1ra-1809/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a Cp

1ra-1809/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1809/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 iulie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, declarate de

avocații Furnică Victor și Cerenei Stela în numele inculpatului

Canțîr Alexandru XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

moldovean, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.05.2016 - 11.07.2018,

instanța de apel: 26.07.2018 - 18.10.2018,

instanța de recurs: 14.12.2018 - 09.04.2019,

instanța de apel: 14.05.2019 - 02.07.2021,

instanța de recurs: 13.08.2021 - 13.10.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip deschis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 4 ani.

conducând autocamionul „Iveco 35sl2”, n/î XXXXX, deținând permis de conducere

valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-l ghida, se deplasa pe timp de zi

pe traseul M-1 din vama „Leușeni”, situată în s. Leușeni, mun. Hâncești spre direcția

mun. Chișinău pe partea stângă a carosabilului. În timpul deplasării, ajungând în

apropierea s. Bujor, mun. Hâncești, în preajma bornei kilometrice 79 - 46,6 metri, nu a

ținut permanent seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drum în care

1

se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 3 al

Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că ,,Participanții la trafic sunt

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să

nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar

depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”; pct. 45 al Regulamentului

Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că „1) Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: h)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră. 2) În cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și

manifestând neglijența criminală în circumstanțele mai sus expuse, nu a reacționat

adecvat, a ieșit pe contrasens, angajându-se în manevra de depășire a unui mijloc de

transport, fără a se asigura că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni

circulația din sens opus, prin ce a încălcat și cerințele pct. 51 al Regulamentului

Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că: ,,înaintea depășirii, conducătorul

vehiculului trebuie să se asigure că: ,,c) poate efectua depășirea fără a pune în pericol

sau a stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are

un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează, a fi depășit permite executarea

acestei manevre; d) poate să revină pe banda precedentă fără a stânjeni vehiculul

depășit”, ca urmare a tamponat autovehiculul „Mercedes Benz C200”, n/î XXXXX,

condus de Petrache D., având ca pasageră pe Bolun O., ce se deplasa regulamentar pe

partea dreaptă a carosabilului, din sens opus relativ sensului de deplasare al

autocamionului „Iveco 35sl2”, n/î XXXXX. În rezultatul impactului, conducătorului

autovehiculul „Mercedes Benz C200”, n/î XXXXX, Petrache D., conform concluziei

raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 16.03.2017, i-a fost cauzată

fractură deschisă comunitivă transversală diafizară a ambelor oase în 1/ medie a gambei

3

piciorului sting, ce se califică ca vătămări corporale grave a integrității corporale și

sănătății, iar pasagerei Bolun O., conform concluziei raportului de expertiză medico-

legală nr. XXXXX din 16.03.2017, i-a fost cauzată fractură închisă a platoului tibial pe

stânga Schatzker, ce se califică ca vătămări corporale medii, care generează dereglări de

sănătate mai mult de 21 de zile, ori de lungă durată.

Acțiunile lui Canțîr A. au fost încadrate conform indicilor infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației, de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța a reținut că, inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că se îndrepta

spre mun. Chișinău de la vama „Albița”. În fața sa se deplasa un camion, adică cap-

tractor, pe care a dorit să-l depășească. Era gheață și când a intrat în depășire, a pierdut

controlul mașinii. După ce a oprit mașina, din curba a ieșit automobilul „Mercedes” și

s-a tamponat în el. Nu era un obstacol mașina sa, deoarece era oprit pe acostament.

Partea vătămată Petrache D., a relatat, că vizibilitatea era buna, se deplasa

regulamentar. În apropierea s. Bujor, în întâmpinarea sa se deplasa un tir. Când a ajuns

la 20-30 metri lângă tir, brusc a apărut o camioneta care a ieșit la depășirea. Drumul pe

care se deplasau avea doar o singura banda pe direcție. Observând, că camioneta a apărut

2

în față, el a frânat brusc și s-a lipit de acostament. A văzut, că camioneta nu oprește,

atunci a dat volanul de tot la dreapta, pentru a elibera banda. În ultimul moment șoferul

camionetei a luat volanul spre stângă și ei s-au tamponat. În loc sa continuei depășirea,

șoferul camionetei a luat volanul în stângă. A avut loc accident frontal. Camioneta a

intrat în el, când dânsul era deja oprit. A vrut să evite impactul. Camioneta a ieșit la

depășire brusc. Toate manevrele pentru a evit impactul, dânsul le-a făcut, însă cel cu

camioneta a avut viteză mare. A văzut, că tirul mergea cu viteza si acesta a ieșit la

depășire cu viteza și a accelerat ca să-l depășească. Drumul era drept. Vizibilitatea era

bună. În momentul tamponării se afla pe acostament.

