2rac-58/15 — cu privire la obligarea eliberării unor facturi fiscale pe livrare impozabilă

Dosarul nr. 2rac-58/15

Instanța de fond: Judecătoria Edineț – E. Pșenița

Instanța de apel: CA Bălți – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Î N C H E I E R E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul: Svetlana Filincova ,

Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de

Societatea pe Acțiuni „Cupcini-Cristal”, reprezentată de administratorul

insolvabilității Petru Rusu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni și Întreprinderea cu capital Străin

„Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății pe Acțiuni

„Cupcini-Cristal” în proces de insolvabilitate cu privire la obligarea eliberării unor

facturi fiscale pe livrare impozabilă,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2014, prin care a fost

admis apelul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni,

casată hotărârea Judecătoriei Edineț din 27 decembrie 2013 și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă,

C O N S T A T Ă :

La 12 august 2013 BC „Victoriabank” SA și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL au

depus cerere de chemare în judecată împotriva „Cupcini-Cristal” SA în proces de

insolvabilitate cu privire la obligarea eliberării unor facturi fiscale pe livrare

impozabilă.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că ÎCS „Moldova Zahăr” SRL

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1906 din 23 mai 2011, încheiat cu

BC „Victoriabank” SA, a procurat bunurile imobile conform anexei la contractul

menționat, amplasate în r-nul Edineț, or. Cupcini str. Renașterii nr. 3,

proprietatea întreprinderii „Cupcini-Cristal” SA.

1

Conform contractului sus menționat banca acționând din numele

proprietarului „Cupcini-Cristal” SA a vândut, iar ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a

cumpărat bunurile, însă pârâtul „Cupcini-Cristal” SA a refuzat să elibereze

facturi fiscale pentru întreg lotul de bunuri vândute, conform art. 117 Cod fiscal.

Reclamanții au solicitat obligarea „Cupcini-Cristal” SA de a elibera facturile

fiscale pe livrarea impozabilă în favoarea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în sumă de

15121079.80 lei asupra bunurilor în număr de 154 poziții fără a fi evaluate, care

au fost realizate de către BC „Victoriabank” SA conform contractului din

23 mai 2011.

În cadrul ședinței de judecată din 27 decembrie 2013 BC „Victoriabank” SA

și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL au înaintat cerere de modificare a pretențiilor din

acțiune, solicitând obligarea „Cupcini-Cristal” SA de a elibera facturi fiscale pe

livrarea impozabilă în favoarea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în sumă de 237664.00

lei asupra bunurilor constituite din 57 unități, realizate de BC „Victoriabank” SA

conform contractului nr. 1906 din 23 mai 2011. (f. d 93 Vol. II)

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 27 decembrie 2013 acțiunea a fost

respinsă. (f. d. 128 Vol. II)

Întru argumentarea poziției sale, prima instanță a menționat că BC

„Victoriabank” SA și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nu au prezentat careva

ordonanțe judecătorești sau procese-verbale de adjudecare întocmite de

executorul judecătoresc, din conținutul cărora ar rezulta că BC „Victoriabank”

SA i-ar fi fost transmis dreptul de posesiune și dispunere și asupra bunurilor

neindicate expres în ordonanțele judecătorești emise nr. 2o/e – 326 din 22 mai

2009 și nr. 2o/e – 282/09 din 12 mai 2009

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, BC „Victoriabank” SA și ÎCS

„Moldova Zahăr” SRL au declarat apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei

Edineț din 27 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri de obligare a

întreprinderii „Cupcini-Cristal” SA să elibereze facturi fiscale pe livrarea

impozabilă în favoarea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL în sumă de 237664.00 lei

asupra bunurilor realizate de către BC „Victoriabank” SA conform contractului

nr. 1906 din 23 mai 2011. (f. d. 144-148 Vol. II)

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2014 a fost admisă cererea

de apel, declarată de BC „Victoriabank” SA și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, casată

hotărârea primei instanțe și emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea BC

„Victoriabank” SA și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL împotriva „Cupcini-Cristal” SA

în proces de insolvabilitate privind obligarea eliberării facturilor fiscale pe livrare

impozabilă a fost admisă, iar „Cupcini-Cristal” SA a fost obligată să elibereze

facturi fiscale pe livrare impozabilă, asupra bunurilor în sumă totală de 237664.00.

(f. d. 188-192Vol. II)

Întru susținerea soluției date instanța de apel a menționat că potrivit

materialului probator, precum și declarațiile părților litigiante se constată faptul că

BC „Victoriabank” SA a deținut o creanță asigurată de debitorul „Cupcini-

Cristal” SA prin contractele de gaj nr. 3449A din 29 august 2006 și contractul de

ipotecă din 30 august 2006, care pe lângă bunuri concrete includeau și toate

accesiunile naturale și artificiale, precum și bunurile încorporate sau legate de

acestea prin destinație comună (accesorii), inclusiv unitățile interioare, care sunt

necesare pentru exploatarea lui.

2

Urmare a neexecutării obligațiilor de către debitor, BC „Victoriabank” SA

și-a realizat dreptul de urmărire a creanței prin obținerea ordonanțelor

judecătorești nr. 2o/e – 326 din 22 mai 2009 și nr. 2o/e – 282/09 din 12 mai 2009

de transmitere a bunurilor gajate și ipotecate, și vânzarea directă a bunurilor.

Contractul de vânzare-cumpărare din 23 mai 2011 încheiat în numele „Cupcini-

Cristal” SA de către BC „Victoriabank” SA cu ÎCS „Moldova Zahăr” SRL

privind vânzarea directă a bunurilor gajate și ipotecate nu a fost contestată de

către „Cupcini-Cristal” SA.

