1ra-173/2020 — art. 190 alin.5 CP

1ra-173/2020 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-173/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Panciuc Vadim xxxx, născut la xx xx xxxx, originar

din xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.06.2017 – 11.04.2018;

Instanța de apel: 07.05.2018 – 27.03.2019;

Instanța de recurs: 07.08.2019 – 22.09.2020.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Vadim a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

urmărire penală, Panciuc Vadim a fost pus sub învinuire pentru faptul că ar fi săvârșit

infracțiunea de escrocherie în următoarele circumstanțe:

În ziua de 15 aprilie 2016, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor lui

Cibotari Veaceslav și cunoscând de faptul că acesta este interesat să procure un utilaj de

prelucrare a nucilor, în timp ce se afla la biroul ultimului, situat pe str. xxxx din xxxx,

unde s-a prezentat pentru a-i restitui o parte din datoria de bani pe care o avea față de el și

dispunând de mijloace financiare în sumă de 11 953 euro, sub pretextul dispunerii

posibilităților de importare în Republica Moldova a unor astfel de utilaje, înșelându-1 și

abuzând de încrederea acordată, l-a convins pe Cibotari Veaceslav, să-i importe utilajul

dorit, precum că în condiții avantajoase și anume contra sumei de bani de care dispunea

în acel moment, dar cu condiția stingerii datoriilor rămase.

1

Tot atunci, conform planului elaborat din timp, pentru a nu trezi suspiciuni că nu-

și va executa obligațiunea asumată, precum că de import a utilajului de prelucrare a

nucilor, ducându-1 în eroare asupra intențiilor infracționale de fapt urmărite, Panciuc

Vadim a întocmit lui Cibotari Veaceslav o recipisă, potrivit căreia, îi datorează suma

menționată de bani, adică 11 953 euro, echivalent a 265 293,24 lei și termenul limită de

rambursare, de până în luna august 2016. Într-un final, Panciuc Vadim, reușind să

diminueze considerabil datoria avută față de Cibotari Veaceslav, a însușit de fapt

mijloacele bănești obținute de la acesta și utilizându-i în scopuri personale, intenționat nu

și-a onorat obligațiunile asumate și la moment intenționat refuză să le restituie, invocând

diferite pretexte, cauzându-i totodată numitului o daună în proporții deosebit de mari.

Panciuc Vadim a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Panciuc Vadim să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.190 alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis, cu admiterea acțiunii civile în sumă de 7 153 euro echivalent cu 158 758,68 lei și

încasarea acesteia de la Panciuc Vadim în folosul părții vătămate Cibotari Veaceslav.

În argumentarea apelului a invocat că din materialele cauzei penale vina în

comiterea infracțiunii incriminate se confirmă prin probe stabilite la faza de urmărire

penală și examinarea judecătorească.

Instanța de fond tendențios a efectuat o interpretare unilaterală și eronată a

probelor, denaturând conținutul lor, iar la baza achitării lui Panciuc Vadim, au stat

argumentele precum fapta imputată acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal, în condițiile în care relațiile dintre inculpat și

partea vătămată sunt de natură civilă, partea acuzării a eșuat să probeze scopul de

cupiditate urmărit de către inculpat. Doar singurul fapt al neexecutării obligațiunilor

asumate, nu este suficient pentru a aprecia că acesta a urmărit de la bun început obținerea

în mod gratuit și ilegal a mijloacelor financiare ce aparțin lui Cibotari Veaceslav.

Totodată, instanța a reținut că, în mod incontestabil, în speță s-a constatat existența

recipisei care confirmă faptul primirii de la partea vătămată a sumei de 11 953 euro și

asumării angajamentului de a-i aduce un utilaj de prelucrat nuci până la finele lunii

august-septembrie 2016. Inculpatul a recunoscut datoria indicată în recipisă și a susținut

că a întocmit acea recipisă pentru a-i garanta părții vătămate rambursarea datoriei, dânsul

recunoaște veridicitatea recipisei și existența datoriei față de partea vătămată.

Astfel, între inculpatul Panciuc Vadim și partea vătămată Cibotari Veaceslav a

existat o înțelegere și au fost transmise mijloacele financiare întru executarea acesteia,

faptul confirmat prin declarațiile părții vătămate și și ale martorilor, conținutul recipisei.

Însă instanța nu a dat apreciere declarațiilor inculpatului date în cadrul cercetării

judecătorești, contradictorii cu cele date la faza de urmărire penală, precum că nu a avut

nici o înțelegere cu partea vătămată de a-i aduce careva utilaje și în genere nu practică o

2

asemenea activitate.

