1ra-872/20 — art. 264-1 al. 4, 266 al. 4, 163 al. 2 lit. b CP

1ra-872/20 — art. 264-1 al. 4, 266 al. 4, 163 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-872/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

21 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

judecători – Craiu Nicolae, Burduh Victor, Filincova Svetlana și Bejenaru Iurie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de către succesorul

părții vătămate, Deleu Neli și de către avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2017 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Pelevaniuc Maxim Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

25.02.2019 – 17.10.2019;

29.0.2020 – 21.07.2020.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin.

(4), 2641 alin. (4) Cod penal și conform prevederilor art. 60 Cod penal, a fost liberat de

răspunderea penală, în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere

penală, cu încetarea procesului penal pentru infracțiunea respectivă.

A fost recunoscut vinovat Pelevaniuc Maxim de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 266 Cod penal și conform prevederilor art. 60 Cod penal, a fost liberat de

răspunderea penală, în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere

penală, cu încetarea procesului penal pentru infracțiunea respectivă.

1

A fost recunoscut vinovat Pelevaniuc Maxim de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (4) Cod penal, numindu-i pedeapsa sub formă de 8 (opt) ani închisoare cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

A fost recunoscut vinovat Pelevaniuc Maxim de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal numindu-i pedeapsa sub formă de 4 (patru) ani

închisoare.

Potrivit prevederilor art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Pelevaniuc Maxim i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material integral și s-a

dispus încasarea de la inculpatul Pelevaniuc Maxim în beneficiul succesorului părții

vătămate decedate, Deleu Neli prejudiciu material în cuantum de 68 446,85 mii lei

(șaizeci și opt mii patru sute patruzeci și șase lei, optzeci și cinci bani) lei.

S-a admis parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral înaintat de

succesorul părții vătămate decedate, Deleu Neli cu dispunerea încasării de la inculpatul

Pelevaniuc Maxim în beneficiul succesorului părții vătămate decedate, Deleu Neli a

sumei de 300 000 (trei sute mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

pentru faptul, că dânsul, în noaptea spre 14.01.2015, aproximativ la ora 00:00, având

scopul conducerii unității de transport în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține

permis de conducere de categoria respectivă, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, a condus automobilul de model ,,Opel Vectra”, cu numărul de înmatriculare

xxxxx, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, deplasându-se pe traseul

cuprins dintre satul Ivanovca, r-l Florești până în or. Florești, astfel încălcând cerințele

prevederilor art. 10 alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează că, persoana care conduce

un autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție este obligat să

înmâneze pentru control permisul de conducere valabil pentru categoria din care face

parte autovehicolul condus și cerințele prevederilor art. 14 lit. a) a Regulamentului

Circulației Rutiere care stipulează că, conducătorul de vehicul este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere.

Tot el, inculpatul Pelevaniuc Maxim, la 14.01.2015 în jurul orei 04:00, fiind în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, aflându-se la volanul automobilului de model

2

,,Opel Vectra”, cu numărul de înmatriculare xxxxx și deplasându-se în or. Florești pe

str. Mihai Eminescu în direcția str. Alexandru cel Bun, ignorând cerințele

Regulamentului circulației rutiere, prevăzute de pct. 10 ce prevede că persoana care

conduce un vehicul trebuie: ...alin. (1) lit. b) să posede cunoștințe și să execute cerințele

prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum; alin. (2) să posede... lit. a) permisul de conducere perfectat

pe numele său, valabil pentru categoria care face parte autovehicolul condus, precum

și prevederile aceluiași Regulament prevăzute de pct. 14 lit. a) ce prevede că

conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, nu a

ținut permanent seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drum în

care se afla autoturismul în momentul respectiv, încălcînd prevederile Regulamentului

circulației rutiere prevăzute de art. 45 alin. (1) lit.a), b), și d) care stipulează că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, d) situația rutieră, alin. (2) ,,...în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, drept rezultat al încălcărilor

comise, nu a redus viteza ca să poată opri la apariția obstacolului de față și anume a

pietonului Capbătut Dan, care la acel moment se afla în poziție culcată pe partea

carosabilă, nu a manifestat prudență sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente a

comis lovitura acestuia cu automobilul condus, care a fost blocat între partea inferioară

a traversei motorului și partea carosabilă, după care a continuat deplasarea pe o

distanță de aproximativ 1342 metri, unde la intersecția străzilor Mihail Eminescu și

Alexandru cel Bun din or. Florești a oprit mijlocul de transport condus.

În rezultatul accidentului de circulație, lui Capbătut Dan i-au fost cauzate, conform

concluziilor din raportul de expertiză medico-legală nr. 55 din 16.04.2015, vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, care au influențat direct cauza decesului.

Tot el, inculpatul Pelevaniuc Maxim, continându-și acțiunile criminale, la 14

ianuarie 2015, în jurul orei 04:00, conducând automobilul de model ,,Opel Vectra”, cu

numărul de înmatriculare xxxxx, pe strada Mihai Eminescu din or. Florești și încălcând

prevederile pct. 10, 14, 45 al Regulamentului circulației rutiere, a lovit pietonul

Capbătut Dan, care în rezultatul leziunilor corporale primite a decedat în Spitalul

raionului Florești la data de 14.01.2015, în jurul orei 08:20, astfel, provocând urmările

indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal, și anume, decesul unei persoane, iar ulterior

având scopul eschivării de răspundere penală pentru fapta comisă, încălcând cerințele

pct. 12 alin. (1) care prevede că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în

traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul semnalizându-l în

3

conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul

Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute în

subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct; c) să acorde primul ajutor, să cheme

ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă

aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei

traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu

propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de

conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să

revină la locul accidentului; e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin

de accident și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora

pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul

vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât

posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului; g) să anunțe despre

accident poliția și să rămână pe loc pînă la sosirea lucrătorilor de polițe; h) să nu

consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu administreze medicamente

preparate în baza acestora până nu v-a fi supus testării alcoolscopice, sau, după caz,

examinării medicale și recoltării probelor biologice, a părăsit locul accidentului rutier

nominalizat.

Tot el, inculpatul Pelevaniuc Maxim, continuându-și acțiunile criminale, la 14

ianuarie 2015, în jurul orei 14:00, de comun acord și împreună cu Ababei Ion, acționând

cu intenție directă, aflându-se la intersecția străzilor Mihai Eminescu și Alexandru cel

Bun din or. Florești, având scopul eschivării de la răspunderea penală pentru fapta

comisă, precum și scopul lăsării fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare

periculoasă pentu viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vătămărilor

corporale primite și neputinței, situația periculoasă în care el însuși a pus-o, după ce

conducând mijlocul de transport de model ,,Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare

xxxxx a comis lovirea pietonului Capbătut Dan, după care tărârea acestuia pe o distanță

de aproximativ 1342 metri, cauzându-i leziuni corporale grave, cunoscând cu bună

știință despre primejdie și având posibilitatea reală de a-i acorda ajutor acestuia, a

părăsit locul accidentului rutier nominalizat, lăsând victima în primejdie, care în

rezultatul vătămărilor corporale primite a decedat.

Tot el, inculpatul Peleveniuc Maxim, continuându-și acțiunile sale criminale, la data

de 14.01.2015, aproximativ la ora 04:00, după comiterea accidentului rutier, având

scopul conducerii unității de transport în stare de ebrietate, fără a deține permis de

conducere cu categoria respectivă, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

a condus automobilul de model ,,Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare xxxxx,

după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, deplasându-se pe traseul cuprins

4

între or. Florești până în satul Ivanovca raionul Florești, astfel încălcând cerințele

prevederilor art. 10 alin. (2) al Regulamentului Circulație Rutieră, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care stipulează că, persoana care

conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție este

obligată să înmîneze pentru control permisul de conducere valabil pentru categoria din

care face parte autovehiculul condus și cerințele prevederilor art. 14 lit. a) a

Regulamentului Circulației Rutiere care stipulează că, conducătorului de vehicul este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de

natură să-i afecteze capacitatea de conducere.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Florești, Gheorghe Iapără, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței primei instanțe, în partea

referitoare la pedeapsa stabilită, acțiunea civilă și încasarea cheltuielilor judiciare,

dispunând rejudecarea cauzei de către instanța de apel potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Pelevaniuc Maxim să fie

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), 264 alin.

(4), 266, 163 alin. (2) lit. b) și 2641 alin. (4) Cod penal, să fie încetat procesul penal în baza

art. 2641 alin. (4), 266 și 2641 alin. (4) Cod penal în legătură cu intervenirea termenului

de prescripție, în baza art. 264 alin. (4) Cod penal să-i fie aplicată pedeapsa de 8 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani și în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal să-i fie aplicată pedeapsa de 4 ani

închisoare, iar în baza art. 84 Cod penal pedeapsă definitivă de 12 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, acțiunea

civilă privind prejudiciul moral să fie admisă integral și să fie încasate cheltuielile

judiciare.