Partea vătămată Bolun O., a declarat, că se deplasa în automobilul lui Petrache D.

și adormise. De la frânare bruscă a deschis ochii si, la vreo 20 metri, a văzut cum o

mașină albă venea exact în fata lor. A simțit durere mare la burta, avea șoc. Mașina albă

era tamponată în ei, ieșeau aburi din motor. Ei se deplasau pe partea lor. A văzut exact

mașina albă pe partea lor.

Vina inculpatului a fost dovedită și prin următoarele probele: - informația

telefonică 902 potrivit căreia la 21.02.2017 în apropierea s. Mirești, a/m de marca

„Mercedes” s-a tamponat cu a/m „Iveco”, sunt doi răniți; procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 21.02.2017 efectuat pe traseul M-1 (79 km), potrivit căruia s-a

constatat, că a avut loc ciocnirea mijloacelor de transport. Automobilul de marca „Iveco”

cu n/î XXXXX se află pe partea stângă a carosabilului, iar a/m de marca „Mercedes” pe

partea dreaptă a carosabilului. Automobilul de marca/model „Mercedes C200” cu n/î

XXXXX se afla pe partea dreaptă a carosabilului, pe acostament, direcția de deplasare

Leușeni, fiind deteriorat. Automobilul de marca „Iveco” cu n/î XXXXX se afla pe partea

stângă a carosabilului direcția mun. Chișinău, pe acostament, având fixate deteriorări.

Anexat foto-tabelul și schița; raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 16.03.2017

potrivit căruia în concluzie: la Petrache D. a fost depistată fractura deschisă cominutivă

transversală diafizală a ambelor oase în 1/3 medie a gambei piciorului stâng, care putea

fi cauzată în urma acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) dur-contondent(e), ori lovitura

de așa obiect la impact, se prea poate și în circumstanțele arătate mai sus și vremea

indicată, conform părții 11, pct. 44 a „Regulamentului de apreciere medico-legală a

gravității vătămării corporale” se califică ca vătămări grave a integrității corporale și

sănătății. Leziunile corporale depistate la Petrache D. puteau fi provocate în urma unui

accident rutier; -raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 16.03.2017 potrivit

căruia în concluzie la Bolun O. au fost depistate fractură închisă a platoului tibial pe

stânga Schatzker 1, care putea fi cauzată în urma acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e)

dur- contondent(e), ori lovitura de așa obiect la impact, se prea poate și în circumstanțele

arătate mai sus și vremea indicată, conform părții 11, pct. 67 (c) a „Regulamentului de

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale” se califică ca vătămări

corporale medii, care generează dereglări de sănătate mai mult de 21 zile, ori de lungă

durată. Leziunile corporale depistate la Bolun O. puteau fi provocate în urma unui

accident rutier.

Astfel, din probatoriul administrat în cadrul judecării cauzei, în coroborare cu

circumstanțele cauzei, rezultă că Canțîr A. se face vinovat de comiterea faptei pentru

care a fost trimis în judecată.

Ori, ultimul a recunoscut, că a ieșit la depășirea unui cap-tractor care se deplasa

în față sa, însă dat fiind faptul, că pe carosabilul era ghețuș, nu a putut redirecționa

automobilul său și a înaintat pe acostamentul din partea stângă a sa, pe sensul său de

mers, adică pe acostamentul de pe contra-sens.

3

Aceste declarații sunt susținute de: declarațiile părților vătămate, depuse în ședința

de judecată, care au declarat, că au văzut camionul alb care s-a angajat în depășire, însă

deoarece șoferul camionului nu a putut stăpâni mașina - s-a ciocnit în automobilul

condus de partea vătămată, care a fost virat spre dreapta, pentru a-i permite șoferului

camionului „Iveco” să facă depășirea cap-tractorului; sunt confirmate de procesul-verbal

de cercetare a locului accidentului rutier cu foto-tabelul anexat la acesta, potrivit căruia

ambele autovehicule se află pe acostament.