Acest aspect a fost neglijat, or, anume acest detaliu demonstrează intenția de fapt

urmărită de către inculpat și înșelăciunea dânsului. Intenția urmărită de inculpat a fost de

a însuși mijloacele financiare, care din conținutul sentinței și probe rezultă că au fost

primite de către el, însă a fost redat detaliul esențial și anume acel că, la momentul de

față, acesta neagă conținutul recipisei pe care l-a scris personal cu scris autentic. Neagă

înțelegerea de a importa utilaje și insistă că nu practică asemenea servicii, ceea ce denotă

că miza urmărită de către acesta a fost de a obține în mod gratuit suma de bani chiar prin

metoda oferirii unor promisiuni false.

În asemenea circumstanțe este inadmisibilă încadrarea acestor acțiuni în

corespundere cu normele civile. Inculpatul a tăinuit de la Cibotari Veaceslav acest

impediment și anume că nu practică servicii de import a unor utilaje de scuturat nuci și

din start nu putea să asigure executarea angajamentului, camuflând intențiile de fapt

urmărite prin intermediul unei recipise, ceea și este în principiu escrocherie.

fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a specificat că, starea de fapt

și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către instanța de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței. În plus,

prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, călăuzindu-se de Lege, just concluzionând asupra achitării

inculpatului Panciuc Vadim de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de

fond și apel nu atestă existența în acțiunile lui Panciuc Vadim a faptei infracționale

prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal.

La caz, instanța de apel a constatat că, în cadrul urmăririi penale, de către organul

de urmărire penală, nu au fost administrate suficiente probe ce ar demonstra cu

certitudine și indubitabil că existența faptei incriminate ca fiind comisă de către Panciuc

Vadim, în situația în care întreaga învinuire este bazată exclusiv pe declarațiile părții

vătămate Cibotari Veaceslav și a martorilor acuzării care au fost apreciate critic de către

instanța de judecată, și nu sunt confirmate prin alte probe.

Instanța de apel a remarcat faptul că la originea procesului penal în cauză a stat

plângerea părții vătămate Cibotari Veaceslav, care a sesizat organele de drept despre

pretinsul fapt al însușirii mijloacelor bănești în sumă de 11 953 euro, de către Panciuc

Vadim, prin înșelăciune și abuz de încredere.

Instanța de apel a conchis că prima instanță justificat a reținut că, versiunea

înaintată de partea vătămată și preluată de acuzatorul de stat, a fost însoțită pe parcursul

desfășurării procesului penal de neconcordanțe, care nu pot fi interpretate în defavoarea

inculpatului.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în plângerea depusă de Cibotari Veaceslav la

3

17 ianuarie 2017, ultimul a indicat că în luna aprilie 2016 a încheiat un contract cu

inculpatul Panciuc Vadim și că pentru acest contract, inculpatul a primit în mai multe

tranșe, la domiciliul lui Cibotari Veaceslav, suma de 11 953 euro. A indicat în plângerea

menționată supra domiciliul său ca fiind la adresa – xxx xxx. (f.d.6)

Versiunea inițială a părții vătămate, precum că Panciuc Vadim, aflându-se la

adresa xxxx xxxx ar fi primit de la Cibotari Veaceslav, prin înșelăciune și abuz de

încredere mijloace financiare în sumă de 11 953 euro, a fost preluată și de organul de

urmărire penală, fapt care se confirmă prin ordonanța de începere a urmăririi penale din

13 februarie 2017. (f.d.1)

Astfel, la capitolul ce tine de locul dobândirii de către inculpatul Panciuc Vadim a

mijloacelor financiare de la Cibotari Veaceslav, instanța de judecată a reținut că, inițial,

în cadrul audierii părții vătămate, la etapa urmăriri penale, Cibotari Veaceslav a susținut

că, la 15 aprilie 2016 a încheiat cu Panciuc Vadim o înțelegere, prin care ultimul s-a

obligat să-i transmită în proprietate un utilaj de prelucrare a nucilor și migdalelor, pe care

s-a obligat să-l importe în lunile august-septembrie 2016, iar pentru aceasta Panciuc

Vadim a primit de la Cibotari Veaceslav bani în sumă de 11 953 euro, în mai multe

tranșe, la domiciliul părții vătămate xxxx xxxx . (f.d.14-15)

Martorii acuzării V. Doganic și V. Cibotari, fiind audiați la etapa urmării penale,

au confirmat integral versiunea inițială a părții vătămate și au susținut că, la 15 aprilie

2016 Panciuc Vadim se afla în biroul de serviciu al lui Cibotari Veaceslav, la compania

„Tehnostil”, unde Panciuc Vadim a întocmit și semnat o recipisă prin care s-a obligat să

importe un utilaj de prelucrare a nucilor până în luna august - septembrie 2016 și martorii

au susținut că mijloacele financiare în acest sens au fost transmise lui Panciuc Vudim de

către Cibotari Veaceslav la domiciliul ultimului, din xxxx xxxx (f.d.18-19; 20-21)