În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele:

- anterior în anul 2013 inculpatul Pelevaniuc Maxim a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni similare, una dintre cele încriminate în prezenta cauză

penală, și anume, art. 2641 alin. (4) Cod penal, menționând că în acțiunile acestuia se

constată circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată a dat o apreciere justă

circumstanțelor cauzei și a calificat acțiunile lui Pelevaniuc Maxim, stabilindu-i

pedeapsa conform sancțiunii articolelor respective, însă din motive neântemeiate a

stabilit inculpatului o pedeapsă mai blândă și inechitabilă, care nu corespunde

categoriei și gravității faptelor comise de către acesta;

5

- instanța de fond n-a ținut cont de caracterul social periculos al faptelor comise, de

consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunilor și în cele din urmă de

faptul că infracțiunile săvârșite au avut consecințe negative asupra sănătății și

integrității fizice și psihice ale succesorului părții vătămate decedate care au fost supuse

de multiple stresuri pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, deoarece

inculpatul intenționat a tergiversat termenul de judecare a cauzei penale, fapt ce a

determinat și creșterea cheltuielilor suplimentare. Nu a fost satisfăcut pe deplin

prejudiciul cauzat prin infracțiune;

- instanța de fond la stabilirea pedepsei n-a ținut cont de stipulările art. 61 Cod

penal, conform căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Prin aplicarea pedepsei cu închisoarea sub limita maximă în privința lui Pelevaniuc

Maxim, nu s-a realizat o oarecare echitate socială și nu s-a atins scopul de

,,exemplaritate”, al pedepsei penale;

- de asemenea neântemeiat nu s-au încasat cheltuielile de judecată în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare.

3.2. Succesorul părții vătămate, Deleu Neli, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pelevaniuc Maxim să-i fie numită o

pedeapsă definitivă de 12 (doisprezece) ani închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de trasport pe un termen de 5 ani și acțiunea civilă a lui Deleu Neli

către Pelevaniuc Maxim privind încasarea prejudiciului moral să fie admisă integral în

mărime de 350 000 lei.

În motivarea apelului succesorul părții vătămate a menționat:

- pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor.

În comportamentul lui Pelevaniuc Maxim nu este nici o circumstanță atenuantă,

inculpatul era conștient, vina a recunoscut-o și de a nega baza convingătoare de probe

nu era sens. Nu poate fi pusă în discuție, după părerea apelantului, nici căința sinceră,

luând în considerație comportamentul lui Pelevaniuc Maxim în timpul și după

săvârșirea infracțiunii. Pelevaniuc Maxim foarte semnificativ reprezintă esența și

atitudinea sa față de infracțiunile comise, prin comportamentul său la etapa finală a

procedurii penale a dispărut și până în prezent locul aflării lui nu este stabilit;

6

- potrivit caracteristicii prezentate inculpatul se caracterizează pozitiv, însă

caracteristica este eliberată de primarul satului Nedorub Boris, acesta fiind tatăl vitreg

al lui Pelevaniuc Maxim, persoană care evident este cointeresat de rezultatul cauzei;

- anterior Pelevaniuc Maxim a fost tras la răspunderea penală pentru săvârșirea

unei infracțiuni similare prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Mai mult ca atât, toate infracțiunile comise de către inculpatul Pelevaniuc Maxim

au fost în stare de ebrietate, în prezența persoanei minore - Cozac Anton, precum și în

complicitate cu Ababei I.;

- pedeapsa definitivă stabilită inculpatului Pelevaniuc Maxim nu corespunde

scopului de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Din

cauza comportamentului necorespunzător al organului de urmărire penală, nejustificat

s-a încetat procedura pe infracțiunile prevăzute la art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) și

266 Cod penal;

- referitor la concluzia instanței de exces a sumei prejudiciului moral a relatat, că

situația celui vinovat nu poate fi luată în considerație.

La materialele cauzei sânt dovezile necesare și convingătoare care arată caracterul

și gradul suferințelor morale și fizice cauzate, la gradul de vinovăție a lui M. Pelevaniuc

și statutul social al părții vătămate.

3.3. Avocatul Eduard Ceornea în numele inculpatului Pelevaniuc Maxim, prin care

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit de către prima instanță, prin care acțiunile lui

Pelevaniuc Maxim să fie încadrate în temeiul art. 264 alin. (3), 266 și 163 alin. (2) Cod

penal, cu aplicarea pedepsei minime prevăzute de art. 264 alin. (3) și art. 163 alin. (2)

Cod penal, liberarea lui Pelevaniuc Maxim de răspunderea penală, conform

prevederilor art. 60 Cod penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, cu încetarea procesului penal pentru infracțiunea

prevăzută de art. 266 Cod penal și achitarea lui Pelevaniuc Maxim pe capetele de

învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4), 2641 alin. (4) Cod

penal.

În apel avocatul a invocat, că consideră sentința neântemeiată și ilegală.

- instanța de fond neântemeiat a ajuns la conluzia privind existența vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4), 264 alin. (4), 266,

2641 alin. (4) Cod penal, iar în partea condamnării inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, a considerat că, instanța

greșit a individualizat pedeapsa, nejustificat aplicând inculpatului o pedeapsă maximă

prevăzută de art. 163 Cod penal;

7

- instanța de fond a adoptat o sentință bazată pe presupuneri și în lipsa unor probe

concludente și pertinente care ar demonstra vinovăția inculpatului, apreciind probele

în mod selectiv și în favoarea acuzării, cu derogare de la prevederile art. 389 Cod de

procedură penală;

- declarațiile multor martori au fost lăsate fără aprecierea cuvenită, reieșind din

întregul cumul de declarații a martorilor audiați în ședința de judecată, aceștia nu au

confirmat faptul consumului de către Pelevaniuc Maxim a băuturilor alcoolice. Aflarea

lui Pelevaniuc Maxim în stare de ebrietate este o presupunere, fapt ce contravine art. 8

alin. (3) Cod de procedură penală;

- în partea ce ține de acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate și parțial

admisă de instanța de fond, în partea cerințelor privind încasarea prejudiciului moral

a considerat-o excesivă, reieșind din faptul că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(3) Cod penal a fost comisă din imprudență;

- ce ține de încasarea prejudiciului material, a considerat acțiunea civilă

neântemeiată și lipsită de suport probatoriu.

Totodată, apărarea s-a expus negativ și asupra încasării cheltuielilor pentru

asistența juridică, suma fiind excesivă solicitată de reclamant și neconfirmată.

avocatului Eduard Ceornea în numele inculpatului Pelevaniuc Maxim, a fost respins ca

nefondat.

Apelurile procurorului Gheorghe Iapără și al succesorului părții vătămate, Deleu

Neli, au fost admise ca fiind fondate.

A fost casată parțial sentința primei instanțe în latura stabilirii pedepsei în baza art.

264 alin. (4), 163 alin. (2) lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 84 Cod penal, a cheltuielilor

judiciare și a acțiunii civile ce ține de paguba morală, a fost rejudecată cauza, și

pronunțată o nouă hotărâre în aceste privințe potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează: Pelevaniuc Maxim a fost declarat vinovat:

- în baza art. 264 alin. (4) Cod penal și i s-a stabilit în baza acestei legi drept pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

- în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal și i s-a stabilit în baza acestei legi drept

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv lui Pelevaniuc Maxim pedeapsa închisorii pe

un termen de 12 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

Executarea pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Pelevaniuc Maxim s-a

dispus, potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciar de tip semiînchis.

8

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Deleu Neli, în cadrul

procesului penal, privind recuperarea prejudiciului moral s-a admis integral, cu

încasarea de la Pelevaniuc Maxim în folosul lui Deleu Neli a sumei de 350000 lei.

A fost respinsă cerința procurorului de încasare de la Pelevaniuc Maxim în folosul

statului a cheltuielilor judiciare.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind existența

faptelor infracționale, just calificând faptele și stabilind vinovăția inculpatului în faptele

incriminate.

Soluția sa instanța de fond și-a expus-o în sentința din 24 iunie 2017, în care a

analizat probele cercetate în ședința de judecată, printre care probele verbale :

declarațiile martorilor Zaplitnîi Boris, Ciumac Ruslan, Capbătut Ion, Spînu Iurie,

Madan Alexandru, Samașinschi Ghenadie, Nedoruban Dumitru, Leșan Antonina,

Leșan Constantin, Stepanenco Artiom, Panico Vitalie, Răileanu Sandu, Cebotari Dinu,

Ababei Ion, Antoci Ana, Cozac Anton, Pelevaniuc Victor, Botnariuc Valerii și pe

probele scrise enumerate în decizia instanței de apel la f. d. 233 verso – 236 verso, vol.

VI.

Declarațiile martorilor coroborează cu rapoartele de expertiză a cadavrului,

automobilului, cu cercetarea automobilului, locului faptei, corpurilor delicte etc., care

formează circumstanțele cauzei și reflectă situația obiectivă pe caz.

Instanța de apel a menționat că inculpatul Pelevaniuc Maxim a acceptat să dea

declarații și a recunoscut parțial, relatând circumstanțele cauzei reieșind din poziția sa

de apărare.

Inculpatul Pelevaniuc Maxim n-a recunosct integral vina conform faptelor

imputate. Nerecunoașterea totală a vinei de către Pelevaniuc Maxim se apreciază ca

libertate de mărturisire împotriva sa, consfințită la art. 21 Cod de procedură penală, ea

nu echivalează cu achitarea inculpatului sau recalificarea acțiunilor, în cursul judecării

cauzei fiind prezentate probe care dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii încriminate.

Chiar și declarațiile inculpatului coroborează în parte cu celelante probe.

