1ra-447/2020 — art.190 alin.5 CP

1ra-447/2020 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-447/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Capanji Maxim Vladimir și de către avocatul acestuia Tăbîrță Adrian,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Capanji Maxim xxx, născut la xxx, originar din or.

xxx, viza de reședință xxx, domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.04.2013 - 20.12.2017;

Instanță de apel: 21.05.2018 - 22.01.2019;

Instanță de recurs: 19.11.2019 - 22.09.2020.

A C O N S T A T A T :

2017, Capanji Maxim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190

alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrare în cadrul societăților

comerciale pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Gheorghiev Veaceslav către Capanji Maxim cu

privire la recuperarea prejudiciului material și moral a fost satisfăcută parțial.

A fost dispus de a încasa de la Capanji Maxim în folosul părții civile

Gheorghiev Veaceslav 63 500 Euro în lei moldovenești la cursul BNM la

momentul executării sentinței - cu titlu de datorie, a sumei de 26 738, 61 Euro în

lei moldovenești la cursul BNM la momentul executării sentinței cu titlu de

dobândă de întârziere, în contul recuperării daunei materiale cauzate prin

infracțiune.

A fost dispus de a încasa de la Capanji Maxim în folosul părții civile

Gheorghiev Veaceslav cheltuieli judiciare în mărime de 10 000 lei. În rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de IM „Auto Frame FM" către Capanji Maxim cu

privire la recuperarea prejudiciului material și moral a fost satisfăcută parțial.

A fost dispus de a încasa de la Capanji Maxim în folosul părții civile IM

„Auto Frame FM" suma 2 197,90 lei - cu titlu de datorie și a sumei de 5 062,08 lei,

1

cu titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 17 259, 98 lei în contul

recuperării daunei materiale cauzate prin infracțiune.

A fost dispus de a încasa de la Capanji Maxim în folosul părții civile IM

„Auto Frame FM" suma de 3 000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată. În rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

activând în temeiul ordinului nr. 91-K din 18.08.2010 în funcția de jurist principal

al ÎM „Auto Frame FM" SRL, prin abuz de încredere și înșelăciune, folosindu-se

de situația de serviciu, la 18 octombrie 2011, sub pretextul, că pentru a-și îndeplini

corespunzător obligațiunile de serviciu are nevoie de un notebook și o imprimantă

performantă, în contabilitatea societății menționate, situată în mun. Chișinău, str.

Socoleni 18, precum că pentru a procura cele menționate, folosind relațiile

personale cu persoanele ce practică acest gen de activitate pe piața internă, prin

dispoziția de plată de casă nr.1503, a primit suma de 12 197,90 lei, pe care a

dobândit-o ilicit și folosind-o în scopuri personale, ne procurând cele menționate

mai sus, astfel cauzând întreprinderii date o daună materială în proporții

considerabile.

Tot el, Capanji Maxim, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin escrocherie, pe la finele lunii octombrie sau începutul lunii

noiembrie 2011, prin abuz de încredere și înșelăciune, sub pretextul că în câteva

zile urmează să sosească în Moldova pe un termen scurt, în vizită, prietena sa ce

lucra în Israel și că are nevoie de mijloace bănești pentru a se pregăti de vizita și

șederea acesteia, a cerut de la Petrovschii Dmitrii, precum că împrumută pe un

termen foarte scurt 2-7 zile, până când va primi salariul la locul său de muncă în

SRL „Auto Frame FM" ÎM, atunci când salariul lui lunar constituia suma de doar

500 -700 lei, bani în sumă de 8 000 lei, sumă pe care aflându-se în mun. Chișinău,

str. M. Costin 25 i-a primit de la ultimul și dobândit ilicit, după care fapt a dispărut,

astfel cauzându-i victimei o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, Capanji Maxim, activând în temeiul ordinului nr. 91-K din

18.08.2010 în funcția de jurist principal al ÎM „Auto Frame FM" SRL, prin abuz

de încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari,

din interes material, la data de 14.11.2011, aflându-se în oficiul întreprinderii

menționate, în mun. Chișinău, str. Socoleni 18, folosind situația de serviciu, sub

pretextul procurării pentru sine a unui apartament de locuit în mun. Chișinău, a

cerut și a primit de la directorul general al societății menționate, Gheorghiev

Veaceslav, bani în sumă totală de 63 500 Euro, care conform cursului oficial al

Băncii Naționale a RM la ziua menționată constituia suma de 989 279,20 lei, ce

constituie proporții deosebit de mari, pe care i-a dobândit ilicit și folosit în scopuri

personale, cauzându-i victimei o pagubă materială în proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Capanji Maxim au fost calificate în temeiul art.190 alin.(5) Cod

penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu folosirea situației de serviciu, săvârșită în

proporții deosebit de mari.

sentința solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei sentințe

2

de achitare în baza art.390 alin.(1) p.3) Cod de procedură penală - fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive a infracțiunii. Constatarea

derogărilor de la lege admise de către organul de urmărire penală și instanța de

fond. Constatarea existenței altor circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea ta răspundere penală. Anularea ordonanței de

punere sub învinuire din 09.08.2012 în privința lui Capanji Maxim pe cauza penală

nr. 2012020380 și a celorlalte acte procesuale pe episodul cu împrumutul de 65

000 de euro. Anularea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din

11.01.2013 pe cauza penală nr.2012022985 în privința lui Capanji Maxim și a

celorlalte acte procesuale pe episodul cu împrumutul de 8 000 lei.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința de condamnare este

neîntemeiată.