Versiunea inițială privind locul obținerii de către Panciuc Vadim a mijloacelor

financiare a fost menținuta de organul de urmărire penală și inclusă în raportul din 29

martie 2017 cu propunerea de terminare a urmăririi penale și expedierea cauzei în

instanța de judecată. (f.d.44-48)

Ulterior, în cadrul urmării penale, la audierea suplimentară, partea vătămată

Cibotari Veaceslav a susținut că, datoria s-a format din sumele de bani transmise lui

Panciuc Vadim la adresa – xxxx xxxx dar că la 15 aprilie 2016, Panciuc Vadim s-a

prezentat la oficiul din xxxx xxxx și că dânsul avea suma de 11 953 euro, iar acei bani nu

i-au fost transmiși lui Cibotari Veaceslav, ci suma dată a rămas la Panciuc Vadim pentru

ca să-i aducă un utilaj. (f.d.80-81)

Urmează a fi reiterat însuși faptul că, din conținutul recipisei cercetate în ședința

de judecată, a declarațiilor martorilor acuzării, părții vătămate și a inculpatului, în mod

incontestabil se confirmă faptul că la 15 aprilie 2016, la adresa - str. Uzinelor 9/1 mun.

Chișinău, a avut loc întâlnirea dintre inculpatul Panciuc Vadim și Cibotari Veaceslav,

unde a și fost întocmită și semnată recipisă prin care Panciuc Vadim și-a asumat

angajamentul să aducă utilajul de prelucrat nuci până în lunile august-septembrie 2016,

contrasemnată de martorii V. Doganic și V. Cibotari.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță just a apreciat critic depozițiile

4

martorilor acuzării, V. Doganic și V. Cibotari, în speță, angajat al companiei părții

vătămate și respectiv fiul părții vătămate, în privința existenței la 15 aprilie 2016 a

mijloacelor financiare în biroul de serviciu al părții vătămate, a fost înaintată doar după

actualizarea versiunii inițiale a părții vătămate, ori la audierea martorilor la etapa urmării

penale, dânșii au evitat să facă orice altă referire la mijloacele financiare, decât faptul că

mijloacele financiare au fost transmise inculpatului la domiciliul părții vătămate din xxxx

xxxx. (f.d.19-20; 20-21)

Mai mult, partea vătămată s-a adresat inițial în organele de drept cu plângere

pentru a-1 trage la răspundere penală pe Panciuc Vadim pentru că ar fi însușit prin abuz

de încredere și înșelăciune mijloace bănești în sumă de 11 953 euro, pe care i-a obținut în

mai multe tranșe la domiciliul părții vătămate din xxxx xxxx. Ulterior, partea vătămată a

susținut că, banii au fost primiți de inculpat în mai multe tranșe, însă recipisa a fost

întocmită la adresa xxxx xxxx, unde Panciuc Vadim ar fi adus bani în sumă de 11 953

euro, care totuși nu i-au fost transmiși lui Cibotari Veaceslav, ci au rămas la Panciuc

Vadim, sub pretextul aducerii utilajului de prelucrat/scuturat nuci în contul acestei sume,

versiunea în cauză fiind pusă și la baza învinuirii lui Panciuc Vadim.

Astfel, instanța de apel a subliniat faptul că, infracțiunea de escrocherie, prevăzută

la art.190 Cod penal, este o infracțiune materială, care se consideră consumată din

momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi și dispune de

bunurile altuia la propria sa dorință.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în condițiile în care partea acuzării

insistă asupra faptului că, inculpatul, până la data de 15 aprilie 2016, ar fi primit de la

partea vătămată bani în mai multe tranșe și că acești bani nu i-au fost restituiți părții

vătămate, că acești bani au fost la inculpat până la 15 aprilie 2016 și că au rămas la

inculpat la 15 aprilie 2016 și după această dată, se evidențiază o incertitudine asupra

momentului săvârșirii infracțiunii, or, în mod cert versiunea acuzării confirmă faptul că

inculpatul a avut posibilitatea reală de a se folosi după bunul său plac de suma obținută de

la partea vătămată și până la 15 aprilie 2016. În esență acești bani au fost și au rămas la

inculpat, iar la 15 aprilie 2016 a fost doar întocmită o recipisă în sensul garantării

executării obligației de rambursare.

Instanța de apel a constatat că partea vătămată a susținut în ședința de judecată că

anume Panciuc Vadim a venit cu intenția a se achita și că la 15 aprilie 2016 nu a transmis

bani lui Panciuc Vadim și că în realitate banii în sumă de 11 593 euro nu i-au fost

transmiși lui de către inculpat.