În concluzie, Colegiul penal a considerat, că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele faptelor, întemeiat pe probe și prevederile legale a calificat faptele în

baza art. 2641 alin .(4), 2641 alin. (4), 264 alin. (4), 266, 163 alin. (2) lit. b) Cod penal și a

stabilit vinovăția lui Pelevaniuc Maxim în comiterea acestor infracțiuni.

9

Instanța de fond just a încetat procesul penal în baza art. 2641 alin. (1), art. 2641 alin.

(1) și art. 266 Cod penal, deoarece a intervenit termenul de prescripție.

De asemenea just a determinat necesitatea stabilirii unor pedepse penale în baza

art. art. 264 alin. (4) și 163 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Cât ține de pedeapsa aplicată, instanța de apel a considerat, că instanța de fond

corect a determinat categoria pedepsei de închisoare și privarea de dreptul de a

conduce vehicule, precum și corect a aplicat pedeapsa pentru fiecare infracțiune în

parte.

Colegiul penal a considerat, că la aplicarea pedepsei de închisoare și privarea de

dreptul de a conduce vehicule pentru fiecare infracțiune în parte instanța de fond a

respectat principiile și criteriile de individualizare a pedepsei, dându-se deplină

eficiență scopurilor pedepsei penale, aplicându-i lui Pelevaniuc Maxim o pedeapsă în

limita normei penale și potrivit circumstanțelor cauzei.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de

drept încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa lui Pelevaniuc Maxim corect

a fost stabilită doar în formă de închisoare și privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport.

În viziunea instanței de apel la aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, ce ține de

pedeapsa definitivă, instanța de fond neântemeiat n-a cumulat total pedepsele penale.

Din materialele cauzei rezultă, că lipsesc circumstanțe atenuante, fiind prezente

doar circumstanțe agravante, deaceia pedeapsa definitivă urma a fi stabilită la limita

maximă.

Chiar dacă inculpatul a recunoscut parțial din capetele de acuzare, aceasta nu poate

fi interpretată ca o căință sinceră, întrucât declarațiile lui sânt contrare unor fapte

stabilite.

Și nici caracteristica lui nu poate fi luată în considerație, așa cum a fost eliberată de

ruda sa apropiată (tatăl vitreg), aceasta fiind contrară cu datele personalității lui

stabilite la judecarea cauzei penale.

În acest sens Colegiul penal a reținut, că inculpatul a comis un șir de infracțiuni

ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite în stare de ebrietate, în prezența persoanelor

minore, în complicitate, infracțiunile fiind atât intenționate, cât și din imprudență,

cauzând urmări grave.

Mai mult ca atât, circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile, și anume

lovirea, blocarea sub mașină, târârea victimei Capbătut Dan pe o distanță de 1342 metri

10

și lăsarea acestuia la fața locului fără acordarea ajutorului, indică la o nepăsare totală a

acestuia pentru viața și sănătatea ultimului. În acest mod inculpatul a atentat la dreptul

cel mai suprem al persoanei - dreptul la viață.

Cu atât mai mult, după comiterea infracțiunilor Pelevaniuc Maxim n-a exprimat

nici un regret, nu și-a cerut scuze de la succesorul părții vătămate și n-a întreprins nici

o acțiune de restituire a prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiuni, dar

dimpotrivă, a părăsit locul de trai și se ascunde de instanța de judecată.

Pe lângă faptul, că inculpatul prin acțiunile sale a cauzat moartea victimei, acesta a

mai cauzat și suferințe psihice rudelor apropiate ale acestuia.

În circumstanțele date, ținând cont de prevederile art. 264 alin. (4), art. 163 alin. (2)

lit. b) și art. 84 Cod penal, instanța de apel a menționat că este foarte rezonabil și necesar

de aplicat maximul pedepsei, așa cum circumstanțe care ar indica la coborârea ei sub

limita maximă lipsesc.

Cât ține de apelul procurorului și al succesorului părții vătămate, Colegiul penal le-

a considerat întemeiate în privința stabilirii unei pedepse penale definitive prin

aplicarea art. 84 Cod penal cu cumul total al pedepselor și în latura pagubei morale din

considerentele de fapt și legale menționate în parte descriptivă a deciziei.

Referitor la apelul avocatului în numele inculpatului, Colegiul penal l-a considerat

absolut neântemeiat.

Nu au fost admise argumentele apărării referitor la recalificarea faptei de la art. 264

alin. (4) Cod penal la art. 264 alin. (3) Cod penal, achitarea pe art. 2641 alin. (4) și art.

2641 alin. (4) Cod penal și stabilirea unei pedepse mai blânde, deoarece materialele

cauzei indică cert la vinovăția lui Pelevaniuc Maxim în comiterea infracțiunilor art. 2641

alin.(4), art. 2641 alin. (4), art. 264 alin. (4), art. 266, art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu

necesitatea încetării unor procese penale în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție pe art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4), și art. 266 Cod penal și pedepsirea

penală pe art. 264 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal cu închisoare și privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Prezența stării de ebrietate la Pelevaniuc Maxim a fost demonstrată pe deplin prin

materialele cauzei în baza expertizelor judiciare efectuate, care sânt niște probe

obiective, precum și prin declarații ale martorilor care au confirmat consumul de alcool

de către acesta.

Instanța de apel a menționat că faptul, că unii martori din anturajul lui Pelevaniuc

Maxim n-au văzut sau declară că acesta n-a consumat băuturi spirtoase se combat prin

datele stabilite prin expertizele judiciare.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei a fost anexată decizia Colegiului penal al

Cuții Supreme de Justiție din 26.07.2017, din care rezultă inadmisibilitatea recursurilor

ordinare declarate de inculpatul Ababei Ion și de succesorul părții vătămate Deleu Neli

11

împotriva decizieie Curții de Apel Bălți din 29.03.2017, prin care în privința lui Ababei

Ion a fost încetat procesul penal pe art. 2641 alin. (2) Cod penal în legătură cu

intervenirea prescripției și condamnarea în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal și 323

alin. (1) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare cu executarea în penitenciar de timp

semiînchis pentru același caz din 14.01.2015 de accidentarea lui Capbătut Dan, comis în

complicitate cu Pelevaniuc Maxim. Prin aceiași decizie este stabilit, că Ababei Ion i-a

transmis volanul automobilului său lui Pelevaniuc Maxim, care era în stare de ebrietate.

Datele stabilite prin prezenta decizie demonstrează încă o dată faptul, că Pelevaniuc

Maxim a condus automobilul în stare de ebrietate, ce este contrar alegațiilor din apel

ale avocatului.

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării, precum că sentința este bazată

pe presupuneri sânt contrare materialelor cauzei, din care rezultă cert, că la momentul

comiterii infracțiunilor Pelevaniuc Maxim se afla în stare de ebrietate, acesata fiind

constatată prin probe obiective (expertize, constatări, declarații etc.), care coroborează

și reflectă realitatea obiectivă.

Instanța de fond a apreciat probele prin prizma art. 93-101 Cod de procedură

penală, descriind pertinența, concludența și coroborarea lor cu alte probe.

Poziția luată de apărare este formulată doar în scopul ușurării poziției inculpatului

și evitarea răspunderii penale pe unele capete de învinuire, fiind contrară bazei

probante administrate și cercetate în ședința de judecată.

Nu este nici premiză de recalificare a acțiunilor inculpatului sau de achitare a

acestuia pe capetele de acuzare.

Eduard în numele inculpatului Pelevaniuc Maxim, în termen la data de 25 aprilie 2018

(conform șrampilei de pe plic), prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu

dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată, ilegală și pasibilă de

a fi casată pe motivele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală și anume:

- 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

12

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde;

- 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanța de apel, la examinarea apelurilor, urma să aplice prevederile: art. 384

alin. (3), alin. (4), art. 385 alin. (1), art. 389 Cod de procedură penală;

- instanța de apel în pofida prevederilor citate și ignorînd prevederile art. 413 Cod

de procedură penală a ignorat argumentele apărării privind existența probelor

administrate la materialele cauzei în instanța de fond, și anume declarațiile martorilor:

Nedoruban Dumitru, Nedoruban Eugenia, Stepanenco Artiom, Vîsoțcaia Iuliana,

Ababii Ion, Cozac Anton, Pelevaniuc Victor, Botnariuc Valeriu;

- în sensul acestor motive și argumente ale apelului declarat, instanța de apel s-a

limitat la simpla constatare precum că „faptul, că unii martori din anturajul lui Pelevaniuc

Maxim n-au văzut sau declară că acesta n-a consumat băuturi spirtoase se combat prin datele

stabilite prin expertizele judiciare.”;

- însă instanța de apel nu a argumentat exact care din declarațiile martorilor numiți

este combătută prin careva probe sau cumul de probe, astfel încît instanța de apel a

respins toate argumentele apelului declarat de apărare printr-o frază generală privind

faptul precum că acestea sunt neîntemeiate și se combat prin probele cercetate în cadrul

examinării apelului. În același timp instanța de apel dă dovadă faptului că probele

apărării în general nu au fost supuse căreiva aprecieri argumentate;