Cu privire la primul capăt de învinuire, și anume împrumutul sumei de 63

500 euro, a menționat că pe parcursul cercetării judecătorești, Capanji Maxim fiind

audiat în calitate de inculpat, a susținut că are o datorie față de directorul SRL

„Auto Frame-FM" - Gheorghiev Veaceslav, însă nicidecum în suma care i se

incriminează de către partea acuzării. La începutul lunii decembrie 2011, datoria

lui Maxim Capanji față de Gheorghiev Veaceslav constituia suma de 28 000 euro.

Această sumă a fost recunoscută în mod repetat de către Capanji Maxim, atât în

timpul interogării în cadrul urmăririi penale, cât și la confruntarea cu Gheorghiev

Veaceslav. Prin urmare, suma de 63 500 euro, indicată în recipisă, este una

inventată de către Gheorghiev Veaceslav, care în luna decembrie 2011, l-a invitat

pe Capanji Maxim la o întâlnire pentru a discuta mărimea datoriei, modul și

termenele de rambursare. Întâlnirea a avut loc în apropierea blocului central al

ASEM, amplasat pe str. Petru Rareș. mun. Chișinău. Gheorghiev Veaceslav

invitîndu-1 în mașina dumnealui și în prezența a două persoane de sex masculin

necunoscute de către Maxim Capanji, prin participarea activă a acestora cu

amenințări la adresa lui Maxim și a fiicei sale minore, și prin aplicarea

constrângerii psihice a fost forțat să scrie cu mâna proprie recipisa în cauză,

specificând în ea suma datoriei de 63 500 euro. Maxim neavând altă ieșire din

situație a scris și semnat recipisă menționată.

Consideră că, inculpatul în mod eronat a fost atras la răspundere penală,

întrucât din partea acestuia a fost scrisă o recipisă, ceea ce denotă prezența unor

raporturi de drept civil, acesta nu urmărea scopul sustragerii și nici nu avea intenția

să nu-și execute angajamentul asumat, fapt probat și prin încercările

nereușite/eșuate ale lui Capanji Maxim de a rambursa datoria. În acest sens,

conform legislației naționale, Gheorghiev Veaceslav era în drept să depună acțiune

în instanța civilă, în temeiul art.art.602, 666 Cod Civil, iar instanța avea

posibilitatea să dispună încasarea datoriei de la Capanji Maxim în suma probată,

iar conform practicii judiciare, soluționarea acestor litigii civile nu este

condiționată de acțiunea legii penale.

A relevat că, acest episod urma să fie încetat încă la etape urmăririi penale

pe faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, și anume

lipsește latura subiectivă;

De asemenea, a indicat că pe episodul în cauză au fost admise încălcări

3

procesuale care duc la nulitatea actului de punere sub învinuire și anume: cauza

penală nr.2012020380, a fost pornită de către CGP mun. Chișinău în privința lui

Capanji Maxim la data 27.02.2012 după semnele calificative a infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal. Prin ordonanța de începere a urmăririi

penale, a fost dispusă pornirea urmăririi penale pe faptul dobândirii prin abuz de

încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane, comisă de către cet. Capanji

Maxim, cu cauzarea daunelor în proporții deosebit de mari. La data de 15.05.2012,

Capanji Maxim prin ordonanța ofițerului principal de urmărire penală al SCE a

SUP al CGP al mun. Chișinău a fost recunoscut în calitate de bănuit pe fapta

indicată. Pe data de 09.08.2012, prin ordonanța procurorului secției exercitare și

conducere a urmăririi penale a procuraturii municipale, Capanji Maxim a fost

recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal.

Cât privește cel de-al doilea episod, cu partea vătămată Petrovschii Dmitrii

(cu privire la împrumutul sumei de 8000 lei), a atras atenția instanței asupra

faptului că, în cadrul urmăririi penale cât și cercetărilor judecătorești, de către

Capanji Maxim nu a fost negat faptul primirii de la primul a sumei în cauză, ba

mai mult decât atât, nici nu avea careva intenții de nerestituire a sumei date, doar

că la solicitările lui Petrovschii Dmitrii de a-i restitui banii, Maxim nu putea

răspunde pozitiv și nici îndeplini fapte concrete întrucât se confrunta cu probleme

financiare, situație neplăcută, însă firească prin care poate trece fiecare dintre noi,

fapt ce a și condus la întârzierea onorării promisiunii/angajamentului verbal

asumat. În continuare a remarcat că, la data de 03.07.2014, Capanji Maxim a

restituit lui Petrovschii Dmitrii suma de 8000 lei, fapt confirmat prin recipisa scrisă

de ultimul anexată la materialele cauzei. Prin urmare, Petrovschii Dmitrii în cadrul

ședinței de judecată a declarat că într-adevăr Capanji Maxim i-a restituit integral

suma împrumutată și nu are careva pretenții de ordin material sau moral în privința

lui Maxim, prin urmare procesul penal în privința lui Capanji Maxim asupra

capătului dat de învinuire urmează a fi încetat.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de învinuire, a atras atenția instanței de

apel asupra faptului că, acuzatorul de stat de asemenea în mod eronat 1-a atras la

răspundere penală pe Capanji Maxim cu privire la capătul dat de învinuire, întrucât

Maxim activa în cadrul IM „AutoFrame-FM" SRL în calitate de jurist în baza

contractului individual de muncă, iar potrivit art.354 Codul muncii divergențele

dintre salariat și angajator se consideră litigiu individual de muncă, prin urmare

litigiul în cauză cade sub jurisdicția muncii.

De asemenea a enunțat că, la materialele cauzei lipsesc careva probe

pertinente, concludente și utile care ar demonstra faptul că Capanji Maxim n-ar fi

folosit suma în cauză după destinație, mai mult decât atât nici nu se cunoaște exact

pentru ce a fost transmisă suma dată. Totodată, cu privire la învinuirea adusă lui

Maxim pe episodul dat, aceasta este una abstractă.