Prin urmare, atât partea vătămată, cât și inculpatul, au confirmat în ședința de

judecată că între ei, până la data de 15 aprilie 2016 au existat relații civile, fiind încheiate

mai multe contracte de împrumut și contract de vânzare cumpărare. Însuși partea

vătămată a fost în imposibilitate de a descrie cel puțin într-un mod sumar numărul acestor

tranzacții/operațiuni, valoarea acestora, data încheierii și data executării obligațiilor

prevăzute de acestea, fiind confirmat doar faptul că acestea au fost mai multe.

Mai mult, instanța de apel a constatat existența recipisei care confirmă faptul că

inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 11 953 euro și și-a asumat

5

angajamentul de a-i aduce ultimului un utilaj de prelucrat nuci până în lunile august -

septembrie 2016. Respectiv, atât inculpatul, cât și partea vătămată au confirmat

veridicitatea recipisei vizate în speță și faptul că nu a fost contestată, iar

înțelegerea/acordul lor a rămas în vigoare, deși nu au fost executate obligațiile asumate de

către Panciuc Vadim și nici întoarsă suma.

Instanța de apel a reținut că, partea vătămată a susținut că o parte din suma

indicată în recipisă și anume suma de 4 800 euro a fost restituită de inculpat după punerea

pe rolul instanței de judecată a cauzei penale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că fapta imputată lui Panciuc Vadim nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(5) Cod penal,

în condițiile în care relațiile dintre inculpatul și partea vătămată sunt de natură civilă, iar

în speță partea acuzării a eșuat să probeze scopul de cupiditate urmărit de inculpat.

Simplul fapt al neexecutării obligațiilor asumate de Panciuc Vadim nu este suficient

pentru a aprecia că acesta a urmărit de la bun început obținerea în mod gratuit și ilegal a

mijloacelor financiare ce aparțin lui Cibotari Veaceslav. Pârțile în mod repetat au încheiat

tranzacții reciproce, datoria existentă și indicată în recipisă, precum și însuși recipisă nu a

fost contestată de inculpat. Inculpatul a pus la dispoziția părții vătămate propriul utilaj, cu

titlu de garanție/gaj. Aspectul ce ține de cronologia tranzacțiilor și calculul dobânzilor ce

au însoțit aceste tranzacții, deși sunt prezentate într-un mod evaziv și neclar de partea

vătămată, nu a fost negat de inculpat.

Instanța de apel a notat că învinuirea adusă inculpatului și argumentele părții

acuzării sunt însoțite de discrepanțe, în esență se pretinde că inculpatul până la data de 15

aprilie 2016 ar fi obținut de la partea vătămată mijloace financiare, după care, la 15

aprilie 2016, cu aceste mijloace financiare s-a prezentat la partea vătămată și le-a obținut

încă odată de la partea vătămată, dar în mod fraudulos, prin abuz de încredere și

înșelăciune și fără că aceste mijloace să fi fost restituite la acea dată părții vătămată. În

esență, până la 15 aprilie 2016 inculpatul ar fi dobândit mijloacele financiare în sumă de

11 953 euro, iar pentru datoriile formate până la acea dată partea vătămată nu a fost în

posibilitate de a prezenta contracte și/sau recipise care ar evidenția și confirma originea și

calculul acestei sume și nici nu a fost invocat sau confirmat faptul că la momentul

întocmirii recipisei din 15 aprilie 2016 ar fi fost distruse sau nimicite careva înscrisuri ce

ține de datoria în cauză.

Argumentele acuzatorului de stat precum că, odată ce inculpatul deținea suma de

11 953 euro, datorată părții vătămate, în lipsa unui contract/recipise sau altui înscris în

acest sens, inculpatul a optat pentru păstrarea acestor mijloace bănești în mod fraudulos și

a întocmit o recipisă la 15 aprilie 2016, confirmând prin propria semnătură ceea ce nu era

confirmat printr-un înscris până la acel moment.

Pe cale de consecință, instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării

prezentei cauze, partea acuzării nu a prezentat careva probe noi, admisibile, pertinente,

concludente și utile care ar demonstra vinovăția inculpatului. Raportând situația dată, la

practica CtEDO, instanța de apel a menționat că, în ședința instanței de apel, acuzatorul

de stat, de fapt a susținut toate probele administrate la etapa urmăririi penale și a

6

cercetării judecătorești, bazate de altfel pe dubii, fără însă a prezenta careva alte probe

noi, declarații ale martorilor, înscrisuri, sau alte acte ce ar identifica și înlătura

presupunerile și dubiile admise în cadrul acestei cauze penale și ar permite după caz

modificarea concluziei de achitare și permiterea reaprecierii probatoriului, în vederea

pronunțării unui act judecătoresc de condamnare.

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, din aceleași

motive care au fost expuse și în cererea de apel, considerând că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul său, respectiv hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că, instanța de apel

neîntemeiat a menținut sentința de achitare, fără a da apreciere probelor prezentate din

punct de vedere al pertinenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării acestora. Concluzia expusă de către instanța de apel este una

neîntemeiată și pripită.

