1ra-1252/2020 — art. 217 alin. 2, CP

1ra-1252/2020 — art. 217 alin. 2, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1252/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020, în

cauza penală în privința lui,

Țanțuc Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 18.02.2019 – 30.05.2019

instanța de apel: 14.06.2019 – 23.01.2020

instanța de recurs: 27.03.2020 – 09.09.2020

A C O N S T A T A T:

Țanțuc Gheorghe a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă

sub formă de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 5 (cinci) ani.

Corpul delict - telefonul mobil de model „Samsung S7” cu EMEI

XXXXX ridicat de la Țanțuc Gheorghe atașat la cauza penală, s-a dispus a fi

păstrat la materialele dosarului cu supunerea confiscării în beneficiul

statului, după definitivarea sentinței.

Corpurile delicte - 103 (una sută trei) pastile de culoare oranj cu forma

feței „Mackey mouse” și 22 (două zeci și două) pastile de culoare violetă cu

formă cilindrică și praf violet asemănător cu pastilele, cu cantitatea de 48,96

grame, care reprezintă MDMA, transmise la păstrare în camera pentru

corpuri delicte a IP Râșcani și 6 (șase) pastile comprimate de culoare roz, cu

cantitatea de 2,369 grame, ce conțin MDMA (3-4

methylendioximetamphetamine), care reprezintă substanță psihotropă,

1

transmise la păstrare în camera pentru corpuri delicte a IP Râșcani, după

intrarea sentinței în vigoare, s-a dispus de nimicit.

A fost admisă cerința procurorului în latura ce tine de încasarea din

contul lui Țanțuc Gheorghe cheltuielilor de judecată în beneficiul statului în

sumă de 2240 (două mu două sute patruzeci) lei.

S-a dispus încasarea de la Țanțuc Gheorghe în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în mărime de 2240 (două mii două sute patruzeci) lei,

în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare și anume raportul de

expertiză nr. XXXXX din 17.12.2018 și raportul de expertiză nr. XXXXX din

26.12.2018.

XXXXX, pe timp de zi, prin intermediul discuțiilor telefonice, i-a solicitat lui

Russu Dumitru să-i înstrăineze droguri sub formă de pastile MDMA. Russu

Dumitru, la rândul său, în aceeași zi, aproximativ la orele 18.10 minute,

conform înțelegerii prealabile cu Țanțuc Gheorghe, aflându-se pe str.

XXXXX, i-a transmis ilegal lui Moraru Vasile, șofer al rutierei Chișinău-

Baimaclia, un fragment de hârtie, în care potrivit raportului de expertiză nr.

XXXXX din 17.12.2018 se aflau 6 (șase) comprimate de culoare roz, cu

cantitate de 2,369 grame, ce conțin MDMA (3,4

methylendioximetamphetamine), care reprezintă substanță psihotropă,

adică droguri în proporții mari, urmând ca Moraru Vasile să transporte și să

transmită drogurile lui Țanțuc Gheorghe în sat. XXXXX, pentru ulterioara

înstrăinare terțelor persoane. Pentru drogurile în cauză, Țanțuc Gheorghe

urma să se achite cu 500 lei, iar banii primiți de la Moraru Vasile urmau să-i

fie transmiși lui Russu Dumitru, cu remunerarea ilegală a lui Moraru Vasile

pentru serviciile prestate.

Totodată, în cadrul percheziției domiciliului lui Russu Dumitru din ap.

XXXXX de pe str. XXXXXdin mun. Chișinău, realizată la aceeași dată, orele

19.05, au fost depistate și ridicate 103 (o sută trei) pastile culoarea oranj cu

forma „Mackey mouse” și 22 (douăzeci și două) pastile de culoarea violetă

cu forma cilindrică și praf violet asemănător cu pastilele, cu cantitatea de

48,96 grame, care potrivit raportului de expertiză nr. XXXXX din 26.12.2018

reprezintă MDMA, care reprezintă substanță psihotropă, adică droguri în

proporții deosebit de mari, acestea fiind destinate înstrăinării terțelor

persoane prin intermediul lui Țanțuc Gheorghe.

Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Țanțuc Gheorghe în

baza art.2171 alin. (3) lit. f) Cod penal - procurarea și păstrarea ilegală de

droguri în proporții mari, săvârșită în scop de înstrăinare, precum și

înstrăinarea ilegală de droguri în proporții mari, săvârșita de mai multe

persoane.