Prin urmare, anume în urma virării lui Canțîr A. pe acostamentul de pe contra-

sens, s-a produs accidentul rutier, iar părților vătămate le-au fost cauzate: lui Petrache

D. vătămări corporale grave a integrității corporale și sănătății, iar lui Bolun O. vătămări

corporale medii, care generează dereglări de sănătate mai mult de 21 zile, ori de lungă

durată.

În acțiunile inculpatului este prezentă componența tuturor elementelor

constitutive ale infracțiunii.

Este dovedită și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă a lui Canțîr A.

manifestată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației și urmările prejudiciabile

survenite la Petrache D. și anume vătămări grave a integrității corporale și sănătății.

Reieșind din circumstanțele faptei, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate

juridic de organul de urmărire penală în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece

din probatoriu administrat și verificat în cadrul ședințelor de judecată, s-a stabilit cu

certitudine, că Canțîr A., conducând mijlocul de transport, a încălcat regulile de

securitate a circulației, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității

corporale și a sănătății.

Declarațiile inculpatului, părților vătămate, dar și materialul probator cercetat în

ședința de judecată, sunt probe veridice și convingătoare, fiind în concordanță cu

circumstanțele cauzei și în ansamblul lor dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate acestuia.

Argumentele inculpatului, că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate

nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, administrate și apreciate de instanță, dovedesc cu certitudine săvârșirea

infracțiunii de către inculpat.

La capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont că, inculpatul se

caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, anterior nu a fost judecat,

circumstanțe agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal, lipsesc, art. 264 alin. (3) Cod

penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani, concluzionând de a aplica

inculpatului pedeapsă cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

De asemenea, instanța a statuat că, ținând cont de circumstanțele cauzei, de

personalitatea inculpatului, corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de

societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în conformitate

cu prevederile art. 90 Cod penal.

Este nefondat argumentul apărătorului că organul de urmărire penală și procurorul

în rechizitoriu urmează să indice exact norma din regulamentul Circulației Rutiere

încălcate de inculpat și că învinuirea este una abstractă, or, în rechizitoriu sunt expres

indicate normele aplicabile la caz prevăzute în Regulamentul Circulației Rutiere, iar

rechizitoriul corespunde întocmai prevederilor art. 296 alin. (2) Cod procedură penală.

4

Nu pot fi reținute nici argumentele părții apărării care au fost îndreptate spre a-l

dezvinovăți pe inculpat, or, în ședința de judecată a fost răsturnată prezumția de

nevinovăția a acestuia și a fost demonstrată, dincolo de oricare dubii, vinovăția lui Canțîr

A. de încălcarea regulilor de securitate a circulației, care a cauzat din imprudență

vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

De asemenea, argumentele părții apărării vis-a-vis de carosabil, de acostament, de

lățimea acestuia, dar și altele, nu au putut fi reținute de instanța de judecată, or, potrivit

pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere, conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama, inter alia, de

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și de situația

rutieră.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Canțîr

A. să fie condamnat la 5ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 4 ani.

Apelantul a invocat că, instanța de judecată nu a individualizat în mod echitabil

pedeapsa, ignorând criteriile prevăzute de art. 75 Cod penal

Ori, nu a luat în considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, poziția părților vătămate, caracterul

prejudiciului, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea.

Astfel, instanța de judecată nu a invocat nicio circumstanță ce ar confirma

necesitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În cazul lui Canțîr A., condițiile privind aplicarea pedepsei condiționate cu

suspendare pe un termen de probă de 4 ani, nu sunt argumentate, având în vedere, că

circumstanțele cauzei și personalitatea celui vinovat, nu determină concluzia că

corectarea lui este posibilă fără a-i fi numită pedeapsă cu închisoarea, mai mult chiar

determină aplicarea unei pedepse privative de libertate față de ultimul, iar cele indicate

de instanță în motivarea aplicării pedepsei cu suspendare nu corespund realității, iar

însăși pedeapsa nu este proporțională faptei comise.

Totodată, la aplicarea pedepsei, urmează a fi luat în considerație și atitudinea

inculpatului vizavi de infracțiunea săvârșită, manifestată prin faptul că nu a conștientizat

fapta social periculoasă și nu a recunoscut vina de cele imputate. Aceste circumstanțe

denotă necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre față de inculpat.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Bolun O., solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal față de inculpat.

