1ra-1008/20 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1008/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul 24 decembrie

2019, în cauza penală în privința lui

Pasat Viorel XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 29.10.2018 – 18.11.2019

instanța de apel: 05.12.2019 – 24.12.2019

instanța de recurs: 14.02.2020 – 04.11.2020

A C O N S T A T A T :

18 noiembrie 2019, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Pasat Viorel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la Pasat Viorel

a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale.

Pasat Viorel, la data de 28 august 2018, în jurul orei 19:00, aflând-se la

domiciliul său situat în satul XXXXX, XXXXX, având scopul comiterii violenței

în familie, în cadrul unui conflict iscat spontan cu tatăl său Pasat Andrei, care

conform art. 1331 Cod penal este membru de familie, a aplicat în privința

ultimului violența fizică manifestată printr-o lovitură cu piciorul în regiunea

coastelor, prin ce, conform raportului de expertiză judiciară nr.201811D0335

din 01 octombrie 2018 i-a fost cauzată vătămare corporală medie exprimată

prin tumefiere pe spate, fractura coastei 8 pe dreapta produse la acțiunea

1

traumatică cu obiect contondent dur, posibil în timpul relatat, și condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată.

Astfel, prima instanță a reținut că Pasat Viorel a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor: violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au provocat

vătămarea medie a integrității corporale.

raionului Cahul, Vîhodeț Inna, prin care a solicitat casarea sentinței în partea

respingerii cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- instanța a refuzat încasarea în contul statului de la inculpat a

cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale, motivând că

obligația statului este de a demonstra vinovăția inculpatului;

- acuzatorul de stat a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată de la

inculpat în contul statului, în sumă de 640 lei, în legătură cu efectuarea

raportului de constatare nr. 201811D642 din 04 septembrie 2019 și

raportului de expertiză judiciară nr. 201811D0335 din 01 octombrie 2019,

fiind anexată la materialele dosarului informația ce confirmă efectuarea

expertizelor;

- argumentul instanței prin care a motivat refuzul de încasare a

cheltuielilor de judecată de la inculpat precum că, statul are obligația de a

demonstra vinovăția persoanei, nu este plauzibil în situația în care, statul și-a

onorat obligația dată, a demonstrat prin acțiuni de procedură legală vinovăția

persoanei și, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a

suportat cheltuieli, iar art. 229 Cod de procedură penală, indică în mod expres

faptul că inculpatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare;

- instanța de fond la refuzul de a încasa cheltuielile de judecată din

contul inculpatului nu a stabilit că încasarea poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

inculpatului Pasat Viorel.

24 decembrie 2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de

fapt și de drept ce corespund probelor din dosar, just a făcut concluzia că fapta

penală reținută în sarcina inculpatului Pasat Viorel a avut loc și a fost săvârșită

de către inculpat, încadrând just acțiunile acestuia în baza art. 2011 alin. (2)

lit. c) Cod penal.

2

Cu referire la criticile apelantului privind respingerea cererii

procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului,

instanța de apel a notat că instanța de fond corect a respins cerința

procurorului privind încasarea cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de

640 lei de la inculpat pentru cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea

raportului de constatare nr. 201811D642 din 04 septembrie 2019 și

raportului de expertiză judiciară nr. 201811D0335 din 01 octombrie 2019,

deoarece aceste cheltuieli au fost suportate în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, ce sunt trecute și suportate de către stat.

Instanța de apel a considerat că prima instanța a ținut cont de faptul că

expertizele judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării urmăririi penale,

pentru acumularea probatoriului necesar, și aceste cheltuieli sunt trecute în

contul statului, și nu urmează să fie puse pe seama inculpatului, or, aceste

acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, sarcina căruia este

depistarea circumstanțelor care dovedesc comiterea infracțiunii și

identificarea făptuitorului, pentru înaintarea învinuirii făptuitorului. Trecerea

în contul statului a cheltuielilor în procesul penal se întemeiază în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit.

Instanța de apel a menționat că nu poate admite și consideră

neîntemeiat argumentul invocat de procuror că, potrivit art. 229 Cod de

procedură penală, condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor

judiciare, motiv din care consideră că, inculpatul Pasat Viorel este obligat să

achite cheltuielile judiciare solicitate, or, potrivit prevederilor art. 229 Cod de

procedură penală expresia „poate fi obligat” nu echivalează cu expresia

„este obligat”, mai mult, procurorul nu a prezentat destule probe care ar putea

convinge instanța că, cheltuielile sus nominalizate necesită a fi efectuate din

contul inculpatului și nici nu a prezentat careva probe care ar demonstra

faptul că, aceste cheltuieli ar putea fi achitate de către acesta, dispune sau nu

de mijloace suficiente pentru executarea sentinței.

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, a declarat în termen recurs ordinar, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii soluției privind

cheltuielile judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte.

5.1. În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

respingerea solicitării procurorului privitor la încasarea din contul lui Pasat

Viorel Andrei în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei

3

însă, în decizie și sentința lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor

judiciare pe contul statului;

- conform Legii nr. 316 din 22.12.2017, prevederile alin. (2) din art. 143

Cod de procedură penală, au fost abrogate. În speță fiind solicitată

recuperarea cheltuielilor ce au fost suportate după modificarea legislației

procesual penale ce reglementează acest domeniu;

- la soluționarea chestiunii privind stabilirea subiectului suportării

cheltuielilor judiciare, urma a se ține cont de prevederile art. 229 alin. (1) Cod

de procedură penală, care pe prim plan pune sarcina pe condamnat,

responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar

dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate,

incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestui temei de casare, procurorul consideră că instanța de apel

4

neîntemeiat a respins cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare suportate în

speță pentru efectuarea raportului de constatare nr. 201811D642 din

04 septembrie 2019 și a raportului de expertiză judiciară nr. 201811D0335

din 01 octombrie 2019, în sumă totală de 640 lei.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului, prin

care a fost invocat dezacordul recurentului cu soluția primei instanțe de

respingere a cererii acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare, soluție ce a fost

menținută de instanța de apel, Colegiul penal reține că instanțele de judecată

la acest capitol au aplicat corect reglementările art. 143, 227-229 Cod de

procedură penală, respingând întemeiat cererea procurorului.

Hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal consideră că în acord cu cele stipulate de legea

procesuală penală, în cauza deferită judecății instanța de apel a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții legale reglementate de legislator, corect

interpretând și aplicând prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală și

indicând motivele corespunzătoare, ce au dus la menținerea sentinței.

Prin urmare, se atestă acordarea posibilității instanțelor de judecată de

a analiza și soluționa în fiecare caz concret chestiunea privind compensarea

cheltuielilor judiciare.

Or, potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept discreționar al instanței.

Prin urmare, se atestă acordarea posibilității instanțelor de judecată de

a analiza și soluționa în fiecare caz concret chestiunea privind stabilirea

subiectului pentru compensarea cheltuielilor judiciare.

Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele

pentru care a fost menținută sentința, instanța de apel respectând și

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

acuzatorului de stat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

5

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile de

casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu

sunt incidente speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursul

procurorului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul 24 decembrie 2019, în cauza penală

în privința lui Pasat Viorel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6