1ra-1632/20 — art. 325 al. 1 CP

Prima instanță: 04.09.2019-28.11.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020-28.01.2020;

Instanța de recurs: 01.07.2020-23.09.2020. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 28 noiembrie 2019, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală, Cocichin Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 25.000 (douăzeci și cinci mii) lei în beneficiul statului. Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu fixarea unui termen de probațiune de 1 (un) an. A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cerința cu privire la compensarea cheltuielilor judiciare pretinse a fi compuse din suma de 3010,37 cu titlu de salariu al procurorului, salariu al consultantului procurorului, salariul șoferului și cheltuieli suportate în legătură cu consumul hârtiei și a combustibilului. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Cocichin Alexandru, la 28 mai 2019 aproximativ în jurul orelor 12:10 min., conducând automobilul de model „Opel Zafira” cu numărul de înmatriculare xxxxx, pe traseul M-5 Bălți-Chișinău km200+100 m., a fost stopat de către ofițerul de patrulare al Batalionului nr.2 al Plutonului Ungheni-Nisporeni-Călărași a INP al IGP al MAI, Meriacre Vasile, pe motivul depășirii vitezei de circulație stabilită pe sectorul respectiv de drum, astfel încălcând prevederile pct.45 subpct.1) cât și pct.47.1 lit. b) 1 al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009. Totodată, ofițerul de patrulare Meriacre Vasile, i-a solicitat lui Cocichin Alexandru, actele pentru control în scopul documentării cazului dat, precum și comunicându-i că urmează să se apropie la automobilul de serviciu de model „Skoda Rapid” cu numărul de înmatriculare xxxxx, pentru a face cunoștință cu imaginile captate de aparatul pentru măsurarea vitezei a mijloacelor de transport „ИHCKPA- BИДEO”, astfel conducătorul mijlocului de transport, urmându-l pe ofițerul de patrulare în automobilul de serviciu. Astfel, în circumstanțele menționate supra, Cocichin Alexandru i-a comunicat ofițerului de patrulare Meriacre Vasile, că dorește să rezolve problema în alt mod, în scopul nedocumentării cazului cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art.236 alin.(2) Cod contravențional, de către dânsul. În continuare, Cocichin Alexandru, acționând cu intenție directă, cunoscând despre caracterul ilegal al acțiunilor sale, urmărind scopul determinării ofițerului de patrulare al Batalionului nr.2 al Plutonului Ungheni-Nisporeni-Călărași a INP al IGP al MAI, Meriacre Vasile, care are calitatea de persoană publică în virtutea prevederilor art.123 alin.(2) Cod penal, pentru a nu-și îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia și anume, de a nu documenta cazul conform prevederilor legale și de a nu întocmi pe numele său proces-verbal cu privire la contravenția prevăzută la art. 236 alin.(2) Cod contravențional, în momentul în care ofițerul de patrulare Meriacre Vasile se afla la volanul automobilul de serviciu de model „Skoda Rapid” cu numărul de înmatriculare xxxxx, i-a promis și oferit ultimului mijloace bănești ce nu i se cuvin, în valută națională în sumă de 150 lei și anume trei bancnote cu nominalul de 50 lei, plasându-le lângă manivela cutiei de viteze. 2. Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către procurorul în Procuratura Anticorupție, Capmari Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i aplica inculpatului Cocichin Alexandru, amendă în mărime de 1 500 unități convenționale, ceea ce constituie 75 000 lei, a încasa în contul statului cheltuielile judiciare în mărime de 3010,37 lei, (calculul indicat în informația anexă la rechizitoriu) pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, precum și confiscarea specială în ordinea prevederilor art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, a mijloacelor bănești în sumă de 150 lei MDL, utilizate și destinate pentru săvârșirea infracțiuni. 2.1 În motivarea apelului s-a invocat că: - sentința în cauză este neîntemeiată sub aspectul, aplicării prevederilor art. 79 Codul penal; - la aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă instanța nu a ținut cont de recomandările Hotărârii Plenului CSJ cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale; 2 - nu pot fi reținute ca situație excepționale, acele circumstanțe invocate de instanța de judecată la adoptarea sentinței. Or, în speța dată astfel de împrejurări nu au fost stabilite; - sentința este neîntemeiată sub aspectul neîncasării cheltuielilor judiciare în conformitate cu prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, precum și sub aspectul nepronunțații asupra solicitării de confiscare specială în ordinea prevederilor art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, a mijloacelor bănești în sumă de 150 lei MDL, care au fost utilizate și destinate pentru săvârșirea infracțiunii, cu trecerea forțată și gratuită, în proprietatea statului; - contrar prevederilor 229 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de judecată la deliberarea sentinței nu a ținut cont de acestea și neîntemeiat a respins solicitarea cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3010,37 lei, ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și