol, prevede, că cheltuielile judiciare cuprind
sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților. Mai este de remarcat, că, conform
art. 229 alin. (l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de
condamnat sau sunt trecute în contul statului.
Pe cale de consecință, recurenta consideră neargumentată poziția instanței de apel
de trecere în contul statului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei sus-
menționate.
4
În drept, procurorul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
inculpatul a depus referință prin care menționează că recursul procurorului urmează a fi
declarat inadmisibil.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza
materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.
În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului se întemeiază pe dispoziția art. 432
alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără
citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.
Analizând criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă sentința și
decizia instanței de apel preponderent din considerentul că, în opinia lui, instanțele eronat
nu au încasat cheltuielile judiciare de la Falcaș I. în cuantum de 23958 lei suportate de
stat pentru efectuarea expertizei judiciare.
Verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, instanța de recurs
consemnează că cele avansate de recurentă nu și-au găsit confirmarea, iar soluția adoptată
pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, de altfel și de prima instanță în partea
neîncasării cheltuielilor judiciare, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută
integral.
Prin urmare, Colegiul Penal găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în
partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin.
(1) pct. 6) Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din
contul inculpatului pentru efectuarea expertizei judiciare, dat fiind că, în dispoziția art.
143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se
efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul
nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.
În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire
penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare
pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale
bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum pretinde recurentul.
O atare prevedere legală expresă se conține în dispoziția art. 75 alin. (3) din Legea
nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,
unde este stipulat că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt
suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția despre
care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă
cauzei date.
Din actele cauzei, rezultă cu certitudine că raportul de expertiză judiciară nr.
201818C0070 din 13 iunie 2018, a fost ordonată de organul de urmărire penală fără a
5
exista o asemenea cerere din partea inculpatului sau a părții apărării, acestea fiind acțiuni
procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care au fost puse
în sarcina părții acuzării. Totodată, Colegiul Penal consemnează că expresia „poate fi
obligat” din dispoziția art. 229 Cod de procedură penală nu echivalează cu expresia „este
obligat” la plata cheltuielilor judiciare.
Prin urmare, corect instanțele de fond au statuat că, plata pentru efectuarea acestei
acțiuni procesuale nu urmează a fi încasată din contul inculpatului, întrucât atât normele
procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227 – 229, precum și cele din Legea
specială nr. 68/2016 amintită supra, stabilesc că responsabilul pentru achitarea plăților
încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu efectuarea expertizelor judiciare, sunt
ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.
La fel, instanța de recurs notează în acest aspect că, în temeiul art. 51 alin. (2) pct.
2) Cod de procedură penală, procurorul este în drept să pornească o acțiune civilă
împotriva învinuitului, inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere materială
pentru fapta comisă, acționând în interesele statului, pe când la caz, procurorul nu a
înaintat o atare acțiune.
Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile judiciare
suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi acoperite din bugetul de stat,
acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care
ultimul nu le-a ordonat.
Având în vedere acestea, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se
constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art. 427 alin.
(1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel,
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 227-229, 414-419 Cod
de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei
pentru admiterea recursului în sensul declarat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de
circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de
Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Falcaș Ivan XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
6