GOURDON c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 46552/15 Pascal GOURDON împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 19 ianuarie 2023 într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președintele Mattias Guyomar, Mykola Gnatovskyy, judecători și Martina Keller, graffière de secțiune cererea nr. 46552/15 împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Pascal Gourdon ( A se vedea nota de subsol 1. Reclamantul invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în partea sa civilă, susținând că obiectivul de protecție a justițiarului pentru a-l plasa pe picior de egalitate cu administrația nu are nici un motiv să se aplice atunci când justițiabilul este un avocat. Reclamantul, avocat de profesie, predă, de asemenea, la Universitatea din Polinezia Franceză. La 18 decembrie 2012, trezoreria generală a Polinezei franceze a emis un titlu de percepție privind rambursarea salariului său perceput între 1 noiembrie și 1 decembrie 2010, cu o sumă de 3 306 EUR, din cauza serviciului de învățământ neefectuat. Prin cererea din 22 octombrie 2013, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ pentru Polinezia Franceză pentru a obține anularea acestui titlu. Prin hotărârea din 11 martie 2014, instanța administrativă și-a respins cererea, pe motiv că reclamantul nu era admisibil să conteste direct în fața judecătorului temeinicia creanței care face obiectul titlului executoriu, din lipsă de a fi adresat o plângere prealabilă contabilului însărcinat cu recuperarea înainte de a-l sesiza, în conformitate cu cerințele articolului 118 din Decretul nr. 2012-1246 din 7 aprilie 2014. noiembrie 2012 privind gestiunea bugetară și contabilă publică. În acest scop, tribunalul a constatat că reclamantul a trimis pur și simplu o scrisoare contabilului public însărcinat cu recuperarea creanței la primirea unei scrisori de rechemare care avea ca obiect unic de a adresa mai multe informații cu privire la originea acestei creanțe, pentru a putea să o soluționeze cât mai curând posibil. El a precizat, de asemenea, că a fost nici stabilit, nici stabilit, nici . . El ar fi depus o reclamație ulterioară primirii titlului de percepție. Reclamantul sesizează instanța administrativă de apel a unui apel îndreptat împotriva acestei hotărâri. Printr-o ordonanță din 6 august 2014, președintele celei de-a șasea camere a Curții Administrative de Apel din Paris a declarat, pe de o parte, că cererea de rectificare a cererii sale nu a fost inclusă în numărul celor care sunt furnizate de ministerul de avocatură și, pe de altă parte, că reclamantul nu a dat curs unei cereri de rectificare a cererii sale per minister de avocatură efectuată în mod regulat. În concluzie, Tribunalul concluzionează că cererea nu putea fi decât pătată de o inadmisibilitate vădită. La 23 martie 2015, Consiliul de Stat a refuzat să rețină recursul reclamantului împotriva acestei ordonanțe, din următoarele motive: că, pentru a solicita anularea ordonanței pe care o atacă, [reclamantul] susține că președintele celei de a șasea Camera Tribunalului Administrativ din Paris a comis o eroare de drept și a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dreptul de a avea acces la judecător, în calitate de avocat, el nu și-a putut asigura propria reprezentare ; că a denaturat scripturile sale, judecând că nu a fost invocat un motiv care pune în discuție legalitatea dispozițiilor de reglementare ale Codului de justiție administrativă în temeiul Convenției europene (...) nici unul dintre aceste mijloace nu este de natură să permită admiterea recursului restant al Curții Guvernul ridică o excepție de la art. 6 alineatul (1) din convenție, pe motiv că litigiul care a făcut obiectul unei hotărâri a instanțelor naționale naionale nu a fost nici ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Recurentul contestă faptul că o astfel de plângere prealabilă ar fi fost solicitată cu greu de nulitate atunci când mai degrabă nu a solicitat o despăgubire, ci a contestat un titlu de percepere. 10. Curtea amintește că, pentru ca art. 6 Se poate susține, cel puțin în mod apărător, recunoscut în dreptul intern, și orice este protejat sau nu de Convenție. Acesta trebuie să fie o cauză reală și serioasă; ea poate privi atât existența chiar de un drept ca întinderea sa sau modalitățile sale de exercițiu (Bochan c. Ucraina (n [GC], 22251/08 § 40 CEDO 2015).În mai multe cauze în care acțiunile interne fuseseră respinse din motive procedurale (fără acțiune prealabilă sau sesizarea unei instanțe incompetente), Curtea a considerat că În acest scop, Comisia a subliniat faptul că respingerea acțiunii era previzibilă și că instanțele na .n. au avut nici o șansă să răstoarne situația de care se plângeau (Astikos Oikodomikos Synetaismos Nea Konstantinoupolis c. Grecia (dec.), n 37806/02, 20 ianuarie 2005, Stavroulakis c. Grecia (dec.) [comitet], n 22326/10 , 28 ianuarie 2014, Avranitakis și alții, precum și Grecia (dec.) [comitet], n 21898/10, 26 august 2014 și Teker c. Turcia (dec.), n 2272/11, 20 iunie 2017). În speță, Curtea constată că, așa cum a declarat instanța administrativă, reclamantul nu era admisibil să conteste direct în fața judecătorului temeinicia creanței care face obiectul titlului executoriu, din lipsă de a fi adresat o plângere prealabilă contabilului însărcinat cu recuperarea înainte de a sesiza instanța administrativă. Astfel, respingerea acțiunii reclamantului era previzibilă și acesta din urmă nu avea nicio șansă să obțină câștig de cauză în speță. Curtea constată că instanța administrativă se întemeiază pe dispozițiile Decretului nr. 2012-1246 din 7 noiembrie 2012, a cărui aplicare nu este contestată de reclamant în cazul de față. Or, la art. 117 din acesta precizează că această regulă se aplică atât contestațiilor referitoare la regularitatea titlului de percepție, cât și celor referitoare la existența creanței, a sumei sau a exigibilității sale. Prin urmare, Curtea consideră că În cazul în care o persoană nu poate prezenta o declarație de conformitate, aceasta trebuie să fie însoțită de o declarație de conformitate semnată în conformitate cu art. 6 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din convenție. cu dispozițiile Convenției. 12. În consecință, este necesar să se prevadă dreptul la excepție al guvernului și să se respingă cererea în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, pronunță cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 februarie 2023. Martina Keller Carlo Ranzoni adjunct Președintele