pe care le constituie zilele procurorului lucrate și consumabile, este perfect întemeiată și urmează a fi admisă; - la fel, instanța de judecată în dispozitivul sentinței de condamnare nu s-a expus asupra solicitării de confiscare specială în ordinea prevederilor art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, deși în partea descriptivă a sentinței, instanța a notat faptul că mijloacele bănești în sumă de 150 lei urmează a fi trecute în venitul statului, însă în partea dispozitivă a sentinței, nu s-a expus asupra confiscării bancnotelor menționate, solicitate de acuzatorul de stat, în cadrul dezbaterilor judiciare, fapt ce contravine prevederilor art. 397 pct. 2) Cod de procedură penală. Consideră că solicitarea dată este perfect întemeiată și urmează a fi admisă. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, a fost admis în parte apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și confiscării speciale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care lui Cocichin Alexandru, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 325 alin (1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală 1 (unu) ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime de 1500 (una mie cinci sute unități convenționale), ce constituie 75000 (șaptezeci și cinci mii) lei în beneficiul statului. Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de 1 (unu) ani de probațiune. Conform art. 106 alin.(2) Cod penal, s-au supun confiscării speciale mijloacele bănești în sumă de 150 (una sută cincizeci) lei, și anume trei bancnote cu nominalul de 50 lei, utilizate și destinate pentru săvârșirea infracțiunii, cu trecerea acestora forțat și gratuit în proprietatea statului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului Cocichin Alexandru care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor 3 procesual-penale privind administrarea probelor. Analizând temeiul invocat în apel, de către procuror privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse prea blânde, în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a constatat că, acestea își găsesc confirmarea la judecarea apelului declarat de acuzatorul de stat, existând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei precum și aplicării confiscării speciale. Privind stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a constatat că, instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale, fiind luate în considerație dispozițiile art.7, 61 și art.75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de gravitatea faptei penale și consecințele survenite, aplicând o pedeapsă echitabilă în limitele legii, însă incorect a aplicat pedeapsa complementară - amenda sub limita minimă prevăzută de art. 325 alin. (1) Cod penal. Argumentarea primei instanțe la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la stabilirea pedepsei amenzii sub limita minimă care se prevede de lege, instanța de apel a constatat, că în speță, este una pripită, or faptul că reieșind din prevederile art. 64 Cod Penal, inculpatul se caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, are trei copii la întreținere, nu pot fi considerate o circumstanță excepțională prin prisma normei citate deoarece nu reflectă scopul și motivele faptei, rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, iar alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, ce ar permite instanței de judecată să aplice pedeapsa obligatorie sub limita minimă care se prevede de lege, nu au fost constatate. Prin urmare, s-a concluzionat că, nu pot fi reținute ca excepționale, circumstanțele invocate de instanța de judecată la aplicarea pedepsei. Reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a considerat necesar de a numi inculpatului Cocichin Alexandru, sancțiunea sub formă de amendă minimă prevăzută de sancțiunea normei, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. 8) Cod de procedură penală, în mărime de 1500 unități convenționale, ce constituie echivalentul a 75 000 lei. Cât privește cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 010, lei ce constituie salariul procurorului și al consultantului (inclusiv contribuțiile și primele de asigurare) precum și consumabile (hârtie, copiator) (f.d.108), aceasta corect a fost respinsă ca neîntemeiată, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Astfel, norme procedurale, prevederile art. 227 al. 1-2 Cod de procedură penală, nu reglementează încasarea din contul condamnatului a mijloacelor bănești pentru cheltuielile, solicitate de procuror, care sunt achitate din bugetul de stat. 4 Cu toate că în sentința instanței de fond s-a indicat că mijloacele bănești în sumă de 150 lei urmează a fi trecute în venitul statului, instanța de apel a reținut că, în privința acestora urma a fi aplicată nemijlocit confiscarea specială potrivit prevederilor art. 106 Cod Penal. Prin urmare, a fost dispusă confiscarea specială a mijloacelor bănești în sumă de 150 (una sută cincizeci) lei, și anume trei bancnote cu nominalul de 50 lei, cu seriile si numerele utilizate și destinate pentru săvârșirea infracțiunii, care se păstrează la materialele cauzei (f.d.55), cu trecerea acestora forțat și gratuit în proprietatea statului.