Partea acuzării evidențiază că, prin probele examinate cu certitudinea s-a constatat,

că Panciuc Vadim prin înșelăciune și abuz de încredere a obținut de la Cibotari Veaceslav

suma de 11 953 euro, echivalentul a 265 293, 24 lei. La caz, este evident că partea-

vătămată a fost înșelată de inculpat, întrucât primul nu a primit nici banii înapoi, nici

utilajul privind prelucrarea nucilor. Panciuc Vadim inițial urmărea scopul de cupiditate și

nu dorea îndeplinirea angajamentului asumat.

În opinia recurentului, instanța de apel urma să rețină ca fiind pertinente și

concludente declarațiile părții vătămate, care a indicat direct asupra inculpatului Panciuc

Vadim, ca fiind persoana care la 15 aprilie 2016 a obținut mijloace financiare în sumă de

11 953 euro, pentru a aduce utilaj de scuturat nuci și migdale și în acest sens a semnat

recipisa care cuprinde obligațiile asumate de către inculpat.

Recurentul menționează că instanțele de judecată s-au axat pe presupusele

divergențe existente în declarațiile părții vătămate referitor la locul transmiterii

mijloacelor financiare, argumente care de fapt au fost elucidate atât prin audierea

suplimentară la etapa urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești în instanțele

de fond. Astfel, partea vătămată a declarat că, anterior, de multiple ori, a transmis bani lui

Panciuc Vadim la domiciliul său situat pe xxxx xxxx, iar evenimentele legate de suma de

11 953 euro, s-au produs pe str. Uzinelor nr.9/1 mun. Chișinău. Felul în care instanțele de

fond au tratat acest detaliu și anume că, organul de urmărire penală a preluat mai multe

versiuni ale lui Cibotari Veaceslav nu suportă nici o critică, or, obligațiunea organului de

urmărire penală este stabilirea tuturor circumstanțelor cazului, în vederea descoperirii

infracțiunii.

Recurentul menționează că, instanța de apel urma să evalueze credibilitatea

declarațiilor părții vătămate, apreciindu-i-le în coroborare cu restul probelor acumulate, și

anume:

- procesul-verbal de ridicare din 24 mai 2017, din care reiese că de la Cibotari

7

Veaceslav a fost ridicată o recipisă pe o filă, cu semnăturile cet. Cibotari Veaceslav,

Panciuc Vadim, Cibotari Victor, Doganiuc Valerii;

- procesul-verbal de examinare din 25 mai 2017, din care reiese că, a fost supusă

examinării ”Recipisa” pe o filă A4, unde s-a constatat că este un manuscris datat cu 15

aprilie 2016, adresa fiind indicată xxxx xxxx. Au fost identificate părțile contractante:

Panciuc Vadim, Cibotari Veaceslav, martorii Cibotari Victor și Doganiuc Valerii, de

asemenea în înscris s-au identificat și semnăturile persoanelor nominalizate, s-a mai

constatat că, conținutul actului presupune angajamentul cet. Panciuc Vadim de a livra

”utilaj de prelucrat nuci” contra sumei de 11 953 euro până în luna august – septembrie

2016, precum și faptul primirii banilor indicați.

Reieșind din cele expuse, este evident faptul că inculpatul Panciuc Vadim, prin

înșelăciune și abuz de încredere a obținut de la partea vătămată mijloace financiare în

sumă de 11 953 euro, sub pretextul dispunerii posibilităților de importare a utilajului de

prelucrat nuci, înșelându-l și abuzând de încrederea acordată, l-a convins pe Cibotari

Veaceslav, să-i importe utilajul, cu condiția stingerii datoriilor rămase, însă aceste acțiuni

au purtat doar un caracter formal, întrucât inculpatul nu a dorit respectarea obligațiunilor

sale încă din momentul primirii banilor și nici nu a întreprins careva acțiuni în vederea

onorării obligațiilor asumate fată de partea vătămată.

Respectiv, se conchide asupra faptului că instanțele de fond au examinat unilateral

cauza penală, în favoarea apărării, apreciind critic declarațiile părții vătămate și cele a le

martorilor acuzării, contrar prevederilor art.art.24 alin.(2), 101 alin.(3) Cod de procedură

penală, ajungând la concluzia că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis conform

prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt,

cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel

sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta

a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă

8

participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe

care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Din cererea de recurs declarată, se constată că criticele recurentului, în esență, se

referă la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

nu au fost stabilite temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului

declarat ca nefondat.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele recurentului,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca

nefondat, a apelului declarat de procuror, cu menținerea sentinței de achitare, nu a

respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de fond la pronunțarea

sentinței a comis o eroare, care ulterior a fost preluată de către instanța de apel prin

menținerea acesteia fără modificări.

Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța

de apel, menținând hotărârea primei instanțe privind achitarea inculpatului Panciuc

Vadim, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii - nu a supus unei analize

obiective cumulul de probe, adus în susținerea învinuirii, la fel ca și prima instanță,

excluzând unele probe, le-a dat o apreciere greșită și selectivă, în derogare de la

prevederile art.101 Cod de procedură penală, punând accentul doar pe depozițiile și

versiunea inculpatului, concluzionând că acuzarea nu a prezentat probe suficiente întru

confirmarea că Panciuc Vadim a comis infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în

proporții deosebit de mari.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a respectat

prevederile art.414 Cod de procedură penală și nu a apreciat totalitatea probelor

prezentate de acuzare întru confirmarea vinovăției inculpatului Panciuc Vadim, în mod

greșit a respins probele administrate de către acuzarea de stat, fără a fi constatată

încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat în mod superficial aceste probe, fără a

fi evidențiate acele derogări evidente invocate.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a constatat neclar și divergent,

în descriptivul deciziei adoptate, diverse motive de menținere a sentinței de achitare a

inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal, care se exclud reciproc, cum ar fi că: „în plângerea depusă de către Cibotari

Veaceslav la 17.01.2017, dânsul a indicat expres că în luna aprilie 2016 a încheiat un

contract cu inculpatul Panciuc Vadim și că pentru acest contract, ultimul a primit în mai

multe tranșe, la domiciliul lui Cibotari Veaceslav suma de 11 953 euro”. (f.d.6, vol. I)

9

Apoi, indică neclar că, ,,(...) inculpatul în ședința de judecată a susținut că, în

esență recunoaște veridicitatea recipisei, recunoaște datoria și când a semnat recipisa a

fost de acord cu suma datoriei, doar că faptele indicate nu corespund realității, bani nu a

primit de la partea vătămată în ziua de 15.04.2016, suma indicată în recipisă fiind

constituită din datoria și dobânda formate anterior”. (f.d.156-157, vol. I)

,,Partea vătămată a susținut expres în ședința de judecată că anume Panciuc

Vadim a venit cu intenția a se achita și că la 15 aprilie 2016 nu a transmis bani lui

Panciuc Vadim și că în realitate banii în sumă de 11 593 euro nu i-au fost transmiși lui

de către inculpat.

La acest capitol instanța a reținut că partea vătămată a recunoscut faptul că a

primit de la inculpatul Panciuc Vadim și deține în continuare în calitate de gaj o presă

pentru brichetare, evaluată la 5 000 euro”. (f.d.143, vol. I)

Indicând în descriptiv că: „(...) În lipsa garanțiilor suficiente pentru asigurarea

executării obligațiilor contractuale, în lipsa unui înscris care să confirme în mod cert

condițiile contractuale, obligațiile și consecințele neexecutării lor, prin prisma

principiului libertății contractuale, părții vătămate îi revine riscul alegerii persoanei

contractate și consecințele manifestării unui comportament lipsit de prudență. Însuși

partea vătămată a confirmat în ședința de judecată că oferea din nou împrumuturi

inculpatului până ca acesta să stingă total creanțele legate de împrumuturile anterioare.

Examinând atât în mod separat, cât în ansamblu probele aduse întru susținerea

învinuirii, instanța de judecată a concluzionat că acestea sunt însoțite de dubii și

nepotriviri și că nu sunt suficiente pentru constatarea faptei imputate.

Față de aspectele enumerate mai sus, Colegiul penal reține că la caz, instanța de

fond corect a reținut, că acuzarea de stat nu a prezentat suficiente probe din care să

rezulte că la momentul întocmirii recipisei din 15.04.2016, Panciuc Vadim avea intenția

să nu-și onoreze angajamentul asumat privind restituirea datoriei, urmărind scopul de

cupiditate, iar indicarea în recipisă a obligației lui Panciuc Vadim de a aduce un utilaj

de prelucrarea a nucilor părții vătămate Cibotari Veaceslav până în luna august 2016 a

fost inclusă doar formal la inițiativa lui Cibotari Veaceslav, acesta cunoscând cert că

inculpatul nu are asemenea gen de activitate.

Faptul că, Panciuc Vadim s-a pomenit în incapacitate de plată, ce a survenit în

urma unor circumstanțe neprielnice afacerii administrate, însă ultimul nu a negat

prezența datoriilor, ci s-a obligat să restituie aceste sume bănești pe măsura

posibilităților.”

