1ra-1097/2020 — Art. 287 alin. 1, 287 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor art.3641 Cod de procedură penală, Boboc Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art.287 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(3) Cod penal, la 2 ani închisoare; - art.287 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(3) Cod penal la 6 luni închisoare. Conform prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, lui Boboc Mihai i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui Boboc Mihai prin sentință și prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 septembrie 2019, lui Boboc Mihai i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani 2 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă ca 1 neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Boboc Mihail, la 17 noiembrie 2015, aproximativ la ora 21:15, în timp ce se afla într-un cărucior cu rotile pe bd. Mircea cel Bătrân din mun. Chișinău, fără niciun motiv, acționând cu obrăznicie deosebită, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, intenționat a blocat traficul rutier creând ambuteiaje, iar la solicitarea Postolachi Paul-Iulian, care conducea automobilul personal de model „BMW” cu n/î xxxx, de a părăsi carosabilul, s-a ridicat din cărucior scoțând un cuțit, cu care l-a amenințat pe ultimul cu aplicarea violenței fizice, urmărindu-l, în consecință determinându-l la abandonarea automobilului, acțiuni pe care le-a încetat doar la intervenirea colaboratorilor de poliție. Prima instanță a mai stabilit că tot Boboc Mihai, la 19 noiembrie 2015, aproximativ la ora 15:30, aflându-se în incinta Inspectoratului de poliție Ciocana al DP Chișinău, în prezenta mai multor persoane, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând obrăznicie deosebită, fără niciun motiv, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, intenționat, a început să se exprime cu cuvinte necenzurate în public, inclusiv ultragiind colaboratorii de poliție, iar la observațiile adresate nu a reacționat, dar din contra a amenințat persoanele prezente cu sinucid prin aruncarea de la etajul 5 al IP Ciocana al DP Chișinău, ca urmare a refuzului organului de urmărire penală de acceptare a unor condiții formulate de acesta, ca rezultat a sistat activitatea normală a inspectoratului de poliție, care au intervenit pentru a-i curma acțiunile huliganice.

Nefiind de acord cu sentința, au declarat apel procurorul și avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului. 3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, în partea cuantumului pedepselor aplicate în privința inculpatului și încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 1 078 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În argumentarea apelului a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței în partea stabilirii cuantumului pedepselor aplicate, pe care o consideră contrar prevederilor imperative ale art.84 alin.(1) Cod penal, or infracțiunea prevăzută la art.287 alin.(3) Cod penal este una gravă. În concluzie, procurorul solicită casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea în privința lui Boboc Mihai în baza art.287 alin.(1) Cod penal - 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis; în baza art.287 alin.(3) Cod penal - 1 an de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate - 3 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui Boboc Mihai prin sentința dată și prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24.09.2019, pedeapsa definitivă - 3 ani 2 luni de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, a menționat că, instanța neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizei judiciare. Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind 2 sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat suma de 1 078 lei, costul raportului de expertiză. 3.2. Avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Boboc Mihai să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. În motivarea cererii, apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut vinovăția în săvârșirea faptelor incriminate, în ședința de judecată a înaintat cerere privind recunoașterea probelor din rechizitoriu, în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală. Astfel, pedeapsa stabilită lui Boboc Mihai este prea aspră.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, a fost respins apelul declarat de către avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului, ca nefondat. Admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Boboc Mihai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederile art.3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis. Boboc Mihai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea prevederile art.3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prim cumul parțial al pedepselor, lui Boboc Mihai i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 2 luni. În conformitate cu art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui Boboc Mihai prin prezenta decizie și prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 septembrie 2019, lui Boboc Mihai i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani 2 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1 078 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată. În rest, sentința a fost menținută fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că pronunțând sentința, prima instanță corect a constatat faptele și circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art.287 alin.