1ra-1571/2020 — art. 287 alin. 3, 152 alin. 1 CP

1ra-1571/2020 — art. 287 alin. 3, 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1571/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020,

declarat de avocatul Sergiu Criclivîi, în numele inculpatului

Vrabii Dmitrii XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.04.2019 – 20.11.2019,

instanța de apel: 06.12.2019 – 18.02.2020,

instanța de recurs: 15.06.2020 – 18.08.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Vrabii

Dmitrii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare și

art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul total al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părților vătămate Domintean G., Ciorba

V. și Ciorba R. prejudiciul moral în mărime de a câte 3000 lei, pentru fiecare.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Tespezerean C., însă în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

1

inculpatul Tespezerean C., aflându-se la iazul din XXXXXX, XXXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, invocând un conflict apărut între el și Ciorba V., fiind în

loc public, acționând în calitate de organizator și dorind survenirea consecințelor de

încălcare a ordinii publice, l-a apelat la telefon pe Vrabii V., care a venit la fața

locului însoțit de două persoane neidentificate, care acționând cu intenție unică spre

încălcarea ordinii publice în mod grosolan a normelor morale de conviețuire în

societate, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o deosebită obrăznicie,

folosind ca obiecte special adaptate pentru provocarea leziunilor corporale, răngi

metalice, le-au cauzat părților vătămate Ciorba V., Ciorba R. și Domintean G. dureri

fizice și leziuni corporale, acțiuni pe care Tespezerean C. le-a favorizat și le-a admis.

Inculpatul Vrabii D., fiind în stare de ebrietate alcoolică, la 31 martie 2018,

aproximativ orele 04.50, deplasându-se la iazul din XXXXXX, XXXXXX, fiind

însoțit de două persoane necunoscute de către organul de urmărire penală și invocând

faptul că încearcă să amelioreze conflictul apărut între Tespezerean C. și Ciorba V.,

fiind în loc public, dorind survenirea consecințelor de încălcare a ordinii publice,

acționând cu intenție unică spre încălcarea ordinii publice în mod grosolan a

normelor morale de conviețuire în societate, care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o deosebită obrăznicie, folosind ca obiecte special adaptate pentru provocarea

leziunilor corporale, răngi metalice, în timp ce Tespezerean C. și persoanele

necunoscute de către organul de urmărire penală îi agresau pe Ciorba V. și

Domintean G., i-a aplicat mai multe lovituri pe suprafața corpului lui Ciorba R.

provocându-i, conform raportului de examinare medico-legală nr. 201809D0068 din

11.05.2018, fractura coastelor VII, VIII, IX, X, XI pe stânga, cu emfizem subcutanat

și pneumotorax parțial pe stânga care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, care cauzează o dereglare a sănătății de lungă durată și se

califică ca leziuni corporale medii.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și probele administrate în cadrul urmăririi penale,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată.

În baza probelor administrate, instanța a conchis că vina inculpatului este

dovedită pe deplin și i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe

persoane și pe art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată medie a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art. 151, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

la 3 la 7 ani, și una mai puțin gravă, care se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de până la 5 ani, fiind

stabilite noi limite, în corespundere cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

pentru infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal – de la 2 ani până la 4

ani și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod

penal - muncă neremunerată în folosul comunității de la 133 la 160 ore sau

2

închisoare de la 3 luni până la 3 ani și 4 luni, precum și de faptul că acesta se

caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că

nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, concluzionând ca fiind oportună stabilirea-i unei pedepse

cu închisoare.

Totodată, instanța a relevat că, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, în circumstanțele stabilite, ținând cont de scopul pedepsei penale de

reeducare socială a inculpatului, de recunoașterea vinovăției de către acesta, fiind

dispus să repare prejudiciul cauzat părților vătămate, că judecarea cauzei a avut loc

în procedură simplificată, instanța a concluzionat că reeducarea acestuia este

posibilă fără izolare de societate, prin stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei potrivit art. 90 Cod penal.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare și art.

