1ra-2004/2020 — art. 201-1 alin. 3 lit. b CP

1ra-2004/2020 — art. 201-1 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2004/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului și de către partea vătămată

Morar Aliona, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 01 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Morar Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Xxxxx, a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod

penal, pe motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

că, la data de 15.04.2017, în jurul orei 11:00, apoi la 16.04.2018, ora 09:00, aflându-se

la domiciliul său situat în s. Xxxxx, r. Xxxxx, a numit-o pe soția sa, Morar Aliona, cu

cuvinte injurioase, înjositoare, jignitoare. După care, ultimul fiind în stare de

ebrietate alcoolică, continuându-și acțiunile sale criminale, a lovit-o pe aceasta cu

palma de două ori în regiunea capului. Morar Aliona, nerezistând la situația

tensionată în familie, care a durat o perioada îndelungată de timp, având intenția

de a se sinucide, a întrebuințat cinci pastile de „Clonazepam” cu care s-a intoxicat.

Prin acțiunile sale intenționate Morar Ion, săvârșind infracțiunea prevăzută de

art. 2011 alin.(3) lit. b) Cod penal, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au determinat la tentativă

de sinucidere.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut

1

vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, la închisoare pe

termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. Încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă totală de 4 912, 70 lei de la Morar Ion, în folosul statului.

În motivarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței, deoarece instanța nu a

luat în considerație declarațiile părții vătămate și a martorilor, raportul psihologic

din data de 16 aprilie 2018, astfel neîntemeiat a achitat inculpatul de învinuirea

adusă în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal.

admis apelul declarat, fiind casată sentința și adoptată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Morar Ion, a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu

numirea pedepsei sub formă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis. A fost admisă cererea procurorului, fiind încasat de la Morar Ion cheltuielile

de judecată în sumă totală de 4 912, 70 lei, în folosul statului.

fond pronunțând sentința de achitare a lui Morar Ion pe capătul de învinuire în

baza art. 2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, a adoptat o hotărâre ilegală, bazată în

exclusivitate pe un șir de probe apreciate unilateral, care au fost rupte din context și

sunt combătute de întreg ansamblul probant prezentat de partea acuzării.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond dispunând

achitarea inculpatului Morar Ion în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, pe motiv

că nu sunt întrunite elementele infracțiunii, a dat o apreciere unilaterală probelor

cercetate în cadrul ședinței judiciare, ignorând totalmente un întreg ansamblu

probant care cu certitudine dovedește vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

Respectiva concluzie a instanței de apel se întemeiază pe următoarele probe:

declarațiilor părții vătămate Morar Aliona, declarațiile martorilor Orac Doina,

martorul Curtean Nina în ședința instanței de apel a refuzat să facă declarații,

inculpatul este ginerele ei, și declarațiile inculpatului Morar Ion date în instanța de

fond și susținute de către aceasta în instanța de apel (f.d.200, vol.I), precum și alte

probe cum ar fi: procesul- verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii din data de 16.04.2018 (vol.I,f.d.24); raportul ofițerului

UP Ocnița din 16.04.2018, informația telefonică precum că la spital a fost internată

Morar Aliona cu intoxicație acută medicamentoasă (vol.I,f.d.25); proces-verbal nr.97

de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei (vol.I,f.d.35-36); proces-

verbal de cercetare la fața locului (vol.I f.d. 38-39); foto-tabel la procesul -verbal de

cercetare la fața locului (vol.I, f.d. 40); ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din data de 14.05.2018 (vol.I, f.d.42); raport

psihologic din data de 08.05.2018 (vol.I, f.d.44); raport de expertiză judiciară (vol.I,

f.d.71); fișa medicală a bolnavului de staționar nr.1802122 a lui Morar Aliona (vol.I

f.d.75-77); raport de expertiză judiciară din data de 23.04.2018 (vol.I f.d.78-79);

raport de expertiză psihiatrico - legală (vol.I f.d.86- 88); declarația părții vătămate

Morar Aliona depuse în instanța de fond la data de 26.03.2019 (vol.I, f.d.157);

2

declarațiile martorului Curteanu Nina depuse în instanța de fond la data de

26.03.2019 (vol.I f.d.158); declarațiile specialistului Gaină Dionis depuse în prima

instanță la data de 03.04.2019 (vol.I,f.d.160); declarațiile martorului Perjun Raisa

depuse în prima instanță la data de 15.05.2019 (vol.I, f.d.161); declarațiile

martorului Orac Doina depuse în prima instanță la data de 15.05.2019 (vol.I,

f.d.162).

