1ra-944/20 — Art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-944/20 — Art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-944/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Iurcișen Mihai XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 10.07.2019 – 07.08.2019

instanța de apel: 22.08.2019 – 20.11.2019

Instanța de recurs: 06.02.2019 – 03.11.2020

A C O N S T A T A T :

2019, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Iurcișen Mihai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă,

în mărime de 150 (una sută cincizeci) unități convenționale, în sumă de 7500

(șapte mii cinci sute) lei.

A fost admisă solicitarea procurorului și s-a dispus încasarea din contul

inculpatului Iurcișen Mihai suma de 26,86 (douăzeci și șase lei) 86 bani, pentru

testul Drager din 22.05.2018, în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Iurcișen Mihai, la 22.05.2019, ora 03 și 09 min., având scopul conducerii

mijlocului de transport în stare de ebrietate, nedeținând permis de conducere

a mijloacelor de transport, intenționat, încălcând prevederile Regulamentului

circulației rutiere pct. 14 lit. a) conform căruia conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau

altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase

1

care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare

avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere,

deplasându-se cu automobil de marca „XXXXX” cu n/î XXXXX pe str. Grenoble

intersecție cu bd. Cuza-Vodă, mun. Chișinău, în stare de ebrietate cu grad

avansat, a fost stopat de către agentul constatator Inspector al INP al IGP a MAI,

Romanadze Timur, care, l-a supus verificării cu alcotesterul de model „Drager

6810”, întru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, în urma cărui fapt, s-a

stabilit, că conform bonului nr. 2130 din 22.05.2019, ora 03.10, concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de Iurcișen Mihai, constituie 0,63 mg/l, care

conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat.

Astfel, Iurcișen Mihai a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de

conducere a mijloacelor de transport.

Oficiul Botanica, Șapovalov Lilia a declarat apel prin care a solicitat a casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Iurcișen Mihai, să fie declarat vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza

sancțiunii acestui articol, coroborat la art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța de fond la emiterea sentinței nu a ținut cont de prevederile

art. 64 alin. (3) Cod penal, care prevede că mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, luându-se

ca bază mărimea unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii;

- cuantumul pedepsei aplicate, conform art. 79 Cod penal, nu poate fi sub

limita minimă stabilită în Partea generală a Codului penal pentru categoria de

pedeapsă corespunzătoare;

- instanța de judecată a reținut că prezența gradului sever de dizabilitate,

fapt confirmat prin certificatul prezentat, este oportun pentru a fi utilizat la

aplicarea art. 79 Cod penal. Argumentarea sentinței prin punerea la bază a

acestui fapt, considerat circumstanță excepțională, viciază soluția adoptată în

cauza respectivă din considerentul că, acest certificat, prezentat de către partea

apărării, are termenul de valabilitate expirat, or, conform certificatului cu seria

CN № 250961, dizabilitatea a fost stabilită pentru perioada 01.02.2018 până la

01.03.2019.

2

20 noiembrie 2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și,

în conformitate cu prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. La determinarea tipului și

măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de gradul și caracterul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, instanța de judecată corect a reținut la

individualizarea pedepsei faptul că inculpatul Iurcișen Mihai se căiește sincer

de cele comise, a recunoscut vina integral.

Apreciind sancțiunea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului,

instanța de apel a stabilit că în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod penal, pedeapsa este în limitele de amendă: de la 787,5 până la 862,5

unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 133,3

până la 160 ore, sau cu închisoare de la 3 până la 8 luni.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și

întemeiat a aplicat în privința inculpatului Iurcișen Mihai o pedeapsă sub formă

de amendă, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei, astfel în acest sens nu a reținut ca plauzibile argumentele invocate de

către acuzare în apelul declarat cu privire la faptul că sentința este neîntemeiată

în partea ce ține de aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de

150 u.c., echivalentul a 7500 lei, solicitând aplicarea muncii neremunerate în

folosul comunității.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibile argumentele părții acuzării cu

privire la aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de 160 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, ori inculpatul Iurcișen Mihai, a

recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise, mai mult potrivit extrasului

anexat la dosar(certificat de dizabilitate și capacitate de muncă) inculpatul este

încadrat în grad sever de dizabilitate, drept consecință, instanța just a

concluzionat că pentru fapta comisă de către inculpat pedeapsa sub formă de

amendă, este una echitabilă și rezonabilă pentru cele comise de către inculpat,

deoarece faptul că dânsul este încadrat în grad sever de dizabilitate este

impediment de aplicare a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității solicitată de acuzatorul de stat.

Astfel, instanța de apel, călăuzindu-se de gradul prejudiciabil al

infracțiunii, de necesitatea de apărare împotriva comiterii a astfel de

infracțiuni, reținând că aplicarea pedepsei trebuie să contribuie la corectarea

inculpatului, să-l rețină de la comiterea unei noi infracțiuni, să dezvolte anumite

3

calități de persoană ce ar respecta legea, a considerat că comiterea infracțiunii

nu reprezintă un incident în viața inculpatului, consideră că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea în privința lui a pedepsei

sub formă de amendă cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal în

mărime de 150 u.c.