În final a remarcat că, nenumăratele prelungiri ale urmăririi penale din cauza

lipsei de probe, a făcut ca organul de urmărire penală să mai reinventeze careva

capete de acuzație pentru a crea un dosar mai insistent după viziunea acestora

demn de trimis în judecată.

4

3.1. Inculpatul Capanji Maxim a contestat cu apel sentința solicitând casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei sentințe de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința de condamnare este

neîntemeiată, iar prima instanță a lăsat fără examinarea faptul că Capanji Maxim a

fost inițial audiat în calitate de martor pe episodul de săvârșire a escrocheriei în

privința lui Petrovschi Dmitri.

De asemenea, a reținut că prima instanță a interpretat eronat circumstanțele

de fapt și relațiile dintre Capanji Maxim și Petrovschi Dmitri, Capanji Maxim a

recunoscut datoriile față de Petrovschi și le-a închis în pofida faptului că acestea nu

au fost confirmate prin nici o probă. Iar Petrovschi personal a declarat că nu are

careva pretenții față de Capanji Maxim.

A explicat că, instanța de judecată a ignorat relațiile dintre Capanji Maxim,

ca angajat și compania „AutoFrame-FM" ca angajator, respectiv fiecare înțelegere

între compania menționată și inculpat urmează a fi soluționate în conformitate cu

legislația muncii. Consideră că concluzia instanței de la pct. 33, al sentinței, este

neîntemeiată și nu corespunde circumstanțelor de fapt, nimeni în compania

„AutoFrame-FM" SRL nu a primi mijloace financiare necesare pentru achizitoarea

tehnicii computerizare, acest fapt fiind confirmat de către martorul Bogaciov.

În continuare inculpatul a reiterat argumentele expuse de către avocatul său.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că, analizând conținutul art.190 alin.(1) Cod penal,

în redacția nouă, se observă că indicii calificativi „înșelăciunea" și „abuzul de

încredere" din redacția legislativă veche sunt substituiți cu „inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean".

Prin modificările legislative operate la art.190 Cod penal, nu sunt excluse

componentele de infracțiuni cuprinse în acest articol, fiind păstrate conceptul,

conținutul și natura juridică a escrocheriei, precum și limitele de pedeapsă

prevăzute de sancțiunea normei respective.

Instanța de apel a subliniat că, prin modificările legislative operate în

conținutul art.190 Cod penal, nu s-au de criminalizat acțiunile inculpatului Capanji

Maxim, legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau conținutul ei, dar

ținând cont de jurisprudența CtEDO, recomandările naționale și internaționale,

5

precum și de Hotărârile Curții Constituționale a RM privitor la claritatea și

previzibilitatea normei penale, a înlocuit sintagmele pre generale, utilizate anterior

- „înșelăciunea sau abuzul de încredere", cu fapte prejudiciabile, metode și

mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Verificând argumentele invocate în cererile de apel declarate în interesele

inculpatului, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a

apelului.

Instanța de apel consideră neîntemeiată solicitarea apelanților cu privire la

achitarea inculpatului Capanji Maxim din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii de escrocherie, or, la materialele cauzei penale au fost

administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția

lui Capanji Maxim în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel o apreciază ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de apel respinge ca neîntemeiată solicitarea

avocatului privind achitarea inculpatului, din motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, iar relațiile dintre inculpat și

partea vătămată au un caracter civil, părțile fiind în calitatea de împrumutător și

împrumutat, or, această solicitare este îndreptată spre ameliorarea situației

inculpatului. Având în vedere că ultimul sub diferite pretexte a dobândit sume de

bani de la părțile vătămate pe care s-a angajat să le restituie, însă eschivându-se de

la restituirea sumelor, înșelând și abuzând de încrederea părții vătămate.

Declarațiile părții vătămate colaborează cu declarațiile martorului Menschin

Garri care a relatat că partea vătămată Gheorghiev Veaceslav a împrumutat de la el

suma de 25 000 Euro pentru ca ulterior să o transmisă cu titlu de împrumut lui

Capanji Maxim, care la acel moment era în proces de divorț și nu avea unde locui.

Instanța de apel a reținut întru confirmarea culpabilității lui Capanji Maxim

și copia recipisei, prin care Capanji Maxim confirmă că a luat cu împrumut de la

Gheorghiev Veaceslav suma de 63 500 Euro, care urma a fi rambursată până la

data de 28.12.2011. Fapt confirmat însăși prin conținutul explicației depuse inițial

de Capanji Maxim la 26.01.2012, prin care ultimul confirmă că a recepționat suma

de 63 500 euro în scopul folosirii în interese personale pentru achitarea construcției

casei.

La fel, instanța de apel a stabilit că prin conținutul cererii depuse de Capanji

Maxim la 26.01.2012, acesta indică că datoria față de Gheorghiev o v-a achita până

în martie 2012.

Astfel, instanța de apel consideră că este cert faptul că banii au fost transmiși

de partea vătămată Gheorghiev Veaceslav și primiți de către Capanji Maxim, care

ulterior nu i-a restituit în conformitate obligațiunile contractuale. Totodată, probele

expuse supra confirmă intenția directă cu scop profit a inculpatului, prin ce a și fost

realizată latura subiectivă a escrocheriei. În speță acțiunile inculpatului au depășit

limitele cadrului civil, trecând în sfera cadrului penal. Chiar dacă inițial între părți

6

au existat niște acorduri civile, ca urmare a comportamentului viclean al

inculpatului care după ce a primit banii, de la bun început a avut intenția să se

eschiveze de la onorarea acestora și să nu le restituie părților vătămate sumele

primite, asemenea acord întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie.

Versiunea cu privire la faptul că suma de 63 500 euro este inventată, este

combătută prin probele cercetate și poate fi admisă de către instanța de apel, odată

ce însăși partea vătămată Gheorghiev confirmă această sumă, descriind modul în

care a fost acordată, scopul și condițiile, iar martorul Menschi Garri a confirmat că

i-a transmis lui Gheorghiev suma de 25 00 euro pentru a fi acordați lui Capanji în

vederea procurării spațiului locativ.