Decizia instanței de apel a fost atacată, la data de 06 aprilie 2020, cu recurs ordinar de către avocatul Popescu Marcel în numele inculpatului Cocichin Alexandru, care indicând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.1) pct. 6), 10) Cod procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a respinge apelul procurorului. 4.1 În motivarea recursului avocatul a indicat că: - instanța de apel la emiterea deciziei nu a ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere 3 copii unul dintre care este invalid, fapt probat prin certificatul de dizabilitate anexat la materialele dosarului, soția sa nu este încadrată în câmpul muncii, iar familia sa subzistă cu greu sub limita sărăciei. Astfel, motivul faptei a fost unul de a economisi pentru familia sa o suma mică de doar 150 lei, pentru că de altfel al ar fi trebuit să achite 300 lei, iar el a înțeles să achite o jumătate pe loc. Motivul comiterii faptei a fost unul de sărăcie; - instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, și anume valoarea relativ redusă a foloaselor necuvenite oferite de doar 150 lei - circa 7,5 euro, precum și depășirea vitezei cu doar 12 km/h pe un traseu liber, pe care practic nu se deplasau alte automobile, în afara localității, unde nu erau careva pietoni; - în atare situație o pedeapsă complementară de 75000 lei este disproporțională comparativ cu gravitatea faptei și a consecințelor ei, mai mult decât atât, lui Cocichin Alexandru i s-a aplicat pedeapsa principală de un an închisoare; - instanța de apel greșit a admis apelul procurorului fără să motiveze clar neaplicarea prevederilor art.79 Cod Penal; - instanța de apel nu a cercetat, nu a apreciat nicidecum circumstanțele excepționale, prevăzute de art. 79 Cod penal, le-a ignorat fără a le da vre-o importanță, și nici nu s-a pronunțat asupra lor. Prin această inacțiune instanța de apel a creat o situație confuză și au creat imposibilitatea inculpatului de a se apăra. În așa mod, în cauză sunt constatate elemente caracteristice ale erorii grave de fapt și de drept ce au adus la o sancționare ilegală a inculpatului.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, instanța de apel casând sentința instanței de fond în privința lui Cocichin Alexandru, în partea stabilirii pedepsei în baza art.325 alin.(1) Cod penal, și-a argumentat suficient soluția 5 în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Cocichin Alexandru, o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală. 6.1 Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul a indicat și temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor formulate se atestă că recursul nu a fost motivat sub acest aspect, iar criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) al normei precitate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia contestată, în raport cu temeiul prevăzut la pct. 10 al. 1) art. 427 Cod de procedură penală, indicat de recurent, circumstanțele și materialele cauzei, Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75-77 Cod penal, de circumstanțele cauzei și 6 persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, a conștientizat gravitatea și consecințele faptei sale, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a acceptat judecarea cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală, a comis o infracțiune din categoria celor grave, are la întreținere doi copii minori și unul major invalid. Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont inclusiv de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege. Prin urmare, argumentele recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a exclus în privința inculpatului prevederile art.79 Cod penal, nu pot fi reținute. Argumentele recurentului cu privire la menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 28 noiembrie 2019, prin care au fost aplicate față de inculpat prevederile art.79 Cod penal urmează a fi respinse. Or, instanța de apel a menționat că, prevederile respective nu pot fi aplicate față de inculpat din considerentul că, în cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică aplicarea prevederilor articolului 79 Cod penal. Or, potrivit normei date, pot fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, iar în speță asemenea circumstanțe nu au fost stabilite. Or, căința sinceră și contribuirea activă a inculpatului la descoperirea infracțiunii, conform art. 76 Cod penal constituie circumstanțe atenuante, iar în dependență de circumstanțele atenuante stabilite în cadrul cercetării judecătorești, conform prevederilor art.78 al.(1) lit. b) Cod penal, pedeapsa penală sub formă de amendă poate fi redusă până la minimul pedepsei prevăzute de art.325 al.(1) Cod penal, dar nu apreciate ca excepționale. Astfel, argumentele invocate de recurent întru aplicarea față de inculpat a prevederilor art.79 Cod penal, și anume că, „inculpatul are la întreținere 3 copii unul dintre care este invalid, fapt probat prin certificatul de dizabilitate, anexat la materialele dosarului, soția sa nu este încadrată în câmpul muncii, iar familia sa subzistă cu greu sub limita sărăciei”, pe care le consideră drept circumstanțe excepționale, nu pot fi reținute și urmează a fi respinse or, instanța de apel corect le-a apreciat drept nefondate, având în vedere că inculpatului i-a fost atenuată pedeapsa penală, aplicând în privința cestuia prevederile art. 3641 alin. 8) Cod de procedură penală, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-77 Cod penal stabilindu-i justificat, în privința acestuia, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal. Subsidiar la cele ce preced, urmează a se reține că, infracțiunile de corupție prezentă un grad sporit de pericol pentru societate, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, și aceste infracțiuni urmând a fi pedepsite cu sancțiuni adecvate și echitabile, care ar contracara orice tentativă de încălcare a relațiilor sociale, existând, astfel, justificarea unei atenții sporite în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor 7 declarate vinovate în săvârșirea infracțiunilor de corupere, care afectează grav societate. În concluzie, Colegiul remarcă că, pedeapsa stabilită de către instanța de apel inculpatului, este echitabilă, întru-cât este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui Cocichin Alexandru, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, nefiind constatată eroarea de drept invocată de acesta, prin prisma prevederilor art. 427 al. 1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. În concluzie, Colegiul conchide că temeiurile indicate de către avocatul Popescu Marcel, nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Marcel în numele inculpatului Cocichin Alexandru, fiind vădit neîntemeiat, fapt ce condiționează soluția inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Marcel în numele inculpatului Cocichin Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cocichin Alexandru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 23 septembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 8