Apelanta a indicat că, instanța de fond neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90

Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate,

nu s-a căit de cele comise, ba din contra acesta în cadrul audierilor în fața instanței de

judecată a invocat că vinovat de comiterea accidentului se face partea vătămată Petrache

D. La aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de fond nu și-a argumentat

poziția, or în sentința contestată nu se regăsește nici un argument plauzibil care ar

demonstra poziția instanței de fond.

Pe parcursul urmăririi penale și a examinării cauzei în instanța de judecată,

inculpatul nu a întreprins nici o măsură pentru a demonstra faptul că acesta se căiește de

cele comise sau intenționează de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune părților

vătămate, aceștia din urmă fiind spitalizați o perioadă îndelungată pentru recuperare în

urma acțiunilor criminale ale inculpatului.

5

3.2. Partea vătămată Petrache D. la fel a declarat apel, solicitând casarea parțială

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie excluse prevederile art. 90

Cod penal, aplicate în privința lui Canțîr A.

Apelantul a invocat că, instanța de fond neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90

Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate,

nu s-a căit de cele comise, ba din contra acesta în cadrul audierilor în fața instanței de

judecată a invocat că vinovat de comiterea accidentului se face partea vătămată Petrache

D. La aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de fond nu și-a argumentat

poziția, or în sentința contestată nu se regăsește nici un argument plauzibil care ar

demonstra poziția instanței de fond.

Pe parcursul urmăririi penale și a examinării cauzei în instanța de judecată,

inculpatul nu a întreprins nici o măsură pentru a demonstra faptul că acesta se căiește de

cele comise sau intenționează de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune părților

vătămate, aceștia din urmă fiind spitalizați o perioadă îndelungată pentru recuperare în

urma acțiunilor criminale ale inculpatului.

3.3. Avocatul Furnică V. și inculpatul de asemenea au declarat apel, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat pe motiv

că în acțiunile acestuia nu sunt elementele constitutive ale componenței de infracțiune.

Apelanții au indicat că, reieșind din condițiile rutiere, inculpatul nu avea niciun

impediment să efectueze depășire, iar autoturisme, care s-ar fi deplasat din sens opus nu

erau.

Pentru inculpat exista un temei juridic să se deplaseze pe contrasens, în raport cu

direcția lui de deplasare, în condițiile în care efectua manevra de depășire.

Din schița accidentului rutier și foto-tabelul anexe la procesul-verbal de cercetare

a locului accidentului rutier din 21.02.2017, rezultă că reieșind din poziția autovehiculul

condus de inculpat, dacă partea vătămată, continua deplasare pe banda lui de circulație

tamponarea, nu ar fi avut loc, iar autoturismul „IVECO”, n/î XXXXX, nu constituie un

obstacol pentru autoturismul „Mercedes-Benz C200”, n/î XXXXX, condus de Petrache

D.

De asemenea, organul de urmărire penală a indicat că inculpatul fiind la volanul

autoturismul „IVECO”, n/î XXXXX, s-a tamponat în autoturismul „Mercedes-Benz

C200”, n/î XXXXX, condus de Petrache D.

În acest sens, organul de urmărire penală nu a acumulat probe concludente și

suficiente prin care să demonstreze această circumstanță, bazându-se doar pe declarațiile

părții vătămate.

La fel, organul de urmărire penală, nici într-un fel nu a elucidat versiunea

inculpatului expusă la etapa de urmărire penală, care urma să fie cel puțin verificată, în

condițiile în care, reieșind din circumstanțe se confirmă.

Refuzul organului de urmărire penală și instanța de judecată de a antrena un

expert, pentru a fi stabilite toate circumstanțele din punct de vedere tehnic și traseologic,

confirmă că suportul probatoriu administrat este unul îndoielnic și nepertinent pentru a

fi pus la baza învinuirii.

2018, apelul inculpatului și avocatului a fost respinse ca nefondat, admise apelurile

declarate de procuror și părțile vătămate, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Canțîr Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3

ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, de la reținere.