2

- inculpatul Țanțuc Ghoerghe, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea parțială a sentinței, stabilirea unei pedepsei mai blânde, schimbarea

măsurii preventive arestul în altă măsură preventivă, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată sau amendă;

- avocatul Isac Igor în numele inculpatului Țanțuc Gheorghe, prin care

a solicitat casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal,

numindu-i o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că:

- nu este de acord cu învinuirea si o consideră neîntemeiată, or nici

odată nu a avut intenția de a vinde substanțele narcotice cât si nu a vândut;

- prima instanță la stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficiență

tuturor circumstanțelor cauzei, nu a ținut cont de starea sa de sănătate. Nu

a luat în considerație prezența circumstanțelor atenuante.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:

- Țanțuc Gheorghe a recunoscut faptul că a procurat și păstrat ilegal

droguri în proporții mari și fără scop de înstrăinare, cu scop de consum

personal, deoarece este consumator de droguri, adică a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, respectiv aceste fapte nu se

contestă;

- inculpatul nu a recunoscut faptul că a procurat și păstrat ilegal

droguri în proporții mari, cu scop de înstrăinare și că ar fi înstrăinat ilegal

droguri în proporții mari. Respectiv, instanța de fond urma să examineze

profund aceste două aspecte și anume dacă Țanțuc Gheorghe a avut scopul

de înstrăinare a drogurilor și dacă ar fi înstrăinat ilegal droguri;

- ce ține de primul aspect se anume, dacă inculpatul a avut scopul de

înstrăinare a drogurilor, la materialele cauzei nu există nici o probă care să

indice că acesta ar fi avut acest scop, nici un martor nu confirmă acest fapt,

mai mult ca atât, Țanțuc Gheorghe și martorii confirmă că ultimul este

consumator de droguri;

- nu este indicat și stabilit căror persoane Țanțuc Gheorghe ar fi avut

scopul de a le înstrăina droguri;

- la materialele cauzei penale nu este indicat și stabilit cui i-ar fi

înstrăinat Țanțuc Gheorghe ilegal droguri și respective nu este indicat și

stabilit cine ar fi achiziționat aceste droguri;

- se constată că lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate lui

Țanțuc Gheorghe și această faptă nu poate fi calificată conform art. 2171 alin.

(3) lit. f) Cod penal, dar conform art. 217 alin. (2) Cod penal;

3

- în speță, s-a constatat că nu există componenta infracțiunii prevăzută

la art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, deoarece lipsește latura obiectivă și latura

subiectivă a acestei infracțiuni, dar există componența infracțiunii prevăzute

la art. 217 alin. (2) Cod penal;

- în parte ce ține de aplicarea pedepsei, instanța de judecată nu a

acordat eficiență deplină art. 7, 61 și 75 Cod penal și a aplicat o pedeapsă

prea aspră, în coraport cu fapta săvârșită de către Țanțuc Gheorghe, iar

sentința instanței este motivată insuficient si în termeni generali, în parte ce

ține de aplicarea pedepsei cu închisoarea lui Țanțuc Gheorghe;

- în acțiunile inculpatului Țanțuc Gheorghe sunt prezente mai multe

circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal, după cum urmează:

căința sinceră, prin care inculpatul a manifestat regretul sincer față de fapta

comisă; a săvârșit pentru prima dată a unei infracțiuni, inculpatul nefiind

anterior atras la răspundere penală, nu a săvârșit careva infracțiuni sau

contravenții, iar la locul de domiciliu se caracterizează pozitiv; a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii, inculpatul străduindu-se de a declara

organelor de drept modul cum a comis infracțiunea, oferind posibilitatea de

a descoperi urmele și alte probe ale infracțiunii săvârșite; recunoaște

vinovăția (parțial), ori aceasta demonstrează că inculpatul, pledând vinovat

parțial (pentru faptele real comise), a evaluat și a luat atitudine de acțiunile

sale, astfel există toate premisele că comportamentul acestuia poate fi

schimbat, fără a fi izolat de societate;

- a concluzionat că sentința adoptată este inechitabilă, echitatea

presupune un coraport logic între fapta prejudiciabilă, urmările acesteia și

pedeapsă stabilită. Pedeapsa trebuie să fie o reacție individuală pentru

fiecare caz în parte, ori instanța de fond, a dispus o pedeapsă disproporționat

inculpatului Țanțuc Gheorghe.