În viziunea instanței de apel, instanța de fond pronunțând sentința de achitare

a ignorat totalmente existența unui întreg ansamblu de probe pertinente,

concludente, utile și veridice care completându-se reciproc, demonstrează atât

vinovăția inculpatului Morar Ion în comiterea faptei prejudiciabile incriminate și

urmărind o intenție unică de comitere a acțiuni sau inacțiunea intenționată comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au determinat la

tentativă de sinucidere.

Astfel, instanța de fond urma să dea o apreciere declarațiilor părții vătămate și

a martorilor, raportul psihologic din data de 16.04.2018, în care este indicat că

Morar Aliona este supusă continuu senzației așteptării pericolului, se simte

vulnerabilă și victimizată motivul fiind acțiunile frecvente de violență din partea

soțului și raportul de expertiză judiciară nr.201837A0265 din 05.12.2018, prin care s-

a constatat că, Morar Aliona a putut să înțeleagă caracterul și conținutul acțiunilor

săvârșite în privința ei (își dădea seama de acțiunile soțului său). Referitor la

declarațiile părții vătămate în ședința instanței de apel, precum că toate învinuirile

aduse soțului ea le-a inventat, instanța de apel le-a apreciat critic și a considerat că

au fost făcute sub influența inculpatului. În ședința instanței de apel s-a observat

vădit, că partea vătămată este influențată de inculpat, făcând declarații permanent

privea la inculpat, manifesta frică și evita să răspundă la întrebările care

demonstrau agresivitatea inculpatului.

În circumstanțele descrise, instanța de apel a constatat, că Morar Ion la data de

15.04.2017, în jurul orei 11:00, apoi la 16.04.2018, ora 09:00, aflându-se la domiciliul

său situat în s.Ocnița, r-l Ocnița, a numit-o pe soția sa, Morar Aliona, cu cuvinte

injurioase, înjositoare, jignitoare. După care, ultimul fiind în stare de ebrietate

alcoolică, continuându-și acțiunile sale criminale, a lovit-o pe aceasta cu palma de

două ori în regiunea capului. Morar Aliona, nerezistând la situația tensionată în

familie, care a durat o perioada îndelungată de timp, având intenția de a se

sinucide, a întrebuințat cinci pastile de „Clonazepam” cu care s-a intoxicat.

Hotărând întrebarea despre măsura de pedeapsă ce urmează a fi stabilită

inculpatului Morar Ion pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art.2011 alin.(3)

lit. b) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod penal, instanța de

apel a ținut cont de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care în temeiul art.16 alin.(4) Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave ,urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, de

persoana celui vinovat.

3

Instanța de apel a considerat absolut întemeiată cerința acuzatorului de stat

referitor la încasarea de la inculpatul Morar Ion a cheltuielilor judiciare în mărime

de 4912,70 lei, lei, pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală care au

fost suportate pentru desfășurarea procesului penal.

Respectiv, lecturând materialele cauzei, instanța de apel a reținut, că pentru

efectuarea acțiunilor procesuale au fost suportate cheltuieli judiciare în mărime de

4912, 70 lei, ce urmează a fi încasate din contul inculpatului Morar Ion dat faptului,

că, în legătură cu aceasta, au fost suportate cheltuieli ocazionate de administrarea

probelor, sub incidența căror intră sumele plătite pentru retribuția cuvenită

experților, or spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sânt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciara se desfășoară

din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sânt avansate,

de regulă, de stat, prin organul judiciar în față căruia se află cauza penală.

Astfel, stabilindu-se vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, acestuia îi

revine obligația de a-i restitui statului toate cheltuielile suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale pe această cauză, el nejustificând obiectiv,

înrăutățirea stării materiale în legătură cu aceasta, mai ales în situația în care nu are

alte persoane la întreținere.

6.1 Avocatul Țurcanu I. în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel sau menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- nu a avut loc fapta prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică

acțiune sau inacțiune intenționată comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei care au determinat încercarea de sinucidere a părții vătămate;

-din înscrisurile de la f. d. 24 și 25, vol. I, de fapt, sesizarea a fost întocmită și

depusă de o altă persoană decât partea vătămată Morar Aliona, deoarece fiind

internată la ora 15:20 la spitalul raional Ocnița, cu intoxicație acută de medicamente

psihotrope, ea nu era capabilă de depune plângeri din cauza stării fizice și psihice.