Totodată, instanța de apel a stabilit că în cadrul ședinței de judecată s-a

constatat cu certitudine că inculpatul Maxim a primit de la contabilitatea firmei

unde activa suma de 12 197 lei pentru procurarea unui calculator și a unei

imprimante, fapt confirmat în ședința de judecată prin declarațiile martorilor Butuc

Ana și Semenișin Anatolii și materialele anexate la cauza penală, care

demonstrează că banii au fost eliberați inculpatului, iar la balanța firmei nu au fost

înregistrate careva bunuri procurate.

Instanța de apel a explicat că, limita între un acord civil și o escrocherie este

latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință

a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune. Totodată,

delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută

luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea

făptuitorului de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității

efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Lipsa intenției infracționale

la momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune excluderea trecerii pe

parcurs a raporturilor civile în sfera penalului.

La caz, instanța de apel a stabilit că inculpatul Capanji Maxim din start s-a

eschivat de la restituirea datoriei și a nu a făcut acest lucru până în prezent,

inventând diferite pretexte.

De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că, în cazul dat împrumutatul,

în cazul dat inculpatul Capanji Maxim, întrând în posesia banilor a urmărit intenția

reală de a poseda în mod viclean, neonorându-și obligațiunea contractuală, inclusiv

neutilizând banii în scopul împrumutat, adică indicat părții vătămate Gheroghiev

Veaceslav (procurarea apartamentului) instanța considerând că acest contract civil

a trecut într-o infracțiune de escrocherie. Mai mult, instanța a subliniat și

comportamentul inculpatului în perioada urmăririi penale și judecării cauzei, că în

pofida scurgerii mai multor ani, aproximativ 6 ani, acesta așa și nu a restituit suma

împrumutată.

Instanța de apel a explicat că, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă

la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le

sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat. Alături de alte

circumstanțe, intenția cu privire la sustragere este demonstrată prin: situația

financiară precară extrem de neprielnică a persoanei care își asumă angajamentul la

7

momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul

irealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii,

îndreptate spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului etc.

A mai enunțat că, inculpatul nu deținea mijloace financiare care ar fi dus la

onorarea angajamentului și restituirea sumelor dobândite de la părțile vătămate.

Inculpatul nu avea nici o activitate ce ar asigura un venit financiar, mijloacele

bănești obținute au fost folosite în alte scopuri decât cele comunicate părții

vătămate la moment și a lipsit orice efort din partea inculpatului de a restitui, în

mod real sumele bănești.

Instanța de apel a relevat că, aceste aspecte și comportamentul inculpatului,

indică prezența scopului de cupiditate la momentul primiri banilor de la partea

vătămată.

Instanța de apel, verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile codului de procedură penală, nu a depistat careva

încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

4.2. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat

pedeapsa în baza art.7, 75 Cod penal, și totodată, corect a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise,

ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii care face parte din categoria celor

deosebit de (grave, de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior a fost judecat, de forma

vinovăției - intenția, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și

efectul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel

asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor

persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile

consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova

sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Astfel, Colegiul Penal consideră că soluția adoptată de către prima instanță

își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Capanji Maxim, or

aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare, cu aplicarea

pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții legate

de administrarea în cadrul societăților comerciale pe un termen de 4 ani, ar duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul său și siguranța patrimoniului persoanei.

4.3. Instanța de apel consideră, că instanța de fond întemeiat a admis parțial

acțiunea civilă înaintată de Gheorghiev Veaceslav către Capanji Maxim cu privire

la recuperarea prejudiciului material și moral, cu încasarea de la Capanji Maxim în

folosul părții civile Gheorghiev Veaceslav suma de 63 500 Euro în lei

moldovenești la cursul BNM la momentul executării sentinței - cu titlu de datorie,

a sumei de 16 738, 61 Euro în lei moldovenești la cursul BNM la momentul

executării sentinței, cu titlu de dobândă de întârziere, în contul recuperării daunei

materiale cauzate prin infracțiune. A fost încasat de la Capanji Maxim în folosul

părții civile Gheorghiev Veaceslav cu titlu de cheltuieli judiciare suma în mărime

de 10 000 lei. În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

8

Totodată, a admis parțial acțiunea civilă înaintată de IM „Auto Frame FM"

către Capanji Maxim cu privire la recuperarea prejudiciului material și moral, cu

încasarea de la Capanji Maxim în folosul părții civile IM „Auto Frame FM" suma

de 12 197,90 lei - cu titlu de datorie și a sumei de 5 062,08 lei, cu titlu de dobândă

de întârziere, în total suma de 17 259, 98 lei în contul recuperării daunei materiale

cauzate prin infracțiune. A fost încasat de la Capanji Maxim în folosul părții civile

IM „Auto Frame FM" suma de 3 000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată. În rest

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

16) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora, cu dispunerea achitării inculpatului

Capanji Maxim.

În motivarea cerințelor sale apărarea a invocat că, atât în instanța de fond în

ședința preliminară de către apărare a fost înaintată o cerere de încetare a unui

capăt de învinuire, cât și în cadrul examinării cauzei în apel a fost invocat motivul

încetării unui capăt de învinuire pe faptul admiterii de către organul de urmărire a

unor încălcări procesuale care duc la nulitatea ordonanței de punere sub învinuire.

Pe faptul dat, instanța de fond nu s-a pronunțat în sentință, iar instanța de apel a

menționat doar un aliniat, care nu are relevanță și de fapt confirmă faptul că

organul de urmărire penală a omis termenul imperativ de decădere de menținere în

calitate de bănuit prevăzut de art.63 Cod de procedură penală. Astfel, consideră că

e vădit faptul că ordonanța de punere sub învinuire este nulă.