În această consecutivitate, se reține că, instanța de apel, contrar prevederilor

art.101 Cod procedură penală, nu și-a motivat eficient soluția privind respingerea

probelor administrate de către acuzarea de stat - declarațiile părții vătămate Cibotari

Veaceslav, declarațiile martorilor Doganiuc Valeriu, Cibotari Victor și Cucuruza

Cladimir, cât și probele materiale acumulate în cadrul urmăririi penale după cum

urmează: plângerea depusă de către Cibotari Veaceslav la 17.01.2017, prin care solicită

tragerea la răspundere penală a lui Panciuc Vadim, care prin înșelăciune și abuz de

încredere a însușit mijloace bănești în sumă de 11 953 euro (f.d.6, vol. I); procesul-verbal

10

de ridicare din 24.05.2017, din care reiese că, la aceeași dată, organul de urmărire penală

a ridicat de la Cibotari Veaceslav o recipisă, cu semnăturile cet. Cibotari Veaceslav,

Panciuc Vadim, Cibotari Victor și Doganiuc Valeriu (f.d.65, vol. I); procesul-verbal de

examinare din 25.05.2017, din care reiese că, la aceeași dată a fost supusă examinării

“Recipisa”, s-a constatat că este un manuscris datat cu data de 15.04.2016, adresa str.

Uzinelor nr.9/1 mun. Chișinău. Au fost identificate părțile contractante - Panciuc Vadim,

Cibotari Veaceslav și martorii Cibotari Victor și Doganiuc Valeriu, în înscris s-au

identificat și semnăturile persoanelor nominalizate. Conținutul actului presupune

angajamentul cet. Panciuc Vadim de a livra “utilaj de prelucrat nuci” contra sumei de 11

953 euro până în luna august – septembrie 2016, precum și faptul primirii banilor

indicați. (f.d.66, vol. I)

Astfel, instanța de apel nu s-a expus separat asupra fiecăreia din probele acumulate

în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv, nu a făcut o analiză a acestora, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală. Contrar acestor stricte

prevederi legale, instanța de apel doar a enumerat probele cercetate, redând conținutul

declarațiilor părții vătămate Goldur Anatoli, martorilor Doganiuc Valeriu, Cibotari

Victor, Cucuruza Cladimir și a probelor scrise, fără a verifica minuțios și obiectiv fiecare

probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor.

Nu este negat faptul că, în această cauză, concluziile despre nevinovăția persoanei

deferite judecății pot fi făcute de instanță, însă pentru o atare conchidere, instanța

urmează să aducă contraargumente la cele invocate de partea acuzării și în cererea de

apel, să analizeze argumentele despre nevinovăția persoanei în raport cu învinuirea adusă

și probele din dosar.

La fel, instanța de apel a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a

indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Totodată, în speță, instanța de apel constatând că între părți este prezent un raport

juridic cu caracter civil, totuși urma să ia în considerație că, în esență, delimitarea

escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerație

două aspecte de maximă importantă: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui

a bunurilor și prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa

angajamentele. Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie

cercetate în vederea constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate.

Așa dar, Colegiul penal lărgit punctează că, deși instanța de apel a statuat asupra

faptului că între părți este prezent un raport juridic cu caracter civil, totuși instanța nu a

dat apreciere faptului, că în speță a avut loc abuzul de încredere, care a stat la baza

relației interpersonale stabilite între făptuitor și victimă, care la rândul lor au în suport

relații comerciale, care cunoscând anumite evoluții și având amprenta încrederii, sânt

exploatate cu rea-voință de potențialul escroc, la realizarea intenției infracționale.

11

În aceiași ordine de idei, instanța de apel urma să ia în considerație că, probele

trebuie analizate corelat, în ansamblul lor, nu trunchiat, astfel încât hotărârea să se

întemeieze pe toate probele cauzei, condiție ce în cazul de față nu este întrunită. Din

analiza și evaluarea probelor administrate în condiții de oralitate, nemijlocire și

contradictorialitate în cadrul cercetării judecătorești, s-a reținut eronat că probele în

ansamblul lor nu coroborează spre a demonstra, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, instanța

de apel eronat a interpretat probele administrate, inclusiv prin denaturarea conținutului

acestora, fără a se expune asupra lor în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond nu au pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului

probelor prezentate de pârți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature,

nemotivate și neargumentate.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, de principiu, instanțele de judecată

sunt obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de nevinovăția inculpatului cu

adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa unor argumente plauzibile în vederea susținerii

achitării persoanei, atestă vicierea procedurii penale de la etapele precedente de judecare.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările CtEDO în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02), hotărârea din

16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a considerat că

chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi

examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce tine de un proces echitabil, fără o

apreciere directă a probelor prezentate de partea apărării și partea acuzării (a se vedea

Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72).

Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă a

probatoriului administrat și are doar competența de a dispune rejudecarea cauzei de către

instanța ierarhic inferioară

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

expuse în dispozițiile art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere

motivele casării ei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în acord cu art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

12

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Panciuc Vadim xxxx,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 22 octombrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

13

22 septembrie 2020 Dosar nr. 1ra-173/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Panciuc Vadim xxxx.

