1ra-1513/2020 — art.191 al.5 CPP

1ra-1513/2020 — art.191 al.5 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1513/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Prisăcari Ion în numele inculpatului Munteanu Vadim, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central din 30 octombrie 2018 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 februarie 2020, în cauza penală privindu-l

pe

Munteanu Vadim xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.03.2016 – 30.10.2018;

Instanța de apel: 30.01.2019 – 27.02.2020;

Instanța de recurs: 03.06.2020 – 04.11.2020.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(5) Cod penal la 10

ani închisoare.

S-a admis acțiunea civilă în principiu, urmând ca instanța civilă să se expună asupra

cuantumului prejudiciului cauzat.

Munteanu Vadim activând în funcția de contabil-șef adjunct din cadrul S.A. ”Incomlac”

1

din mun. Bălți, conform Ordinului nr.17 din 29.09.2009, fiind persoană material

responsabilă de gestionarea mijloacelor financiare în cadrul întreprinderii, urmărind

scopul însușirii ilicite a bunurilor materiale ce aparțin S.A. ”Incomlac”, în comun acord

cu o persoană cauza penală în privința căruia a fost disjungă ta într-o procedură separată,

în perioada anilor 2012-2013, au însușit ilegal mijloace financiare pentru arenda

încăperilor și transportului de colectare a laptelui în raionul Edineț și raionul Briceni, ce

aparțineau S.A. ”Incomlac” și care le-au fost încredințate în administrare, cauzând

întreprinderii o pagubă materială considerabilă în sumă de 608 570,57 lei.

Instanța de fond a reținut și constatat, că Munteanu Vadim a comis infracțiune

prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal – delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea vinovatului, de două sau

mai multe persoane, cu cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari, cu folosirea

situației de serviciu.

inculpatului Munteanu Vadim, care a solicitat repunerea în termen și admiterea apelului,

casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care Munteanu Vadim să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a invocat, că instanța de judecată în dovedirea

culpabilități lui Munteanu Vadim de comiterea infracțiunii imputate a făcut referire la

declarațiile reprezentantului părții vătămate Ursachi Sergiu, martorilor Isipciuc Galina,

Ciornaia Vera, Lupoi Zinaida, Rusu Valeriu, Melnic Victor, Vieru Angela, Halabur

Victoria, Rusnac Roman, Popușoi Victoria, Cibotari Zinaida, Cebotari Eleonora, Guțu

Tatiana, Burlacu Svetlana, Coțaga Lilian, Coțaga Vasile, Bălăicuța Silvia, Seu Anatolie,

Podgurschi Galina, Morea Liliana, Poiată Marian, Rotari Iurii, Seiciuc Aurelia, Ciornîi

Valeriu, Nistor Sava, Frasîniuc Ivan și alți martori din cuprinsul cărora rezultă că acestea

îl cunosc pe Malearciuc Nicolae, precum și la documentele financiare administrate în

cadrul ședințelor de judecată, precum și a contractelor de arendă atât a bunurilor imobile,

cât și a unităților de transport folosite la colectarea laptelui.

Astfel, apărătorul a invocat că, sentința este neîntemeiată, întrucât din declarațiile

martorilor audiați, materialelor administrate nu se denotă vinovăția lui Munteanu Vadim

de cele încriminate, ci se constată faptul pricinuirii prejudiciului SA ”Incomlac”, din

care motiv s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința inculpatului

repus în termen și respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Prisăcari Ion în numele

inculpatului Munteanu Vadim, cu menținerea sentinței contestate.

4.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că instanța de fond a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

2

inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui

Munteanu Vadim în baza art.191 alin.(5) Cod penal, totodată corect a apreciat măsura de

pedeapsă sub formă de închisoare, ținând cont de circumstanțele cauzei, persoana

vinovată și urmările survenite.

La urmărirea penală Munteanu Vadim nu a recunoscut vina și a refuzat să dea

declarații. Darea declarațiilor și alegerea linii sale individuale de apărare este un drept al

învinuitului/inculpatului prevăzut la art.17 și 21 Cod de procedură penală.

În instanța de fond, inculpatul Munteanu Vadim s-a ascuns de la prezentarea la

ședințele de judecată, ca urmare în baza încheierii judecătoriei Bălți din 04.04.2017, a

fost anunțat în căutare, aplicată măsura preventivă de arest preventiv și în conformitate

cu prevederile art.321 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, cauza s-a examinat în

lipsa lui.