23 ianuarie 2020, au fost admise apelurile, casată parțial sentința în partea

încadrării juridice și individualizării pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre

în această parte prin care Țanțuc Gheorghe a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c. sau 25000

(douăzeci și cinci mii) lei în contul statului.

În temeiul art. 88 alin.(5) Cod penal, Țanțuc Gheorghe a fost eliberat

complet de pedeapsa penală cu amendă în legătură cu faptul că s-a aflat în

stare de arest în perioada de 31 octombrie 2018 până la 23 ianuarie 2020.

A fost dispus eliberarea lui Țanțuc Gheorghe de sub arest imediat din

sala de ședință.

În rest sentința atacată a fost menținută.

4

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, prima

instanță la adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului, și astfel,

eronat a ajuns la concluzia că, Țanțuc Gheorghe urmează a fi recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod

penal.

Instanța de apel analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta

cauza penală și apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, confirmă vinovăția inculpatului Țanțuc Gheorghe de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Vinovăția inculpatului Țanțuc Gheorghe de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal se confirmă prin următoarea sistemă

de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile si

veridice si coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile martorilor Rudei

Dumitru, Stahurschi Valentin, Volînschi Ion și Cașpirovscaia Veronica;

procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație -urmărirea

vizuală din 01.11.2019; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de

investigații - interceptarea convorbirilor telefonice din 31.10.2018; procesul-

verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații - interceptarea

convorbirilor telefonice din 27.11.2018; procesul-verbal de consemnare a

măsurii speciale de investigații -interceptarea convorbirilor telefonice din

16.11.2018; procesul-verbal de percheziție corporală din 31.10.2018; raportul

de expertiză nr. XXXXX din 17.12.2018; raportul de expertiză nr. XXXXX din

26.12.2018; procesul-verbal de percheziție din 05.11.2018; ordonanța din 30

ianuarie 2019.

Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, constată cu certitudine că, acțiunile

inculpatului Țanțuc Gheorghe au fost incorect încadrate juridic de către

acuzatorul de stat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, iar ulterior,

prima instanță a constatat în mod eronat încadrarea acțiunilor inculpatului

în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Totodată, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, instanța

de apel apreciază ca fiind întemeiată solicitarea apelanților privind

încadrarea acțiunilor inculpatului Țanțuc Gheorghe în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, pe motiv că acesta nu a avut scop de a înstrăina substanțele

narcotice ci doar este consumator acestea fiind procurate pentru consum

5

propriu, or, la materialele cauzei penale au fost administrate probe

pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Țanțuc Gheorghe

în săvârșirea infracțiunii menționate, probele acumulat nu confirmă faptul

că inculpatul a avut scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice.

Instanța de apel a reținut că obiectul juridic special al infracțiunii

specificate la art. 217 Cod penal îl formează relațiile sociale cu privire la

circulația ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,

apărate împotriva producerii, preparării, experimentării, extragerii,

prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii, transportării

ilegale a acestor substanțe, săvârșite în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.

Obiectul material al infracțiunii examinate îl reprezintă substanțele

narcotice, psihotrope sau analoagele lor, fiind caracterizate prin proporții

mari. După cum se poate vedea, în primul rând, una din cerințele necesare

pentru existența obiectului material este ca acesta să fie reprezentat de

substanțe narcotice, psihotrope sau de analoagele lor.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.217 Cod penal constă în

fapta prejudiciabilă exprimată în acțiune. Această acțiune se înfățișează în

oricare din următoarele modalități normative alternative: 1) producerea

ilegală; 2 prepararea ilegală; 3) experimentarea ilegală; 4) extragerea ilegală;

5) prelucrarea ilegală; 6) transformarea ilegală; 7) procurarea ilegală; 8)

păstrarea ilegală; 9) expedierea ilegală; 10) transportarea ilegală.

Latura subiectivă a infracțiunii examinate se caracterizează prin

intenție directă. Motivele infracțiunii constau în năzuința făptuitorului de a-

și asigura propriul consum de substanțe narcotice, psihotrope sau de

analoage ale acestora; năzuința făptuitorului de a-și afirma potențialul

științific etc.

Subiectul infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 217 Cod penal este: 1)

persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins

vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepția autorității publice).

