1ra-2160/2020 — art. 145 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-2160/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Dabija Stanislav și de către avocatul acestuia Bantîș Victor, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2020, în cauza

penală în privința lui

Dabija Stanislav xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2019 – 02.10.2019;

Instanța de apel: 01.06.2020 – 28.07.2020;

Instanța de recurs: 16.10.2020 – 02.12.2020.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, Dabija Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145

alin.(1) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

în perioada de timp de la 16.06.2019 până la 20.06.2019, ora fixă nefiind stabilită de către

organul de urmărire penală, aflându-se în incinta apartamentului nr.xxxx din str. xxxx xxxx,

având scopul lipsirii de viață lui Klionov Igor, dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, în urma unui conflict cu ultimul, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în diferite

părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 201903C1371 plagă

înțepat-tăiată oarbă a gâtului cu lezarea țesuturilor moi, marginii superioare a cartilajului

tiroid, plăgi înțepat-tăiate oarbe a feței, gâtului, toracelui, membrelor superioare, plagă

înțepat-tăiată penetrantă oarbă a hemitoracelui stâng, cu lezarea țesuturilor moi, lobului

superior plămânului stâng, hemotorax, care au cauzat hemoragie internă și externă, leziunile

1

corporale fiind în legătură cauzală cu survenirea morții, în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare gravă și urmare a cărora a survenit decesul cet. Klionov Igor.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dabija Stanislav să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de

procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa aplicată față de inculpat este prea blândă

și vădit neproporțională faptelor comise și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

apelul declarant, casată parțial sentința, în partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dabija Stanislav a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art.3641

Cod de procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că prezenta cauză a

fost judecată de către prima instanță conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod de

procedură penală, pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform cererii

depuse personal până la începerea cercetării judecătorești de către inculpat.

Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate juridic de către

prima instanță în baza art.145 alin.(1) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de

criteriile de individualizare a acesteia, menționând că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Colegiul penal a conchis că, soluționând chestiunea privind stabilirea și individualizarea

pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptelor

săvârșite de către inculpat, de personalitatea inculpatului, astfel, necesită un regim

sancționator mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

În consecință instanța de apel a conchis că, inculpatului urmează a i se stabili pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, care va fi echitabilă și proporțională.

ordinare, inculpatul Dabija Stanislav și avocatul acestuia, Bantîș Victor.

5.1. Inculpatul Dabija Stanislav, fără a indica careva temeiuri de declarare a recursului

din cele conținute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cernitelor sale a invocat că, soluția instanței de apel în latura penală, în

partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră întrucât instanța urma să ia în

considerație circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, examinarea cauzei în procedura simplificată,

faptul că are la întreținere doi copiii minori.

2

5.2. Avocatul Bantîș Victor în numele inculpatului, invocând prevederile art.427 alin.(1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că instanța de apel, ignorând prevederile

art.art.61 și 75 Cod penal, a aplicat o pedeapsă prea aspră inculpatului, care nu este echitabilă

și care nu va contribui la corectarea și reeducarea acestuia.

Concluzionează apărarea, că la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în

considerație circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa stabilită, în contextul în

care inculpatul a recunoscut vina și cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, acesta a conlucrat cu organul de urmărire penală în vederea

stabilirii tuturor circumstanțelor în care s-a produs infracțiunea.

inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, deoarece

instanța de apel și-a motivat corect soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, 85 Cod penal, în privința individualizării pedepsei stabilită inculpatului, or, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru inculpatul care a comis această

infracțiune, luând în considerație regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului și duratei pedepsei.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se constată că inculpatul, nu invocă nici un

temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă, din

conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că inculpatul apreciază ca fiind prea

aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând că instanța eronat a stabilit

circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitându-se menținerea

sentinței primei instanțe, prin urmare această poziție se circumscrie temeiului de casare

prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, iar partea apărării invocă

temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, însă reieșind

din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs invocă, de fapt, numai

dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, temei de recurs prevăzut de

pct. 10) potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

3

Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1)

pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei

penale aplicate inculpatului Dabija Stanislav, întrucât celelalte temei de casare nominalizat în

recurs nu a fost motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat

sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Astfel, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, urmează să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -

amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la argumentele recurenților precum că instanța de apel, ignorând prevederile

art.61 și 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

prea aspră, care nu este una echitabilă, Colegiul penal consideră că acestea sunt neîntemeiate,

deoarece din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă clar motivele pentru care a fost

casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Dabija Stanislav, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

închisorii pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a conchis că, la stabilirea pedepsei, prima

instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, prin

acțiunile sale intenționate, Dabija Stanislav a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, care a

atentat la viața și sănătatea persoanei, că inculpatul s-a mai aflat în conflict cu legea fiind

condamnat anterior, fapt ce atestă că inculpatul nu a realizat scopul de corecție a pedepsei.

În acest sens instanța de apel a menționat că, deși inculpatul a recunoscut vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, realizarea scopului pedepsei penale prevăzut

4

la art.61 Cod penal, în privința inculpatului, poate avea loc doar prin un regim sancționator

mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

Colegiul penal atestă că și acest argument al recurentului este neîntemeiat, deoarece

infracțiunea prevăzută de art.145 alin.(1) Cod penal, potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, face

parte din categoria infracțiunilor deosebit de gravă, deși inculpatul Dabija Stanislav nu

figurează la evidența medicului narcolog și nu se află la evidența medicului psihiatru și a

avut un comportament adecvat în ședința de judecată, totuși instanța de apel corect a

accentuat, că realizarea scopului pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal, în privința

inculpatului poate fi realizat doar prin asprimea pedepsei, ținând cont de caracterul faptei

prejudiciabile, de urmările acesteia, de acțiunile inculpatului până și la momentul comiterii

faptului, de obiectul cu care a comis infracțiunea, de faptul că anterior a fost judecat, însă

inculpatul nu s-a corectat, ci din contra a comis o altă infracțiune deosebit de gravă, care a

atentat la viața și sănătatea persoanei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care face referire

apărarea în cererea de recurs a fost luat în calcul la aplicarea pedepsei de către instanța de

apel, care la stabilirea pedepsei închisorii, a ținut cont de personalitatea inculpatului, de

faptul că acesta anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, a

recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în

procedura simplificată.

Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului și avocatului privind menținerea

sentinței prin care în privința lui Dabija Stanislav a fost stabilită o pedeapsă mai blândă,

solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurenți, este neîntemeiată, or doar

faptul că ultimii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-

o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei

pedepse mai blânde.

Din analiza deciziei recurate Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în

recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în

esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat

prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea

emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă

practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

Colegiul penal reține că argumentele recurenților privind asprimea pedepsei sunt vădit

neîntemeiate, or deși recurenții au invocat incidența temeiului de casare prevăzut de art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu au expus care prevederi concrete au fost eronat

aplicate la individualizarea pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată

în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de către inculpatul Dabija Stanislav și de către avocatul acestuia Bantîș Victor, ca

fiind vădit neîntemeiate.

5

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Dabija Stanislav și de

către avocatul acestuia Bantîș Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Dabija Stanislav xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

6