1ra-2160/2020 — art. 145 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-2160/2020 — art. 145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-2160/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
02 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Dabija Stanislav și de către avocatul acestuia Bantîș Victor, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2020, în cauza
penală în privința lui
Dabija Stanislav xxxx xxxx xxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.08.2019 – 02.10.2019;
Instanța de apel: 01.06.2020 – 28.07.2020;
Instanța de recurs: 16.10.2020 – 02.12.2020.
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 octombrie 2019, pe baza
probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, Dabija Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145
alin.(1) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Dabija Stanislav,
în perioada de timp de la 16.06.2019 până la 20.06.2019, ora fixă nefiind stabilită de către
organul de urmărire penală, aflându-se în incinta apartamentului nr.xxxx din str. xxxx xxxx,
având scopul lipsirii de viață lui Klionov Igor, dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea
acestora, în urma unui conflict cu ultimul, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în diferite
părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 201903C1371 plagă
înțepat-tăiată oarbă a gâtului cu lezarea țesuturilor moi, marginii superioare a cartilajului
tiroid, plăgi înțepat-tăiate oarbe a feței, gâtului, toracelui, membrelor superioare, plagă
înțepat-tăiată penetrantă oarbă a hemitoracelui stâng, cu lezarea țesuturilor moi, lobului
superior plămânului stâng, hemotorax, care au cauzat hemoragie internă și externă, leziunile
1
corporale fiind în legătură cauzală cu survenirea morții, în baza acestui criteriu se califică ca
vătămare gravă și urmare a cărora a survenit decesul cet. Klionov Igor.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel procurorul,
solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dabija Stanislav să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de
procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa aplicată față de inculpat este prea blândă
și vădit neproporțională faptelor comise și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2020, a fost admis
apelul declarant, casată parțial sentința, în partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dabija Stanislav a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art.3641
Cod de procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că prezenta cauză a
fost judecată de către prima instanță conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod de
procedură penală, pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform cererii
depuse personal până la începerea cercetării judecătorești de către inculpat.
Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate juridic de către
prima instanță în baza art.145 alin.(1) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de
criteriile de individualizare a acesteia, menționând că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie
să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și
stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Colegiul penal a conchis că, soluționând chestiunea privind stabilirea și individualizarea
pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptelor
săvârșite de către inculpat, de personalitatea inculpatului, astfel, necesită un regim
sancționator mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.
În consecință instanța de apel a conchis că, inculpatului urmează a i se stabili pedeapsa
sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, care va fi echitabilă și proporțională.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, au declarat recursuri
ordinare, inculpatul Dabija Stanislav și avocatul acestuia, Bantîș Victor.
5.1. Inculpatul Dabija Stanislav, fără a indica careva temeiuri de declarare a recursului
din cele conținute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și
menținerea sentinței primei instanțe.
În motivarea cernitelor sale a invocat că, soluția instanței de apel în latura penală, în
partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră întrucât instanța urma să ia în
considerație circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,
contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, examinarea cauzei în procedura simplificată,
faptul că are la întreținere doi copiii minori.
2
5.2. Avocatul Bantîș Victor în numele inculpatului, invocând prevederile art.427 alin.(1)
pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei.
În motivarea recursului, avocatul a menționat că instanța de apel, ignorând prevederile
art.art.61 și 75 Cod penal, a aplicat o pedeapsă prea aspră inculpatului, care nu este echitabilă
și care nu va contribui la corectarea și reeducarea acestuia.
Concluzionează apărarea, că la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în
considerație circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa stabilită, în contextul în
care inculpatul a recunoscut vina și cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art.3641
Cod de procedură penală, acesta a conlucrat cu organul de urmărire penală în vederea
stabilirii tuturor circumstanțelor în care s-a produs infracțiunea.