Instanța de apel a reținut că din materialele dosarului, din probele

prezentate de partea acuzării, cercetate în ședința de judecată, nu rezultă că

Țanțuc Gheorghe ar fi avut scopul de înstrăina drogurile. În acest sens, se

menționează că înstrăinarea ilegală de plante care conțin droguri sau

etnobotanice ori de droguri, etnobotanice sau analogii acestora reprezintă

orice acțiune în urma căreia posesor al substanțelor respective devine o altă

persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut

etc).

Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința,

planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi:

6

procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un

ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea unei înțelegeri

corespunzătoare cu consumatorul etc.

Instanța de apel a indicat că, la caz, nu a fost prezentată de către partea

acuzării nici o probă care ar demonstra că Țanțuc Gheorghe păstra drogurile

cu scop de înstrăinare, nu a fost confirmată intenția de înstrăinare, or, din

probele prezentate de către procuror și cercetate în ședința de judecată se

confirmă cu certitudine că Țanțuc Gheorghe a purtat convorbiri telefonice

cu Russu Dumitru de la care a procurat substanțe narcotice și Moraru Vasile

care urma să le transporte și să i le transmită, tot odată aceste probe nu

confirmă faptul că inculpatul Țanțuc Gheorghe avea scopul de a înstrăina

aceste substanțe narcotice ulterior.

Materialul probator în cauză, dovedește cert că Țanțuc Gheorghe a

procurat substanțe narcotice în proporții mari, însă scopul de înstrăinare nu

rezultă din materialele cauzei, constituind, în esență presupunerile,

interpretarea subiectivă a acuzării, presupuneri ale colaboratorilor de

poliție.

Înstrăinarea ilegală de droguri, etnobotanice sau analogii acestora se

consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de

către o altă persoană, pe când la caz nu s-a demonstrat că Țanțuc Gheorghe

ar fi transmis careva droguri altor persoane, sau că urma să transmită

drogurile altor persoane, nici o probă prezentată de procuror nu dovedește

că inculpatul ar fi avut intenția să le înstrăineze.

Instanța de apel a subliniat că nici unul dintre așa numiții

„cumpărători” nu au fost identificați de către organul de urmărire penală,

nu au fost interogați în general asupra circumstanțelor infracțiunii și, în

special referitor la semnul calificativ al infracțiunii de circulație ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, imputat inculpatului Țanțuc

Gheorghe.

La fel, partea acuzării nu a prezentat nici o probă care ar dovedi

învinuirea adusă inculpatului privind semnul calificativ de înstrăinare a

drogurilor.

Instanța de apel a statuat că condamnarea unei persoane nu poate avea

în baza unor presupuneri, vinovăția urmând a fi demonstrată prin probe

veridice, concludente și pertinente, la caz însă nu a fost demonstrat scopul

de înstrăinare a drogurilor, prin urmare nu a fost probată nici latura

obiectivă, nici latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3)

lit. f) Cod penal.

Din aceste considerente, instanța de apel a reîncadrat în drept acțiunile

inculpatului Țanțuc Gheorghe și recunoaște vinovăția acestuia în comiterea

7

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, după semnele

calificative: procurarea, păstrarea, drogurilor, etnobotanicelor sau analogii

acestora, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77, instanța de apel a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

La individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a ținut cont că, inculpatul Țanțuc Gheorghe a comis o

infracțiune din categoria celor ușoare, de pericolul social al infracțiunii

săvârșite, de aspectele săvârșirii infracțiunii, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, personalitatea celui vinovat care se

caracterizează satisfăcător, este pentru prima dată pe banca acuzării, a

recunoscut vina, regretă cele comise.

Instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul Țanțuc Gheorghe

s-a aflat în stare de arest începând cu data de 31.10.2018 până la data de

23.01.2020 și a aplicat prevederile art. 88 alin. (5) Cod penal, potrivit căruia

condamnatul care s-a aflat sub arest preventiv până la numirea cauzei spre

judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

instanța de judecată, ținând cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi

atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a soluționat

chestiunea cu privire la soarta corpurile delicte și anume telefonul mobil de

model „Samsung S7” cu IMEI XXXXX ridicat de la Țanțuc Gheorghe atașat

la cauza penală, urmează a fi păstrat la materialele dosarului cu supunerea

confiscării în beneficiul statului, după definitivarea sentinței. Corpurile

delicte - 103 (una sută trei) pastile de culoare oranj cu forma feței „Mackey

mouse” și 22 (două zeci și două) pastile de culoare violetă cu formă cilindrică

și praf violet asemănător cu pastilele, cu cantitatea de 48,96 grame, care

reprezintă MDMA, transmise la păstrare în camera pentru corpuri delicte a

IP Râșcani și 6 (șase) pastile comprimate de culoare roz, cu cantitatea de

2,369 grame, ce conțin MDMA (3-4 methylendioximetamphetamine), care

reprezintă substanță psihotropă, transmise la păstrare în camera pentru

corpuri delicte a IP Râșcani, după intrarea sentinței în vigoare, urmează a fi

nimicite.