Deci, afirmă că conținutul plângerii nu corespunde cu realitatea și circumstanțele

de fapt redate nu corespund cu realitatea;

-din conținutul sesizării ( f. d. 25, vol. I) rezultă, că partea vătămată ar fi fost și

bătută în regiunea capului, dar și pe corp cu lemn și centură. Ca urmare, organul de

urmărire penală sesizat urma să întreprindă măsuri care se impun și de a fi

efectuate examinarea medico - legală a părții vătămate și a fiicei sale pentru a fi

stabilite existența leziunilor corporale, locația lor, timpul și modalitatea de

producere. Dar, din materialele cauzei penale se vede limpede că organul de

urmărire penală nu a făcut o trimitere la medicul legist pentru a fi stabilit adevărul.

- la f. d. 78 este prezent raportul de expertiză judiciară datat cu 23.04.2018. Din

conținutul lui se distinge că, temeiul efectuării expertizei medico legale este

ordonanța 20182600131 OUP al SUP a IP Ocnița inspector superior Cristina Proca.

4

Din spusele părții vătămate ar fi fost lovită cu palma peste cap și cu coada maturii

peste spate, în regiunea lombară... Este prezentată fișa medicală, conform căreia

pacienta s-a aflat la tratament staționar cu diagnosticul: Intoxicație cu

medicamente, careva leziuni corporale n- au fost descrise în fișa medicală.

- medicul legist a menționat că la Morari Aliona, anul nașterii 1981, la

momentul examinării medico-legale careva leziuni corporale n-au fost depistate.

Lipsa leziunilor corporale nu exclude provocarea unor dureri fizice și a unor

leziuni corporale care din cauza adresării întârziate a pacientei n - au fost depistate.

Astfel, circumstanțele de fapt expuse în sesizare de o altă persoană decât partea

vătămată vin în contradicție majoră cu concluziile medicului legist, mai ales după

cum a menționat medicul legist în fișa medicală a pacientei nu au fost descrise

careva leziuni corporale, ca urmare ele nici nu au existat. Să fi fost careva leziuni

corporale la partea vătămată în ziua internării la spital, atunci ele aveau să fie

stabilite;

- conform procesului - verbal de notificare a părților despre dispunerea

expertizei din 07.06.2018 ( f.d. 83, vol. I) se atestă faptul că, Morar Ion s -ar fi refuzat

de prezența avocatului la actul de procedură penală, chiar dacă în materiale cauzei

la f.d. 101, vol. I este prezent mandatul avocatului Țurcanu Igor din 22 mai 2020, cu

împuterniciri de a apăra interesele lui Morar Ion în fața organelor de urmărire

penală, cât și în fața instanțelor de judecată. Altfel, spus actul de procedură penală

din 07.06.2018 este lovit de nulitate care poate fi invocată la orice etapă a procesului

penal, deoarece a fost petrecut în lipsa apărătorului ales sau măcar, în lipsa, unui

avocat din oficiu. Astfel partea apărării elementar a fost lipsită de posibilitatea de a

formula întrebări, a recuza expertul etc;

- la f.d. 105 este prezent mandatul avocatului din oficiu fără dată și

semnătura lui Morar Ion pe verso, astfel i-a fost grosolan încălcat dreptul la apărare

la etapa de urmărire penală;

- conform raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0265 din 05 decembrie

2018 ( f.d. 86-88) se atestă limpede că, după ce organul de urmărire penală a încălcat

dreptul la apărare a lui Morar la aducerea la cunoștință părților despre expertiză

întrebările puse față de expert au fost poate și necesare, dar au avut un caracter

formal. Cu toate acestea în raportul menționat de către expert la capitolul:

„Examinare clinico-psihologică” este menționat, cităm: ”Referitor la tentativa

autolitică săvârșită, afirmă „nu-mi place că soțul consumă alcool și m- am gândit

să-l opresc în felul acesta”, am încheiat citatul. Deci, cele reținute de expertul

psihiatru indică la motivul adevărat care a determinat partea vătămată la tentativa

autolitică de a - și produce careva autoleziune, dar care exclude culpa lui Morar Ion

de comiterea infracțiunii imputate;

- la fel expertul psihiatru a concluzionat: ” ...Ceea ce înseamnă că Morar Aliona

posedă particularități patologice care au putut infuența comportamentul acesteia în

situația analizată: „labilitatea dispoziției, senzitivitate crescută, toleranță scăzută la

frustrare”. Deci, expertiza judiciară 201837A0265 din 05 decembrie 2018 (f. d. 86-88)

combate versiunea acuzării precum că, tentativa autolitică de a - și produce careva

5

autoleziune a fost determinată de acțiunile sau inacțiunile lui Morar Ion. Mai

simplu spus, acțiunile inadecvate ale părții vătămate Morar Aliona au fost

determinată de patologia cronică pe care o are - ”boală mintală”.