- condamnarea inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, art. 264 alin. (4) Cod penal, art. 2641 alin. (4) Cod penal este bazată pe

concluziile expuse în Raportul de expertiză medico-legală nr. 411 din 23.11.2016,

conform căreia: „din punct de vedere teoretic, ținînd cont de faptul că din organismul

uman alcoolul etilic se elimină în mod fiziologic în cantitate medie decca 0,13% pe oră,

cet. Pelevaniuc Maxim, la momentul deplasării, orele 0000 data de 14.01.2015, putea avea

concentrație de alcool etilic de cca 2,32 %, echivalent a 2,32g/l. La momentul producerii

accidentului rutier orele 0400 data de 14.01.2015 putea avea o concentrație de alcool etilic

în sînge de cca 1,80%, echivalent a 1,80 g/l. La momentul deplasării după comiterea

accidentului rutier orele 0430 data de 14.01.2015 putea avea o concentrație de alcool etilic

în sînge de cca 1,87% , echivalent a 1,8 g/l.”;

- în comparație cu cele indicate în raport, apărarea atrage atenția instanței la faptul

că constatările expuse în raportul de expertiză sunt făcute din punct teoretic, și reieșind

din sintagma „putea avea o concentrație de alcool etilic”, sunt după esența sa

presupuneri și nu constatări ferme stabilite în baza unor date concrete. Fapt confirmat

și prin concluziile nemijlocite a experților care indică în raport: „în realitate calculul este

mai complex, deoarece și factorii precum sexul, toleranța individuală și durata

consumului joacă rol. Viteza de absorbție a alcoolului etilic în sânge depinde de foarte

13

mulți factori (concentrația alcoolului etilic, prezența și calitatea alimentelor,

particularitățile genetice de metabolism, funcția hepatică și conținutul gastric). De

aceea de a stabili cu certitudine ora consumării băuturilor alcoolice, reieșind din faptul

că odată cu absorbția se include și faza eliminării, obiectiv și argumentat nu este

posibil.”;

- recurentul consideră că constatarea aflării inculpatului Pelevaniuc Maxim în

stare de ebrietate la momentul conducerii automobilului pe data de 14.01.2015, și

săvîrșirii în stare de ebrietate a încălcării regulilor de securitate de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență decesul

persoanei, este neîntemeiată și bazată pe presupuneri, fapt care contravine prevederilor

alin. (3) art. 8 Cod de procedură penală;

- reieșind din întregul cumulul de declarații a martorilor audiați în ședințele

instanței, aceștia nu au confirmat faptul consumului de către Pelevaniuc Maxim în seara

din 13.01.2015 și în noaptea din 13.01.2015 spre 14.01.2015 a băuturilor alcoolice, iar în

coraborare cu faptul că raportul de expertiză medico-legală nr. 411 din 23.11.2016

conține doar concluzii privind posibila și respectiv presupusa cantitate de alcool în

sîngele inculpatului pînă la, în timpul și după comiterea accidentului rutier, apărarea

constată asupra faptului că învinuirea lui Pelevaniuc Maxim în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, art. 264 alin. (4) Cod penal, art. 2641 alin. (4)

Cod penal este bazată doar pe presupuneri și nicidecum pe probe concludente și

pertinente;

- prin urmare acțiunile inculpatului Pelevaniuc Maxim urmează a fi încadrate în

baza prevederilor art. 264 alin. (3) Cod penal, art. 266 Cod penal, art. 163 alin. (2) Cod

penal, încadrare juridică care complet corespunde faptei comise de către acesta, faptă

care a fost recunoscută de inculpat din momentul punerii acestuia sub învinure, motiv

din care recurentul consideră că instanța de apel, de rînd cu cea de fond, a dat faptei

săvîrșite de inculpat o încadrare juridică greșită, temei de casare a deciziei instanței de

apel prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală;

- de asemenea apărarea consideră absolut neîntemeiată încadrarea pretinselor

acțiuni ale inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal în două epizoade

consecutive, deoarece chiar și în cazul în care Pelevaniuc Maxim s-ar afla în stare de

ebrietate la volanul automobilului în noaptea din 13 spre 14 ianuarie 2014, (fapt care nu

corespunde realității obiective), infracțiunea de conducere a mijlocului de transport în

stare avansată de ebrietate este o infracțiune continuă, și nu poarte fi apreciată drept

comitere a două infracțiuni, din simplul motiv că conducătorul în timpul comiterii

acesteia a oprit automobilul apoi a reluat mișcarea în continuare. Iar reișind din faptul

că în instanță nu au fost prezentate și cercetate probe concludente și pertinente privitor

la fapta conducerii automobilului de către inculpat în stare de ebrietate, apărarea

14

solicită achitarea inculpatului Pelevaniuc Maxim pe capătul învinuirii în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal;

- reieșind din faptul că în cadrul examinării cauzei instanței nu au fost prezentate

probe concludente și pertinenete care ar demonstra starea de ebrietate a inculpatului

Pelevaniuc Maxim în noaptea comiterii de către acesta a accidentului rutier urmat de

decesul victimei Capbătut Dan, recurentul consideră că nu a fost demonstrat prezența

stării de ebrietate alcoolică a inculpatului, astfel nu au fost întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal precum și 2641 alin. (4) Cod penal,

decizia Curții de Apel Bălți din 26.02.2018 fiind una neîntemeiată, ilegală și respectiv

pasibilă casării;

- instanța de apel de rînd cu cea de fond a acceptat și apreciat drept probă

admisibilă sentința de condamnare a cet. Ababei Ion prezentată de învinuire și pusă

drept probă ce stă la baza condamnării lui Pelevaniuc Maxim. Recurentul consideră că

această sentință nu poate fi admisă drept probă, din motiv că în cadrul acestei sentințe

instanța a constatat fapta comiterii infracțiunii de către Ababei Ion a unei infracțiuni, în

condiția în care starea de ebrietate și respectiv vinovăția lui Pelevaniuc Maxim în cadrul

sentinței de condamnare a lui Ababei Ion a fost constatată în lipsa lui Pelevaniuc Maxim

și deci în lipsa posibilității de a se apăra. Cosideră că admiterea unei astfel de probă și

aprecierea acesteia drept una pertinentă și concludentă constituie o încălcare flagrantă

a dreptului inculpatului Pelevaniuc Maxim la apărare și dreptului la o judecată

echitabilă, drepturi prevăzute de Constituția R. Moldova, Codul penal și CEDO.

decembrie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Ceornea

Eduard în numele inculpatului, sentința casată total, cu dispunerea rejudecării acuzei

de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției date instanța de recurs a menționat că, din textul

recursului ordinar declarat rezultă că recurentul critică decizia instanței de apel sub

aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, temeiuri prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de avocatul Ceornea Eduard, în

raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit a constatat, că acestea sânt întemeiate în

privința pct. 6 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, or, s-a stabilit, că adoptând

soluția enunțată, instanța de apel, contrar prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură

penală, trecând prin revistă probele prezentate, selectiv, nu a dat apreciere unor probe,

care au fost puse la baza învinuirii lui Pelevaniuc Maxim, ignorând să se expună asupra

15

altora, deci nu a examinat cauza obiectiv, sub toate aspectele și nu a adus motive

pertinente pe care s-ar întemeia soluția.

Colegiul penal lărgit a reținut că, instanța de apel, rejudecând cauza, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul apărării, și în special asupra argumentului precum că „starea de ebrietate a

inculpatului a fost constatată de prima instanță în baza unor probe inadmisibile, contrar

prevederilor Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală și

naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009”.

Astfel, instanța de apel a respins toate argumentele apelului declarat de apărare

printr-o frază generală, precum că acestea sunt neîntemeiate și se combat prin probele

cercetate în cadrul examinării apelului, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, a constatat că „prezența stării de ebrietate la Pelevaniuc Maxim a fost demonstrată

pe deplin prin materialele cauzei în baza expertizelor judiciare efectuate, care sânt niște probe

obiective, precum și prin declarații ale martorilor care au confirmat consumul de alcool de către

acesta”. Astfel, la pag. 233 din decizie, instanța de apel a enumerat declarațiile

martorilor, probele scrise, fără a le da apreciere, după regulile art. 101 Cod de procedură

penală și fără a-și argumenta soluția admiterii unora și respingerii altora.

La fel, la caz s-a constatat că instanțele de fond și-au bazat soluția de condamnare

a inculpatului de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, art.

264 alin. (4) Cod penal, art. 2641 alin. (4) Cod penal, selectiv pe unele concluzii teoretice

privind presupusa stare de ebrietate a inculpatului și cantitatea de alcool în sângele

inculpatului din Raportul de expertiză medico-legală nr. 411 din 23.11.2016, fără a fi

apreciată concluzia experților în ansamblu, după cum prevede art.101 Cod de

procedură penală, fără a ține cont de prevederile art. 13412 Cod penal și de stipulările

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 296 din

16 aprilie 2009.

S-a reținut, că acceptând Raportul de expertiză ca probă pentru constatarea stării

de ebrietate a inculpatului, isntanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor apărării

precum că această concluzie este teoretică, iar concluzia că „la momentul producerii

accidentului rutier inculpatul putea avea o concentrație de alcool etilic de circa....”, contravine

prevederilor art. 8 Cod de procedură penală.

La fel s-a constatat, că instanțele de fond n-au dat apreciere concluziei date de

experți în aceiași expertiză precum că „în realitate calculul este mai complex, deoarece și

factorii precum sexul, toleranța individuală și durata consumului joacă rol. Viteza de absorbție

a alcoolului etilic în sânge depinde de foarte mulți factori (concentrația alcoolului etilic, prezența

și calitatea alimentelor, particularitățile genetice de metabolism, funcția hepatică și conținutul

16

gastric). De aceea de a stabili cu certitudine ora consumării băuturilor alcoolice, reieșind din

faptul că odată cu absorbția se include și faza eliminării, obiectiv și argumentat nu este posibil.”