6

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a concluzionat asupra

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, pe deplin a constatat ca fiind dovedită starea de fapt și de drept a acțiunilor

săvârșite de acesta, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

sentinței și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul

să fie achitat, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt elementele constitutive ale

componenței de infracțiune, sau dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel

în alt complet de judecată.

Recurenții au invocat că, din probele cercetate nemijlocit de către instanța de

judecată, se deduce concluzia că învinuirea este una abstractă.

Organul de urmărire penală nu a acumulat probe concludente și suficiente prin

care să demonstreze faptele incriminate inculpatului, bazându-se doar pe declarațiile

părții vătămate Petrache D.

Or, organul de urmărire penală, procurorul, instanța de fond și de apel, nici într-

un fel nu au elucidat versiunea inculpatului expusă la etapa de urmărire penală și

judecarea cauzei în fond și apel.

aprilie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia instanței de apel și dispus

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel a indicat în textul deciziei

argumentele invocate de partea apărării, însă nu s-a pronunțat asupra acestora.

Or, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

nu a acordat deplină eficientă prevederilor art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre

neîntemeiată și nemotivată.

Erorile judiciare menționate nu pot fi corectate de instanță de recurs, deoarece țin

de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanță de apel.

apelul inculpatului și avocatului a fost respins, ca nefondat, admise apelurile declarate

de procuror și părțile vătămate, casată sentința în partea individualizării pedepsei

principale, pronunțând o nouă hotărâre.

Canțîr Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la

3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, de la reținere.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Cu toate că inculpatul nu-și recunoaște vina, vinovăția lui în comiterea infracțiunii

imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi - conținutul declarațiilor

părților vătămată Petrache D. și Bolun O.; conținutul procesului-verbal de cercetare la

7

fața locului din 21.02.2017; conținutul aportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

16.03.2017, potrivit căruia în concluzie: la Petrache D. a fost depistată fractura deschisă

comunitivă transversală diafizală a ambelor oase în 1/3 medie a gambei piciorului stâng,

care putea fi cauzată în urma acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) dur-contondent(e),

ori lovitura de așa obiect la impact, se prea poate și în circumstanțele arătate mai sus și

vremea indicată, conform părții 11, pct. 44 a „Regulamentului de apreciere medico-

legală a gravității vătămării corporale” se califică ca vătămări grave a integrității

corporale și sănătății. Leziunile corporale depistate la Petrache D. puteau fi provocate în

urma unui accident rutier (f.d. 60-61); conținutul raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 16.03.2017 potrivit căruia în concluzie la Bolun O. au fost depistate

fractură închisă a platoului tibial pe stânga Schatzker 1, care putea fi cauzată în urma

acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) durcontondent(e), ori lovitura de așa obiect la

impact, se prea poate și în circumstanțele arătate mai sus și vremea indicată, conform

părții 11, pct. 67 (c) a „Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale” se califică ca vătămări corporale medii, care generează dereglări de sănătate

mai mult de 21 zile, ori de lungă durată. Leziunile corporale depistate la Bolun O. puteau

fi provocate în urma unui accident rutier.

Ori, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, potrivit elementelor

constitutive: încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Este neîntemeiată solicitarea apărării privind achitarea inculpatului, deoarece s-a

constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția ultimului în

săvârșirea infracțiunii incriminate. Prima instanță întemeiat a apreciat la caz declarațiile

inculpatului, ultimul a recunoscut, că a ieșit la depășirea unui cap-tractor care se deplasa

în fața sa, însă dat fiind faptul, că pe carosabilul era ghețuș nu a putut redirecționa

automobilul său și a înaintat pe acostamentul din partea stângă a sa, pe sensul său de

mers, adică pe acostamentul de pe contra-sens. Aceste declarații fiind susținute și prin

declarațiile părților vătămate, depuse în ședința de judecată a instanței de fond, care au

declarat, că au văzut camionul alb care s-a angajat în depășire, însă deoarece șoferul

camionului nu a putut stăpâni mașina - s-a ciocnit în automobilul condus de partea

vătămată, care a fost virat spre dreapta, pentru a-i permite șoferului camionului ,,Iveco”

să facă depășirea cap-tractorului, acestea fiind confirmate și prin procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier cu foto-tabelul anexat la acesta, potrivit căruia

ambele autovehicule se află pe acostament.

