1ra-1776/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1776/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020 și a sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Central, din 11 noiembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

FURTUNĂ Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.09.2019 – 11.11.2019;

Instanța de apel: 26.11.2019 – 21.01.2020;

Instanța de recurs: 07.08.2020 – 26.08.2020.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Furtună Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

data de 25.08.2019, aproximativ ora 23:20, nedeținând permis de conducere

corespunzător categoriei „B”, ignorând, astfel, prevederile pct. 10. 2) lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere în vigoare potrivit căruia persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, precum și

prevederile pct. 14 lit. a) din același regulament, conform căruia, conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, s-a aflat la volan și

1

a condus pe drumul public din s. Ciuciuleni r-nul Hâncești automobilul de model

„VAZ 2107” cu XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică. Conform rezultatului

alcooltestului „Drager”, concentrația de alcool în aerul expirat constituia 0,42 mg/1,

ceea ce depășește maximele admisibile de alcool pentru conducătorii de vehicule, iar

conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod penal se atestă ca stare de ebrietate cu

grad avansat.

către avocatul Lupașcu Larisa în interesele inculpatului, prin care a invocat

dezacordul cu soluția instanței de fond, în partea stabilirii pedepsei.

În susținerea poziției invocate, partea apărării a indicat că inculpatul a recunoscut

vina integral și la cererea sa, cauza a fost examinată în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală, menționând că se căiește sincer de cele comise, are la întreținerea

și îngrijirea sa pe tatăl lui, care este invalid de gradul I și este țintuit la pat, astfel

solicitând casarea sentinței și aplicarea lui Furtună Gheorghe a unei pedepse non-

privative de libertate.

apelul avocatului în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a

menținut fără modificări.

fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpat,

iar probele, examinate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe a fost contestată doar de către

partea apărării în partea individualizării pedepsei penale, solicitându-se aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate, sentința menționată nefiind atacată în partea ce ține

de încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

În această odine de idei, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate

în apărarea inculpatului precum că, urmează a fi aplicată o pedeapsă non-privativă de

libertate în privința inculpatului or, prima instanță, la stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare a ținut cont de poziția părții apărării, luând în considerare că Furtună

Gheorghe și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul

cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele comise și, în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de condițiile de viață ale familiei

acestuia, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum

și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

2

Instanța de apel a menționat că în speță partea apărării nu a explicat de ce anume

caracteristicile reținute de instanța de fond la individualizarea pedepsei inculpatului,

urmau să impună stabilirea de către instanța de apel a unei pedepse fără privarea de

libertate a acestuia or, Colegiul penal consideră, că având în vedere durata examinării

cauzei de către prima instanță, aceasta a avut ocazia să examineze suficient de

amănunțit personalitatea inculpatului, aplicându-i pedeapsa în strictă conformitate cu

prevederile legale.

Instanța de apel reține, că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării

pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală

prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept,

cât și pentru educarea inculpatului. Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și

scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 61 Cod penal, aceasta trebuie să

corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului

de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei

penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane, s-a conchis că instanța de fond corect a considerat că inculpatului urma a fi

condamnat pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, prin numirea unei pedepsei cu închisoare pe un termen

de 8 luni în penitenciar de tip semiînchis.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei

inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată.

În motivare recurenta a indicat că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră.

Consideră că instanțele de judecată s-au grăbit cu numirea pedepsei, neluând în calcul

că inculpatul a comis o infracțiune din categoria celor ușoare.

Apărarea consideră că nu au fost respectate în deplină măsură prevederile art.

61, 75 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră în raport cu fapta

comisă și consecințele acestuia, neluând în considerație faptul că inculpatul și-a

recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

3

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că recurenta în recursul declarat nu invocă nici un temei

de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică pedeapsa

aplicată acestuia, solicitând o pedeapsă fără privarea de libertate.

În acest sens, Colegiul reține că, autorul recursurilor este de-acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

sale și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost

aplicată, apreciind-o drept una prea aspră.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75, 84 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Infracțiunea comisă de Furtună Gheorghe, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 1 an. Din cele menționate, instanța a ținut cont de

cerințele atât a acuzatorului de stat și a apărătorului, a caracterului inculpatului, și

impactul infracțiunii asupra societății și a aplicat închisoare în termen de 8 luni.

Schimbarea pedepsei în muncă neremunerată în folosul comunității, conform

solicitării recurentei nu a fost argumentată, iar recursul depus este un „recurs formal”

ce nu motivează de ce instanța de recurs ar trebui să se implice în schimbarea pedepsei

inculpatului, în legătură cu care fapt, Colegiul penal respinge solicitarea dată.

Conform art. 75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

4

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatului,

atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima,

au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art. 7, 61 Cod penal

și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, criterii stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunilor, care fac parte din categoria celor ușoare, de

motivul acestora, de persoana inculpatului, de condițiile de viață, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit

sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată,

precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării dânsului, cu atât

mai mult că nu este la prima abatere legală, anterior fiind condamnat penal infracțiuni

similare și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la concluzia că corectarea

inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de societate.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

aplicată în limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond

au ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

5

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 ianuarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central, din 11

noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Furtună Gheorghe XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6