1ra-1811/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1811/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1811/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 iunie 2020, în privința inculpatului

Burghilă Maxim XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.10.2018 – 12.11.2019,

instanța de apel: 03.12.2019 – 03.06.2020,

instanța de recurs: 11.08.2020 – 28.10.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Burghilă

Maxim a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar

de tip deschis, de la punerea în executare a sentinței, cu includerea duratei aflării în

arest la domiciliu de la 18.06.2019 până la 12.11.2019.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului legal al părții vătămate

Kukarnikov Konstiantyn prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei, iar în beneficiul

statului cheltuielile judiciare în sumă de 3978 lei.

inculpatul Burghilă M., conducând automobilul „BMW 318”, n.î. XXXXXX ,

deplasându-se pe str. Grenoble, mun. Chișinău, din direcția str. G. Asachi spre N.

1

Testimițeanu, mun. Chișinău, neținând cont de totalitatea factorilor specifici

condițiilor rutiere de care trebuie să țină cont fiecare conducător auto, în procesul de

conducere a autovehiculului, a încălcat prevederile pct. 3 al Regulamentului

circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care

stipulează că participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să

nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente, pct. 4 care prevede că orice participant la trafic care

respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia, pct. 11 lit. f) al Regulamentului

circulației rutiere, că conducătorul de vehicul, este obligat: la trecerile pentru pietoni

cu circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea

carosabilului și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor care

traversează drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului pct. 45

subpct. 1) care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; pct. 45) subpct. 2) al aceluiași

Regulament care indică că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, art. 22 alin. 4) lit. b) din Legea nr.

131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care stabilește că participanții

la traficul rutier sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și

siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic, să nu

cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății publice sau private, iar drept

urmare a încălcărilor în cauză, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport,

și a tamponat pe trecerea de pietoni, pietonul Cucarnicova I., care traversa partea

carosabilă de la stânga spre dreapta relativ deplasării mijlocului de transport.

În urma accidentului rutier, Cucarnicova I., în timp ce era transportată la IMSP

Institutului de medicină de urgență, ca urmare a traumelor cauzate, a decedat în

ambulanță.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201903D0074 din 12.09.2019 s-

a stabilit că „Decesul lui Cucarnicova I. a survenit în rezultatul hemoragiei interne ca

consecință a traumei închise cu lezarea splinei. La examinarea medico-legală a

cadavrului s-a depistat revărsări sanguine în țesuturile moi pericraniene, revărsate

sanguine subarahnoidiene difuze, sânge în ventriculii cerebrali, fractura oaselor bolții

și bazei craniului, revărsate sanguine în țesuturi moi ale toracelui, fracturi costale

bilaterale pe mai multe linii anatomice, fără lezarea pleurei parientale, contuzia

hilurilor pulmonare, revărsări sanguine țesuturilor moi ale abdomenului, zdrobirea

splinei, fractura osului publian stâng, dehiscența sacro-iliacă stângă, revărsate

sanguine în țesuturi moi adiacente fracturilor, echimoze, excoriații, plăgi contuze la

nivelul capului, trunchiului, membrelor superioare și inferioare - leziuni ce au fost

2

produse intravital, la acțiunea unui corp contondent dur sau la lovirea de un asemenea

corp, posibil în timpul și circumstanțele indicate, de părțile proeminente ale unității

de transport aflate în mișcare, au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și,

în comun, ca periculoase pentru viață, se califică ca vătămare corporală gravă.

Instanța a reținut că inculpatul și-a recunoscut vina și faptele descrise în

rechizitoriu, nu a pretins administrarea de noi probe și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată.

În baza probelor administrate, i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Codul penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a

provocat decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, din imprudență, care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de conduce mijloace

de transport, că a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală și beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, că a

recunoscut vina, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, cea atenuantă fiind căința sinceră, concluzionând că reeducarea și

corectarea lui nu este posibilă prin izolare de societate și cu aplicarea pedepsei

complementare.

La fel, instanța a statuat că, în temeiul acțiunii civile privind încasarea

prejudiciului moral în sumă de 200.000 lei, succesorul legal al victimei, Kukarnikov

K. a fost recunoscut în calitate de parte civilă.

Totodată, inculpatul a contribuit cu suma de 20.000 lei pentru organizarea

funeraliilor.