Prin urmare, în combaterea argumentului invocat de acuzare cu privire

la faptul că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă

de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității pe motiv că conform

certificatului cu seria CN nr.250961 dizabilitatea a fost stabilită pentru

perioada 01.02.2018 până la 01.03.2019, instanța de apel a menționat că prima

instanța întemeiat și legal a ținut cont de Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale, care a indicat ca excepționale împrejurări care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dezabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de

judecată este obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei

sunt considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.

Astfel instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat i-a

aplicat pedeapsa sub formă de amendă cu aplicarea prevederilor art. 79

alin. (1) Cod penal în mărime de 150 u.c.

de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, a declarat în termen recurs ordinar

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

individualizării pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei, or, această soluție este vădit neîntemeiată,

inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale;

- deși inculpatul a acceptat opțiunea, examinării cauzei în procedură

simplificată, iar în condițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta

urma să beneficieze de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă, totuși

limita minimă de pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mai mică decât

limita generală de 500 unități convenționale de amendă, raportată la art. 64

alin. (3) Cod penal, potrivit modificărilor operate în Codul penal prin Legea

nr. 207 din 29.07.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 369-378/751 din

4

28.10.2016, în vigoare la 07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit

cu textul de la 500;

- în cazul în care instanța de apel în acord cu prima instanță, au identificat

prezența unei circumstanțe excepționale pentru inculpatul Iurcișen Mihai,

raportat la art. 79 Cod penal (acordarea gradului de dezabilitate și

incapacitatea de munca), instanțele de judecată urmau să stabilească pedeapsa

în mărimea noilor limite rezultate din limita minimă specială a infracțiunii și

noua limită minimă calculată urmare a aplicării, art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și art. 79 Cod penal, respectiv stabilindu-i inculpatului

Iurcișen Mihai executarea pedepsei amenzii în mărime de 500 unități

convenționale;

- instanța de apel, n-a indicat temeiurile care au dus la respingerea

apelului declarat de către procuror în partea individualizării pedepsei, iar

aceasta constituie temei de drept pentru recurs ordinar;

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că acesta este pasibil admiterii, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată, verificându-se

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, se atestă că acesta a

indicat în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului declarat de

către partea acuzării, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (5),

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar în rezultat a admis erori de

drept care au afectat hotărârea pronunțată.

5

Prin urmare, motivarea deciziei instanței de apel sub aspectul

individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului nu conține motive legale

pe care se întemeiază soluția pronunțată, ceea ce duce la casarea parțială a

deciziei instanței de apel, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de

drept, printre care: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, au fost corect aplicate. În

cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentință Iurcișen Mihai a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 150 (una sută cincizeci)

unități convenționale, în sumă de 7500 (șapte mii cinci sute) lei.

Având în vedere că examinarea cauzei penale în privința lui

Iurcișen Mihai a avut loc în procedura simplificată, prima instanță a considerat

oportună aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în

rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Totodată prima instanță a reținut în sarcina inculpatului în calitate de

circumstanță excepțională faptul că acesta este încadrat în grad de dizabilitate

accentuat (f.d. 117-121), și ca urmare a concluzionat aplicarea prevederilor

art. 79 alin. (1) Cod penal.

Deși în cererea de apel a procurorului a fost invocat dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite inculpatului de către prima

instanță, analizând decizia supusă recursului, Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor avansate de

partea acuzării, motivând superficial soluția emisă și repetând aceleași erori

admise de către prima instanță la pronunțarea sentinței.

6

În acest sens, cu referire la caz, Colegiul penal lărgit a stabilit că deși

inculpatul a acceptat opțiunea judecării cauzei în procedură simplificată,

urmând a beneficia de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă cu

amendă, totuși instanțele de fond nu au ținut cont de faptul, că potrivit art. 64

alin. (3) Cod penal, limita minimă a pedepsei sub formă de amendă nu putea fi

mai mică decât limita generală de 500 unități convenționale de amendă.

La data 22 mai 2019, ce reprezintă data comiterii faptei infracționale de

către Iurcișen Mihai, prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, avea următorul

conținut: mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la

500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes

material – până la 20000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea

unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii. Mărimea amenzii se

stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de situația materială a

celui vinovat și a familiei sale. Luând în considerare circumstanțele cauzei,

instanța de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de până la 5

ani.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond

au făcut concluzii pripite asupra temeiniciei de a reduce limita minimă a

pedepsei cu amendă, prin prisma prevederilor art. 79 Cod penal, sub limita

minimă ce poate fi aplicată persoanelor fizice prevăzută de art. 64 alin. (3) Cod

penal, fapt prin care au comis o eroare de drept, ce poate fi corectată doar la

rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Tot aici instanța de recurs ține să amintească că în jurisprudența

națională s-a format o practică constantă referitor la cerințele de care trebuie

să țină cont instanțele judecătorești la individualizarea pedepselor penale,

inclusiv referitor la neadmiterea depășirii limitelor minime prevăzute de lege

la aplicarea pedepselor.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către

procuror, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura

penală, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea remiterii cauzei la

rejudecare în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra aspectelor

evidențiate în prezenta decizie, să argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

7

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Iurcișen Mihai XXXXX, în partea stabilirii pedepsei și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

8