- instanța de apel și -a întemeiat decizia de condamnare pe raportul psihologic

(f. d. 44, vol. I), care a fost întocmit de către o persoană, în calitate de examinator, cu

numele de Lupu Svetlana, și pe documentul dat este aplicată o ștampilă, din care se

înțelege că aparține Asociației Obștești „Stimul”. Proba dată al acuzării corect nu a

fost luată în considerație de prima instanță, iar instanța de apel, contrar legii a

admis în calitate de probă acest înscris;

- la materialele cauzei penale lipsește un act, ce ar confirma profesia și

specialitatea psihologului Lupu Svetlana, dacă aceasta are studii în domeniul

respectiv și este competentă de a efectua careva analize și evaluări psihologice

asupra victimei violenței în familie;

- raportul de expertiză de la f. d. 78 vine în contradicție directă cu raportul

psihologic (f. d. 44) și nu stabilește legătură cauzală dintre careva acțiuni ale lui

Morar Ion și consumul de pastile de către Morar Aliona;

-instanța de apel nu a indicat esența acțiunilor inculpatului, constatate ca fiind

dovedite, cum ar fi: „ Morar Aliona, nerezistând la situația tensionată în familie, care a

durat o perioadă îndelungată de timp, având intenția de a se sinucide, a întrebuințat cinci

pastile de ”Clonazepam” , cu care s-a intoxicat, pe când în rechizitoriu ca fapte

imputabile se referă la data de 15.04.2017 și 16.04.2018;

- instanța de apel nu a coroborat circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, inclusiv cele enunțate supra, precum că Morar Ion la data

de 15.04.2017, în jurul orei 11:00, apoi la 16.04.2018, ora 09:00, aflându-se la

domiciliul sau situat în s. Ocnița, r. Ocnița, a numit-o pe soția sa, Morar Aliona, cu

cuvinte injurioase, înjositoare, jignitoare. După care, ultimul fiind în stare de

ebrietate alcoolică, continuându-și acțiunile sale criminale, a lovit-o pe aceasta cu

palma de două ori în regiunea capului. Morar Aliona, nerezistând la situația

tensionată în familie, care a durat o perioada îndelungată de timp, având intenția

de a se sinucide, a întrebuințat cinci pastile de „Clonazepam” cu care s-a intoxicat;

- acțiunile reținute de instanța de apel se referă la data de 15.04.2017 și la

16.04.2018 și pe care Morar Ion le-ar fi săvârșit în ambele zile, adică la 15.04.2017 a

numit - o pe soția sa, Morar Aliona cu cuvinte injurioase etc, a lovit -o cu palma de

două ori în regiunea capului, cât și la 16.04.2018 ar făcut aceleași acțiuni.

- martorii audiați în instanța de apel la solicitarea procurorului, de fapt, au

menținut declarațiile date în prima instanță, și nu au întemeiat în mod substanțial

condamnarea inculpatului. Exact, invers declarațiile tuturor martorilor acuzării în

instanța de apel au confirmat poziția apărării, instanța de apel nu a înlăturat

divergențele dintre declarațiile date de către Orac Doina în prima instanță și

instanța de apel și nu a explicat de ce la baza sentinței de condamnare a folosit

declarațiile martorului date în prima instanță, care a dat o sentință de achitare, dar

nu a utilizat și explicat de ce nu a luat în considerație declarațiile martorului Orac

Doina din instanța de apel.