Totodată, a rămas fără apreciere și pct. 2 din concluzia Raportului de expertiză

susindicat, în care experții menționează, că „de calificat gradul stării de ebrietate alcoolică

conform gradației prevăzute de art. 13412 Cod penal, nu ține de competența expertului judiciar

toxicolog medico-legal. Stabilirea stării de ebrietate la persoane se realizează de către medicul

psihiatru-narcolog, în baza criteriilor prevăzute de Regulamentul privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, confirmată prin rezultatul analizei de

laborator a probelor biologice prelevate”(f.d.642 verso).

Colegiul a reținut, că instanța de apel nu s-a expus asupra învinuirii și probelor

prezentate de acuzare împreună cu rechizitoriul din 11.12.2015, în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) și art. 266 Cod penal, și anume: „conform rezultatelor analizei (f.d. 63, vol. I) efectuate

la data de 14.01.2015, ora 1740, inculpatul avea 0,03 g/l de etanol în sînge, inculpatul fiind

reținut la data de 14.01.2015, ora 1500, conform procesului-verbal de reținere (f.d. 55, vol. I)”.

La fel, nu au fost înlăturate contradicțiile stabilite, fiind lăsate fără răspuns și

argumentele apărătorului din apel în sensul că pretinsele acțiuni ale inculpatului au

fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal în două epizoade consecutive.

La caz s-a constatat, că instanțele de fond au acceptat sentința de condamnare a

cet. Ababei Ion, prezentată de învinuire drept probă, bazându-și soluția de condamnare

a lui Pelevaniuc Maxim, conform învinuirii noi, fără a se expune asupra argumentelor

apărării privind admisibilitatea acestei probe, „pentru a constata comiterea infracțiunilor

imputate de către inculpatul Pelevaniuc Maxim în stare de ebrietate, în condiția în care starea

de ebrietate și respectiv vinovăția lui Pelevaniuc Maxim în cadrul sentinței de condamnare a lui

Ababei Ion a fost constatată în lipsa lui Pelevaniuc Maxim și deci în lipsa posibilității de a se

apăra, ceea ce constituie o încălcare flagrantă la apărare și dreptul la o judecată echitabilă,

drepturi consfițite de Constituția Republicii Moldova, Codul penal și CEDO”.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță, învinuirea

adusă inculpatului și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Din considerentele expuse, Colegiul a statuat, că decizia instanței de apel în cauza

dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este

incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care

17

a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs a conchis de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei

în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procuror și de către succesorul

părții vătămate Deleu Neli.

Admis apelul declarat de către avocatul Eduard Ceornea în interesele inculpatului

Pelevaniuc Maxim, sentința casată parțial, în latura penală, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Se achită Pelevaniuc Maxim de învinuirea adusă în baza art. art. 2641 alin. (4) Cod

penal, deoarece nu s-a stabilit fapta infracțiunii.

Pelevaniuc Maxim a fost declarat vinovat:

- în baza art. 264 alin. (3) lit. b)Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 (cinci) ani;

- în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilit definitiv lui Pelevaniuc Maxim pedeapsa închisorii

pe un termen de 7 (șapte) ani, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 (cinci) ani.

7.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, analizând

legalitatea și temeinicia sentinței contestate, prin prisma argumentelor invocate de

participanții la proces și a materialelor din dosar, în raport cu norma legală relevantă

speței, a considerat necesar de a respinge cererile de apel declarate de procurorul în

Procuratura raionului Florești Gheorghe Iapără și de succesorul părții vătămate Deleu

Neli, cu admiterea apelului declarat de avocatul Ceornea Eduard în interesele

inclupatului Pelevaniuc Maxim, din următoarele considerente.

Instanța de fond la pronunțarea sentinței de condamnare a admis în calitatea lor

de probe în susținerea actului de învinuire referitor la comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate avansată de către Pelevaniuc Maxim declarațiile martorilor și raportul de

expertiză medico-legală nr. 411 din 23.11.2016, conform căruia din punct de vedere

teoretic, ținând cont de faptul că din organismul uman alcoolul etilic se elimină în mod

fiziologic în cantitate medie de cca 0,13% pe oră, cet. Pelivaniuc Maxim, la momentul

18

deplasării, orele 00.00 data de 14.01.2015, putea avea concentrație de alcool etilic de

circa 2,32%, echivalentul a 2,32 g/l.

Colegiul a notat că pe tot parcursul cercetării penale și a examinării cauzei în

instanța de judecată, Pelevaniuc Maxim a negat faptul că ar fi condus automobilul în

stare de ebrietate alcoolică, menționând că a consumat alcool (rachiu de casă)

dimineața când a revenit acasă după accident, din cauza stresului ce-l avea.

Instanța de apel a reiterat sub acest aspect că, starea de ebrietate a unei persoane

nu poate fi stabilită prin declarațiile martorilor și a unei concluzii teoretice, calculată

după principiul unui eventual posibil consum de alcool, a experților.

Astfel că unica modalitate de stabilire a faptului aflării persoanei în stare de

ebrietate și a gradului de ebrietate este prevăzută de Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009.

În cazul din speță, Pelevaniuc Maxim, fiind identificat ca persoana ce a comis

accidentului rutier și ridicat de la domiciliu încă la ora 12, abea la ora 17:40 a fost supus

expertizei medico-legale pentru aprecierea prezenței alcoolului în organism, fiindu-i

depistat acool etilic de 0,03 g/l, adică sub limita minima de 0,3 g/l stabilit de lege.

Cerința esențială pentru întregirea faptei prejudiciabile prevăzute la art. 264 Cod

penal este ca, în timpul conducerii mijlocului de transport, făptuitorul să se afle în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Așadar, nu e suficient ca făptuitorul să fi

consumat alcool, nici să se fi aflat sub influența lor. Condiția necesară este ca

făptuitorul să fie în stare de ebrietate cu grad avansat.

În consecință, declarațiile unor martori care au indicat că au văzut că Pelevaniuc

Maxim ar fi consumat alcool nu este suficientă pentru stabilirea stării de ebrietate,

inclusiv cu grad avansat, al acestuia, în lipsa unor probe obiective ce ar dovedi că la

momentul comiterii accidentului ultimul avrea grad de ebrietate.

În ipoteza producerii ebrietății de alcool (băuturi alcoolice), contează nu doar

constatarea faptului că persoana a consumat alcool, fiind imperios necesară stabilirea

că acesta se afla anume în stare de ebrietate alcoolică avansată, având importanță și

gradul de ebrietate. Astfel, se aplică răspunderea penală, în baza alin. (1) art. 2641 Cod

penal, în cazul conducerii mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate cu grad avansat.

Potrivit alin. (2) art. 13412 Cod penal, prin „stare de ebrietate alcoolică cu grad

minim" se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,3

până la 1,0 g/l și concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,5

mg/l.

Totodată, conform alin. (3) art. 13412 Cod penal, prin „stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat" se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sînge de

19

la 1,0 g/l și mai mult și concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5 mg/l

și mai mult. Conjuncția „și" din ambele definiții arată că trebuie să fie întrunite

cumulativ condiția privitoare la concentrația de alcool în sînge și condiția referitoare

la concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat.

Or, din art. 13412 Cod penal, se desprinde că doar atunci se poate atesta starea de

ebrietate când condiția privitoare la concentrația de alcool în sânge este secundată de

condiția referitoare la concentrația de alcool în aerul expirat.

Pe când în speță concentrația de alcool în aerul expirat nici nu s-a verificat.

În consecință, nu a putut fi admisă ca probă în sensul stabilirii stării de ebrietate

al apelantului Pelevaniuc Maxim, inclus cu grad avansat, doar pe baza unei concluzii

matematice a concentrației de alcool în sângele acestuia, reieșind din concentrația

stabilită la 15.01.2015 ora 17:40 raportată la posibila concentrație pe scară inversă la

momentul accidentului, modalitate aplicată în raportul de examinare medico-legală nr.

411 din 14.11.2016.

Este de menționat că în alin. (2), (4) și (6) art. 264 și la art. 2641 Cod penal, starea

de ebrietate este un indiciu de esență, indispensabil, fără de care se constată lipsa

obiectului juridic și a laturii obiective a infracțiunii imputate art. 2641 alin. (4) Cod

penal, nefiind confirmată prin probatoriu legal conducerea automobilului de către

Pelevaniuc Maxim în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Verificând temeinicia unei atare soluții, în conformitate cu probele prezentate de

părți într-un proces contradictoriu, Colegiul penal a considerat, că concluzia instanței

de fond privind constatarea vinovăției lui Pelevaniuc Maxim în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) și 264 alin. (4) Cod penal, ca fiind comise

de o persoană aflată în stare de ebrietate alcoolică avansată, nu rezultă din probele

acumulate de organul de urmărire penală și contrar prevederilor art. art. 8; 389 Cod de

procedură penală, sentința în latura dată a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe

probe veridice, care ar fi fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei.

