1ra-418/2020 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-418/2020 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-418/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Boico Victor, Cobzac Elena,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către partea

vătămată Andriuța Aliona împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 18 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Matac Liudmila xxx, născută la xxx,

domiciliată în r-nul Drochia,

satul xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.06.2018 – 19.10.2018

instanța de apel: 21.05.2018 – 18.09.2019

instanța de recurs: 08.11.2019-15.07.2020.

A CONSTATAT:

Matac Liudmila, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.320

alin.(1) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de 134 (una sută treizeci și patru) ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

A fost admisă parțial acțiunea civilă. S-a încasat de la Matac Liudmila

în beneficiul lui Andriuța Aliona prejudiciul moral în sumă de 2000(două mii)

lei.

că: Matac Liudmila, din data de 08.12.2014 pînă la 10.05.2018, intenționat nu

a executat precum și s-a eschivat de la îndeplinirea hotărîrii instanței de

judecată din 08.12.2014, emisă de Judecătoria Drochia, privind încasarea de la

Matac Liudmila, în beneficiul lui Andriuța Aliona suma de 30000 dolari SUA,

sau echivalentul în valută națională la momentul executării.

1

Totodată, pentru neexecutarea intenționată a hotărîrii numite, Matac

Liudmila a fost sancționată contravențional la data de 06.11.2017, cu amendă

în mărime de 1 500 lei, în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional.

Acțiunile lui Matac Liudmila au fost calificate în baza art. 320 alin. (1)

Cod penal - neexecutarea intenționată, precum și eschivarea de la îndeplinire,

a hotărîrii instanței de judecată.

Cauza a fost examinată în procedură specială prevăzută de art.3641 Cod

de procedură penală, judecata pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Aliona, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

condamnare a lui Matac Liudmila la o pedeapsă reală și încasarea cheltuielilor

pentru serviciile avocatului.

3.1 În motivarea apelului partea vătămată Andriuța Aliona a invocat:

- consideră sentința ca fiind una prea blîndă, pasibilă anulării cu

numirea unei pedepse penale mai aspre ca închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

- Matac Liudmila vina nu a recunoscut-o, datoria nu a restituit-o și nici

nu dorește s-o achite, râde de ea și familia ei, activează cu soțul peste hotarele

RM, unde are venit care nu poate fi contat și dusă evidența.

- soțul inculpatei Neniță Ion pleacă peste hotare în Europa și aduce spre

vânzare automobile;

- nu au fost încasate cheltuielile pentru serviciile avocatului în sumă de

3000 lei în beneficiul ei, potrivit bonului de plată anexat la materialele cauzei

din 16.10.2018 cu nr. XL 900368.

2019, a fost admis apelul părții vătămate Andriuță Aliona, casată parțial

sentința în latura civilă, pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

A fost încasat de la Matac Liudmila în beneficiul părții vătămate

Andriuța Aliona cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3000 (trei

mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel, a considerat ca, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei, prima instanță a ținut

cont de poziția participanților la proces, de gravitatea infracțiunii comise, de

motivele acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

2

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Ca circumstanță atenuantă instanța de fond a constatat

recunoașterea vinovăției și căința sinceră de cele comise. Careva circumstanțe

agravante în privința inculpatei nu au fost stabilite.

S-a mai reținut că, inculpata Matac Liudmila nu are antecedente penale,

a recunoscut vina, are la întreținere doi copii minori, nu este angajată în

câmpul muncii, la locul de trai se caracterizează pozitiv, fiind o persoană

liniștită, amabilă, educată și civilizată, nu face abuz de băuturi alcoolice

(f.d.41).

Instanța de apel a mai reținut că, prima instanță neîntemeiat a reținut în

privința inculpatei circumstanța atenuantă recunoașterea vinei, întrucât în

condițiile examinării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641

Cod procedură penală, nu poate fi reținută o asemenea circumstanță

atenuantă, deoarece recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art.76 alin.(1) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Necătând la aceasta, în opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită

inculpatei, este echitabilă faptelor infracționale săvârșite, este în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că

va atinge scopul de corectare și reeducare a acesteia, careva temeiuri de casare

a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite după cum s-a solicitat de

apelantă în cererea sa, solicitare susținută și de acuzatorul de stat, pedeapsa

stabilită contrar celor invocate de partea vătămată în apel fiind corect

individualizată.

Prima instanță la stabilirea pedepsei s-a condus de principiile generale

de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art.7, 75, 61 Cod penal.