Deci, au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ori, fapta ilicită a

inculpatului a produs în mod direct și un prejudiciu nepatrimonial, ce constă în

suferințele fizice și psihice inerente unui astfel de eveniment, suferințele și

privațiunile psihice, sociale la care Kukarnikov K. a fost supus ca urmare a decesului

surorii sale, sentimentele de angoasă și frustrare cauzate acestuia prin fapta ilicită a

inculpatului.

Pe lângă aceasta, gradul de rudenie al succesorului legal al victimei cu victima

este de gradul doi, în relația de frate - soră, acesta nu se afla la întreținerea victimei,

este unicul pretendent la o compensație morală, victima era de vârsta a treia,

infracțiunea a fost comisă din imprudență, împrejurări în care valoarea prejudiciului

moral solicitat de 200.000 lei este exagerată, fiind rezonabilă, în vederea compensării

prejudiciului moral cauzat, suma de 50.000 lei, care reprezintă o reparație echitabilă a

prejudiciului moral cauzat, fără ca acesta să constituie o sursă de îmbogățire fără justă

cauză.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu încasarea prejudiciului moral în

mărime 200.000 lei.

3

Apelantul a invocat că, instanța de fond nu a luat în considerație toate

împrejurările cauzei, ce a dus la stabilirea unei pedepse blânde, stabilind neîntemeiat

cuantumul prejudiciului moral mai mic decât cel solicitat de succesorul părții

vătămate.

3.1. A declarat apel și avocatul Aurel Guzun, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Apelantul a indicat că inculpatul regretă faptele sale, fiind reținută căința activă

a acestuia, nu are antecedente penale, judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, iar după producerea accidentului rutier a

contribuit cu suma de 20.000 lei pentru organizarea funeraliilor.

Astfel, nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită, urmând a fi

suspendată condiționat executarea pedepsei, cu stabilirea unei perioade de probațiune

pe un termen de 2 ani, fiind întrunite toate criteriile care permit aplicarea art. 90 Cod

penal.

În același timp, în privința inculpatului poate fi atins scopul legii penale prin

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, învederând lipsa circumstanțelor agravante,

personalitatea acestuia, care se caracterizează pozitiv, a reparat parțial prejudiciu

moral cauzat prin infracțiune, astfel că, pentru comiterea unei infracțiuni din

imprudență, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării ei.

Ori, o pedeapsă nonprivativă de libertate este echitabilă, va duce la atingerea

scopului legii penale de restabilire a echității, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

inculpatul urmând să conștientizeze fapta comisă care a provocat, prin acțiunile sale,

decesul victimei.

Mai mult, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă este un incident în viața acestora.

2020, ambele apeluri au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate

lui Burghilă Maxim în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului legal al părții vătămate,

Kukarnikov Konstiantyn, prejudiciul moral în mărime de 150.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, deși instanța de fond și-a argumentat soluția la

capitolul numirii pedepsei cu închisoare, aceasta nu a motivat soluția privind

executarea reală a pedepsei stabilite, or, instanța de apel va ține cont de faptul că

inculpatul nu are antecedente penale, a comis o infracțiune din imprudență, a

recunoscut integral vina, a reparat parțial prejudiciul material suportat de succesorul

victimei pentru serviciile funerare, din care considerent este necesară casarea

sentinței în partea numirii pedepsei.

4

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal, în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, reflectate la art. 75

alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că nu au fost

stabilite circumstanțe atenuante și agravante, a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel de înainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, considerând că în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea acestuia, corijarea și reeducarea lui este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani,

însă executarea acesteia urmează a fi suspendată condiționat în baza art. 90 Cod

penal.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, inculpatul poate fi reeducat fără a fi izolat de societate, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei, corespunde scopului și principiilor generale de

aplicare a pedepsei penale, prin urmare, termenul pentru care va fi suspendată

executarea pedepsei de 3 ani, este un termen justificat și corespunzător pentru ca

inculpatul să se corijeze și ca pe viitor să nu comită fapte infracționale.

Astfel, dispunerea suspendării condiționată a executării pedepsei este o măsură

legală și temeinică, aplicată în corespundere deplină cu condițiile stabilite la art. 90

Cod penal și care, în esență, oferă un sistem de garanții sub aspectul eficienței și

poartă o severitate accentuată de natură să exprime un tratament adecvat inculpatului

și să garanteze resocializarea sa viitoare pozitivă, scopul pedepsei fiind atins și fără

condamnarea lui la o pedeapsă privativă de libertate.