În continuare a explicat că, organul de urmărire penală nu era în drept să

mențină în calitate de bănuit pe cet. Capanji Maxim mai mult de 3 luni, conform

art.63 alin.(3) Cod de procedură penală, iar termenul de 3 luni urmează a fi calculat

din momentul emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale din 27 februarie

2012 și nu din data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din 15

mai 2012. Sub acest aspect, CEDO, în jurisprudența sa, statuează că începutul

curgerii termenului, în anumite circumstanțe, constituie ziua începerii urmăririi

penale(cauza Deweer contra Belgiei).

De asemenea, prin ordonanța de pornire a urmăririi penale din 27 februarie

2012, organul de urmărire penală a recunoscut persoana în săvârșirea infracțiunii

prevăzută la art.190 alin.(5) Cod Penal, totodată constatând existența unei bănuieli

rezonabile, termenul de 3 luni urmează a fi calculat începând cu data de 27

februarie 2012, iar persoana urma a fi scoasă de sub urmărire penală sau pusă sub

învinuire până la data de 27 mai 2012 inclusiv, fapt care și era considerat de către

cet. Capanji Maxim, având certitudinea încetării calității sale de bănuit în

săvârșirea infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală.

Opinează că, ordonanța de punere sub învinuire din 09.08.2012 a fost emisă

cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege art.63 alin.(2), (3) Cod de

procedură penală, cu întârziere de două luni și jumătate, astfel fiind nulă de drept.

Pe de altă parte, consideră că Capanji Maxim a fost pus sub învinuire pentru

o altă faptă, care conține alte acțiuni a făptuitorului și anume: dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în proporții

deosebit de mari. Textul în cauză e vădit diferit atât după sens cît și după conținut

9

de norma și prevederile existente ale componenței de infracțiuni prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal la momentul examinării cauzei în Curtea de Apel

Chișinău, elementar formele escrocherii constatate de instanța de fond în acțiunile

lui Capanji Maxim și anume înșelăciunea și abuzul de încredere, nu mai existau și

erau substituite cu alt text, alt înțeles și alt sens. În speță, Curtea de Apel urma din

oficiu să constate inexistența normei încriminate la momentul examinării cererilor

de apel și să pronunțe o hotărâre echitabilă, la fel inculpatului nu i-a fost adusă o

altă învinuire, conform modificărilor parvenite în legislația penală, ceea ce

constituie o încălcare vădită a drepturilor fundamentale și anume a art. 6 CEDO

dreptul la un proces echitabil.

A relevat că, contrar competenței pe care o are Curtea de Apel, instanța de

apel a dat un comentariu (interpretare) subiectivă care e departe de realitate și

prezintă doar părerea proprie a colegiului penal, precum că între dispoziția veche și

nouă a art.190 Cod penal nu există nici o diferență. Paradoxal e faptul că diferența

e destul de mare, elementar de către procuror măcar formal lui Capanji Maxim

urma să-i fie adusă la cunoștință o nouă învinuire care să cuprindă textul legal în

vigoare la momentul examinării cauzei în procedură de apel, acordând un termen

pentru pregătirea apărării, deoarece conform competenței art.art.413-414 Cod de

procedură penală „La judecarea apelului se aplică regulile generale pentru

judecarea cauzelor în primă instanță".

A indicat că având în vedere circumstanțele redate, este vădit faptul că

ordonanța de punere sub învinuire a lui Capanji Maxim nu corespunde prevederilor

legale în vigoare la momentul examinării de către Curtea de Apel a speței, astfel

procurorul urma să procedeze conform art.326 alin.(2) Cod de procedură penală și

să-i aducă o nouă învinuire care să corespundă normei materiale legale în vigoare

la momentul examinării cauzei. Mai mult ca atât, procurorul conform legii în noua

învinuire urma să indice în ordonanță și să explice prin care modalitate (formă) a

infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal (conform redacției noi din 26.07.2018)

a fost săvârșită infracțiunea încriminată.

Apărarea a invocat că, într-o situație similară speței s-a expus Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, în cauza penală nr.lra-197/18

în decizia din data de 13.02.2018, reiterând argumentele Curții.

Totodată, a reținut că Capanji Maxim a fost pus sub învinuire și condamnat

pe trei capete de învinuire, așadar se va expune pe fiecare în parte:

Cu privire la primul capăt de învinuire, și anume împrumutul sumei de 63

500 euro, a menționat că, pe parcursul cercetării judecătorești, Capanjî Maxim

fiind audiat în calitate de inculpat, a susținut că are o datorie față de directorul SRL

„Auto Frame-FM" - Gheorghiev Veaceslav, însă nicidecum în suma care i se

incriminează de către partea acuzării. În acest context, a menționat că, la începutul

lunii decembrie 2011, datoria lui Capanjî Maxim față de Gheorghiev Veaceslav

constituia suma de 28 000 euro. Această sumă a fost recunoscută în mod repetat de

către Capanjî Maxim atât în timpul interogării în cadrul urmăririi penale, cât și la

confruntarea cu Gheorghiev Veaceslav.

Consideră că, suma de 63 500 euro - indicată în recipisă, este una inventată

de către Gheorghiev Veaceslav, care în luna decembrie 2011, 1-a invitat pe

10

Capanjî Maxim la o întâlnire pentru a discuta mărimea datoriei, modul și termenele

de rambursare, întâlnirea a avut loc în apropierea blocului central al ASEM,

amplasat pe str. Petru Rareș. mun. Chișinău. Gheorghiev Veaceslav invitîndu-l în

mașina dumnealui și în prezența a două persoane de sex masculin necunoscute de

către Capanjî Maxim, prin participarea activă a acestora cu amenințări la adresa lui

Maxim și a fiicei sale minore, și prin aplicarea constrângerii psihice a fost forțat să

scrie cu mâna proprie recipisa în cauză, specificând în ea suma datoriei de 63 500

euro. Maxim neavând altă ieșire din situație a scris și semnat recipisa menționată.