În urma examinării întregului material probatoriu instanța de apel a constatat că,

fapta de delapidarea averii străine a fost stabilită, calificarea a fost făcută corect pe

art.191 alin.(5) Cod penal, vinovăția lui Muntean Vadim a fost demonstrată pe deplin și

elementele infracțiunii prevăzute la art.191 alin.(5) Cod penal sunt confirmate prin

probele verbale și scrise, care se află într-o strânsă coroborare de caz.

Declarațiile reprezentantului părții vătămate și martorilor coroborează cu probele

scrise, din care rezultă cert cauzarea prejudiciului material societății vizate. Temei de nu

admite aceste declarații instanța de apel nu a reținut deoarece aceste persoane au fost

audiate sub jurământ, cu preîntâmpinarea pe art.312, art.313 Cod penal. Mai mult, aceste

declarații coroborează cu probele scrise.

Reprezentantul părții vătămate Ursachi Serghei a declarat, că bani au fost însușiți

de Munteanu Vadim și Marciuc Nicolae, iar ultimul a restituit suma de 50 mii lei. Se

indica în contracte unele sume, dar în dispoziții alte sume, iar diferența se însușea.

Contabilul-șef al SA ”Incomlac„ Isipciuc Galina de asemenea a confirmat, că în cadrul

controlului sau verificat contractele și actele contabile, unde s-a constatat cauzarea

prejudiciului de 608560 lei. Banii au fost însușiți de Munteanu Vadim și Marciuc

Nicolae, care ridicau din casă sume conform ordinelor mai mari decât în contract.

Și martorul Ciornaia Vera a confirmat, că Munteanu Vadim ducea evidența la

contul ce ține de achitarea sumelor arendașilor, fiind depistate operațiuni scrise de mîină,

care fiind verificate s-a stabilit neconcordanțe în documente, fiind mărit sine costul.

Casierul SA ”Incomlac” Grosu Svetlana a confirmat că, întreprinderea arenda

încăperi și achita bani arendașilor, iar ordinele de plată le întocmea și semna Munteanu

Vadim, ulterior banii îi primea Marciuc Nicolae.

Lupoi Zinaida a confirmat că, în rezultatul reviziei au fost depistate neajunsuri de

608 mii lei, iar Marciuc Nicolae a recunoscut faptele date și a restituit 50 mii lei.

Munteanu Vadim elibera facturi pe sume mai mari decât în contract și în baza

dispozițiilor de plată lui N. Marciuc se eliberau bani. Era majorat artificial prețul pentru

3

arenda încăperilor.

Rusu Valeriu a confirmat că, Munteanu Vadim a însușit banii întreprinderii,

eliberând ordine de plată cu sume care nu corespundeau realității pentru persoanele care

colectează laptele și arendă.

Martorii V. Melnic, A. Vieru, E. Melnic , V. Halabur, R. Rusnac, I. Marcu, A.

Nistor, V. Popușoi, Z. Cibotari, F. Cibotari, E. Cibotari, T. Guțu, S. Burlacu, L. Coțaga,

V. Coțaga, S. Bălăicuță, A. Seu, G. Podgurschi, R. Morea, V. Ciornîi, A. Sericiuc, M.

Poiată, O. Baltaga, Iu. Rotari, R. Gudumac, N. Vieru, S. Nistor, I. Frasîniuc, V. Havric,

Iu. Verstischi, G. Turanscaia, S. Melnic, N. Grimacovscaia, Z. Babina, S. Melnic, A.

Dociu, M. Ganzur, N. Cernei, I. Sarancuța. I. Gheorghelijiu, V. Șchiopu, A. Pascalu, I.

Poiata, L. Prozor, N. Reuc, și A. Minciuc care în acea perioadă au colectat lapte și au dat

în arendă încăperi și mijloace de transport au fost audiați referitor la faptele infracționale

incriminate lui Munteanu Vadim.

În sentință, instanța de fond a descris succint declarațiile acestor martori, făcând

referire la circumstanțele importante ce țin de relațiile cu SA ”Incomlac” referitor la

serviciile acordate și banii primiți/neprimiți.

Aceștia au confirmat că, n-au primit bani de la societate pentru arenda încăperilor și

transportul de colectare a laptelui în raioanele Edineț și Briceni, făcând referire la

aceleași persoane, Munteanu Vadim și Marciuc Nicolae. Ei au mai afirmat că n-au primit

banii indicați în dispozițiile de plată și nici semnăturile de pe acestea nu le aparțin.

