1ra-1534/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr.1ra-1534/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza penală în

privința lui

Floka Stanislav xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.12.2018 – 23.10.2019;

Instanța de apel: 02.12.2019 – 11.02.2020;

Instanța de recurs: 09.06.2020 – 11.11.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 2 ani.

aproximativ la ora 01:30, împreună cu alte persoane, aflându-se în fața clubului de noapte

„Black Chocolate”, amplasat pe str. Al. Russo, 15, mun. Chișinău, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, exprimându-se necenzurat în loc public, în urma unui

conflict creat, din motiv că nu i-au permis să intre în clubul menționat, au opus rezistență fizică

pazei locale, nesubordonându-se cerințelor acestora, au deteriorat sticla de la geamul de intrare

în local, sistând activitatea clubului, cauzând un prejudiciu material clubului de noapte „Black

Chocolate” în valoare de 10 791 lei.

partea pedepsei stabilite inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

1

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui Floka Stanislav să-i fie numită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul aplicării

față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție este una greșită

și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Astfel, acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare

a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

respins apelul declarat de procuror, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Floka Stanislav de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, și

întemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal, considerând că, corectarea și reeducarea

inculpatului, este posibilă fără izolarea acestuia de societate.

Instanța a conchis că, este neîntemeiat argumentul procurorului privind blândețea

pedepsei, în sensul aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de

apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61 și 75

Cod penal, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanța de apel apreciind în cele

din urmă că pedeapsa aplicată de către prima instanță este legală, întemeiată și echitabilă, iar

careva temeiuri de a casa sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei

penale, nu au fost stabilite.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este

aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptelor comise de acesta, cât și personalității inculpatului.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea

penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

ordinar, invocând ca temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, solicitând casarea parțială a deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie

2

exclus art.90 Cod penal în privința inculpatului, concretizând că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului,

astfel încât s-a aplicat pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, fapt ce denotă că

soluția adoptată este una vădit neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate de către acuzatorul de stat în apelul declarat.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că, pedeapsa stabilită inculpatului cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei,

considerând că, instanțele de fond greșit și-au motivat soluțiile de individualizare a executării

pedepsei în privința inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând o poziție eronată de aplicare a dispoziției art.90 Cod penal, care obligă instanța de

judecată să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, soluție care nu este motivată de către instanță și se limitează doar la

enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante.

În contextul celor expuse, recurentul consideră că, concluziile instanței de fond și celei de

apel la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, sunt greșite și în contradicție

cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale.

din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în

cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul Floka Stanislav,

invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea pedepsei stabilite inculpatului,

din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de recurs ajunge

la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile adoptate pe

marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, sunt legale,

întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea recurentului referitor la aplicabilitatea

prevederilor art.90 Cod penal față de inculpat, Colegiul susține integral statuările instanțelor

de fond în acest sens, considerând că corect s-a dispus, la caz, suspendarea executării pedepsei

stabilite lui Floka Stanislav în baza art.90 Cod penal, pe un termen de probațiune de 2 ani, pe

capătul de acuzare adus acestuia în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a menționat că examinând apelul declarat de către procuror, instanța

de apel a respins ca nefondate criticele apelantului, și având în vedere că motive similare sunt

invocate și în recursul ordinar, Colegiul penal consideră că soluția instanțelor de fond privitor

3

la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Floka Stanislav, este legală, întemeiată și

urmează a fi menținută.

Instanța de apel, a dat răspuns la toate cele invocate de partea acuzării în vederea motivării

soluției de respingere a apelului declarat de procuror. În acest sens, se apreciază că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

Tot aici se menționează că, raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună, stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului. Pe de altă parte, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, Colegiul penal specifică faptul că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă,

ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate

fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată

urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a

realizat.

În speță, Colegiul penal reține că s-a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului evidențiind-u-se în acest sens că, acesta a recunoscut vina, se

căiește sincer de cele comise și le regretă, lipsa căror va circumstanțe agravante, au permis

instanțelor de fond de a conchide că corectarea inculpatului Floka Stanislav este posibilă prin

aplicarea față de acesta a unei pedepse cu suspendarea executării pe un termen de probațiune

de 2 ani.

Rezultatul principal al aplicării acestei pedepse constă în aceea că, deși pedeapsa definitivă

nu a fost pusă în executare, ea devine dependentă de comportamentul exemplar de care trebuie

să dea dovadă inculpatul, pe perioada termenului de probațiune, în caz contrar va fi anulată

suspendarea ei și se va dispune executarea reală în penitenciar.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului în partea privind

excluderea art.90 Cod penal și constată că concluzia instanțelor privitor la faptul că corijarea

inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de Floka Stanislav a pedepsei sub formă de

închisoarea, cu suspendarea executării acesteia, este una legală, corectă, motivată și întemeiată.

4

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele punctate în cererea de recurs nu sunt

incidente cauzei deferite judecății, iar instanțele ierarhic inferioare și-au motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă

proporțională faptei comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința inculpatului

Floka Stanislav, iar sancțiunea închisorii, cu suspendarea executării acesteia, așa cum a fost

stabilită de către prima instanță și menținută de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a echității

sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată

admiterea erorii de drept semnalate de procuror și prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre

legală și întemeiată, argumentele din recursul procurorului fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Floka Stanislav xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5