Instanța de apel, nu a reținut argumentul apelantului că, instanța a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, astfel, cum că, pedeapsa stabilită

este în corespundere cu normele legale și va duce la atingerea scopului

pedepsei penale, or, dezacordul cu pedeapsa aplicată de instanța de fond, nu

echivalează cu ilegalitatea acesteia. La acest capitol, instanța de apel a indicat

că, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră (reieșind din

solicitarea apelantului de a-i aplica inculpatului o pedeapsă privativă de

libertate) generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și

de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

3

suficient nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a

leza demnitatea omului, acesta fiind unul din principiile aplicării Codului

penal.

Cu referire la solicitarea apelantei ce ține de încasarea din contul

inculpatei Matac Liudmila în beneficiul părții vătămate a cheltuielilor pentru

asistență juridică, instanța de apel a admis cerința, întrucât potrivit bonului

anexat la materialele cauzei (f.d.106) se atestă și se dovedesc cheltuielile

respective în sumă de 3000 (trei mii) lei pentru serviciile avocatului Popovschi

Svetlana datată cu 16.10.2018.

recurs în ordinar de către partea vătămată Andriuță Aliona prin care, prin

care invocând incidența pct. 6) din dispozițiile alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală a solicitat casarea sentinței și deciziei, cu pronunțarea undei

decizii de condamnare a lui Matac Liudmila la o pedeapsă mai aspră cu

închisoare.

5.1. În motivarea cererii de recurs partea vătămată Andriuță Aliona a

invocat că:

- instanța nu a dat apreciere corectă probelor administrate atât la

urmărirea penală, în ședința de judecată a primei instanțe, cât și la instanța

de Apel, faptul că, inculpata nu a făcut nici o acțiune pentru a începe a

restitui prejudiciul material, necătând la faptul, că permanent pleacă peste

hotarele republicii unde activează împreună cu soțul cu succes, soțul Nenița

Ion aduce în țară automobile de vânzare;

- instanța nu a concluzionat faptul, că inculpata categoric refuză de a

restitui prejudiciul material, ce denotă despre faptul, că ea nu a recunoscut

vina, nu se căiește în cele săvârșite, nu au conștientizat pericolul social celor

săvârșite, prin așa fel s-a stabilit o metodă de apărare, o metodă de a neglija

interesele mele și cerințele legii;

- consideră că pedeapsa numită nu și-a atins scopul, sentința dată este

nelegitimă, pedeapsa prea blîndă pasibilă anulării cu numirea unei pedepse

penale mai aspre, ca închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

4

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate. Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură

penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs

pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură

penală. Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Cu privire la argumentele recursului prin prisma temeiului de drept

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală Colegiul penal constată că

acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată,

motivarea soluției fiind expusă clar fără a contrazice dispozitivul hotărîrii, și

instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar (pct. 5, 5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

4, 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că prima instanță și

instanța de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de

5

fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Este de menționat că, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării.

Astfel, pedeapsa numită inculpatei Matac Ludmila a fost motivată,

individualizată și aplicată conform prevederilor legale, corespunde

principiului proporționalității și scopului pedepsei penale, capabilă să

contribuie la restabilirea echității sociale, corijarea făptașei, precum și

prevenirii de săvârșirea a noi infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a altor

persoane.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Articolul 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și

6

probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța

acestora.

Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor

de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c.

Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe

critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele

cauzei, în latura pedepsei aplicate inculpatei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea

sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Colegiul penal reține că prima instanță, individualizând pedeapsa

inculpatei a reținut că, aceasta nu are antecedente penale, a recunoscut vina,

are la întreținere doi copii minori, nu este angajată în câmpul muncii, la locul

de trai se caracterizează pozitiv, fiind o persoană liniștită, amabilă, educată

și civilizată, nu face abuz de băuturi alcoolice (f.d.41).

Totodată, instanța de apel corect a menționat că nu poate fi reținut

argumentul apelantului că, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă prea

blîndă, deoarece pedeapsa stabilită este în corespundere cu normele legale

și va duce la atingerea scopului pedepsei penale, or, dezacordul cu pedeapsa

aplicată de instanța de fond, nu echivalează cu ilegalitatea acesteia.

Colegiul penal menționează și faptul că, motivele invocate în recursul

vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de

7

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond

și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă individualizată

conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată

Andriuța Aliona împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 18 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Matac Liudmila

xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

8