Latura subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută la art. 2641 alin. (4) și

264 alin. (4) Cod penal, se caracterizează doar prin intenție directă. Aceasta înseamnă

că făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și dorește să

conducă mijlocul de transport, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

și fără permis de conducere.

Pe când în speță, cum s-a indicat mai sus, nu s-a dovedit că Pelevaniuc Maxim se

afla în stare de ebrietate alcoolică, inclusiv avansată la momentul cît s-a aflat la volanul

automobilului în noaptea dintre 13-14.01.2015.

Cu referire la calificativul "fără permis de conducere", Colegiul a notat că pentru

calificarea acestuia conform art. 2641 alin. (4) Cod penal, este imperios necesar să se

20

compună cumulativ cu calificativul "stare de ebrietate - alcoolică avansată", ceea ce la

caz nu s-a confirmat.

Colegiul a notat că, acțiunile lui Pelevaniuc Maxim au fost calificate pentru două

infracțiuni separate prevăzute de același articol – 2641 alin. (4) Cod penal, fiind separate

în două episoade: conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

avansată și fără permis de conducere între orele 00:00 și până la ora 04:00 la 14.01.2015

și conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică avansată și fără

permis de conducere după comiterea accidentului rutier de la orele 04:00 din

14.01.2015.

În cazul din speță, în ipoteza în care ar fi fost dovedită starea de ebrietate avansată

al inculpatului Pelevanciuc Maxim, acțiunile sale ar fi urmat să fie calificate doar ca o

infracțiune unică, continuă.

În consecință, pentru invinuirea formulată conform art. art. 2641 alin. 4) Cod

penal, Pelevaniuc Maxim urmează a fi achitat.

Totodată, Colegiul penal a reținut, că este greșită concluzia instanței de fond

privind condamnarea inculpatului Pelevaniuc Maxim în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal - acțiunea prevăzută la alin. (3), săvârșită în stare de ebrietate.

Pentru a fi calificate acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, este

necesară prezența stării de ebrietate, stare care nu s-a confirmat, reieșind din

argumentele expuse supra, prin urmare acțiunile inculpatului Pelevaniuc Maxim

urmează a fi recalificate în temeiul art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu indicii:

„încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare care a provocat decesul unei persoane".

Referitor la calificativul "fără permis de conducere", Colegiul notează că acesta

constituie o agravantă la art. 2641 Cod penal, iar fără stabilirea componenței de

infracțiune ca "starea de ebrietate", acesta se înglobează în art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, dat fiind că de asemenea constituie un element al încălcării Regulilor de

circulație rutieră, cu atît mai mult că aceasta a fost imputat inculpatului în rechizitoriu

la încadrarea acțiunilor sale în art. 264 alin. (4) Cod penal.

În consecință, instanța de apel, în rezultatul examinării probelor în interacțiunea

lor, a constatat că, inculpatul Pelevaniuc Maxim, la 14.01.2015 în jurul orei 04:00,

aflându-se la volanul automobilului de model „Opel Vectra,, cu numărul de

înmatriculare xxxxx și, deplasându-se în or. Florești pe str. Mihai Eminescu în direcția

str. Alexandru cel Bun, ignorând cerințele Regulamentului circulației rutiere,

prevăzute de pct.10 ce prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie: ...alin. (1)

lit. b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și

să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; alin. (2)

să posede... lit. a) permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru

21

categoria care face parte autovehicolul condus, nu a ținut permanent seama de

împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla autoturismul în

momentul respectiv, încălcând prevederile Regulamentului circulației rutiere

prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. a), b), și d) care stipulează că conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama

de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b)

dexteritatea în conducere care iar permite să prevadă situațiile periculoase, d) situația

rutieră, alin. (2) „...în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului, drept rezultat al încălcărilor comise, nu a redus

viteza ca să poată opri la apariția obstacolului de față și anume a pietonului Capbătut

Dan, care la acel moment se afla în poziție culcată paralel pe partea carosabilă, nu a

manifestat prudență sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente a comis lovitura

acestuia cu automobilul condus, care a fost blocat între partea inferioară a traversei

motorului și partea carosabilă, după care a continuat deplasarea pe o distanță de

aproximativ 1342 metri, unde la intersecția străzilor Mihail Eminescu și Alexandru cel

Bun din or. Florești a oprit mijlocul de transport condus.

În rezultatul accidentului de circulație, lui Capbătut Dan i-au fost cauzate,

conform concluziilor din raportul de expertiză medico-legală nr. 55 din 16.04.2015,

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care au influențat direct cauza

decesului.

Acțiuni care urmează a fi recalifcate pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform

elementelor încălcării regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

Tot el, inculpatul Pelevaniuc Maxim, la 14 ianuarie 2015, în jurul orei 04:00,

conducând automobilul de model „Opel Vectra,, cu numărul de înmatriculare xxxxx,

pe strada Mihai Eminescu din or. Florești și încălcând prevederile pct. 10, 14, 45 al

Regulamentului circulației rutiere, a lovit pietonul Capbătut Dan, care în rezultatul

leziunilor corporale primite a decedat în Spitalul raionului Florești la data de

14.01.2015 în jurul orei 08:20, astfel, provocând urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod

penal, și anume, decesul unei persoane, iar ulterior având scopul eschivării de

răspundere penală pentru fapta comisă, încălcând cerințele pct. 12 alin. (l) care prevede

că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să

oprească imediat vehiculul semnalizându-1 în conformitate cu punctul 37 subpunctul

1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu schimbe poziția

vehiculului și a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul

rutier, cu excepția cazurilor prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul

22

punct; c) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au

fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile

de urgență - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată

unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea

medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau alt act, precum și

certificatul de înmatriculare a vehiculului, uterior să revină la locul accidentului; e) să

marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a persoanei

traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului

ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală

sau pentru eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor,

precum și ocolirea locului accidentului; g) să anunțe despre accidentul poliția și să

rămână pe loc pînă la sosirea lucrătorilor de polițe; a părăsit locul accidentului rutier

nominalizat.

Acțiuni care urmează a fi calificate conform art. 266 Cod penal, părăsirea locului

accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat

regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a

provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5).

Tot inculpatul Pelevaniuc Maxim, la 14 ianuarie 2015 în jurul orei 04:00, acționând

cu intentie directă, aflându-se la intersectia străzilor Mihai Eminescu și Alexandru cel

Bun din or. Florești, având scopul eschivării de la răspunderea penală pentru fapta

comisă, precum și scopul lăsării fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare

periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza

vătămărilor corporale primite și neputinței, situația periculoasă în care el însuși a pus-

o, după ce conducând mijlocul de transport de model „Opel Vectra,, cu numărul de

înmatriculare xxxxx a comis lovirea pietonului Capbătut Dan, după care tărârea

acestuia pe o distanță de aproximativ 1342 metri, cauzându-i leziuni corporale grave,

cunoscând cu bună știință despre primejdie și având posibilitatea reală de a-i acorda

ajutor acestuia, a părăsit locul accidentului rutier nominalizat, lăsând victima în

primejdie, care în rezultatul vătămărilor corporale primite a decedat.

Acțiuni care urmează a fi calificate conform art. 163 alin. (2) Cod penal, lăsarea, cu

bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este

lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie

și a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate, că el însuși a pus-o într-o situație

periculoasă pentru viață care a provocat din imprudență decesul victimei.

Referitor la stabilirea pedepsei, instanța de apel a remarcat că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

23

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale,

luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a ținut să remarce, că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, face parte din categoria celor grave, pentru care legiuitorul a prevăzut

pedeapsa închisorii pe un termen de la trei la șapte ani. Această infracțiune fiind

comisă în cumul cu alte două infracțiuni art. 266 Cod penal (părăsirea intenționată a

locului accidentului rutier) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal (lăsarea în primejdie),

fapt care face ca gravitatea acesteia să sporească, odată ce inculpatul a admis un șir de

acțiuni intenționate, neglijând cerințele legii, care în final au și adus la decesul unei

persoane.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a ajuns la concluzia că

scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin aplicarea fată de inculpat a pedepsei cu

închisoarea.

Referitor la cuantumul acțiunii civile înaintată de către succesorul părții vătămate

Deleu Neli în mărime totală de 418 446,85 mii lei din care suma de 350 000 lei în calitate

de prejudiciu moral, instanța de judecată reține următoarele.

În conformitate cu art. 1398 alin. (1) Cod Civil, cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În ședința de judecată s-a stabilit că succesorul părții vătămate Deleu Neli, a

suportat efectiv cheltuieli pentru înmormântarea fiului său Capbătut Dan, cheltuieli

pentru mesele de pomenire, de tratament și prin urmare dînsa are dreptul la repararea

acestor cheltuieli de către Pelevaniuc Maxim, care se face vinovat de decesul fiului ei,

cheltuieli pe care instanță de judecată le consideră întemeiate, fiind probate prin

documente de atestare a cuantumului lor, în sumă totală de 68446,85 lei, care sunt

confirmate cu acte probante. Referitor la argumentul apelului că sunt exagerate

cheltuielile de asistență juridică Coleigul notează că acestea sunt reale, necesare și

rezonabile, reieșind din complexitatea cauzei și multitudinea de acțiuni procesuale

afectuate de avocat, precum și corespund Recomandări privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică Aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților din Republica Moldova prin Decizia

nr. 2 din 30.03.2012.

