1ra-1218/2019 — art.150 alin.1 CP

1ra-1218/2019 — art.150 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1218/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Coca Gheorghe cu avocatul acestuia, Popescu Mihai, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Coca Gheorghe xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.02.2016 – 30.06.2017;

Instanța de apel: 16.08.2017 – 11.10.2017;

Instanța de recurs: 27.12.2017– 13.02.2018;

Instanța de apel: 23.03.2018 – 10.12.2018;

Instanța de recurs: 16.05.2019– 30.10.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.150 alin.(1) Cod penal la 2 ani

închisoare, iar în baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 an.

S-a dispus încasarea de la Coca Gheorghe în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 57 lei.

cu soția Coca Maria în aceeași gospodărie situată în xxxx, r-nul xxxx, sistematic a aplicat în

privința ultimei violență fizică manifestată prin diverse lovituri peste suprafața corpului și

violență psihică manifestată prin înjurături și tratament degradant.

La 18.12.2015, Coca Gheorghe aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

1

fiind în stare de ebrietate, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele soției Coca Maria,

cauzându-i, conform raportului de expertiză medică legală nr.2D din 06.01.2016, vătămări

corporale neînsemnate și suferințe psihice. Din acest motiv Coca Maria a încercat să se

stranguleze cu o frânghie, dar a fost oprită de vecina Budoianu Lidia.

La 21.12.2015, Coca Gheorghe aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate a inițiat un conflict cu soția Coca Maria și a aruncat în ea cu un

pahar cauzându-i suferințe psihice, din care motiv ultima fiind epuizată și stresată de

comportamentul soțului, a consumat pastile cu scop de a se sinucide.

La 06.01.2016, Coca Gheorghe aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict și a amenințat-o cu răfuiala fizică pe soția

Coca Maria, cauzându-i suferințe psihice.

La 13.01.2016, Coca Gheorghe, aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict și a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția

Coca Maria, înjosindu-i demnitatea și cauzându-i suferințe psihice.

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Coca Gheorghe au fost încadrate în

baza art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționat

manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al

familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, acțiuni, care au determinat victima la

tentativă de suicid.

Vladislav în numele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Coca Gheorghe să fie condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii a invocat că, infracțiunea de violenta în familie, în redacția Legii

nr.196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, înserează trei modalități faptice de

realizare, violența fizică art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal; violența psihologică - art.2011

alin.(1) lit. b) Cod penal și violența economică - art.2011 alin.(1) lit. c) Cod penal, cu

agravantele, prevăzute de aliniatele respective. Dispoziția art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal

descrie infracțiunea de violență psihologică în familie, comisă prin izolare, intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei. Această componență

este una formală, deoarece nu indică la survenirea unor anumite consecințe făcând referință

doar la scopul urmărit de agresor. Lipsa urmărilor prejudiciabile, exprimate prin vătămarea

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, nu exclude prezența elementelor infracțiunii de

violență în familie, prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal și exprimată prin

intimidarea membrului de familie, prin diverse forme, în scop de impunere a voinței sau a

controlului personal asupra victimei, provoacă suferințe fizice și psihice, stări de tensiune ce

intimidează și înfricoșează victima, fapt ce o impune să-și schimbe comportamentul, iar

agresorul acționează în asemenea mod în scopul impunerii voinței și controlului personal

asupra victimei.

3.2. Avocatul Vladislav Jian în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivare a indicat că, din conținutul declarațiilor se deduce că încercările părții

2

vătămate de a-și crea careva prejudicii vieții și sănătății nu pot fi calificate din punct de

vedere juridic drept tentativă de sinucidere, ea nu a întreprins acțiuni directe de sinucidere.

Cât ține de administrarea pastilelor, a menționat că chiar dacă a consumat pastile imediat a

contactat vecina fapt ce a dus la preîntâmpinarea producerii efectului. La fel, nu se cunoaște

cantitatea și efectul pastilelor, astfel se deduce că fapta respectivă nu reprezintă tentativă de

sinucidere.