La fel, prima instanță corect a dispus în temeiul art. 229 Cod de

procedură penală să încasarea de la Țanțuc Gheorghe în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în mărime de 2240 (două mu două sute patruzeci)

8

lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare și anume raportul de

expertiză nr. XXXXX din 17.12.2018 și raportul de expertiză nr. XXXXX din

26.12.2018.

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicit casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În argumentarea recursului, procurorul a indicat că:

- instanța de apel greșită a recalificat acțiunile lui Țanțuc Gheorghe

XXXXX de la art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la infracțiunea prevăzută de

art. 217 al. (2) Cod penal, or constatăm că instanța de apel în mod eronat a

constatat scopul urmărit de către inculpați sa săvârșirea infracțiunii

incriminate;

- instanța de apel, a dat o apreciere greșită probelor, în derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, interpretând eronat dreptul

material, soluție care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz;

- instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual -

penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme

de Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la

practica judecătorii cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Țanțuc Gheorghe, în mod greșit a respins probele

administrate le către acuzarea de stat, fără a fi constatate încălcarea normelor

procesuale invocate, a apreciat în mod superficial aceste probe, fără a fi

evidențiate acele derogări evidente invocate;

- instanța de apel în dispunerea soluției pe caz, s-a bazat în

exclusivitate pe versiunea inculpatului Țanțuc Gheorghe care a susținut, că

în acțiunile sale sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) d penal, întrucât recunoaște faptul procurării

și consumul substanțelor psihotrope, iar alte probe care să demonstreze

intenția de comercializării, lipsesc;

- instanța a indicat că acțiunile de procurare, păstrare și înstrăinarea

ilegală a substanțelor psihotrope se dovedesc prin declarațiile lui Russu

Dumitru, care a indicat, că de câteva ori i-a transmis lui Țanțuc Gheorghe a

câte 2-3 pastile și 6 pastile, na să-i transmită, dar a fost reținut de poliție;

stenogramele efectuate de pe CD 25-206-i (15552) din 13.10.2018 a

convorbirilor telefonice între Russu Dumitru și Țanțuc Gheorghe,

declarațiile lui Moraru Vasile, care a susținut, că periodic transmitea pastile

9

persoanei din s. XXXXX raionul XXXXX, fapt care a recunoscut și inculpatul

Țanțuc Gheorghe, că a primit părțile de la Russu Dumitru prin intermediul

lui Moraru Vasile - șoferul rutei Chișinău-Baimaclia;

- remarcă că atât Russu Dumitru cât și inculpatul Țanțuc Gheorghe au

declarat că de câteva ori i-a transmis lui Țanțuc Gheorghe a câte 2-3 pastile,

pentru consum personal, însă aceste declarații se combat de stenogramele

telefonice între acestea, din care reiese, că inculpatul Țanțuc Gheorghe

permanent procura de la Russu Dumitru pastile - substanță psihotropă,

adică droguri, pentru care achita acestuia sume bănești, prin intermediul

șoferului rutei Chișinău-Baimaclia, Moraru Vasile;

- martorii Volînschii Ion și Cașpirovscaia Veronica nu au negat sau

infirmat precum că inculpatul înstrăinează droguri, altor persoane, au

declarat dor că nu cunosc despre acest fapt;

- în procesul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine și din

materialele dosarului rezultă că inculpatul Țanțuc Gheorghe a procurat și

păstrat ilegal droguri în proporții mari cu scop de înstrăinare și înstrăinarea

ilegală de droguri în proporții mari, aceasta se demonstrează atât prin

stenograma convorbirilor telefonice între Țanțuc Gheorghe și Russu

Dumitru, cât și prin declarațiile date în ședințele de judecată de către acestea;