Totodată, a reținut că Capanjî Maxim în mod eronat a fost atras la

răspundere penală, întrucât din partea acestuia a fost scrisă o recipisă, ceea ce

denotă prezența unor raporturi de drept civil. În acest sens, a explicat că conform

legislației naționale, Gheorghiev Veaceslav era în drept să depună o acțiuni în

instanța civilă, în temeiul art.602, 666 Cod Civil, iar instanța avea posibilitatea

legală să dispună încasarea datoriei de la Capanji Maxim în suma probată, iar

conform practicii judiciare, soluționarea acestor litigii civile nu este condiționată

de acțiunea legii penale. Acest episod urma să fie încetat încă la urmărire penală pe

faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, și anume lipsește

latura subiectivă.

Cu referire la cel de-al doilea episod, cu partea vătămată Petrovschii Dmitrii

(cu privire la împrumutul sumei de 8 000 lei), a atras atenția instanței asupra

faptului că, în cadrul urmăririi penale cât și cercetărilor judecătorești, de către

Capanjî Maxim nu a fost negat faptul primirii de la primul a sumei în cauză, ba mai

mult decât atât, nici nu avea careva intenții de nerestituire a sumei date, doar că la

solicitările lui Petrovschii Dmitrii de a-i restitui banii, Maxim nu putea răspunde

pozitiv și nici îndeplini fapte concrete întrucât se confrunta cu probleme financiare,

situație neplăcută, însă firească prin care poate trece fiecare dintre noi, fapt ce a și

condus la întârzierea onorării promisiunii/angajamentului verbal asumat.

A relatat că, la data de 03.07.2014, Capanjî Maxim a restituit lui Petrovschii

Dmitrii suma de 8 000 lei, fapt confirmat prin recipisa scrisă de ultimul anexată la

materialele cauzei. Prin urmare, Petrovschii Dmitrii în cadrul ședinței de judecată a

declarat că într-adevăr Capanjî Maxim i-a restituit integral suma împrumutată și nu

are careva pretenții de ordin material sau moral în privința lui Maxim, prin urmare

procesul penal în privința lui Capanjî Maxim asupra capătului dat de învinuire

urmează a fi încetat.

Cu privire la al treilea capăt de învinuire, precum că la data de 18.10.2011,

sub pretextul că are nevoie de un notebook și o imprimantă performantă, Capanjî

Maxim a primit suma de 12 197,90 lei, cauzând întreprinderii ÎM „AutoFrame-

FM" SRL un prejudiciu considerabil, a susținut că, acuzatorul de stat de asemenea

în mod eronat 1-a atras la răspundere penală pe Capanjî Maxim cu privire la

capătul dat de învinuire, întrucât Maxim activa în cadrul ÎM „AutoFrame-FM"

SRL în calitate de jurist în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art.

354 Codul muncii divergențele dintre salariat și angajator se consideră litigiu

individual de muncă, prin urmare litigiul în cauză cade sub jurisdicția muncii.

Având în vedere faptul că, Capanjî Maxim aflând-se în raport de

subordonare față de directorul Gheorghiev Veaceslav, prin urmare aflându-se sub

11

jurisdicția raporturilor de muncă, potrivit normelor imperative ale Codului Muncii,

și anume conform art.342 Codul Muncii - obligația de a stabili mărimea

prejudiciului material și cauzele apariției lui sunt puse în sarcina angajatorului.

Mai mult decât atât, dispozițiile alin.(l) al normei date prevăd: „ până la

emiterea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) privind repararea prejudiciului

material de către salariatul în cauză, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă

de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit și a cauzelor

apariției lui, ceea ce nu s-a efectuat în speța în cauză.

Potrivit alin.(3) pentru stabilirea cauzei apariției prejudiciului material este

obligatorie solicitarea unei explicații în scris de la salariat. Refuzul de a o prezenta

se consemnează într-un proces-verbal semnat de câte un reprezentant al

angajatorului și, respectiv, al salariaților.

În acest context, a indicat că, la materialele cauzei lipsesc astfel de acte, însă

nici pe parcursul cercetărilor judecătorești de către acuzatorul de stat nu au fost

prezentate careva probe, care ar demonstra vinovăția lui Capanjî Maxim pentru

faptele ce i se incriminează, mai mult decât atât, fiind ignorată procedura de

constatare a existenței prejudiciului și mărimii acesteia, fapt ce contravine

legislației muncii, iar prin urmare presupusul prejudiciu cauzat este unul declarativ

și insinuat, fără a fi probat prin careva acte justificative și argumente clare .

Apărarea a evidențiat că, Capanjî Maxim fiind audiat atât în cadrul urmăririi

penale cît și cercetărilor judecătorești referitor pe capătul dat de învinuire, a

recunoscut că a primit banii sus-menționați dar pentru alte scopuri. După cum

dumnealui a ocupat funcția de jurist, susține faptul că des i se elibera bani însă

pentru rezolvarea problemelor de natură juridică care apăreau în cadrul unității,

deplasări de serviciu, întâlniri de afaceri cu partenerii, și nicidecum pentru a

procura un notebook și imprimantă cum susține directorul SRL „Auto Frame FM'' -

Gheorghiev Veaceslav. Mai mult ca atât, la faza urmăririi penale Gheorghiev

Veaceslav fiind audiat, a declarat:„...dânsul din casă a primit diferite sume de bani

pentru a regula toate întrebările ce țin de activitatea societății conduse de mine".