Asupra recursurilor declarate a prezentat referință procurorul care s-a pronunțat pentru
inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, deoarece
instanța de apel și-a motivat corect soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor
art.art.61, 75, 85 Cod penal, în privința individualizării pedepsei stabilită inculpatului, or, în
cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască
nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru inculpatul care a comis această
infracțiune, luând în considerație regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului și duratei pedepsei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de
apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau
procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat
corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Din conținutul recursurilor ordinare declarate se constată că inculpatul, nu invocă nici un
temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă, din
conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că inculpatul apreciază ca fiind prea
aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând că instanța eronat a stabilit
circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitându-se menținerea
sentinței primei instanțe, prin urmare această poziție se circumscrie temeiului de casare
prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, iar partea apărării invocă
temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, însă reieșind
din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs invocă, de fapt, numai
dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, temei de recurs prevăzut de
pct. 10) potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
3
Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1)
pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei
penale aplicate inculpatului Dabija Stanislav, întrucât celelalte temei de casare nominalizat în
recurs nu a fost motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat
sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze
din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Astfel, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, urmează să i se aplice o pedeapsă
echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor
fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -
amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră,
din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în
cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina
libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și
principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Cu referire la argumentele recurenților precum că instanța de apel, ignorând prevederile
art.61 și 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă
prea aspră, care nu este una echitabilă, Colegiul penal consideră că acestea sunt neîntemeiate,
deoarece din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă clar motivele pentru care a fost
casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Dabija Stanislav, recunoscut vinovat de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa
închisorii pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.
Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a conchis că, la stabilirea pedepsei, prima
instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, prin
acțiunile sale intenționate, Dabija Stanislav a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, care a
atentat la viața și sănătatea persoanei, că inculpatul s-a mai aflat în conflict cu legea fiind
condamnat anterior, fapt ce atestă că inculpatul nu a realizat scopul de corecție a pedepsei.
În acest sens instanța de apel a menționat că, deși inculpatul a recunoscut vina, solicitând
examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura
prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, realizarea scopului pedepsei penale prevăzut
4
la art.61 Cod penal, în privința inculpatului, poate avea loc doar prin un regim sancționator
mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.
Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,
Colegiul penal atestă că și acest argument al recurentului este neîntemeiat, deoarece
infracțiunea prevăzută de art.145 alin.(1) Cod penal, potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, face
parte din categoria infracțiunilor deosebit de gravă, deși inculpatul Dabija Stanislav nu
figurează la evidența medicului narcolog și nu se află la evidența medicului psihiatru și a
avut un comportament adecvat în ședința de judecată, totuși instanța de apel corect a
accentuat, că realizarea scopului pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal, în privința
inculpatului poate fi realizat doar prin asprimea pedepsei, ținând cont de caracterul faptei
prejudiciabile, de urmările acesteia, de acțiunile inculpatului până și la momentul comiterii
faptului, de obiectul cu care a comis infracțiunea, de faptul că anterior a fost judecat, însă
inculpatul nu s-a corectat, ci din contra a comis o altă infracțiune deosebit de gravă, care a
atentat la viața și sănătatea persoanei.
Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care face referire
apărarea în cererea de recurs a fost luat în calcul la aplicarea pedepsei de către instanța de
apel, care la stabilirea pedepsei închisorii, a ținut cont de personalitatea inculpatului, de
faptul că acesta anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, a
recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în
procedura simplificată.
Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului și avocatului privind menținerea
sentinței prin care în privința lui Dabija Stanislav a fost stabilită o pedeapsă mai blândă,
solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurenți, este neîntemeiată, or doar
faptul că ultimii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-
o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei
pedepse mai blânde.
Din analiza deciziei recurate Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în
recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în
esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat
prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea
emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs
ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă
practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.
Colegiul penal reține că argumentele recurenților privind asprimea pedepsei sunt vădit
neîntemeiate, or deși recurenții au invocat incidența temeiului de casare prevăzut de art.427
alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu au expus care prevederi concrete au fost eronat
aplicate la individualizarea pedepsei.
Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată
în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare
declarate de către inculpatul Dabija Stanislav și de către avocatul acestuia Bantîș Victor, ca
fiind vădit neîntemeiate.
5
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Dabija Stanislav și de
către avocatul acestuia Bantîș Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 28 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Dabija Stanislav xxxx, ca fiind
vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
6