Părții vătămate nu i-au fost provocate vătămări corporale ușoare, fapt ce nu permite

încadrarea infracțiunii prin prisma art.2011 alin.(1) Cod penal, respectiv nici nu cade sub

incidența art.2011 alin.(3) Cod penal.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței instanței de fond fără

modificări.

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, demonstrând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.150 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal a ținut să menționeze că tentativa de sinucidere are loc în cazul

punerii în executare a intenției de a se sinucide, executare care a fost întreruptă sau care,

deși a fost efectuată în integralitate, nu a condus la deces.

De asemenea, Colegiul penal a precizat că, argumentul avocatului precum că partea

vătămată nu a întreprins nici o acțiune directă de a se sinucide nu corespunde adevărului, or,

cât Coca Maria, atât și martorul Budoianu Lidia au confirmat că partea vătămată a pregătit

funia pentru a se strangula de copac, martorul aruncând funia în sobă.

Astfel, în circumstanțele respective se atestă și se percep ca fiind reale acțiunile

părții vătămate. Totodată, numărul de pastile consumat indică cert la caracterul real al

tentativei de sinucidere. Prin declarațiile martorului Savcenco Ion se confirmă faptul că în

lipsa intervenției la timp puteau fi urmări grave. Deci, per ansamblu, toate circumstanțele

enunțate atestă indubitabil tentativă de sinucidere a dnei Coca Maria. Prin urmare, se atestă

legătura cauzală dintre fapta inculpatului și tentativa de sinucidere a părții vătămate.

Conform art.10 alin.(1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele

respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

La momentul comiterii infracțiunii, art.2011 alin.(1) Cod penal, avea următorul

conținut: „Violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic

sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății,

suferință psihică ori prejudiciu material sau moral, se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani”. La momentul

soluționării cauzei penale (adică la momentul emiterii sentinței) art.2011 alin.(1) Cod penal

3

(în redacția Legii nr.196 din 28.07.2016 (Monitorul Oficial nr.306-313 din 16.09.2016)) are

următorul conținut: „Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, manifestată prin: a) maltratare, alte acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății; b) izolare, intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei; c) privarea de

mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, neglijare, dacă au

provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până

la 3 ani”. Modificarea respectivă este relevantă cazului examinat, deoarece semnele

obligatorii pentru componența din art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal se conțin și în art.2011

alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a menționat că, în situația redacției actuale a art.2011 Cod

penal, lipsește un element obligatoriu – vătămarea ușoară a integrității corporale. De

asemenea, concluzia respectivă a fost împărtășită și de procuror, care a participat în prima

instanță și în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat încetarea procesului penal.

Conform art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Astfel, Colegiul penal a concluzionat că nu poate fi

reținut elementul obligatoriu - intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului

personal asupra victimei, cum este solicitat în apelul procurorului. Scopul de impunere a

voinței și scopul de impunere a controlului, fiind element obligatoriu al componenței de

infracțiune, nu a fost încriminat inculpatului prin rechizitoriu.

La caz, Colegiul penal a reținut că în acțiunile inculpatului sunt întrunite toate

elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.150 alin.(1) Cod

penal. Există o concurență dintre art.150 alin.(1) Cod penal, care este o normă generală, și

art.2011 alin.(3) lit. b) Codul penal (în redacția existentă până la 16.09.2016), care era o

normă specială, fiind stipulate metode (acțiuni adiacente) speciale și cercul restrâns al

subiecților. Prin urmare, în cazul imposibilității de a aplica norma specială, urmează a fi

aplicată norma generală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, Colegiul penal a conchis că instanța

de fond corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art.art.7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. De asemenea, instanța

de fond a ținut corect cont de prevederile art.76 Cod penal și ca circumstanță atenuantă a

considerat faptul că inculpatul și-a manifestat căința sinceră și totodată, s-a împăcat cu

partea vătămată, iar careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Conform art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Coca Gheorghe, în

funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave. Astfel, Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a conchis că inculpatul

trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a

considerat că reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.150 alin.(1) Cod penal.