152 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal,

a-i stabili pedeapsă definitivă de 3 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului,

însă pedeapsa stabilită este prea blândă și neproporțională pericolului social al

acțiunilor comise, nefiind acordată deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal.

Ori, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, are

antecedente penale stinse, la 25.07.2015 fiind condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de 1 an, se

caracterizează pozitiv, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante.

Deci, în împrejurările stabilite, corectarea inculpatului este posibilă doar prin

privare de libertate.

Conform art. 75 alin. (2) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal, iar instanța de fond, prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei a diminuat factorul de abținere de la comiterea infracțiunilor de

către inculpat și de către alte persoane.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

„Lui Vrabii Dmitrii, condamnat definitiv la 4 ani închisoare, se exclude

suspendarea executării pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal. Termenul

executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Vrabii Dmitrii de calculat din data

reținerii”.

În rest, sentința a fost menținută.

3

Instanța de apel a indicat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptelor săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate.

Însă, la aplicarea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

Ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunilor, personalitatea

inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, anterior a fost condamnat și are antecedente penale stinse, iar

circumstanțele atenuate la care face referire instanța de fond, și anume,

recunoașterea vinovăției se reține dublu ca circumstanță atenuantă și în vederea

aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, ori, pentru aplicarea

acestor prevederi legale este necesară obligatoriu recunoașterea vinovăției, scopul

pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi realizat doar cu privarea lui de societate, cu

aplicarea pedepsei închisorii, cu excluderea suspendării condiționate a executării

pedepsei cu închisoarea, potrivit art. 90 Cod penal.

Ori, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei impun

aplicarea pedepsei cu închisoare pe art. 287 alin. (3) Cod penal - 3 ani și art. 152

alin. (1) Cod penal - 1 an închisoare, iar, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili o pedeapsă

de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, aceasta fiind

echitabilă și justificată, va avea scopul de corectare și reeducare a inculpatului, de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Aplicarea pedepsei penale și executarea acestei sancțiuni urmează să aducă la

conștiința inculpatului pericolul faptelor sale și să excludă predispunerea acestuia de

a mai comite asemenea fapte, aspecte pe care el nu le-a conștientizat la moment.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de

legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel, la 19.03.2020, în lipsa inculpatului

și avocatului, cărora le-a fost îngrădit accesul în sediul instanței pe motivul declarării

stării de urgență pentru perioada 17.03.2020 – 15.05.2020, a emis și a pronunțat

public decizia din 18.02.2020.

Astfel, instanța de apel a admis o eroare de drept prevăzută la art. 427 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală, nefiind pronunțată și înmânată decizia motivată

inculpatului și apărătorului acestuia în ședința de judecată publică.

Totodată, decizia din 18.02.2020, pronunțată public la 19.03.2020 a fost emisă

cu încălcarea prevederilor procesual-penale prescrise în Dispoziția nr. 1 din

18.03.2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, anexa nr.

1, pct. 10 alin. (2), (3) potrivit căreia, procesele penale aflate în curs pe rolul

4

instanțelor de judecată, indiferent de etapa de examinare, se suspendă de drept pe

durata stării de urgență, iar în termen de 10 zile de la începerea stării de urgență,

instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și efectuarea

actelor de procedură.

Mai mult, instanța de apel a omis să se pronunțe în dispozitivul deciziei asupra

cererii acuzării privind aplicarea pedepsei cu închisoarea nu numai în privința lui

Vrabii D., dar și în privința lui Tespezerean C., prin ce inculpatului i-a fost lezat

dreptul la un proces echitabil.

Ori, acuzarea nu a combătut, în apelul declarat, concluziile instanței de fond

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, solicitarea

procurorului de aplicare a pedepsei cu închisoare fiind un simplu dezacord cu

sentința pronunțată, apelul urmând a fi respins ca neîntemeiat.