Totodată, a menționat că, în cadrul SRL „Auto Frame FM" activa persoană

responsabilă de achiziționarea tehnicii de birou. În cadrul ședinței de judecată din

data de 19.11.2014, d-nul Bogaciov - inginer-electronist, fiind audiat în calitate de

martor, a declarat că dumnealui se ocupă cu tehnica și procurarea acesteia pentru

personal. La fel dumnealui a mai declarat: „De obicei la noi la întreprindere

cumpărarea tehnicii se face prin transfer, de la firmă se alege configurația

calculatoarelor''.

Apărarea consideră că, învinuirea adusă lui Maxim pe episodul dat, este una

abstractă. Or, circumstanțele relatate mai sus, denotă că acesta este un dosar

fabricat întrucât pe primul capăt de învinuire cu privire la suma de 63 500 euro,

urmărirea penală a fost începută la data de 27.02.2012, iar pe cel de-al treilea capăt

de învinuire ce vizează suma de 12 197,90 lei urmărirea penală a fost începută abia

la data de 19.12.2012, aproape peste un an, pe când de suma în cauză se cunoștea

încă din luna octombrie a anului 2011, iar la data începerii urmăririi penale

directorul Gheorghiev Veaceslav avea posibilitate concomitent să depună plângere

și împotriva acesteia. Nenumăratele prelungiri ale urmăririi penale din cauza lipsei

12

de probe, a făcut ca organul de urmărire penală să mai reinventeze careva capete de

acuzație pentru a crea un dosar mai consistent după viziunea acestora demn de

trimis în judecată.

În plus, apărarea a evidențiat că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu s-

a expus asupra termenului examinării cauzei penale din 2012 până în 2019, adică 7

ani de zile care vădit nu este un termen rezonabil prevăzut de CEDO.

5.1. Inculpatul Capanji Maxim, a contestat cu recurs ordinar hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora, cu dispunerea achitării de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal, precum și cu respingerea

acțiunilor civile înaintate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, de către prima instanță și de către

instanța de apel a fost lăsat fără examinarea faptul că Capanji Maxim a fost inițial

audiat în calitate de martor pe capătul de învinuire de săvârșire a escrocheriei în

privința lui Petrovschi Dmitri.

Totodată, a remarcat că instanțele inferioare au ignorat relațiile dintre

Capanji Maxim, ca angajat și compania „AutoFrame-FM" ca angajator, respectiv

fiecare înțelegere între compania menționată și inculpat urmează a fi soluționate în

conformitate cu legislația muncii.

Cu referire la datoria lui Capanji Maxim față de Veaceslav Gheorghiev, a

indicat că la începutul lunii decembrie 2011, era de 28 000 euro, această suma a

fost recunoscută atât față de partea vătămată cât și în cadrul confruntării dintre

aceștia. Iar, în recipisă a indicat suma de 63 500 euro la presiunile părții vătămate

în circumstanțele descrise de către avocatul acestuia.

A menționat faptul că, instanțele inferioare nu au apreciat corect situația

financiară a lui Capanji Maxim pe perioada anilor 2009-2017, ceea ce are

importanță asupra celor incriminate acestuia. De asemenea, instanța de apel nu a

luat în considerație și faptul că partea vătămată a refuzat să primească de la

Capanji M., transferurile bănești, expediate prin intermediul „Poșta Moldovei".

În continuare, inculpatul a reiterat argumentele invocate în recurs de către

avocatul său.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

În argumentarea poziției acuzarea a menționat că, potrivit prevederilor art.63

alin.(l) Cod de procedură penală, persoana se recunoaște în calitate de bănuit prin

următoare acte procedurale: 1) proces-verbal de reținere; 2) ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit, 3) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei

măsuri nonprivative de liberate.

Prin urmare, legiuitorul a prevăzut exhaustiv actele procedurale legale care

acordă un statut de încriminare privind comiterea a careva acțiuni prejudiciabile

unei persoane, aceste acte procedurale fiind conformate și practicii CtEDO în

cauzele: Kadubec contra Slovaciei; Dewer contra Belgiei; Allene de Ribemont

contra Franței; precum și alte hotărâri similare - Server contra Fraței; Tejedor

Garcia contra Spaniei.

În același context a menționat, că partea apărării interpretează extensiv

hotărârile CtEDO menționate, deoarece acestea indică la prezența unor suspecții,

13

presupuneri, ceea ce potrivit legislație naționale se conține în noțiunea de bănuială

rezonabilă care stă la baza pornirii urmării penale, or, potrivit legislației țărilor ale

căror cazuri au fost judecate la CtEDO, acte procedurale prevăzute în legislația

Republicii Moldova, cum ar fi: ordonanța de pornire a urmării penale, ordonanța

de recunoaștere în calitate de bănuit e.t.c, nu sunt prevăzute.

De asemenea, acuzarea a indicat că procesul-verbal din 12 martie 2013 de

prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după

luarea de cunoștință, apărătorul Baraliuc Daniel și inculpatul Capanji Maxim nu au

înaintat careva cereri sau demersuri în sensul constatării câtorva încălcări admise în

procesul efectuării urmării penale. În astfel de circumstanțe, se constată și acordul

tacit al apărării în interesele învinuitului Capanji Maxim, inclusiv și a învinuitului

Capanji Maxim, pe atunci, privind legalitatea stabilirii de către organul de urmării

penală a statutului de bănuit lui Capanji Maxim, a avut loc cu respectarea în tocmai

a prevederilor art.63 Cod de procedură penală, în acest sens.

6.1. Asuprea recursurilor declarate a prezentat referință Avocatul Covali

Sergiu în numele părților vătămate Gheorghiev Veaceslav și SRL ”AutoFrame-

FM”, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit

neîntemeiate.

În argumentarea poziției a indiciat că, toate probele administrate au primit

apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.