Cele expuse a denotat că prima instanță justificat a admis parțial pretenția privind

încasarea prejudiciului material în cuantumul confirmat cu probe veridice și

concludente.

24

Reieșind din faptul că datorită infracțiunii comise de Pelevaniuc Maxim, fiul părții

vătămate, Capbătut Dan a decedat, Colegiul penal a conchis că instanța de fond

întemeiat a dispus spre încasare cu titlu de prejudiciu moral suma de 300000 lei.

Colegiul penal a considerat corectă soluția instanței de fond care s-a expus în

sentință referitor la cheltuielile judiciare, pe care le-a trecut în contul statului.

Din apel și materialele cauzei a rezultat, că cheltuielile judiciare țin de efectuarea

expertizelor judiciare, care au fost efectuate la ordonarea organului de urmărire penală.

Colegiul penal a statuat, că expertiza judiciară este o probă, care de rând cu

celelalte pobe acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au

menirea a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în comiterea faptei

prejudiciabile imputate acestuia.

Sub acest aspect, Colegiul penal a menționat obligația pozitivă a statului de a

colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și

implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Colegiul penal a reținut, că argumentele invocate de către apelant în susținerea

solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare sunt neântemeiate, deoarece dispozițiile

art. 143 alin. (l) Cod de procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în

aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză (art. 143 alin. (l) pct. l)-6) Cod de procedură penală).

8.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu dispunerea rejudecării cauzei

penale în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- nu suntem de acord cu soluția instanței de apel de recalificare a acțiunilor

inculpatului de la art. 264 alin. (4) la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, iar prin declarațiile martorilor

și a concluziilor teoretice a experților nu poate fi stabilită starea de ebrietate, în acest

sens instanța de apel aducând critică raportului de expertiză medico-legală nr. 411 din

22.11.2016 privind aprecierea alcoolului în organism, din considerentul că experții au

dat concluzii din punct de vedere teoretic;

- la fel, a indicat instanța de apel, și despre faptul că inculpatul a negat că a condus

automobilul în stare de ebrietate alcoolică, iar alcool a consumat deja acasă după ce s-

a produs accidental rutier.

25

În cazul dat este evidentă poziția inculpatului de a se apăra, și a scăpa cu o

pedeapsă cât mai blândă, ori această versiune a inculpatului se regăsește practic în

toate cauzele penale, analogice cu Pelevaniuc M., când inculpații declară că au

consumat alcool după ce s-a produs accidentul, cauza fiind șocul de cele întâmplate;

- Pelevaniuc Maxim la acel moment în genere era privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, ceia ce nu la încurcat de a conduce automobilul, pe când putea

liber să se folosească de serviciile TAXI;

- toate aprecierile instanței de apel le considerăm neîntemeiate, ori urmează să fie

luate în considerație probele care coraborează între ele, iar în acest sens de către

organul de urmărire penală, au fost acumulate suficiente probe care vin să confirme

faptul că la momentul săvârșirii accidentului rutier , inculpatul se afla în stare de

ebrietate alcoolică;

- instanța de fond corect a apreciat declarațiile martorului Stepanenci Artiom, în

cadrul primei sale audieri pe acest caz și anume în nopatea spre 14.01.2015, în timp ce

se afla în sat cu uratul l-a observat pe Maxim Pelevaniuc cum servea băuturi alcoolice.

Apoi a menționat că aflându-se la sauna din Florești tot la acea dată toți au servit bere.

La volanul automobilului în care se deplasa din s. Ivanovca, r-l Florești spre or. Florești

și invers, se afla Pelevaniuc Maxim;

- deja ulterior, în cadrul altor audieri pe acest caz, Stepanenco Artiom a menționat

că nu a observat ce anume servea, posibil și băuturi alcoolice. Aceste declarații

ulterioare ale martorului în ce privește consumul de băuturi alcoolice urmează a fi dată

o apreciere critică, deoarece inițial la foarte puțin timp după producerea accidentului

rutier martorul a fost audiat în aceeași zi. În cadrul ședinței de judecată martorul a

menționat că nu are careva relații de ură cu inculpatul;

- martorul Cozac Anton, a confirmat faptul că la volanul automobilului de model

„Opel Vectra” se afla Pelevaniuc Maxim, atât în timpul deplasării din s. Ivanovca spre

or. Florești cât și în direcție opusă;

- martorul Zaplitnîi Boris, a confirmat faptul consumării de băuturi alcoolice de

către Pelevaniuc Maxim atât la momentul când erau cu uratul prin s. Ivanovca, r-l

Florești în noaptea spre 14.01.2015, cât și la momentul când se aflau la sauna din or.

Florești. Totodată a menționat despre faptul conducerii mijlocului de tranport în

ambele direcții de către Pelevaniuc Maxim;

- martorul Antoci Ana, a confirmat că în noaptea spre 14.01.2015 la sauna unde

lucra au venit un grup de 5 tineri, care au consumat băuturi alcoolice. La fel, a

menționat despre comportamentul acestor tineri care presupune că erau în stare de

ebrietate alcoolică. După ce au plecat au strâns sticle goale de sub băuturi alcoolice;

- martorul Nedoruban Dumitru, a confirmat faptul consumării băuturilor

alcoolice și anume bere (câte 3 sticle de 0,5 l fiecare) la data de 13.01.2015 ziua. Totodată

26

a confirmat că la volanul automobilului se afla Pelevaniuc Maxim în momentul

deplasării spre or. Florești. A relatat despre conducerea cu viteză excesivă a

automobilului de către Pelevaniuc Maxim și crearea unei situații de accident;

- sucesorul părții vămate decedate Deleu Neli, s-a referit la suma pretențiilor

materiale și morale înaintate față de inculpatul Pelevaniuc Maxim, prezentând în acest

sens și documente confirmative ale prejudiciului material.

Totodată vinovăția lui Pelevaniuc Maxim de comiterea infracțiunilor incriminate

se demonstrează și prin următoarele mijloace de probă: raportul de expertiză medico-

legală nr. 16 din 16.01.2015, rezultatul analizei din 20.01.2015, raportul de expertiză nr.

411 din 22.11.2016, informația prezentată de către BÎT și DCA Florești din 29.01.2015;

- la materialele cauzei penale a fost anexată copia sentinței din 29.12.2016 și copia

deciziei Curții de Apel Bălți în cauza penală de învinuire a lui Ababei Ion prin care

acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin.

(2), 163 alin. (2) lit. b) și 323 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Ababei Ion a fost recunoscut vinovat de faptul că a predat conducerea

mijlocului de transport de model „Opel Vectra” cu n/î BL CO 693 la data de 14.01.2015

în jurul orei 00:00 lui Pelevaniuc Maxim care se afla în stare de ebrietate alcoolică.

Faptul că instanța de apel, a exclus starea de ebrierate din acțiunile inculpatului

pe art. 264 alin. (4) Cod penal, a atras după sine și achitarea inculpatului pe art. art.

2641 alin. (4) Cod penal, fapt cu care la fel nu suntem de acord, acuzarea considerând

că pe aceste învinuiri, procesul urma a fi încetat în legătura cu faptul că există alte

circumstanțe care exclud urmărirea penală, și anume faptul că starea de ebrietate se

regăsește în art. 264 alin. (4) Cod penal;

- este necesar de atras atenție și asupra faptului că anterior în 2013 inculpatul

Pelevaniuc Maxim a fost deja condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similar

uneia dintre cele incriminate în prezenta cauza penală și anume art. 2641 alin. (4) Cod

penal, deci în acțiunile acestuia se constată circumstanța agravantă prevăzuta de art.

77 alin. (1) lit. a) Cod penal : săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

Faptul condamnării anterioare a inculaptului Pelevaniuc Maxim, nu a servit drept

măsură de corijare a acestuia și el în continuare a urcat la volanul automobilului în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără a deține permis de conducere și

provocând urmări prejudiciabile ireversibile, precum ar fi lipsirea de viață a unei

persoane.

Toate aceste circumstanțe urmau a fi luate în considerație de instanța de apel la

stabilirea pedepsei inculpatului, aplicându-i pedepse maxime pentru infracțiunile

comise , pentru a fi restabilită echitatea socială.

27

8.2. Succesorul părții vătămate Deleu Neli, prin care indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești, cu dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel,

invocând argumente similare celor invocate de către procuror în cererea de recurs

ordinar.

