1re-90/2020 — art. 171 alin. 1 CP

1re-90/2020 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1re-90/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena și Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Panov Diana în numele condamnatului Cristei Gheorghii, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie

2020, în cauza penală privindu-l pe

Cristei Gheorghii Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în r-nul Xxxxx, sat. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei :

A C O N S T A T A T :

penal în privința lui Cristei Gheorghii Xxxxx, de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (1) Cod penal, pe faptul că părțile s-au împăcat.

Cristei Gheorghii Xxxxx fiind în stare de ebrietate alcoolică și urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, cunoscînd cu certitudine că Xxxxx Xxxxx se află de una

singură în locuința sa din satul Xxxxx, raionul Xxxxx, a mers la domiciliul acesteia,

unde prin acces liber a intrat în odaia unde dormea ultima.

Tot atunci, Cristei G. profitând de faptul că, Xxxxx dormea și nu putea opune

rezistență, a dezbrăcat-o pe aceasta de haine și lingerie intimă, iar în momentul cînd

ultima și-a revenit și a încercat să opună rezistență acțiunilor date, el în vederea

realizării scopului infracțional avut după ce a aplicat violență fizică față de Xxxxx,

manifestată prin aplicarea loviturilor peste față și blocîndu-i minele, acționînd prin

intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și admițînd în mod conștient survenirea acestora, contrar

voinței și profitând de imposibilitatea de a opune rezistență din partea ultimei,

intenționat a întreținut un raport sexual în formă normală.

În rezultatul acțiunilor violente săvârșite de Cristei G. i-au fost cauzate

echimoză în jurul ochiului drept, traumatism corporal care potrivit raportului de

expertiză judiciară (medico-legală) nr. 201924P0082 din 21 martie 2019, se califică ca

vătămare neînsemnată, produsă în rezultatul loviturii cu un obiect dur contondent

care putea fi pumnul, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Cristei Gheorghii Xxxxx a comis

infracțiunea de - viol, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică a persoanei,

profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, ceea ce

constituie o infracțiune prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea cheltuielilor judiciare cu dispunerea încasării din contul inculpatului în

beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 13055 lei, pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea recursului a indicat:

- la soluționarea solicitării procurorului privind încasarea din contul

inculpatului Cristei G. a sumei de 13055 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate

la întocmirea rapoartelor de expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 201924P0082

din 12.03.2019 și de expertiză judiciară (biologică) nr. 20190500087 din 01.04.2019.

instanța a omis neîntemeiat aprecierea prevederilor art. 143 și art. 227 din Codul de

procedură penală;

- pentru a fi întocmite și anexate la materialele cauzei penale rapoartele de

expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 201924P0082 din 12.03.2019 și de

expertiză judiciară (biologică) nr. 20190500087 din 01.04.2019, au fost efectuate

acțiuni procesuale cum ar fi numirea acestora, la fel, ele au fost întocmite de experți,

fapte ce cad expres sub incidența art. 227 alin. (2) din Cod de procedură penală, din

care considerent, aprecierea instanței că prevederile legale care sunt enumerate în

dispoziția art.227 alin.(2) din Codul de procedură penală, nu prevăd cheltuieli

suportate la efectuarea expertizelor judiciare, sînt greșite și ilegale;

- ridicarea încrederii populației în instituțiile statului este unul din obiectivele

de bază ale Republicii Moldova la momentul actual. Însă, acțiunile comise de

inculpați știrbesc din acest obiectiv, din care considerent aceștia urmează să suporte

absolut toate consecințele unei condamnări penale, inclusiv și suportarea

cheltuielilor judiciare;

- urmare a acțiunilor inculpatului Cristei G. a fost necesară implicarea unui

mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror, ofițeri de

investigație, care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală și speciale

de investigație pentru a investiga faptele acestora, toate aceste acțiuni generînd

cheltuieli din partea statului, care în mod normal ar urma de a fi recuperate, suma

de 13055 lei constituind doar o mică parte din acele cheltuieli pe care Legea permite

de a o restitui.

2020, a fost admis recursul procurorului, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încasat din

contul inculpatului Cristei G. în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în mărime

de 13055 lei, în rest sentința a fost menținută.

2

de faptul că, infracțiunea comisă de inculpat este prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod

penal, dar și de faptul că Cristei Gheorghe, cu partea vătămată s-a împăcat, iar

careva restricții în cauza penală dată, pentru procedura de împăcare prevăzută de

legea penală, în ședința de judecată nu au fost stabilite, prima instanță justificat a

stabilit că procesul penal în privința lui Cristei Gheorghe urmează a fi încetat.

În altă ordine de idei, instanța de recurs a indicat că în ședința primei instanțe

procurorul a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 13055lei,

cheltuieli suferite ca rezultat al efectuării expertizelor judiciare.

Astfel, instanța de recurs raportând prevederile legale evidențiate, la

materialele cauzei, consideră că plata cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în

sarcina inculpatului atîta timp cît Cristei Gheorghe a recunoscut că, a comis o

infracțiune, procesul penal fiind încetat în legătură cu împăcarea părților.