Astfel, instanța de apel a menționat că ÎCS „Moldova Zahăr” SRL,

dobândind legal dreptul de proprietate asupra universalității de bunuri cu nr.

cadastral 4102105.012; 4102105.012.01 este îndreptățită să solicite eliberarea

facturilor fiscale asupra bunurilor incorporate sau legate de acestea prin

destinație comună (accesorii), inclusiv unitățile interioare, care sunt necesare

pentru exploatarea lui și care au constituit obiect al tranzacțiilor susnumite.

La 05 decembrie 2014 „Cupcini-Cristal” SA în proces de insolvabilitate a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2014 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Edineț din 27 decembrie 2013 ca fiind legală.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că la caz nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și anume

prevederile art. 39 alin. (1), art. 41 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012.

În acest context a declarat că la 06 iunie 2012 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a

depus la Curtea de Apel Bălți cerere în cadrul procesului de insolvabilitate a

„Cupcini-Cristal” SA privind separarea bunurilor din masa debitoare în sumă totală

de 15121079,80 lei, cerere care însă a fost respinsă.

Totodată, toate bunurile litigioase au fost constatate de Curtea de Apel Bălți

ca proprietatea „Cupcini-Cristal” SA și au fost incluse în masa debitoare prin

încheierea emisă la 18 septembrie 2012, fapt ce confirmă că „Cupcini-Cristal” SA

deținea dreptul de proprietate asupra bunurilor litigioase.

Recurentul mai declară că la caz, instanța de apel eronat a aplicat prevederile

art. art. 512, 513, 514, 572 753 Cod civil, deoarece bunurile mobile și imobile au

fost vândute de către BC „Victoriabank” SA în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1906 din 23 mai 2011, iar în prima pagină a acestui contract au

fost indicate ordonanța judecătorească nr. 2o/e – 326/09 din 22 mai 2009 și

ordonanța judecătorească nr. 2o/e – 282/09 din 12 mai 2009 în temeiul căror

contractul susmenționat a fost încheiat.

În cuprinsul ordonanței judecătorești nr. 2o/e – 326 din 22 mai 2009 și

ordonanței judecătorești nr. 2o/e – 282/09 din 12 mai 2009 emise în baza legii cu

privire la gaj și legii cu privire la ipotecă nr. 142/2008 este indicat că în posesia

BC „Victoriabank” SA au fost transmise în mod forțat, pentru a fi vândute,

bunurile mobile și imobile gajate în favoarea băncii. Bunurile, pentru care se

solicită eliberarea facturilor fiscale, nu au fost gajate la BC „Victoriabank” SA,

respectiv au fost vândute nejustificat.

Luând în considerație cele expuse și lipsa bunurilor indicate în cuprinsul

ordonanțelor susmenționate, consideră că instanța de fond întemeiat a menționat că

din partea reclamanților nu a fost prezentat nici un document care ar confirma

3

dreptul BC „Victoriabank” SA de a include bunurile „Cupcini-Cristal” SA în

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1906 din 23 mai 2011.

Astfel, consideră recurentul că BC „Victoriabank” SA nu a avut dreptul să

vândă bunurile „Cupcini-Cristal” SA, care aparțin întreprinderii cu drept de

proprietate, ilegal a inclus în lista bunurilor anexat la contractul de vânzare-

cumpărare nr. 1906 din 23 mai 2011 și nu este vânzător de bună-credință și nu poate

să pretindă la executarea obligațiilor născute ilegal.

Nu este de acord cu opinia instanței de apel precum că bunurile imobile cu

nr. cadastrale 4102105.012; 4102105.012 – 4102105.012.059 includ toate

accesiunile naturale și artificiale, precum și bunurile incorporate.

Indică că din motive necunoscute prețurile unor bunuri au fost indicate în

mărime de 0,00 lei, fapt ce vine în contradicții cu prevederile alin. (4) art. 97 Cod

fiscal și se poate concluziona că o parte din bunurile indicate în decizia instanței

de apel „Cupcini-Cristal” SA trebuie să le transmită către ÎCS „Moldova Zahăr”

SRL prin donație, ceia ce vine în contradicție cu legislația fiscală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 05 decembrie 2014, în termen.

Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de „Cupcini-Cristal” SA nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, „Cupcini-Cristal” SA au invocat că instanța de apel a emis decizia cu

interpretarea sau aplicare eronată a normei materiale, fapt ce a atribuit o soluție

greșită litigiului dedus instanței spre judecare.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, analizând recursul în raport cu actele cauzei, menționează că acesta conține

obiecțiile de fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece se referă la legalitatea contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1906 din 23 mai 2011, încheiat din numele „Cupcini-Cristal” SA de

către BC „Victoriabank” SA cu ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, care nu a fost

contestat de recurent și în prezent se prezumă a fi legal. Iar obligația de a elibera

facturi fiscale cumpărătorului ÎCS „Moldova Zahăr” SRL rezultă anume din acest

contract.

Prin urmare recursul nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurenții și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

4

Astfel, dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a

motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră

că normele de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Iar alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al

RM și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce

reglementează relațiile dintre părți, ținând cont de actele anexate la dosar, se

constată că recursurile înaintate de „Cupcini-Cristal” SA împotriva deciziei instanței

de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC

al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Cupcini Cristal” reprezentată de administratorul insolvabilității Pentru Rusu,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2014, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni și Întreprinderea cu capital Străin „Moldova Zahăr” Societate

cu Răspundere Limitată împotriva Societății pe Acțiuni „Cupcini Cristal” în proces

de insolvabilitate cu privire la obligarea eliberării unor facturi fiscale pe livrare

impozabilă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Mardari

Maria Ghervas

5