4

Referitor la suspendarea condiționată a pedepsei, Colegiul penal a considerat că

instanța de fond a aplicat corect prevederile art.90 Cod penal, or, pedeapsa penală este

echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară demonstrează că, o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că, decizia prin care au fost reîncadrate

acțiunile inculpatului de la art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal la art.150 alin.(1) Cod penal,

este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece instanța de apel urma să raporteze situația de

fapt constatată la fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate, să subsumeze

aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv să dezvăluie concluzia de reîncadrare a

acțiunilor, expunând punctul de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii;

- instanța a menționat că, pentru încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza

art.2011 Cod penal, urma să persiste un element obligatoriu și anume - vătămarea ușoară a

integrității corporale, însă în acest sens a fost omis faptul că inculpatului i-a fost imputată

norma enunțată cu agravantele determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere, fapt

ce denotă că, acțiunile perfect se încadrează în baza art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal;

- instanța nu a motivat soluția sa privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului,

deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe,

făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în asemenea

circumstanțe instanța trebuia doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității.

2018, a fost admis recursul declarat, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

instanței de apel privind menținerea condamnării inculpatului pe art.150 alin.(1) Cod penal

este prematură și afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin.(1) din art.427 Cod de

procedură penală și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii.

Instanța de recurs a menționat că, conform actului de învinuire inculpatul se

învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal și

instanța de fond, recalificând acțiunile lui Coca Gheorghe, conform dispozitivului sentinței,

l-a recunoscut vinovat și condamnat în baza art.150 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a menținut eroarea primei instanței, deoarece instanța de

fond adoptând o sentința de condamnare în baza art.150 Cod penal, greșit s-a condus de

prevederile art.394 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, indicând învinuirea pe baza

căreia cauza în privința inculpatului a fost trimisă în judecată (art.2011 alin.(3) lit. b) Cod

penal) și nu a constatat fapta penală ca fiind comisă de către Coca Gheorghe, sub aspectul

5

infracțiunii prevăzute la art.150 alin.(1) Cod penal. De aici reiese că, motivul soluției din

descriptivul sentinței nu corespunde cu cel din dispozitivul ei, astfel încât atât instanța de

fond cât și cea de apel nu au respectat prevederile art.389, 394 alin.(1) Cod de procedură

penală, privind întocmirea părții descriptive a hotărârii de condamnare.

Colegiul penal lărgit a reținut că, instanța de apel respingând apelul procurorului nu

invocă circumstanțele care au stat la baza concluziei sale și își întemeiază soluția doar prin

descrierea probelor, însă la adoptarea hotărârii e rezonabilă expunerea circumstanțelor

faptelor comise, luându-se în considerație cronologia evenimentelor și probele ce susțin

concluziile instanței privind vinovăția sau nevinovăția și aprecierea juridică a faptei. În acest

caz, după aprecierea probelor și încadrarea juridică a acțiunilor vinovatului, instanța la

motivarea deciziei trebuie să argumenteze concluzia generală privind volumul învinuirii

dovedite în privința inculpatului și privind încadrarea juridică a acțiunilor lui.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La baza concluziei instanței de apel au fost reținute probele cercetate de prima

instanță, iar o astfel de abordare este una prematură, deoarece, aceasta nu este în drept să-și

întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de instanța de fond. Astfel, conform textului

deciziei se face referire la declarațiile inculpatului, a părții vătămate și a martorilor, însă nu

se expune opinia asupra acestora.

Prin urmare, probele administrate în cadrul urmăririi penale, precum și cele din

ședințele de judecată, urmau a fi verificate în strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală și anume, prin cercetarea lor din punctul de vedere al coroborării.

Instanța de recurs a considerat că totalitatea circumstanțelor menționate în prezenta

decizie urmau a fi apreciate de instanța de apel în cumul cu alte probe la justa lor valoare,

pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse,

să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o

hotărâre legală și întemeiată.

fost respins ca nefondat, apelul declarat de avocatul Vladislav Jian în numele inculpatului.

A fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, inclusiv și din oficiu, și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum

urmează:

- Coca Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Gheorghe pe parcursul anului 2015, locuind cu soția Coca Maria în aceeași gospodărie

situată în s. xxxx, r-1 xxxx, sistematic a aplicat în privința ultimei violență fizică manifestată

prin diverse lovituri peste suprafața corpului și violență psihică manifestată prin înjurături și

tratament degradant.

Așa dar, la 18 decembrie 2015, Coca Gheorghe Maxim, aflând-u-se la domiciliu

6

situat în s. xxxx, r-nul xxxx, fiind în stare de ebrietate, i-a aplicat lovituri cu pumnii și

picioarele soției Coca Maria, cauzându-i, conform raportului de expertiză medică legală

nr.2D din 06 ianuarie 2016, vătămări corporale neînsemnate și suferințe psihice, din care

motiv Coca Maria a încercat să se stranguleze cu o frânghie, dar a fost oprită de vecina

Budoianu Lidia

La 21.12.2015, Coca Gheorghe aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate a inițiat un conflict cu soția Coca Maria și a aruncat în ea cu un

pahar cauzându-i suferințe psihice din care motiv ultima fiind epuizată și stresată de

comportamentul soțului a consumat pastile cu scop de a se sinucide.

La 06.01.2016, Coca Gheorghe aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict și a amenințat-o cu răfuiala fizică pe soția

Coca Maria, cauzându-i suferințe psihice.

La 13.01.2016, Coca Gheorghe, aflându-se la domiciliu situat în s. xxxx, r-nul xxxx,

fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict și a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția

Coca Maria, înjosindu-i demnitatea și cauzându-i suferințe psihice.

Prin acțiune sale intenționate, Coca Gheorghe a comis infracțiunea prevăzută de

art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată

manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al

familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, acțiuni care au determinat victima la

tentativă de suicid.

Instanța de apel a conchis că, situația de fapt și de drept reținută de prima instanță,

corespunde probelor din dosar, care însă au fost apreciate incorect, astfel, ajungând eronat

la concluzia că în ședința de judecată nu s-a dovedit vina lui Coca Gheorghe în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3), lit. b) Cod penal și că acțiunile acestuia urmează a

fi recalificate în baza art.150 alin.(1) Cod penal.

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a considerat că, vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate a fost cu certitudine dovedită, iar în cadrul

cercetării judecătorești partea acuzării a prezentat probe concludente și utile, care au

demonstrat vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(1)

lit. b) Cod penal. Declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați sunt consecvente și

clare, coroborează cu probele prezentate în sprijinul învinuirii, care, în ansamblu, combat

versiunea inculpatului despre nevinovăția sa.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținute că obiectul juridic special al

infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(3) Cod penal are un caracter complex.

Obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la solidaritatea

familială. La rândul său, obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la

sănătatea persoanei sau la viața persoanei.

Obiectul material îl reprezintă corpul persoanei.

Victimă în cazul infracțiunii date poate fi orice membru al familiei făptuitorului.

După cum reiese din art.1331 Cod penal - „Prin membru de familie se înțelege: a) în

condiția de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub tutelă și curatelă, rudele,

afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare celora dintre soți

(concubinaj) sau dintre părinți și copii; b) în condiția de locuire separată: persoanele aflate

7

în căsătorie, în divorț, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă,

persoanele care se află ori s-au aflat în relații asemănătoare celora dintre soți (concubinaj).”