Totodată, a evidențiat că deși recurentul invocă pe de o parte că el nu a

sustras de la părțile vătămate sumele de bani, iar pe de altă parte el invocă că

potrivit Convenției europene faptul imposibilității persoanei de a restitui datoriile

nu reprezintă temei pentru încarcerarea persoanei, astfel doar aceste două ipoteze

invocate concomitent de către inculpat, care se contrazic reciproc confirmă atît

faptul că el totuși a comis infracțiunea și că recunoaște acțiunile sale prin care a

sustras sumele bănești în proporții deosebit de mari de la părțile vătămate, dar

reieșind din faptul că el totuși "ar fi un împrumutător de bună credință care nu are

posibilitatea de a restitui datoria" nu urmează a fi încarcerat.

Prin urmare a menționat că inculpatul în continuare încearcă a induce în

eroare instanțele de judecată, or, inclusiv "prin absurd să admitem" că acesta ar fi

de bună credință" din anul 2011, an în care acesta a comis infracțiunile incriminate,

până astăzi decembrie 2019 – nu a întreprins nici o acțiune în vederea restituirii

sumelor bănești menționate de recurent ca fiind luate în "împrumut" (pe deoparte,

iar pe de altă parte în genere menționează că nu lea luat).

De asemenea, a remarcat că valoarea prejudiciului depășește 1 000 000 lei,

iar într-u confirmarea "bunei sale credințe" a indicat inculpatul că prin anul 2012

prin intermediul poștei a trimis în adresa părților vătămate în vederea restituirii

sumelor bănești suma de 2 000 lei, care nu cunoaște din ce motiv s-au înapoiat la el

și nu au fost ridicate de părțile vătămate - situație absolut absurdă.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

14

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art.409 alin.(1)-(2) Cod de procedură penală: (1) Instanța de apel

judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se

referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în

proces; (2) În limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanța de apel este obligată

ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Însă, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context

ține să menționeze următoarele.

Instanța de apel în decizie a enumerat probele verificate în ședința de

judecată la solicitarea procurorului și avocatului inculpatului, însă nu a verificat

minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

15

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului fiecărei probe, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității înfăptuirii actului de justiție.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal apreciază drept nefundate

argumentele instanței de apel precum că, ,, … ca urmare a comportamentului

viclean al inculpatului care după ce a primit banii, de la bun început a avut intenția

să se eschiveze de la onorarea acestora și să nu le restituie părților vătămate sumele

primite, asemenea acord întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie … inculpatul nu deținea mijloace financiare care ar fi dus la onorarea

angajamentului și restituirea sumelor dobândite de la părțile vătămate, nu avea nici

o activitate ce ar asigura un venit financiar”.

La caz, instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel sunt bazate

pe presupuneri, fiind lipsite de o analiză a circumstanțelor concrete a speței, or,

instanța de apel nu a dezvoltat ideea în ce mod a stabilit că inculpatul nu avea

posibilitatea de a întoarce datoria contractată, precum și care au fost intențiile

inculpatului de la bun început. Astfel, hotărârile instanțelor inferioare nu au puterea

de a crea certitudine asupra faptului că inculpatul a folosit manopere dolosive față

de partea vătămată în vederea obținerii împrumutului.

De asemenea, Colegiul penal respinge argumentele instanței de apel precum

că, … suma împrumutului de 63 500 euro este combătută prin probele cercetate și

poate fi admisă de către instanța de apel, odată ce însăși partea vătămată

Gheorghiev confirmă această sumă, descriind modul în care a fost acordată, scopul

și condițiile, iar martorul Menschi Garri a confirmat că i-a transmis lui Gheorghiev

suma de 25 00 euro pentru a fi acordați lui Capanji … ”. Or, inculpatul nu neagă

faptul că a luat cu împrumut suma de 28 000 euro, dar invocă că suma de 63 500

euro este una inventată, recipisa fiind scrisă prin aplicarea constrângerii asupra

inculpatului Capanji Maxim, circumstanțe asupra cărora instanța de apel nu a făcut

claritate, iar argumentele recurenților au rămas obscure, nefiind transparent modul

în care s-a format datoria în cuantum de 63 500 euro.

16

Totodată, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanța s-a expus într-un

mod obscur asupra argumentelor invocate în cererea de apel de către avocatul

Tăbîrță Adrian în interesele inculpatului pe chestiunea că, ” … Capanji Maxim a

fost pusă sub învinuire în baza art.190 alin.(5) Cod Penal, contrar prevederilor

art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală”.

Astfel, Colegiul penal explică că motivarea hotărârii reprezintă un element

de transparență a justiției inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea

judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor

deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în

scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se reflectă în

motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurenți și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Pe de altă parte, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate argumentele

recurenților că, ,,Capanji Maxim a fost pus sub învinuire pentru o altă faptă, care

conține alte acțiuni a făptuitorului și anume: dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de

mari. Textul în cauză e vădit diferit atât după sens cît și după conținut de norma și

prevederile existente ale componenței de infracțiuni prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod Penal la momentul examinării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, formele

escrocherii constatate de instanța de fond în acțiunile lui Capanji Maxim,

înșelăciunea și abuzul de încredere, fiind substituite cu alt text …”.

Prin urmare, instanța de recurs atrage atenția asupra contradicției semnalate

în sentința primei instanțe și menținută de către instanța de apel, situație care

servește drept temei pentru casarea hotărârii și nu poate fi corectată în recurs, ceea

ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

17

Instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, temei ce se încadrează în

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și se soldează cu

casarea deciziei recurate și remiterea cauzei la o nouă rejudecare în ordine de apel.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.7 din

prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Capanji Maxim

Vladimir și de către avocatul acestuia Tăbîrță Adrian, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Capanji Maxim xxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

18