În aceeași ordine de idei, instanței de fond just și întemeiat a reținut că anume în

urma virării lui Canțîr A. pe acostamentul de pe contra-sens, s-a produs accidentul rutier,

iar părților vătămate le-au fost cauzate: lui Petrache D. vătămări corporale grave a

integrității corporale și sănătății, iar lui Bolun O. vătămări corporale medii, care au

generat dereglări de sănătate mai mult de 21 zile, ori de lungă durată, stabilind totodată

în acțiunile inculpatului componența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii.

La fel, prima instanță corect a reținut legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă

a lui Canțîr A. manifestată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației și urmările

8

prejudiciabile survenite la Petrache D. și anume vătămări grave a integrității corporale

și sănătății, iar reieșind din circumstanțele faptei, acțiunile inculpatului corect au fost

încadrate juridic de organul de urmărire penală în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

deoarece din probatoriu administrat, s-a stabilit cu certitudine, că Canțîr A., conducând

mijlocul de transport, a încălcat regulile de securitate a circulației, încălcare ce a cauzat

din imprudență vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

La baza soluției de condamnare, just și întemeiat au fost puse declarațiile

inculpatului, părților vătămate, dar și materialul probator cercetat în ședința de judecată

a instanței de fond, care în raport cu circumstanțele cauzei dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar argumentele acestuia cu

privire la faptul că nu este vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce probele prezentate

în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate, dovedesc cu certitudine săvârșirea

infracțiunii de către inculpat.

În baza analizei obiective a cumulului de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel a conchis că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal este dovedită fără echivoc în afara oricărui dubiu

rezonabil.

Totodată, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de fond incorect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont

de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite

reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a inculpatului în cadrul

procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșite de către inculpat se atribuie la

categoria celor grave.

Se reține ca plauzibil argumentului procurorului și a părților vătămate potrivit

căruia, la emiterea sentinței instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă în coraport

cu consecințele survenite în urma comiterii infracțiunii.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana

și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

aplicată de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a se suspenda pe

o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

9

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Deci, prima instanță incorect a constatat că condițiile necesare pentru a fi invocată

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei sunt întrunite.

În acest context, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61,

75 Cod penal, totodată neținând cont și de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea

persoanei.

Din aceste considerente și ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii,

personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, are doi copii

minori la întreținere, anterior nu a fost judecat, dar a săvârșit o infracțiune din categoria

celor grave, a atentat la relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii auto

a mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui

conducător de transport, care este un mijloc de pericol social sporit pentru viața și

sănătatea tuturor participanților la trafic, și astfel a comis infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat doar prin

privarea lui de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și 6 luni, în limitele minime prevăzute de sancțiunea articolului incriminat, cu

executare.

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Canțîr A. să fie

achitat, sau să fie dispusă rejudecare de către în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel, a redat mijloacele de probă anexate la

dosar, însă, nu a explicat pertinența acestora, în special că acestea demonstrează

vinovăția inculpatului.

Reieșind din condițiile rutiere, inculpatul nu avea niciun impediment să efectueze

depășirea, iar autoturisme, care s-ar fi deplasat din sens opus nu erau.

Pentru inculpat exista un temei juridic să se deplaseze pe contrasens, în raport cu

direcția lui de deplasare, în condițiile în care efectua manevra de depășire.

Din schița accidentului rutier și foto-tabelul, anexă la procesului-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 21.02.2017, rezultă cu certitudine că

tamponarea autovehiculelor a avut loc pe acostament. În condițiile în care, limita

carosabilului este delimitată prin bandă continuă.

În acest sens, mijlocul de transport condus de inculpat, se afla nu pe carosabil, dar

pe acostament.

Potrivit declarațiilor inculpatului, în momentul în care efectua depășirea, fiind în

curbă, mijlocul de transport pe care îl conducea derapa și în condițiile în care nu putea

să revină pe banda de circulație din dreapta, pe motiv că se afla autovehiculul pe care s-

a angajat să-l depășească, acesta s- a deplasat spre stânga, pe acostament, pentru a opri

mijlocul de transport, iar la momentul când a avut loc tamponarea autoturismul condus

de dânsul deja se afla pe acostament.