Ori, în jurisprudența CtEDO se invocă abandonarea progresivă a abordării

pedepsei ca sursă de satisfacție echitabilă și abordarea pedepsei ca mijloc de stabilire

a unui echilibru între infractor și interesul public.

În același timp, succesorul victimei Kukarnikov K. a suportat în urma decesul

surorii sale, cheltuieli de înmormântare, astfel că urmează a fi încasată din contul

inculpatului în beneficiul acestuia prejudiciul material și moral în sumă de 150.000

5

lei, această sumă fiind suficientă pentru a acoperi suferințele morale ale succesorului

victimei și cheltuielile legate de serviciile funerare.

Totodată, este nefondată solicitarea succesorului părții vătămate privind

aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai aspre, fiind stabilit că ultimul a comis o

infracțiune din imprudență, a recunoscut integral vina incriminată, a restituit parțial

prejudiciul material suportat de succesorul victimei pentru serviciile funerare,

anterior nu a fost atras la răspundere penală, prin urmare acesta întrunește prevederile

art. 90 Cod penal.

Mai mult, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, în

perioada respectivă, inculpatul urmează nu numai să respecte condițiile prevederilor

art. 90 Cod penal, dar și să restituie prejudiciul cauzat prin infracțiune, or, acesta,

fiind privat de libertate, ar fi în imposibilitatea de a repara cheltuielile suportate de

succesorul victimei.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în partea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal și menținerea sentinței în această parte.

Recurentul a invocat că, instanța de fond și-a motivat suficient soluția privind

executarea reală a pedepsei cu închisoare, indicând că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă și, în rezultatul încălcării de către el a regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, a survenit decesul unei

persoane care se deplasa regulamentar, iar pedeapsa suspensivă de executare nu va

îndreptăți așteptările societății față de actul de justiție realizat, sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate.

Deși, se atestă prezența circumstanțelor atenuante - recuperarea parțială a

prejudiciilor materiale succesorului părții vătămate și caracteristica pozitivă a

inculpatului, care au stat la baza stabilirii pedepsei minime cu închisoarea, acestea

sunt incomensurabile cu urmările prejudiciabile survenite – decesul unei persoane, ce

exclude posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în condițiile în care

pedeapsa suspensivă nu este proporțională cu fapta prejudiciabilă săvârșită.

Ori, în cazul inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, iar personalitatea

acestuia nu prezintă garanțiile unei bune conduite, ce ar permite instanței de apel de a

da dovadă de indulgență în privința lui.

La individualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii stabilite

inculpatului, instanța de apel a omis faptul că acesta nu este la prima abatere de la

lege, anterior fiind tras la răspundere pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.

186 alin. (2) Cod penal, procesul penal fiind încetat pe motivul împăcării părților,

precum și că a fost sancționat contravențional pentru încălcarea regulilor de

exploatare a vehiculelor.

Mai mult, atitudinea inculpatului față de cele comise rezultă și din acțiunile lui

în timpul săvârșirii infracțiunii, or, având o viteză vădit peste limita admisibilă în

localități, a preschimbat banda de deplasare înainte de trecerea pentru pietoni, în

vederea continuării nestingherite a deplasării, deoarece pe prima bandă, înaintea

trecerii pentru pietoni, încetinea viteza de deplasare automobilul condus de martorul

Pruteanu A.

6

Totodată, în corespundere cu prevederile art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei

cu suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de

scopul, motivele, rolul și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în

timpul și după săvârșirea ei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținând corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatului.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care în rechizitoriu este indicat că: „în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal,

în acțiunile învinuitului Burghilă Maxim nu au fost stabilite circumstanțe care ar

7

agrava răspunderea penală”, ori, pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante

numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organele de

urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului (

Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale

), că inculpatul nu

are antecedente penale, a comis o infracțiune gravă dar din imprudență, a recunoscut

integral vina, a reparat parțial prejudiciul material suportat de succesorul victimei,

este caracterizat pozitiv, iar în recipisa din 13.07.2020, anexată la referința apărării,

succesorul părții vătămate, Kukarnikov Konstiantyn, a indicat că a fost integral

despăgubit și nu are careva pretenții față de inculpat, corectarea și reeducarea

ultimului este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod

penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura

pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului s-au

aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

8

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 iunie 2020, în privința inculpatului Burghilă Maxim XXXXXX,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9