(3) și 287 alin.(1) Cod penal. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a notat că prima instanță a respectat prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, având în vedere judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind corespunzător reduse limitele de pedeapsă prevăzute de art.287 alin.(3) și 287 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, 70 alin.(3) și 84 alin.(1) și (4) Cod 3 penal. Totodată, instanța de apel a reținut că reieșind din prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, inculpatului Boboc Mihai corect i-a fost aplicată pedeapsa pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, însă în același timp, instanța de apel a considerat întemeiate argumentele procurorului în ceea ce privește absorbirea pedepselor la stabilirea cuantumului pedepsei penale aplicate. Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a conchis eronat că pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. Or, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră în cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, iar în speță, infracțiunile săvârșite de Boboc Mihai, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave, circumstanță ce face inaplicabilă absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că inculpatului Boboc Mihai urmează a-i fi aplicată pedeapsa pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor conform art.84 alin.(1) Cod penal, având în vedere că Boboc Mihai a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 septembrie 2019, în baza art.311 alin.(2) lit. a) și art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal, adăugându-i-se parțial pedeapsa, de 9 luni închisoare aplicată prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 26 aprilie 2019, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 1 an 7 luni de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Instanța de apel a considerat, că la pedeapsa stabilită pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3) și art.287 alin.(1) Cod penal este necesar de adăugat parțial pedeapsa stabilită lui Boboc Mihai prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 septembrie 2019 condamnat în baza art.311 alin.(2) lit. a) și art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal. Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, instanța de apel a indicat că prin prisma prevederilor art.art.227 alin.(1) și (2), 229 Cod de procedură penală, a considerat justificată concluzia instanței de fond în vederea respingerii cererii procurorului de încasare a cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de expertiză psihiatrică în privința inculpatului Boboc Mihai nr.20193461180 din 15.07.2019, pentru care s-au suportat cheltuieli în sumă de 1 078 de lei (f.d.158-165), fiind relevantă în acest sens argumentarea primei instanțe precum că inculpatul a comis infracțiunea fiind minor, iar potrivit legislației în vigoare, în cazul condamnaților minori, pot fi obligați la achitarea cheltuielilor judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată că ei au avut neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor. Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. 4

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de apel avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, invocând ca temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia și dispunerea liberării inculpatului Boboc Mihai de răspunderea penală în baza art.60 alin.(1) lit. a) și alin.(7) Cod penal, în legătură cu expirarea prescripției de tragere la răspunderea penală, în baza art.287 alin.(1) Cod penal. În susținerea cererii de recurs, menționează că termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului a expirat la 19 noiembrie 2018, dat fiind faptul că, în momentul comiterii infracțiunii inculpatul era minor, iar în astfel de situație termenul de prescripție se reduce în jumate. Apărarea consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată întrucât s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motivele legale pe care se întemeiază soluția.

Judecând recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat de către partea apărării, Colegiul penal constată că recurentul deși invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, în conținutul recursului nu expune nici o argumentare în susținerea respectivelor temeiuri, criticând hotărârile instanțelor de fond doar sub aspectul asprimii pedepsei aplicate inculpatului. Prin urmare, Colegiul penal apreciază că invocarea incidenței la caz a prevederilor art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, este declarativă și neîntemeiată. Reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanțele de fond, invocând dezacordul cu mărimea pedepsei penale aplicate inculpatului, motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor recurentului și a temeiului de casare invocat, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, 5 persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza cărui a fost condamnat inculpatul. La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de prevenirea săvârșirii infracțiunilor, de aceea Colegiul penal consideră că anume o astfel de pedeapsă este echitabilă în raport cu acțiunile și comportamentul inculpatului. Analizând soluția instanței de apel în speța examinată, Colegiul penal conchide că instanța de apel a motivat în mod corespunzător practicii judiciare, astfel că aplicând inculpatului pedeapsa închisorii pe termenul stabilit, instanța și-a argumentat soluția, ținând cont de toate circumstanțele cauzei. Astfel, instanța de apel respingând apelul părții apărării cu privire la aplicarea unei pedepse mai blânde, corect a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor comise de Boboc Mihai, care anterior a mai fost condamnat pentru sustrageri după care a comis noi infracțiuni cu intenție, fapt care denotă că pedeapsa anterioară nu a atins scopul prevăzut la art.61 Cod penal, astfel pedepsele aplicate de instanța de apel corect au fost individualizate inclusiv atât prin prisma prevederilor art.3641 Cod de procedură penală cât și a prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal. Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii oportunității aplicării unei pedepse mai blânde, au fost examinate și apreciate de către instanța de apel, fapt care 6 a generat aplicarea unei pedepse legale, întemeiate și care este în interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate. Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că pedeapsa definitivă aplicată inculpatului Boboc Mihai, a fost corect stabilită de către instanța de apel prin aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, mărimea acesteia fiind proporțională faptelor comise, nefiind identificate derogări de la prevederile legislației penale. Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată că pedeapsa individualizată în privința inculpatului Boboc Mihai, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Colegiul penal lărgit menționează că recurentul consideră, că procesul penal în privința lui Boboc Mihai în baza art.287 alin.(1) Cod penal, urmează a fi încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție. Colegiul penal lărgit consideră argumentele și solicitările recurentului neîntemeiate și lipsite de careva suport legal și în acest sens menționează că, potrivit materialelor dosarului, fapta incriminată lui Boboc Mihai în baza art.287 alin.(1) Cod penal a fost comisă la 17 noiembrie 2015 (f.d.192 vol. I), în vigoare la momentul comiterii faptei, a cărui sancțiune cu închisoare prevedea până la 3 ani, infracțiunea dată face parte din categoria celor mai puțin grave. În această ordine de idei, Colegiul lărgit reține că în conformitate cu art.60 alin.(7) Cod penal termenele prescripției de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori. Totodată, în conformitate cu aliniatul (5) al aceluiași articol curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei noi infracțiuni. Colegiul penal lărgit atestă că, infracțiunea în baza căreia Boboc Mihai a fost condamnat prin sentința din 26 aprilie 2019 fiind comisă la 18 iulie 2018, totodată, curgerea termenului de prescripție a fost întreruptă datorită faptului eschivării lui Boboc Mihai, acesta fiind anunțat în căutare la 09 octombrie 2017, urmărirea penală fiind suspendată la 01 decembrie 2017 (f.d.87, vol. I), ulterior urmărirea penală fiind reluată la 28 mai 2018 (f.d.91, vol. I) în legătură cu stabilirea locului aflării lui Boboc Mihai. Ulterior, la data de 28 mai 2018 inculpatul a fost reținut, fapt confirmat prin procesul-verbal de reținere (f.d.129 vol. I). În acest sens Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, inculpatul Boboc Mihai, pe parcursul urmăririi penale s-a eschivat de la prezentarea organului de urmărire penală, fiind anunțat în căutare, totodată pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală posibile în lipsa învinuitului Boboc Mihai. Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că, argumentele indicate de recurent sunt 7 arbitrare, fiind respectiv și neîntemeiate, dat fiind faptul că în urma dispunerii anunțării în căutare a inculpatului, termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a fost suspendat la data de 09 octombrie 2017, iar potrivit procesului-verbal din 28 mai 2018, inculpatul a fost găsit și reținut, prin urmare anume în acea dată termenul de prescripție suspendat a fost reluat și a început a curge. În astfel de circumstanțe, liberarea inculpatului de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție, chiar dacă în momentul când a comis infracțiunea era minor, în speța dedusă judecății nu este posibilă, dat fiind faptul că nu cade sub incidența prevederilor art.60 Cod penal, în momentul pronunțării deciziei de condamnare de către instanța de apel, termenul de prescripție nu era expirat. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de către avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului Boboc Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, în cauză penală privindu-l pe Boboc Mihail xxxx, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 22 octombrie 2020. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Nadejda Toma Elena Cobzac Victor Boico 8