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

46552/15

Pascal GOURDON

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 19 janvier 2023 en un comité composé de

:

Carlo Ranzoni

, président

,

Mattias Guyomar,

Mykola Gnatovskyy

, juges

,

et de Martina Keller,

greffière adjointe

de section

,

Vu

:

la requête n

o

46552/15 contre la République française et dont un ressortissant de cet État, M. Pascal Gourdon («

le requérant

») né en 1959 et résidant à Papeete, a saisi la Cour le 9 septembre 2015

en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

la décision de porter à la connaissance du gouvernement français («

le Gouvernement

»), représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère de l’Europe et des Affaires étrangères, les observations des parties,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

OBJET DE l’AFFAIRE

1.

La présente affaire concerne le refus opposé à un justiciable, avocat de profession, de se défendre lui-même dans le cadre d’une procédure administrative. Le requérant invoque une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, dans son volet civil, en soutenant que l’objectif de protection du justiciable visant à le placer sur un pied d’égalité avec l’administration n’a pas de raison de s’appliquer lorsque le justiciable est un avocat.

2.

Le requérant, avocat de profession, enseigne également à l’Université de la Polynésie française. Le 18 décembre 2012, la trésorerie générale de la Polynésie française émit un titre de perception tendant au remboursement de son salaire perçu entre le 1

er

novembre et le 1

er

décembre 2010, d’un montant de 3

306

euros, pour cause de service d’enseignement non effectué.

3.

Par une requête du 22 octobre 2013, le requérant saisit le tribunal administratif de la Polynésie française, afin d’obtenir l’annulation de ce titre.

4.

Par un jugement du 11 mars 2014, le tribunal administratif rejeta sa requête, au motif que le requérant n’était pas recevable à contester directement devant le juge le bien-fondé de la créance objet du titre exécutoire, faute d’avoir adressé une réclamation préalable au comptable chargé du recouvrement avant le saisir, conformément aux exigences de l’article

118 du décret n

o

2012-1246 du 7

novembre 2012 relatif à la gestion budgétaire et comptable publique. Pour ce faire, le tribunal constata que le requérant avait simplement adressé un courrier au comptable public chargé du recouvrement de la créance à réception d’une lettre de rappel qui avait pour seul objet de solliciter «

une explication sur l’origine de cette créance, afin d’être en mesure de la régler dans le meilleur délai

». Il précisa également qu’il n’était ni établi ni allégué qu’il aurait présenté une réclamation postérieurement à la réception du titre de perception.

5.

Le requérant saisit la cour administrative d’appel d’un appel dirigé contre ce jugement.

6.

Par une ordonnance du 6 août 2014, le président de la sixième chambre de la cour administrative d’appel de Paris releva, d’une part, que la requête ne figurait pas au nombre de celle qui sont dispensées du ministère d’avocat et, d’autre part, que le requérant n’avait pas donné suite à une demande de régularisation de sa requête par ministère d’avocat régulièrement effectuée. Il en conclut que la requête ne pouvait qu’être entachée d’une irrecevabilité manifeste.