Or, manevra efectuată de inculpat, prin oprirea mijlocului de transport pe

acostament, este una legală și este reglementată prin art. 7 RCR „oprire fortuită -

imobilizarea vehiculului din cauza defecțiunilor tehnice, eventualului pericol legat de

10

transportarea încărcăturii, starea sănătății conducătorului (pasagerului) sau a

obstacolului de pe drum”.

În acest sens, organul de urmărire penală nu a acumulat probe concludente și

suficiente prin care să demonstreze această circumstanță, bazându-se doar pe declarațiile

părții vătămate, ba mai mult din raportul de expertiză extrajudiciară rezultă inversul și

anume că autoturismul condus de partea vătămată, Petrache D., s-a tamponat în

autoturismul „IVECO”, n/î XXXXX, care deja se afla pe acostament și staționa.

Instanța de apel a încălcat dreptului inculpatului la un proces echitabil, respingând

de 2 ori demersurile formulate de apărare privind efectuarea expertizelor în cadrul cauzei

penale, or, această atitudine a instanței de apel face să concluzionăm că examinarea a

fost una superficială, fiind încălcat în mod flagrant principiul contradictorialității, ba mai

mult, apărarea solicitând în afara procesului efectuarea unei expertize, care ulterior a

fost prezentată instanței și care a anexat-o la dosar, însă de constatările și concluziile

expertului, instanța de apel nici măcar nu a ținut cont.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 444 alin. (1) pct. 6), 7) CPP

8.1. Avocata Cerenei Stela, la fel a declarat recurs, solicitând casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Canțîr A. să-i fie aplicată

pedeapsă non privativă de libertate.

Recurenta a invocat că, în ședința instanței de apel, în ultimul cuvânt, inculpatul

a decis să recunoască vina, menționând că regretă cele întâmplate, solicitând

instanței aplicarea unei pedepse non privative de libertate, pentru a avea posibilitatea să

corecteze cele întâmplate și a negocia tranzacția de împăcare cu părțile vătămate, dar si

faptul că are la întreținere doi copii minori.

Instanța de apel, a ignorat căința sinceră în ultimul cuvânt a inculpatului,

stabilindu-i acestuia o pedeapsă prea aspră.

De către instanța de apel nu s-a luat în calcul că infracțiunea a fost comisă din

imprudență, inculpatul a recunoscut integral vina în ultimul cuvânt, a solicitat pedeapsă

mai blândă, nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, prin urmare din motiv că se va află în detenție, va fi în

imposibilitate de a restitui suma prejudiciului.

Instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

existând toate temeiurile de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu a luat în

considerare: vârsta tânără, atragerea pentru prima data la răspunderea penală, îngrijirea

celor doi copii minori, caracteristica satisfăcătoare de la locul de muncă și cea pozitivă

de la locul de trai, din conținutul cărei rezultă lipsa a careva încălcări sau abateri de la

normele morale și de conduită în societate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

11

Sub acest aspect se reține că în recursurile declarate, în pofida prevederilor

enunțate, nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens (pct. 8., 8.1. din decizie).

Rezultă, că recursurile ordinar nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare al

avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare ale

avocaților, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. -

8.1. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, părților vătămate Petrache D. și Bolun O.,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.02.2017, foto-tabelul și schița,

raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 16.03.2017, raportului de expertiză

judiciară nr. XXXXX din 16.03.2017, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se

argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, indicând

și motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe

caz demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CoEDO impune în

special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

12

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CoEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, înăsprind-o la apelul

procurorului și a părților vătămate, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 61 și 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori, anterior nu a

fost judecat, dar a comis o infracțiune gravă, cu cauzarea vătămării grave a integrității

corporale și sănătății unei persoane și medii altei persoane, infracțiune pentru care legea

prevede în exclusivitate incisurae de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce

majolica de transport pe un termen de până la 4 ani, nu a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune părților vătămate, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de

recurenți, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului

de către instanța de fond, în baza art. 90 Cod penal, reprezintă o soluție de pedeapsă

penală prea blândâ, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 8. și 8.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura penală și

individualizării pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune

neexecutarea pedepsei applicate inculpatului, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor și probelor cauzei în latura penală și

individualizării pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propun avocații este o

competentă și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

13

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7.,

8., 8.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-

au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile avocaților Furnică

Victor și Cerenei Stela urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Furnică Victor și

Cerenei Stela, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

iunie 2021, în privința inculpatului Canțîr Alexandru XXXXX, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

14