- cele 103 pastilele de tip „extasy” și 22 pastile cu cantitatea de 48,96

grame, ceea ce reprezintă substanță psihotropă, ce au fost depistate și

ridicate de la domiciliul lui Russu Dumitru, în urma efectuării percheziției,

urmau să fi înstrăinate ilegal altor persoane prin intermediul inculpatului

Țanțuc Gheorghe nu s-a demonstrat și probat nici într-un mod. Mai mult ca

atât, potrivit convorbirilor telefonice late de Russu Dumitru cu alte persoane,

rezultă cu certitudine, că acesta și de unul singur înstrăina ilegal droguri,

altor persoane, fără intermedierea inculpatului Țanțuc Gheorghe și anume

în perioada anului 2018, atunci când Russu Dumitru dispunea de cantitatea

de pastile, depistate în domiciliul acestuia, în urma efectuării percheziției;

- acuzarea remarcă concluzia corectă a instanței de fond, conform

căreia a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenție directă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevăzând urmările, deci

a dorit și a admis conștient urmările acțiunilor sale. Intenția directă

îndreptată spre procurarea și păstrarea ilegală de droguri săvârșită în scop

de înstrăinarea, precum și înstrăinării ilegală de droguri de către inculpatul

Țanțuc Gheorghe;

- materialele dosarului dispune de probe determinante, care confirmă

procurarea și păstrarea ilegală de droguri săvârșită în scop de înstrăinarea,

precum și înstrăinarea ilegală de droguri în proporții mari, de către

inculpatul Țanțuc Gheorghe;

10

- la recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 2171 al. (3) lit. f) Cod

penal la infracțiunea prevăzută de art. 217 al. (2) Cod penal, instanța de apel

nu a ținut cont de componența de infracțiune supusă analizei și în mod greșit

a omis acel indice calificativ de „înstrăinare”.

declarat, în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul

penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că procurorul

invocă temeiurile prevăzute în pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în argumentarea recursului ordinar declarat la caz, procurorul susține

că decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței, prin

care inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii imputate, considerând că instanța de apel nu a luat în

considerație probele acuzării și nu le-a apreciat la justa valoare, totodată

urmând să dezvăluie concluzia privind recalificarea acțiunilor lui Țanțuc

Gheorghe de la art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod penal la infracțiunea prevăzută de

art.217 alin.(2) Cod penal și stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în

11

privința inculpatului, cu liberarea complet de pedeapsa penală în temeiul

art. 88 alin.(5) Cod penal.

Așadar, temeiul pentru recurs invocat de către recurent prin prisma pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în cauza supusă judecării,

este aplicabil atunci când instanța de apel nu și-a motivat întemeiat

hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie

motivată atât în fapt, cât și în drept.

Însă, Colegiul penal respinge ca nefondate alegațiile recurentului în

această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esență acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

procurorului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată, din

cauza că nu au fost luate în considerație probele prezentate de către partea

acuzării, semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin. (6) Cod

de procedură penală, care prevăd că instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. Tot aici, urmează de menționat, că motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale de achitare, adică așa cum s-a procedat, de altfel,

în cauza dată. Instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză

și a concluzionat corect de a casa sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal, în baza căruia i-a fost stabilit

pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., cu liberarea

complet de pedeapsa penală cu amendă în temeiul art. 88 alin.(5) Cod penal,

în legătură cu faptul că s-a aflat în arest în perioada 31 octombrie 2018 până

la 23 ianuarie 2020.

12

Prin urmare, contrar celor invocate de către procuror, Colegiul penal

verificând lucrările dosarului remarcă, că judecând prezenta cauză în ordine

de apel instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

audiind suplimentar inculpatul și cercetând materialele dosarului solicitate

de către procuror în ședința instanței de apel, cu consemnarea lor în procesul

verbal al ședinței de judecată, a adoptat în consecință o soluție corectă de

casare a sentinței și recunoașterea lui Țanțuc Gheorghe vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat de către inculpatul Țanțuc Gheorghe și apelul

avocatului Isac Igor în numele inculpatului, cu casarea sentinței și adoptarea

unei noi hotărâri.