6

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

6.2 Partea vătămată Morar A., solicitând casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului indică:

- hotărârea primei instanțe este corectă, Morar Ion, soțul său, nu a făcut fapta

de care este învinuit. În realitate, suferă de o maladie - epilepsie, stă la evidență

psihiatrică, periodic are nevoie de tratament staționar și îi sunt prescrise de către

medicul psihiatru medicamente, care urmează să le consume permanent;

- niciodată nu au fost din partea soțului careva fapte ce ar face ca să dorească

să se sinucidă. La 16 aprilie 2018, s-a certat cu soțul, cum se întâmplă în toate

familiile, dar nu a avut nici o intenție de a - și pune capăt zilelor. A dorit să facă ca

soțul să sufere și a consumat o pastilă de ”Clonazepam”, care s-a păstrat de mai

demult și care la moment nu mai consuma, deoarece de la aceste pastile i se făcea

rău. A băut pastila pentru ca soțul său să sufere și să nu mai consume alcool. Știa că

de la o pastilă de clonazepam nu o să moră, a dorit ca soțul să înțeleagă că nu-i

place când el servește alcool;

- după consumul pastilei dormea, cine a chemat salvarea nu a știut, ține minte

că a fost dusă la spital și într - adevăr îi era rău. Imediat a venit și o persoană

polițistă și a insistat ca să -i povestească ce s-a întâmplat. I-a spus că îi este rău și nu

poate să vorbească, dar polițista a insistat și a scris ce a dorit. Plângerea a fost scrisă

în spitalul raional Ocnița de polițistă, la insistența ei și aproape tot ce a fost scris

acolo nu este adevărat;

- în realitate a fost internată la spital la 16.04.2018 și în documentele medicale

medicii nu au scris că ar avea careva leziuni corporale pentru că ele nu existau. La

17.04.2018 a fost scrisă îndreptarea la medicul legist și la câteva zile a fost

examinată și, medicul legist nu a depistat careva leziuni corporale;

- dacă polițista era obiectivă și nu avea careva interes de a face dosar penal

soțului, atunci ea trebuia să - și dea seama că ceea ce a fost scris în plângere de ea

nu corespund realității și nici nu trebuia pornit dosar penal pentru ceea ce nu a

avut loc;

- în plângerea compusă de polițistă era scris că, soțul ar fi aplicat violență și

față de fiica lor. Dacă ar fi fost adevărat acest lucru, atunci trebuia să fie pornită

cauză penală și pe faptul că, soțul aplica violență față de copilul lor și copilul să fie

recunoscut ca parte vătămată. În realitate, soțul nu obijduia fata, dar invers îi lua

apărarea;

- în raportul de expertiză judiciară nr. 201837A0265 din 05 decembrie 2018 (f.d.

86 - 88) este fixat de medicul psihiatru cuvintele „nu-mi place că soțul consumă alcool

și m-am gândit să-l opresc în felul acesta”. La medicul psihiatru și la instanțele de

judecată a spus adevărul despre cauza de ce a consumat o pastilă. I-a venit gândul

că dacă va lua pastila, îi va fi rău și atunci soțul v-a înțelege și nu va mai consuma

alcool;

7

- dacă era adevărat că soțul său aplica violența permanent, atunci după ce a

fost pornită urmărirea penală nu ar mai fi locuit cu dânsul. După ce a ieșit din

spital a revenit acasă și a locuit împreuna cu soțul pana ce nu l-au luat din sala de

judecată de la Bălți;

- statul în mod ilegal l-a făcut vinovat pe soțul său de ceea ce nu a făcut, a

băgat la pușcărie un om nevinovat și care este unicul întreținător al familiei și a

nenorocit toată familia și asta numai pentru ca cineva vrea să arate că lucrează bine

și face statistică bună cu lupta violenței în familie.

În drept, partea vătămată își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Potrivit textului recursurilor declarate, titularii acestora invocă de drept

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și

anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Din conținutul recursurilor, Colegiul atestă, că autorii critică decizia instanței

de apel, prin care a fost casată sentința, și anume pentru faptul că, instanța de al

doilea grad de jurisdicție nu a analizat deplin și nu a luat în considerație că, în

realitate fapta prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu a avut loc;

sesizarea a fost întocmită și depusă nu de partea vătămată, dar de o altă persoană.

De asemenea, apărătorul invocă acel fapt că, concluziile instanței de apel sunt

insuficient motivate și argumentate, lipsind probe concludente și utile în partea ce

ține de constatarea vinovăției inculpatului, instanța de apel și-a bazat soluția de

condamnare pe aceleași probe, puse la baza sentinței de achitare.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că judecând apelul declarat, instanța

de apel, rejudecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat

detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a

8

probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție și

condamnare a lui Morar I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3)

lit. b) Cod penal.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Reieșind din cele expuse,

instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile recurenților, precum

că instanța de apel a dat o apreciere injustă probelor.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată, iar partea descriptivă a deciziei cuprinde, în conformitate cu prevederile

art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Cu referire la argumentul invocat de recurenți, precum că instanța de apel

judecând apelul procurorului, contrar prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, și-a bazat soluția de condamnare pe aceleași probe, puse la baza

sentinței de achitare, Colegiul penal îl respinge ca fiind declarativ.