Suma prejudiciului cauzat a fost stabilit în cadrul controlului și inventarierii, care a

fost petrecut la SA ”Incomlac”. S-au analizat documentele contabile primare, iar ulterior

au fost verificate cu declarațiile persoanelor implicate în procesul de colectare a laptelui.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor verbale și scrise. S-au indicat

conținutul declarațiilor martorilor, fiind analizate în raport cu documentele contabile.

De asemenea, raportând conținutul declarațiilor martorilor cu conținutul

contractelor de arendă și ordinelor/dispozițiilor de plată, instanța de fond corect a

constatat, că Marciuc Nicolae acționa în numele beneficiarilor din r. Edineț și r. Briceni

și primea bani de la SA ”Incomlac” pentru contractul de arendă și transportul de

colectare a laptelui, după ce Munteanu Vadim elibera dispoziții de plată pe sume mai

mari decât cele care urmau a fi achitate, însușind diferența, cauzând în anii 2012-2013

întreprinderii o pagubă materială în sumă de 608 570,57 lei. Dispozițiile de plată erau

eliberate anume de Munteanu Vadim, așa cum acestea intrau în atribuțiile lui de serviciu

și el dispunea de dreptul la semnătură, iar ulterior, în baza lor Marciuc Nicolae primea

din casa întreprinderii banii indicați în acestea.

Astfel, instanța de apel a statuat că, probele administrate în prezenta cauză sunt

pertinente, concludente, veridice, utile și coroborează între ele, stabilind realitatea

obiectivă. Instanța de fond a apreciat aceste probe la justa valoare, legal și întemeiat

stabilind vinovăția inculpatului în baza art.191 alin.(5) Cod penal.

4

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Munteanu Vadim, instanța de apel a

reținut că, instanța de fond la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că corectarea și

reeducarea lui Munteanu Vadim, precum și atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei v-a

fi posibil doar prin aplicarea pedepsei de închisoare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, pedeapsa aplicată inculpatului Munteanu

Vadim de instanța de fond este una legală, întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei – infracțiune deosebit de gravă, de

motivul infracțiunii săvârșite – scop de profit, de lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, de lipsa antecedentelor penale, de nerecunoașterea vinei, necontribuirea la

descoperirea infracțiunii, de nerecuperarea pagubei materiale, de ascunderea de la

judecarea cauzei, de influenta pedepsei asupra corectării și reeducării lui, fiind aplicată

în limita stabilită de lege.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerație comportamentul inculpatului

Munteanu Vadim în cadrul cauzei penale, exprimat prin ascunderea de la judecare

cauzei penale, atitudinea lui față de faptele comise, influența pedepsei asupra corectării

și reeducării lui și de posibilitatea corectării lui în condițiile stabilirii unei pedepse

penale sub formă de închisoare.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate, formale și declarative argumentele

apelantului, menționând că în apelul său avocatul a indicat dispozitivul sentinței, fapta

infracțională și probele pe care instanța de fond și-a întemeiat sentința.

Instanța de apel a menționat că, apărarea interpretează la nivel declarativ, formal și

general circumstanțele cauzei doar în aspect de apărare și evitării răspunderii penale,

fiind neglijate aspecte importante pentru justa soluționare a cauzei. Nici în apelul scris și

nici în ședința de judecată, avocatul nu a argumentat motivul pentru care urmează a fi

pronunțată o sentință de achitare. Apărarea a indicat în mod declarativ și formal că

probele nu confirmă vinovăția lui Munteanu Vadim, fără o analiză a lor referitor la

admisibilitate, nici în ședința de judecată a instanței de apel apărarea nu a prezentat o

poziție concretă de apărare, făcând referire doar la fraze generale. Probele verbale au

fost date doar citirii, fără a fi prezentată o argumentare a lor referitor la fapta

infracțională imputată lui Munteanu Vadim.

Faptul, că apărarea nu este de acord cu aprecierea probelor de către instanța de

fond nu este un temei de achitare, or instanța de fond a analizat și argumentat suficient

de clar probele care confirmă vinovăția lui Munteanu Vadim, după cercetarea lor în

cadrul ședinței de judecată.

5

numele inculpatului, care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Munteanu Vadim să fie achitat.