7.

Le 23 mars 2015, le Conseil d’État refusa d’admettre en cassation le pourvoi du requérant contre cette ordonnance, pour les motifs suivants

:

« Considérant que, pour demander l’annulation de l’ordonnance qu’il attaque, [le requérant] soutient que le président de la 6

ème

chambre de la cour administrative d’appel de Paris a commis une erreur de droit et méconnu l’article 6 § 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales et le droit d’accès au juge en estimant qu’en sa qualité d’avocat, il ne pouvait assurer sa propre représentation

; qu’il a dénaturé ses écritures en jugeant que n’avait pas été soulevé de moyen mettant en cause la légalité des dispositions réglementaires du code de justice administrative au regard de la convention européenne

;

(...) aucun de ces moyens n’est de nature à permettre l’admission du pourvoi

».

APPRÉCIATION DE LA COUR

8.

Le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité tirée de l’inapplicabilité de l’article 6 § 1 de la Convention, au motif que la contestation soumise à l’appréciation des juridictions nationales n’était ni «

réelle » ni « sérieuse », faute d’avoir adressé une réclamation préalable avant de pouvoir saisir valablement le tribunal administratif.

9.

Le requérant conteste le fait qu’une telle réclamation préalable aurait été requise à peine de nullité dès lors qu’il ne réclamait pas une indemnité, mais contestait un titre de perception.

10.

La Cour rappelle que, pour que l’article 6 § 1 sous son volet «

civil

» trouve à s’appliquer, il faut qu’il y ait « contestation » sur un « droit

» que

l’on peut prétendre, au moins de manière défendable, reconnu en droit interne, et ce qu’il soit protégé ou non par la Convention. Il doit s’agir d’une contestation réelle et sérieuse

; elle peut concerner aussi bien l’existence même d’un droit que son étendue ou ses modalités d’exercice (

Bochan c.

Ukraine (n

o

2)

[GC],

n

o

22251/08

, § 40, CEDH 2015). Dans plusieurs affaires dans lesquelles les recours internes avaient été rejetés pour des motifs procéduraux (absence de recours préalable ou saisine d’un tribunal incompétent), la Cour a estimé que la «

contestation

» soulevée devant les tribunaux nationaux par les requérants n’était ni «

réelle

» ni « sérieuse », de sorte que l’article

6

§

1 de la Convention ne trouvait pas à s’appliquer. Pour ce faire, elle a souligné que le rejet de l’action était prévisible et que les requérants n’avaient aucune chance de renverser la situation dont ils se plaignaient (

Astikos Oikodomikos Synetairismos Nea Konstantinoupolis c. Grèce

(déc.), n

o

37806/02

, 20

janvier 2005,

Stavroulakis c.

Grèce

(déc.) [comité], n

o

22326/10

, 28

janvier 2014,

Avranitakis et autres c.

Grèce

(déc.) [comité], n

o

21898/10

, 26

août 2014, et

Teker c. Turquie

(déc.), n

o

2272/11, 20

juin 2017).

11.

En l’espèce, la Cour constate que, comme l’a relevé le tribunal administratif, le requérant n’était pas recevable à contester directement devant le juge le bien-fondé de la créance objet du titre exécutoire, faute d’avoir adressé une réclamation préalable au comptable chargé du recouvrement avant de saisir la juridiction administrative. Ainsi, le rejet de l’action du requérant était prévisible et ce dernier n’avait aucune chance d’obtenir gain de cause en l’espèce. La Cour constate que le tribunal administratif s’est fondé sur les dispositions du décret n

o

2012-1246 du 7

novembre 2012, dont le requérant ne conteste pas l’application au cas d’espèce. Or, son l’article 117 précise que cette règle s’applique aussi bien aux contestations portant sur la régularité du titre de perception, que sur celles portant sur l’existence de la créance, son montant ou son exigibilité. La Cour estime par conséquent, que la «

contestation » soulevée devant les juridictions administratives par le requérant n’était ni «

réelle

» ni «

sérieuse

», de sorte que l’article 6 § 1 de la Convention ne trouve pas à s’appliquer (

Astikos Oikodomikos Synetairismos Nea Konstantinoupolis

, précitée). Les griefs du requérant tirés de l’article 6 § 1 de la Convention sont donc incompatibles

ratione materiae

avec les dispositions de la Convention.

12.

Il s’ensuit qu’il y a lieu de faire droit à l’exception soulevée par le Gouvernement, et de rejeter la requête en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 9 février 2023.

Martina Keller

Carlo Ranzoni

Greffière adjointe

Président