În același timp, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani, aplicată

inculpatului, este prea aspră, iar instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

drept, în consecință fiind pronunțată o decizie nemotivată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 3), 6) Cod

de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate

de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți

situația apelantului. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 3641 alin. (2) Cod

de procedură penală, judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaște în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe. În

corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

5

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Conform art. 7, 61, 75 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Potrivit art. 76 alin. (1) lit. f), alin. (2) Cod

penal, la stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante contribuirea activă

la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției. Instanța de judecată poate

considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1).

Potrivit art. 90 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Conform art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, conform deciziei adoptate (pct. 4. din decizie):

a) a omis să aprecieze acțiunile concrete incriminate inculpatului pe fiecare

episod în parte, indicate în rechizitoriu, cât și calificarea lor juridică în aspectul

corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, în coroborare cu jurisprudența

națională, conform cărei: „vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau

a sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută, în

temeiul art. 152 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul

contravențional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în

baza art. 152 și art. 287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a sancționării

duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru

aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm prin

sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este

urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori

a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar

calificarea se va face, conform art. 287 și 152 Cod penal” (Hotărârea Plenului CSJ nr.4

din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism” pct.10. subpct.

4), 5));

6

b) a omis să se pronunțe asupra faptului că calificativul „obiecte special

adaptate pentru provocarea leziunilor corporale”, indicat în rechizitoriu și sentință,

nu este prevăzut în genere de art. 287 alin. (3) Cod penal, și că atât în rechizitoriu,

cât și în sentință, la încadrarea juridică a faptelor inculpatului în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, nu este indicat absolut niciun element calificativ din norma vizată

(pct. 1., 2., 4. din decizie);

c) dispunând, confuz: „se exclude suspendarea executării pedepsei prevăzute

de art. 90 Cod penal”, nu și-a argumentat soluția în raport cu personalitatea

inculpatului, coroborate cu circumstanțele de fapt și drept concrete stabilite la

examinarea cauzei.

Mai mult, concluzia sumară că: „recunoașterea vinovăției se reține dublu ca

circumstanță atenuantă și în vederea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, ori, pentru aplicarea acestor prevederi legale este necesară

obligatoriu recunoașterea vinovăției” contravine prevederilor art. 3641 alin. (2) și

(7) Cod de procedură penală și art. 76 alin. (1) lit. f), alin. (2) Cod penal.

Ori, art. 3641 alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, nu prescrie ca o

precondiție obligatorie recunoașterea vinovăției, ci doar ca inculpatul să declare că

recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea

de noi probe, dispozițiile art. 382–398 Cod de procedură penală urmând a fi aplicate

în mod corespunzător.

Iar, art. 76 alin. (1) lit. f), alin. (2) Cod penal prevede clar că, la stabilirea

pedepsei se consideră circumstanțe atenuante contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, recunoașterea vinovăției, instanța de judecată putând considera drept

circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1).

În același timp, instanța de apel a omis că, prin hotărârea nr. 19 din 26.03.2018

a Plenului Curții Supreme de Justiție de modificare și completare a Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.13 din 16.12.2013 „Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, de către instanțele judecătorești”,

pct. 35 alin. (2) din ultima hotărâre (dublă valență juridică) a fost exclus;

d) la fel, instanța de apel a omis că, potrivit rechizitoriului: „În conformitate

cu prevederile art. 77 Cod penal, în acțiunile învinuitului Vrabii D. nu au fost

stabilite circumstanțe care ar agrava răspunderea penală” (f.d. 274).

Împrejurările enunțate relevă, astfel, că instanța de apel nu a judecat cauza în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, aplicând inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, că apelul a fost greșit admis de către

instanța de apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, se impune soluția casării totale a deciziei contestate, pe

motiv că apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

7

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Sergiu Criclivîi, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020, în privința

inculpatului Vrabii Dmitrii XXXXXX, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Anenii Noi din 20 noiembrie 2019, în privința

inculpatului Vrabii Dmitrii XXXXXX.

Vrabii Dmitrii XXXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu

execută alte hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 04 septembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

8