Colegiului penal reține că, în recursul declarat procurorul critică în

bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu au fost

apreciate la justa valoare probele prezentate de către partea acuzării, în

opinia căreia acestea dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. f). Însă, verificând temeinicia

deciziei adoptate de către instanța de apel, Colegiul consideră că criticile

menționate nu și-au găsit confirmarea la caz, deoarece în urma analizei

hotărârii contestate, atât cumulul de probe prezentate de către partea

acuzării, cât și cele prezentate de către partea apărării, toate au fost apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, raportat la criticile procurorului, Colegiul reiterează că acesta

se referă în principal la chestiunea de apreciere a probelor. Prin urmare,

reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se constată că

autorul acestuia expune conținutul unor probe cercetate de instanțele de

fond, după care în cele din urmă conchide că acestea constituie un ansamblu

probator indubitabil prin care se confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de pârțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

13

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la

etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanța de apel în vederea achitării

inculpatei și conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o redă.

Așadar, Colegiul penal consideră că în cauza dată, nu și-au găsit

confirmarea temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, invocat de către recurent.

În ceea ce privește argumentele procurorului sub aspectul temeiului

de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

Colegiul penal reține că potrivit sentinței primei instanțe, inculpatul Țanțuc

Gheorghe, a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă

de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 5 (cinci) ani.

La rândul său, judecând cauza în ordine de apel și casând sentința în

partea încadrării juridice și individualizării pedepsei, instanța de apel a

ajuns la concluzia de a-l recunoaște vinovat pe Țanțuc Gheorghe în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2), în baza căruia i-a fost

stabilit pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., în

temeiul art. 88 alin.(5) Cod penal, inculpatul fiind eliberat complet de

pedeapsă în legătură cu faptul că s-a aflat în stare de arest în perioada de 31

octombrie 2018 până la 23 ianuarie 2020.

Opozant criticilor procurorului privind încadrarea eronată a faptei

inculpatului, instanța de recurs ordinar reiterează constatările instanței de

apel care a stabilit clar că vinovăția inculpatului Țanțuc Gheorghe de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal a fost probat

de totalitatea probelor examinate instanța de apel și anume: conținutul

declarațiilor martorului Rudei Dumitru; conținutul declarațiilor martorului

14

Stahurschi Valentin; conținutul declarațiilor martorului Volînschi Ion;

conținutul declarațiilor martorului Cașpirovscaia Veronica; procesul-verbal

de consemnare a măsurii speciale de investigație - urmărirea vizuală din

01.11.2019; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații

- interceptarea convorbirilor telefonice din 31.10.2018; procesul-verbal de

consemnare a măsurilor speciale de investigații - interceptarea convorbirilor

telefonice din 27.11.2018; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale

de investigații - interceptarea convorbirilor telefonice din 16.11.2018;

procesul-verbal de percheziție corporală din 31.10.2018; raportul de

expertiză nr. XXXXX din 17.12.2018; raportul de expertiză nr. XXXXX din

26.12.2018; procesul-verbal de percheziție din 05.11.2018; ordonanța din 30

ianuarie 2019.

Totodată, instanța de apel a notat faptul că acțiunile inculpatului

Țanțuc Gheorghe au fost incorect încadrate juridic de către acuzatorul de stat

în baza art. 2171 alin.(4) lit. d), iar ulterior, prima instanță a constat în mod

eronat încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod

penal.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate

corect a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea apelanților privind încadrarea

acțiunilor inculpatului Țanțuc Gheorghe în baza art. 217 alin.(2) Cod penal,

pe motiv că acesta nu a avut scop de a înstrăina substanțele narcotice ci doar

este consumator, acestea fiind procurate pentru consum propriu, iar probe

care ar confirma că inculpatul a avut scopul de înstrăinare a substanțelor

narcotice nu au fost prezentate.

Mai mult, instanța de apel corect a reținut că nu a fost prezentată de

către partea acuzării nici o probă care ar demonstra că Țanțuc Gheorghe

păstra drogurile cu scop de înstrăinare, nu a fost confirmată intenția de

înstrăinare, or, din probele prezentate de către procuror se confirmă cu

certitudine că Țanțuc Gheorghe a purtat convorbiri telefonice cu Russu

Dumitru de la care a procurat substanțe narcotice și Moraru Vasile care urma

să le transporte și să i le transmită, iar aceste probe nu confirmă faptul că

inculpatul Țanțuc Gheorghe avea scopul de a înstrăina aceste substanțe

narcotice ulterior.

Circumstanțele date atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 6 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale

ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

15

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de procuror, decizia

atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, recursul ordinar fiind vădit

neîntemeiat.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către procuror este vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020, în

cauza penală în privința lui Țanțuc Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

16