1ra-1846/2020 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1846/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 martie 2020, declarat de inculpatul

Vițălari Gheorghe xxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.10.2019 – 26.12.2019,

instanța de apel: 17.01.2020 – 04.03.2020,

instanța de recurs: 18.08.2020 – 04.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și cu

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, Vițălari Gheorghe a fost condamnat în baza

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale,

ce constituie 30.000 lei, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

320 lei.

aproximativ orele 12:00, conducând autocamionul ”Mercedes Sprinter 313”, n/î

XXXXX, se deplasa pe str. Petricani din direcția str. M. Viteazul spre str. Calea

Orheiului, mun. Chișinău. În timpul deplasării, conducătorul auto, ajungând în

regiunea trecerii dirijate pentru pietoni amplasată pe str. Petricani 1, nu a ținut

permanent cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care

trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei și a modalității de

conducere a vehiculului, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a stopat

1

autocamionul la culoarea roșie a semaforului, a continuat deplasarea, prin ce a ignorat

cerințele pct. 45 (1) și (2) a Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin HG nr. 357

din 13.05.2009 care indică că, ”conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii, condițiile rutiere, situația rutieră. Iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,

apropiindu-se nemijlocit de trecerea dirijată pentru pietoni, nu a manifestat prudență și

nu a permis finalizarea traversării carosabilului la culoarea verde a semaforului pentru

pietoni, nu a manifestat prudență și nu a permis finalizarea traversării carosabilului de

către pietonul care deja se afla angajat în traversarea carosabilului la culoarea verde a

semaforului pentru pietoni, care parcursese mai mult de jumătate din distanța părții

carosabile, prin ce a ignorat pct. 20 (1) al Regulamentului circulației rutiere care

prevede că: „semnalul de culoare roșie interzice trecerea. La semnalul roșu al

semaforului (cu excepția celui reversibil) vehiculele vor fi oprite înaintea liniei de

oprire (marcajul 1.12), înaintea indicatorului 5.73 sau înaintea trecerii marcate pentru

pietoni, iar în lipsa acestora - imediat înaintea semaforului”, și ca urmare a comis

tamponarea pietonului Kurilov Egor, care se afla angajat în traversarea părții

carosabilului de la dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului, la trecerea

dirijată pentru pietoni semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1 al Regulamentului

circulației rutiere.

În rezultat, pietonului Kurilov E., potrivit raportului de expertiza judiciară nr.

201902D1127 din 31.05.2019, i-a fost cauzată o traumă cranio-cerebrală manifestată

prin fractura osului frontal cu afectarea integrității peretelui anterior și posterior al

sinusului frontal și trecerea pe peretele superior al orbitei stângi, hemosinus frontal,

maxilar stâng, sfenoidal stâng și celulele etmoidale, contuzie cerebrală, plagă contuză

în regiunea buzei superioare, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, ceea ce prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică drept vătămare corporală gravă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

La fel, instanța a concluzionat că vinovăția inculpatului este dovedită integral

prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 75 Cod penal,

că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, se căiește sincer de cele comise, a

conștientizat caracterul ilegal al acțiunilor sale, are la întreținere 2 copii minori, este

unicul întreținător al familiei, a acordat primul ajutor părții vătămate, ulterior a mers la

spital și a acordat ajutor pe tot parcursul tratamentului, a achitat prejudiciul cauzat, că

nu au fost stabilite circumstanțe agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea

2

lui este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse mai blânde, în baza prevederilor art.

79 Cod penal, sub formă de amendă, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri conform

prevederilor art. 3641 și 79 Cod penal, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

246 alin. (3) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 2000 unități convenționale, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Apelanta a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, ce a fost soldată cu o consecință gravă -

cauzarea părții vătămate a unei vătămări grave a integrității corporale. Astfel,

comportamentul inculpatului a denotat neatenția acestuia în timp ce se afla în trafic,

expunându-i la un pericol și pe ceilalți participanți la trafic.

Prin urmare, instanța a dat dovadă de o clemență deosebită, în împrejurările în

care cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, i-a stabilit inculpatului pedeapsa

amenzii din limitele minime ale acesteia, în mărime de 600 unități convenționale. Or,

potrivit prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale.

3.1. A declarat apel și avocatul Igor Dorfman, în numele inculpatului, solicitând

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă

pedeapsa anulării dreptului de a conduce mijloace de transport.

Apelantul a invocat că, dacă inculpatul nu va fi privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, va putea acumula suma necesară pentru achitarea amenzii și își

va putea întreține în continuare familia, reieșind din îndeletnicirea sa profesională, el

fiind un conducător auto.

2020, pronunțată integral pe 06 aprilie 2020, apelul avocatului a fost respins, ca

nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Vițălari Gheorghe, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de 3 ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat pentru un termen de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, la individualizarea pedepsei instanța de fond a pus

accent pe personalitatea persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de

individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența

pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, sancțiunea art. 264 alin. (3) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, circumstanțe ce atenuează

sau agravează răspunderea penală nu au fost identificate, inculpatul anterior nu a fost

condamnat, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recuperat prejudiciul

3

cauzat, partea vătămată neavând pretenții de ordin material sau moral, s-a căit sincer

de cele comise, are la întreținere doi copii minori și este unicul întreținător al familiei,

toate acestea împrejurări fiind suficiente pentru a-i fi aplicate prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal.

în termen a recursului și casarea hotărârilor adoptate în partea pedepsei sub formă de

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Recurentul a invocat că, instanța de apel, a dat o apreciere incorectă

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei aplicate.

Cererea de recurs a depus-o cu depășirea termenului de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei, care a avut loc la 01 aprilie 2020, în lipsa lui, din motivul declarării

stării de urgență, în baza Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din 17

martie 2020, pentru perioada 17 martie 2020 - 15 mai 2020.

În baza Dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova (pct. 5 al anexei), termenele de exercitare a căilor

de atac în cauzele penale ... se întrerup, urmând ca de la data încetării stării de urgență

să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durată, astfel, la prezenta cauză penală,

termenul a început să curgă de la 15 mai 2020, urmând să expire la 14 iunie 2020.

A făcut cunostință cu decizia Curții de Apel Chișinău abia la 03 august 2020, la

solicitarea sa, primind o copie contra semnătură în cadrul Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani).

Motivele menționate permit repunerea în termen a recursului ordinar începând

cu 03 august 2020, pe o durată de 30 zile.

Mai mult, după examinarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, nu a avut

încheiat un contract de asistență juridică pentru Curtea Supremă de Justiție cu careva

avocat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1),

338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță

public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.

Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen

de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.

4

Sub acest aspect se atestă că, conform procesului verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 06 aprilie 2020, fiind expediată copia

hotărârii motivate în aceeași zi inculpatului, avocatului și părții vătămate (f.d. 193).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 06 aprilie 2020.

Totodată, în temeiul Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din 17

martie 2020 și a Dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, termenul de atac de 30 zile a început să curgă din

17 mai 2020 și a expirat pe 16 iunie 2020.

Însă, recursul ordinar a fost depus și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la

07 august 2020, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 208-213, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în

termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac.

Deci, solicitarea recurentului privind repunerea în termen a recursului ordinar,

nu are nici un suport legal.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce este declarat peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vițălari Gheorghe

xxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie

2020, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5

6