2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, casată total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală în privința lui Panciuc Vadim xxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către acceași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

și am propus o altă soluție "De respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Panciuc Vadim xxxx, cu menținerea deciziei atacate", în legătură cu ce expun opinie separată.

pct. 1-5 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 septembrie 2020,

în prezenta cauză.

instanței de apel, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea

fără modificări a sentinței primei instanțe, prin care Panciuc Vadim a fost achitat de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, și susțin motivele expuse în decizia

instanței de apel (f.d. 50-55, vol. II), unde se invocă că:

"[...] Instanța de judecată reține că, atât partea vătămată, cât și inculpatul, au confirmat

în ședința de judecată, că întrei ei, până la data de 15 aprilie 2016 au existat relații civile,

fiind încheiate mai multe contracte de împrumut și de vânzare-cumpărare [...] Mai mult ca

atât, deși partea vătămată a confirmat în ședința de judecată faptul că deține la moment cu

titlu de gaj un utilaj - presă de brichetare, lăsat de inculpat, care a fost apreciat la suma de

5000 euro, tot partea vătămată susține în mod evaziv că acest utilaj ține de alt episod, fără a fi

elucidat aspectul dat.

În mod incontestabil în speță s-a constatat existența recipisei care confirmă faptul că

inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 11953 euro și și-a asumat angajamentul de

a-i aduce ultimului un utilaj de prelucrat nuci până în lunile august-septembrie 2016. [...]

Inculpatul nu a negat, ci a recunoscut datoria indicată în recipisă și a susținut că a întocmit

acea recipisă pentru a-i garanta părții vătămate rambursarea datoriei, dânsul recunoaște

veridicitatea recipisei și existența datoriei față de partea vătămată.

Respectiv, atât inculpatul, cât și partea vătămată au confirmat veridicitatea recipisei

vizate în speță și faptul că nu a fost contestată, iar înțelegerea/acordul lor a rămas în vigoare,

deși nu au fost executate obligațiile asumate de Panciuc Vadim și nici întoarsă suma.

14

[...] Prin urmare, instanța de judecată ajunge la concluzia că fapta imputată inculpatului

Panciuc Vadim nu întrunește elementele constituive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, în condițiile în care relațiile dintre inculpat și partea vătămată sunt de natură

civilă, iar în speță partea acuzării a eșuat să probeze scopul de cupiditate urmărit de inculpat.

Simplul fapt al neexecutării obligațiilor asumate de Panciuc Vadim nu este suficient pentru a

aprecia că acesta a urmărit de la bun început obținerea în mod gratuit și ilegal a mijloacelor

financiare ce aparțin lui Cibotari Veaceslav.

[...] Însuși învinuirea adusă inculpatului și versiunea părții acuzării este însoțită de

discrepanțe, ori în esență se pretinde că inculpatul până la data de 15 aprilie 2016 ar fi

obținut de la partea vătămată mijloace financiare, după care, la 15 aprilie 2016, cu aceste

mijloace financiare s-a prezentat la partea vătămată și le-a obținut încă o dată de la partea

vătămată, dar în mod fraudulos, prin abuz de încredere și înșelăciune și fără ca aceste

mijloace să fie restituite la acea dată părții vătămate.

[...] Examinând atât în mod separat, cât și în ansamblu probele aduse în susținerea

învinuirii, instanța de judecată a concluzionat că acestea sunt însoțite de dubii și nepotriviri și

că nu sunt suficiente pentru constatarea faptei imputate".

Nu am găsit contradicții în motivarea deciziei instanței de apel, am susținut motivele

indicate de către instanța de apel la soluția de respingere ca nefondat a apelului declarat de

procuror și menținerea sentinței de achitare a inculpatului Panciuc Vadim de sub învinuirea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, or în speță, din probele verificate de instanța de apel este evident

dovedit că între partea vătămată și inculpat persistă relații de natură civilă, nefiind demonstrată

prin probele prezentate de partea acuzării (declarațiile divergente a părții vătămate și a

martorilor Doganic V. și Cibotari V.) intenția inculpatului Panciuc Vadim de a dobândi ilicit

bani de la partea vătămată prin înșelăciune și abuz de încredere, adică lipsește latura

subiectivă.

În acest sens, consider că în speță sunt prezente relații civile, în cadrul cărora inculpatul

nu și-a onorat obligațiile asumate prin recipisa din 15 aprilie 2016 față de partea vătămată

(lăsând în gaj în cadrul aceluiași angajament și un bun în valoare de 5000 euro), mai mult, în

aceste condiții, atest că instanța de apel a ținut cont în speță la adoptarea soluției și de

principiul stipulat în Protocolului nr. 4 art. 1 din CEDO, că "nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală".

Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

15