Latura obiectivă are următoare structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în

acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau verbal; 2) urmările prejudiciabile care se

exprimă, după caz în: vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății; vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății; sinuciderea sau tentativa de sinucidere;

deces; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Metodele și mijloacele aplicate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011

alin.(3) Cod penal, nu au nici o relevanță la calificarea faptei, însă pot fi luate în

considerare la individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că în acțiunile inculpatului Coca Gheorghe

este prezentă latura obiectivă prevăzută la art.2011 alin.(3) Cod penal, or, în cadrul

cercetării judecătorești a fost dovedit faptul că Coca Gheorghe pe parcursul anului 2015,

locuind cu soția Coca Maria în aceeași gospodărie situată în s. xxxx, r-nul xxxx, sistematic

a aplicat în privința ultimei violență fizică manifestată prin diverse lovituri peste suprafața

corpului și violență psihică manifestată prin înjurături și tratament degradant.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, a fost demonstrată cu certitudine

prezența urmărilor prejudiciabile care se exprimă prin tentativă de sinucidere, în situația în

care, a fost dovedit faptul că partea vătămată a întreprins măsuri în vedere sinuciderii prin

întrebuințarea pastilelor cu denumirea „diazepan”, fapt confirmat prin declarațiile

martorului Savcenco Ion, iar dacă martorului Budoian Lilia nu intervenea în situația creată

prin chemarea unei ajutorului medical calificat, urmările puteau fi unele din cele mai grave,

or, la momentul sosirii ambulanței, partea vătămată se afla într-o stare stabilă, dar gravă.

Prin urmare, în speță este prezentă legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă

și urmărire prejudiciabile, având în vedere că din cauza comportamentului agresiv a

inculpatului Coca Gheorghe, aplicarea violenței atât fizice cât și verbale, partea vătămată a

întreprins acțiuni de sinucidere, acțiuni care în independența de aceasta, nu s-au realizat.

Instanța de apel a reiterat că, lipsa urmărilor prejudiciabile exprimate prin vătămare

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, nu exclude prezența elementelor infracțiunii

de violență în familie, în situația în care, acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre

intimidarea membrului familiei, prin diverse forme, în scop de impunere a voinței sau a

controlului asupra victimei, provocând suferințe fizice și psihice, stări care au dus la

umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice, la sentimentele de

frustrare, fapt ce a impus victima să-și schimbe comportamentul său exprimat prin

determinare spre sinucidere.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel având în vedere că, inculpatul Coca Gheorghe se face vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal, instanța de apel a considerat, că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința ultimului

nu poate fi atins decât prin stabilirea pedepsei în limita prevăzută de sancțiunea art.2011

8

alin.(1) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare.

Gheorghe cu avocatul acestuia, Popescu Mihai, au declarat recurs ordinar în care, invocând

temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 9) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, a indicat următoarele argumente:

- repunerea în termen a recursului ordinar declarat, deoarece din motive

independente de voința inculpatului a omis termenul, astfel, decizia instanței de apel din

10.12.2018, i-a fost adusă la cunoștință în ziua în care a fost reținut, la 04.04.2019;

- instanța de apel greșit a calificat acțiunile inculpatului în baza art.2011 alin.(3) lit.

b) Cod penal, considerând că nu au fost prezentate probe ce ar confirma că Coca Maria a

consumat pastilele, deoarece a fost agresată de inculpat, pătimita de fapt și-a dorit să

însceneze tentativa de sinucidere pentru a-și sensibiliza soțul agresor, ca să nu mai consume

băuturi alcoolice;

- din acțiunile inculpatului se desprind doar fapte precum inițierea unor conflicte în

cadrul cărora a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția Coca Maria, înjosindu-i demnitatea

și cauzându-i suferințe psihice;

- acțiuni care ar presupune impunerea unui control asupra voinței părții vătămate de

a o determina pe aceasta spre tentativă de suicid, nu au fost întreprinse de către inculpat;

- scopul de impunere a voinței și scopul de impunere a controlului, fiind element

obligatoriu al componenței de infracțiune, care nu a fost incriminat prin rechizitoriu;

- la data comiterii infracțiunii art.2011 alin.(1) Cod penal, avea următorul conținut:

„Violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință

psihică ori prejudiciu material sau moral, se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani”.