Astfel, în conformitate cu art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul

în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Instanța de recurs constată, că în ședința instanței de apel au fost audiați

inculpatul Morar I. (f.d.204 v. I), totodată a fost audiată partea vătămată Morar A.

(f.d. 202-203 v. I) și martorii Curtean N. (f.d.194 v. I), Orac D. (f.d.201 v. I), la fel au

fost cercetate materialele cauzei, care au fost consemnate și în procesul-verbal (f.d.

210 v. I). Reieșind din cele expuse, Colegiul penal atestă că la baza deciziei, instanța

de apel a pus declarațiile acuzatorii ale părții vătămate și martorilor menționați,

care au fost audiați pe viu în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, astfel

decizia instanței de apel corespunde prevederilor legale și nu au fost încălcate

careva drepturi ale inculpatului.

Cu referire la faptul că, instanța de apel nu a înlăturat divergențele dintre

declarațiile date de către martorul Orac Doina în prima instanță și instanța de apel

9

și nu a explicat de ce la baza sentinței de condamnare a folosit declarațiile

martorului date în prima instanță, Colegiul penal reține că, instanța de apel a pus la

baza deciziei declarațiile martorului Orac D., care în ședința instanței de apel a

susținut declarațiile date în cadrul primei instanțe și la urmărirea penală (f.d.201

verso v. I).

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului Morar I., respectând

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, nefiind încălcate careva

drepturi ale inculpatului, în urma celor expuse urmând a fi respinsă și critica

recurentului precum că, la judecarea apelului nu au fost prezentate careva probe în

susținerea acuzației penale aduse inculpatului.

Ce ține de critica, precum că ordonanța de dispunere a efectuării expertizei din

07.06.2018 este lovită de nulitate, raportul psihologic (f.d.44 v. I), este întocmit de

Lupu S., însă la materialele cauzei lipsește careva act de confirmare a profesiei

acesteia. Colegiul penal lărgit conchide, că ilegalitatea acțiunilor organelor de

urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii –

când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea i-a

cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Raportând norma dată la argumentele supuse analizei, Colegiul penal lărgit

atestă că, din materialele cauzei nu rezultă că inculpatul sau apărătorul acestuia ar

fi avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa

respectivă a urmăririi penale, fiindu-le aduse la cunoștință materialele procesului

penal, respectiv nici una dintre părți nu a contestat actele procesuale întocmite.

Astfel, invocarea nulității actelor organului de urmărire penală, contravine

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența CEDO, prin care s-a stabilit că

probele obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului

inculpatului la un proces echitabil. Astfel, Curtea în cazul Schenk c. Elveției (12

iulie 1988), a precizat că utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității,

din motiv că nu a fost ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o

încălcare a unui proces echitabil, deoarece apărarea a avut posibilitatea de a

contesta autenticitatea înregistrărilor în termenii și modul stabilit prin lege.

Cu referire la argumentele avocatului, precum că i-a fost încălcat dreptul la

apărare a inculpatului, prin faptul că Morar I. a refuzat de prezența avocatului, la

emiterea ordonanței de dispunere a efectuării expertizei din 07.06.2018, astfel fiind

lipsit de posibilitatea de a formula întrebări, a recuza expertul, Colegiul penal

consideră că în prezenta speță invocarea viciului fundamental și anume încălcarea

prevederilor art. 6§3 lit. c) CEDO, nu și-a găsit confirmarea. Din lucrările dosarului

se reține că, inculpatul în cadrul urmăririi penale și până la începerea cercetării

judecătorești a fost asistat de către un apărător ales și anume Țurcanu Igor, cu care