În motivarea recursului declarat a menționat că, instanțele inferioare nu au elucidat

pe deplin circumstanțele cauzei și nu au dat o apreciere corectă probelor, acestea fiind

bazate doar pe presupuneri. Atât instanța de fond cât și cea de apel au pus la baza

hotărârilor de condamnare declarațiile lui Marciuc Nicolae care a recunoscut vina în

delapidarea averii străine împreună cu Munteanu Vădim sub condiția primirii unei

pedepsei blânde sub formă de amendă luând în considerație că Munteanu Vadim nu mai

activa la întreprinderea Incomlac, precum și a altor martori audiați în cadrul ședinței de

judecată cât și a documentelor administrate prezente la cauză. La baza deciziilor de

condamnare a fost pus actul de revizie financiară efectuat de către reprezentanții

întreprinderii Incomlac, care de fapt sânt persoane interesate.

Apărătorul a indicat că, instanța de apel nefondat a respins demersul apărării

privind efectuarea pe cauză a expertizei economico-financiară pe perioada activității

întreprinderii a anilor 2011-2013 în strictă corespundere cu prevederile Legii

contabilității nr.113 din 27.04.2007 și ordinului cu privire la aprobarea Regulamentului

privind inventarierea nr.60 din 29.05.2012.

Mai mult decât atât, la materialele cauzei lipsesc documentele financiare, care de

fapt urmau a fi prezente pentru incriminarea a unei infracțiuni economice cum ar fi:

raportul financiar anual pe perioada 2012-2013, politica de contabilitate pe anii 2012-

2013, rapoartele anuale de audit pe anii 2012-2013, actul controlului fiscal pe anul

2012,ordinele de inventariere pe anii 2012-2013, rezultatele inventarierii anuale pe anii

2012-2013, dările de seamă IRV 09 pe anii 2012-2013, dările de seamă VEN pe anii

2012-2013, registrele de evidență a formularelor cu regim special pe anii 2012-2013,

dările de seamă de utilizare a formularelor cu regim special de către persoanele cu

răspundere materială pe anii 2012-2013, precum și ordinele de concedii și deplasări pe

numele lui Munteanu Vadim și documentele de casă. În lipsa unei expertize economico-

financiare culpabilitatea lui Munteanu Vadim nu poate fi demonstrată prin prisma

actului financiar efectuat de persoane angajate și actualmente a întreprinderii Incomlac.

În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

6

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul nu invocă nici un temei

prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă acestea se referă în mare parte

doar la chestiunea de apreciere a probelor.

Din conținutul cererii de recurs declarat de către avocatul Prisăcari Ion în numele

inculpatului Munteanu Vadim, se constată că aceasta nu invocă nici un temei prevăzut

de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă, critică soluția instanțelor de fond

preponderent din motivul că, nu i s-a dat răspuns la toate argumentele invocate și că nu

s-a dat o apreciere corectă probelor, intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea

totală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat. Printre argumentele recurentului nu se regăsesc critici fondate sau erori

esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăție inculpatului în baza

art.191 alin.(5) Cod penal.

Analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recursul ordinar declarat,

instanța constată că apărarea critică aceleași chestiuni factologice (pct.3.-5. din decizie).

Deși recurentul insistă asupra faptului că instanțele nu s-au pronunțat prin

răspunsuri detaliate la toate alegațiile apărării din cererea de apel, Colegiul penal

constată că în decizia recurată se conțin argumentele de rigoare care au condiționat

respingerea apelului, ca nefondat (pct.4.1. din Decizie).

În același context, Colegiul penal reiterează că, în jurisprudența constantă a Curții

Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește că

echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO,

trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la

adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu

actele cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate argumentele recurentului precum că, instanța de apel

nu a respectat cerințele art.414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se reține că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică așa cum

s-a procedat în cauza de față.

Art.6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția

cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

7

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81,

Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct.5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111, 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de

fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competentă și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

casarea hotărârilor, după cum se solicită de recurent.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de

Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind

amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au

fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar

probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influenta

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Reieșind din raționamentele expuse supra, instanța de recurs va sintetiza

argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitatea recursului declarat, și anume

acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de către prima

instanță și după judecată și de către instanța de apel, iar criticele avansate de apărătorul

inculpatului au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele cauzei, nu este

necesară reluarea și repetarea acestora.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a

comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune

respingerea, ca inadmisibil recursul ordinar declarat, cu menținerea deciziei atacate.

Colegiul penal

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Prisăcari Ion în

numele inculpatului Munteanu Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 27 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Munteanu Vadim xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9