- la momentul emiterii sentinței art.2011 alin.(1) Cod penal (în redacția Legii nr.196

din 28.07.2016 (Monitorul Oficial nr.306-313 din 16.09.2016)) are următorul conținut:

„Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin: a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății; b) izolare, intimidare în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei; c) privarea de mijloace

economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, neglijare, dacă au provocat

victimei vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3

ani”.

- modificarea respectivă este relevantă cazului examinat, deoarece semnele

obligatorii pentru componența din art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal se conțin și în art.2011

alin.(1) Cod penal, în situația redacției actuale a art.2011 Cod penal, lipsește un element

obligatoriu - vătămarea ușoară a integrității corporale. Astfel, instanța de apel a comis o

eroare care urmează a fi reparată prin transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

9

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, se constată că recurenții invocă drept temeiuri pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 9) Cod de procedură penală, exprimând

convingerea că, instanța de apel a încadrat greșit acțiunile lui Coca Gheorghe în baza

art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal, însă Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurenți.

Lecturând recursul, Colegiul penal reține că, acesta nu este motivat prin prisma

temeiurilor indicate, recurenții de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

fapta incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către inculpat.

Colegiul penal menționează că, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un

temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de

reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de

recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor

de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se

înfăptuiește de către instanța de recurs.

Cu referire la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală invocat de către

recurenți, penal Colegiul menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate

în recurs, însă recurenții nu au concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de

recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar alegerea din oficiu de către instanța de

recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin urmare Colegiul consideră

că prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost invocat de recurenți

declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la pct. 6) al articolului menționat a fost

comisă de către instanța de apel.

Instanța de recurs constată că, instanța de apel, la examinarea cauzei penale a

respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală,

adoptând o decizie legală și întemeiată.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că, instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la casarea sentinței

10

instanței de fond. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la concluzia

corectă de casare a sentinței atacate, totodată oferind răspuns la toate argumentele invocate

de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Colegiul penal de asemenea constată că, recurenții de fapt își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și

astfel, nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursului, nu se încadrează

în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră că, toate probele prezentate au primit o apreciere corectă,

iar concluziile făcute de instanță de apel rezultă din probele acumulate la prezenta cauză.

Astfel, Colegiul penal conchide că, este întemeiată concluzia instanței de apel precum

că, învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe pertinente și concludente,

care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii - violența în

familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică,

acțiuni care au determinat victima la tentativă de suicid.

Totodată, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost admisă o eroare gravă de

fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de reapreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții, decât cea pe care

materialul probator o susține. În cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, semnalată de recurenți, instanța de recurs o consideră ca fiind indicată în

mod declarativ, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a

comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea

judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau

împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective,

însă, reieșind din alegațiile recurenților, aceștia nu sunt de acord cu încadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal de către instanța de apel, solicitând

casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță.

Colegiul penal analizând argumentele și solicitările recurenților, în coraport cu

materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că probele acumulate și examinate

de instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

11

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

corectă că inculpatul Coca Gheorghe a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(3) lit.

b) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează că, judecând apelurile, respectând prevederile

art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond. Astfel, instanța

de apel corect a ajuns la concluzia enunțată la pct.10 din prezenta decizie, stabilind totodată,

că vinovăția inculpatului Coca Gheorghe a fost dovedită pe deplin în baza probelor

prezentate la cauza penală, care demonstrează vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu

rezonabil, iar careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor

inculpatului, nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum îl

propun recurenții este o competentă și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este

lipsită de suport legal.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la examinarea recursurilor în

speță, nu și-a găsit confirmare prezența erorii de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul indicat de recurenți, și anume pct.9) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal consideră că este neîntemeiat și se menționează că,

condiția esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta

imputată să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune, or, în speța dată infracțiunea în

baza căruia a fost condamnat Coca Gheorghe, nu este exclusă din Codul penal.

12

Astfel, Colegiul penal atestă că, la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost

respectate prevederile legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar

temeiurile invocate de către recurenți prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 9) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Coca Gheorghe cu

avocatul acestuia, Popescu Mihai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Coca Gheorghe xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

13