10

a încheiat contract de asistență juridică, fapt confirmat prin mandatul anexat la

materialele dosarului (f.d. 101 v. 1). Astfel, conform procesului-verbal de notificare

a părților privind dispunerea expertizei, inculpatul luând cunoștință cu ordonanța

de dispunere a efectuării expertizei, în care erau indicate și întrebările puse

experților, a declarat că refuză de prezența avocatului, totodată prin același proces-

verbal i s-a explicat că este în drept; 1) să recuze expertul; 2) să dea explicații; 3) să

facă obiecții; 4) să ceară punerea unor întrebări suplimentare expertului. Mai mult

ca atât, legislatorul a prevăzut pentru bănuit, un șir de drepturi specificate la art. 64

Cod de procedură penală, iar din alin. (2) pct. 11) al aceluiași articol, rezultă că

bănuitul are dreptul să participe la efectuarea acțiunilor procesuale, de unul singur

sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele,

astfel Morar I. a fost în drept atât prin intermediul apărătorului, cât și singur, de a-

și exercita drepturile pentru a formula întrebări și a recuza expertul, însă nu s-a

folosit de aceste drepturi. Pe lângă asta, începând cu data de 02 august 2018,

inculpatul a fost asistat de apărătorul Chilat Victor, care nu a contestat raportul de

expertiză judiciară din 05.12.2018. Totodată, instanța de recurs menționează, că

chestiunea privind dezacordul cu întocmirea raportului de expertiză judiciară din

05.12.2018 și raportul psihologic din 26 aprilie 2018, nu a fost obiect de discuție în

instanțele de fond, fiind invocată abia la etapa recursului ordinar.

Argumentul invocat de către avocatul Țurcanu I. în numele inculpatului,

precum că la f.d.105 este prezent mandatul avocatului din oficiu, fără semnătura lui

Morar I. pe verso, astfel a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, Colegiul îl

consideră neîntemeiat. Conform art. 70 Cod de procedură penală, persoanele

menționate la art.67 alin.(2) participă la procesul penal în calitate de apărător: 1) la

invitația bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia,

precum și la solicitarea altor persoane, cu consimțămîntul persoanelor interesele

cărora urmează să le apere; 2) la desemnarea de către coordonatorul oficiului

teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat în

cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asistenței juridice calificate. Astfel, în

prezenta speță, se atestă că, avocatul Chilat Victor, a intervenit în apărarea lui

Morar I. în urma solicitării organului de urmărire penală, fiind desemnat de către

coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat, în cazul dat nefiind necesar consimțămîntul persoanei interesele

căruia urmează să le apere.

La fel, nu este fondată nici critica recurenților, în sensul pretinderii că Morar I.

nu a comis fapta de care este învinuit, partea vătămată suferă de maladie, stă la

evidența psihiatrică. La acest aspect, instanța de recurs atestă, că instanța de apel

întemeiat a constatat că, instanța de fond urma să dea o apreciere declarațiilor părții

vătămate și a martorilor, raportul psihologic din data de 16.04.2018, în care este

indicat că Morar Aliona este supusă continuu senzației așteptării pericolului, se

simte vulnerabilă și victimizată, motivul fiind acțiunile frecvente de violență din

partea soțului și raportul de expertiză judiciară nr.201837A0265 din 05.12.2018, prin

care s-a constatat că, Morar Aliona a putut să înțeleagă caracterul și conținutul

11

acțiunilor săvârșite în privința ei (își dădea seama de acțiunile soțului său).

Referitor la declarațiile părții vătămate în ședința instanței de apel, precum că ceea

ce este indicat în plângere nu corespunde adevărului și că, sesizare a fost depusă de

o altă persoană, astfel conținutul plângerii nu corespunde realității, toate învinuirile

aduse soțului ea le-a inventat, instanța de recurs reține că, instanța de apel

întemeiat le-a apreciat critic și a considerat că, au fost făcute sub influența

inculpatului. În ședința instanței de apel s-a observat vădit, că partea vătămată este

influențată de inculpat, făcând declarații permanent privea la inculpat, manifesta

frică și evita să răspundă la întrebările care demonstrau agresivitatea inculpatului.

Mai mult ca atât, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

16.04.2018, este semnat de către partea vătămată, iar cele menționate în sesizare se

confirmă și prin raportul din 16.04.2018, de la serviciul 902.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru

recurs invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs

vre-o eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurenți în recursurile ordinare deferite spre examinare.

Astfel, odată ce recursurile avocatului Țurcanu Igor în numele inculpatului și

părții vătămate Morar Aliona, sunt vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi

declarate inadmisibile.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Țurcanu

Igor în numele inculpatului și de către partea vătămată Morar Aliona, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe Morar Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

12