8.3. Avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului Pelevaniuc Maxim, în

termen la data de 25 aprilie 2018 (conform șrampilei de pe plic), prin care indicând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei atacate, în latura stabilirii pedepsei inculpatlui și admiterii

acțiunii civile a succesorului părții vătămate, cu adoptarea în această parte a unei

hotărâri prin care inculpatului Pelevaniuc M. să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

iar acțiunea civilă să fie admisă în principiu, iar asupra cuantumului acesteia urmând

să se expună instanța în ordine civilă.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- la aplicarea pedepsei pentru infracțiunile prevăzute de art. 163 alin. (2) și art. 264

alin. (3) Cod penal, instanța urma să țină cont de faptul că dacă inculpatul Pelivaniuc

Maxim, din momentul reținerii știind că este bănuit de săvârșirea infracțiunii a declarat

că anume el a comis infracțiunea, a expus detaliat împrejurările în care a fost săvârșită

fapta penală, acest comportament poate fi apreciat drept recunoaștere a vinovăției;

- deasemenea contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea

infractorilor ca circumstanțe atenuante se exprimă prin orice acțiuni ale vinovatului de

a ajuta organele de urmărire penală în stabilirea circumstanțelor infracțiunii,

demascarea și tragerea la răspundere penală a participanților la fapta comisă. Astfel de

circumstanțe atenuante sunt: informațiile despre locul, metodele și mijloacele săvârșirii

infracțiunii, despre locul unde se află bunurile sustrase sau alte mijloace de probă care

au importanță la descoperirea infracțiunii, despre locul unde se ascund alți participanți

la infracțiune etc. Ca circumstanță atenuantă poate fi recunoscută atât recunoașterea

totală, cât și parțială. Astfel în cazul present inculpatul Pelevaniuc Maxim din start încă

în fața organului de urmărire penală a recunoscut vinovăția sa în săvârșirea faptei

prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, însă nu a fost de acord cu calificarea juridică

a faptei sale în baza art. 264 alin. (4) și art. 2641 alin. (4) Cod penal. La fel din momentul

punerii sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2) Cod

penal, Pelevaniuc Maxim a recunoscut vinovăția sa în comiterea acestei fapte;

- instanța de apel nu aplicat și nu a s-a expus asupra existenței circumstanței

atenuante invocate de apărare, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, ce țin de

expirarea, de la momentul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2)Cod

penal, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală,

prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru

28

examinarea cazului, ținându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost

provocată de făptuitor (lit. I) alin. (1) art. 76 CP);

- astfel, dacă de la momentul comiterii infracțiunii au expirat cel puțin 2/3 din

termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală prevăzut pentru această

infracțiune, faptul în cauză constituie o circumstanță atenuantă, de care instanța de

judecată va ține cont la stabilirea pedepsei. Conform alin. (4) art. 60 CP, prescripția se

întrerupe dacă, până la expirarea termenelor ei, persoana va săvârși o infracțiune

pentru care, conform CP, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un termen mai

mare de 2 ani. Pelevaniuc Maxim infracțiuni noi ulterior faptelor pentru care a fost

condamnat nu a comis;

- în partea ce ține de cerința de încasare a prejudiciului material consider că

acțiunea civilă este una neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu. Astfel drept probe

în vederea confirmării prejudiciului material cauzat la acțiunea civilă se prezită:

1) f.d. 440-441, Vol III - Copii de bonuri de plată care sunt nelizibile, la copiile

suplimentar prezentate de avocatul reclamantei, pe majoritatea bonurilor lipsec

denumirea produselor procurate sau serviciilor prestate, f.d. 440 conține bonuri pe

suma de 550 lei și respectiv 590 lei datate cu 15.01.2015 și 17.01.2015. Bonuri care nu

sunt bonuri de plată, dar sunt bonuri de raport zilnic și demonstrează cîte operații de

plată au fost efectuate de respectivul antreprenor la mașina de casa și control în ziua

respectivă și cît numerar respectiv urmează a fi în căsuța mașinei de casă și control la

momentul imprimării raportului. Respectivele bonuri nu confirmă achitarea sumelor

indicate în ele de către reclamantă.

2) Medicamentele indicate în recetele prezintate de reclamantă la f.d. 496-503 nu

corespund cu bonurile de plată privind procurarea medicamentelor anexate ulterior.

3) Confirmarea prezentată la f.d. 511 nu este un dosument fiscal- bon de plată sau

factură fiscală, deși a fost eliberat de îl„Cobîlaș", care are obligația de a elibera bon de

plată și de a înregistra tranzacțiile efectuate în mașină de casă și control;

- în partea ce ține de încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică, consider

excesivă suma solicitată de reclamantă pentru compensarea cheltuielilor legate de

deplasarea avocatului pentru articiparea la acțiunile procesule în cadrul urmăririi

penale și în instanța de judecată din or. Bălți în or. Florești și înapoi deoarece, fiecare

bon de plată pentru benzina pretins utilizată în acest scop este în valoare de la 150 pînă

la 200 lei, respectiv pentru o cantitate de benzină de la 16 pînă la 18 litri.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

29

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate. Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de către procuror și succesorul părții

vătămate, Deleu Neli

Drept temeiuri pentru recursurile declarate de procuror și succesorul părții

vătămate au fost invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) și 12) Cod de procedură

penală, adică cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Referitor la temeiul pentru recursurile declarate prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că acest temei nu se

regăsește la caz, specificând în acest sens următoarele.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin prisma

prevederilor legale, astfel încât concluziile expuse să conțină raționamente întemeiate

asupra soluției de achitare emise de către prima instanță.

Prin urmare, instanța de recurs, constată faptul motivării ample și complete a

deciziei de către instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, respectiv aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la caz, casarea parțială a sentinței, în latura penală, pronunțând în această parte

o nouă hotărâre, expunându-se argumentat și complet asupra tuturor motivelor

expuse de către procuror.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la aprecierea declarațiilor

martorilor și constatarea unor stări de fapt de către instanța de apel, Colegiul penal

lărgit notează că dezacordul cu aprecierea probelor a servit obiect de examinare și în

instanța de apel prin apelul procurorului împotriva sentinței, astfel reiterarea acestor

argumente în ordine de recurs nu pot întruni necesitatea casării deciziei instanței de

apel și nu sunt susceptibile de a susține temeiul de drept invocat, întrucât dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor nu reprezintă unul din temeiurile de drept

prevăzute pentru declararea recursului ordinar.

Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor ce judecă

fondul cauzei și în acest sens Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de recurs

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

30

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor

de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare

care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit reiterează că, instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței

temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o

eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri

denaturate -ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare

a acestora.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază critic argumentele recurentului, deoarece

acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine aprecierilor

expuse în motivarea acesteia.

În context, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, analizând

probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate de prima instanță,

verificate și reapreciate de instanța de apel, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia privind achitarea lui Pelevaniuc M. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, deoarece nu s-a stabilit fapta infracțiunii,

pronunțând o sentință de condamnare în privința inculpatului în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Lecturând conținutul deciziei, Colegiul penal lărgit a stabilit că concluziile

instanței de apel sunt bazate pe analizarea și aprecierea tuturor probelor administrate

în cauză descrise în decizia instanței de apel (f.d. 182-185, vol. VII), dintre care Colegiul

penal lărgit consideră că instanța de apel corect a evidențiat că starea de ebrietate a unei

persoane nu poate fi stabilită prin declarațiile martorilor și a unei concluzii teoretice,

calculată după principiul unui eventual posibil consul de alcool al experților. Or,

potrivit conluziilor experților din raportul de expertiză medico-legală nr. 411 din

23.11.2016, rezultă că în realitate calculul este mai complex, deoarece și factorii precum

sexul, toleranța individuală și durata consumului joacă rol, viteza de absorbție în sânge

depinde de foarte mulți factori (concentrația alcoolui etilic, prezența și cantitatea

31

alimentelor, particularitățile genetice de metabolism, funcția hepatică și conținutul

gastric). De aceea de a stabili cu certitudine ora consumului băuturilor alcoolice,

reeșind din faptul că odată cu absorbția se include și faza eliminării, obiectiv și

argumentat nu este posibil.

Astfel, instanța de apel verificând temeinicia soluției primei instanțe, în

conformitate cu probele prezentate de părți, întemeiat a constatat că concluzia instanței

de fond privind constatarea vinovăției lui Pelevaniuc Maxim în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) și art. 264 alin. (4) Cod penal, ca fiind

comise în stare de ebrietate alcoolică avansată, este bazată doar pe presupuneri și nu

pe probe veridice care ar fi fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se

identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra

fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din

decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursurile declarate sânt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Referitot la recursil ordinar declarat de către avocatul Ceornea Eduard în numele

inculpatului

Colegiul penal subliniază că din textul recursului declarat, autorul semnalează ca

temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor aduse de recurent în

baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal menționează că potrivit art.

61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

32

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Colegiul atestă că art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în vigoare la data comiterii

infracțiunii prevedea pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani, iar art. 163 ali. (2) lit.

b) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea de până la 4 ani.

Instanța de apel, casând sentința primei instanțe în latura penală, rejudecând

cauza și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

i-a stabilit inculpatului pedeapsă în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, de 6 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod

penal, de 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, soluție bazată pe

circumstanțele cauzei, fiind în conformitate cu prevederile art. 7, 75-78 Cod penal.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Circumstanțele cauzei denotă că fapta săvârșită de Pelevaniuc Maxim s-a soldat

cu urmări prejudiciabile ireversibile, manifestată prin pierderea unei vieți omenești,

iar succesorul părții vătămate, Deleu Neli, a solicitat la faza judecării cauzei în apel

pedepsirea mai aspră a inculpatului.

33

Având în vedere circumstanțele nominalizate, precum și faptul că inculpatul a

comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpatului, anterior fiind judecat pentru infracțiuni similare, Colegiul penal

menționează că instanța de apel a ținut cont de principiul individualizării pedepsei

(art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se va asigura doar prin stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii, pe

care ultimul o va executa în instituția penitenciară de tip semiînchis.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată

nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de către succesorul părții vătămate,

Deleu Neli și de către avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Pelevaniuc Maxim Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 august 2020.

Președinte: Guzun Ion

Judecători: Craiu Nicolae

Burduh Victor

Filincova Svetlana

Bejenaru Iurie

34