În conformitate cu prevederile art. art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare suportate de către organul de urmărire penală, în vederea

efectuării rapoartelor de expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 201924P0082 din

12.03.2019 și de expertiză judiciară (biologică) nr. 20190500087 din 01.04.2019,

urmează a fi încasate de la Cristei Gheorghe, or dacă inculpatul nu ar fi comis

acțiunile ilegale, statul nu ar fi fost silit să suporte asemenea cheltuieli, mai mult,

aceste expertize au fost dispuse în conformitate cu art. art. 142, 143 Cod de

procedură penală.

avocatul Panov Diana în numele condamnatului, prin care solicită casarea acesteia,

cu respingerea cheltuielilor judiciare și menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- consideră că ilegal a fost admis apelul procurorului, deoarece în prima

instanță acesta nu a solicitat încasarea acestor cheltuieli, iar aceasta dorință a apărut

abia după ce s-a încetat cauza penală cu împăcarea părților;

- solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a sumei de

13 055 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară consideră că, suma invocată de către procuror urmeaza a fi respinsă ca

fiind cheltuielile statutului, ori în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul

statului;

- în cazul dat, această expertiză urmează a fi pusă în cheltuielile statului, dat

fiind faptul că aceasta a fost efectuată pentru a obține probe în susținerea vinovăției

lui Cristei, care ar fi putut să recunoască vina din start, fără a fi necesară efectuarea

unei asemenea expertize;

- persoana prejudiciată este partea vătămată, cu care acesta s-a împăcat și i-a

achitat toate pretențiile pe care le-a avut față de el.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

3

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța

de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să

examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu

prevederile art. 431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art. 6 pct. 44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul reiterează că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă din textul recursului în anulare

declarat, că autoarea invocă faptul, că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

urmau a fi puse pe seama statului, iar solicitarea procurorului urmează a fi

respinsă.

Din studiul lucrărilor dosarului, în viziunea instanței de recurs în anulare, prin

argumentele invocate în sensul menționat, avocatul Panov D., de fapt își exprimă

dezacordul cu încasarea cheltuielilor judiciare din contul lui Cristei G.

Așadar, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de

garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței

CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea

ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea

persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominem c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Din textul recursului în anulare declarat, se atestă că avocatul Panov D.,

semnalează afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta cauză de

4

viciu fundamental, exprimat prin faptul că hotărârea adoptată nu cuprinde

motivele privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul lui Cristei G., fapt ce a

dus și la încălcarea art. 6§1 al Convenției – dreptul la un proces echitabil.

Opozant celor invocate de către recurentă în ce privește critica sub aspectul

încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenției, Colegiul

penal menționează, că prevederile alin. (3) art. 435 Cod de procedură penală,

stipulează că în ordinea procedurii de recurs ordinar adoptarea deciziei și

întocmirea acesteia se efectuează în conformitate cu prevederile art. 417 și 418, care

se aplică în mod corespunzător.

Analizând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei, prin prisma

prezenței viciului fundamental invocat de recurentă, Colegiul reține că instanța de

recurs, întemeiat a casat hotărârea primei instanțe în partea cheltuielilor judiciare,

motivându-și argumentat soluția adoptată, privind casarea sentinței, motive

indicate în pct. 5 al prezentei decizii, soluție adoptată în corespundere cu

prevederile normei procesual penale menționate supra, care reglementează ce

trebuie să cuprindă hotărârea instanței de recurs.

În viziunea Colegiului penal, instanța de recurs și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență și prevederilor art. 227 alin. (1), (2) pct. 5), 229

Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la cheltuielile

judiciare.

Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că

cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea

acțiunilor procesuale, fiind întocmite raportele de expertiză judiciară (medico-

legală) nr. 201924P0082 din 12.03.2019 și de expertiză judiciară biologică nr.

20190500087 din 01.04.2019.

În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Totodată, art. 229 alin. (3), (5) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. (5) În cazul încetării

urmăririi penale în urma împăcării părții vătămate cu învinuitul, inculpatul,

instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare în sarcina părții vătămate, a

învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți.

5

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de recurs în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus casarea

parțială a acesteia, în partea care se referă la cheltuielile de judecată și a pronunțat

în această parte, o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a fost încasat de la Cristei G. în beneficiul statului suma de 13055 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată, în rest sentința a fost menținută, motivându-și

soluția.

Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce argumente

sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel, privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de judecată a instanței

de apel nu au fost prezentate probe referitor la situația materială precară a

inculpatului, sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.

În urma celor expuse, Colegiul penal, ținând cont de prevederile art. 229 alin.

(5) Cod de procedură penală, atestă că instanța de recurs întemeiat a reținut și

faptul că, plata cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în sarcina inculpatului, atîta

timp cât Cristei Gheorghe a recunoscut că, a comis o infracțiune, procesul penal

fiind încetat în legătură cu împăcarea părților.

Referitor la argumentul recurentei, expertizele au fost efectuate pentru a

obține probe în susținerea vinovăției lui Cristei G., care ar fi putut să recunoască

vina din start, fără a fi necesară efectuarea unei asemenea expertize, Colegiul penal

reține că și la acest aspect s-a expus argumentat instanța de recurs, precum că în

conformitate cu prevederile art. art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare suportate de către organul de urmărire penală, în vederea

efectuării rapoartelor de expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 201924P0082 din

12.03.2019 și de expertiză judiciară (biologică) nr. 20190500087 din 01.04.2019,

urmează a fi încasate de la Cristei Gheorghe, or dacă inculpatul nu ar fi comis

acțiunile ilegale, statul nu ar fi fost silit să suporte asemenea cheltuieli, mai mult,

aceste expertize au fost dispuse în conformitate cu art. art. 142, 143 Cod de

procedură penală.

Ce ține de faptul că, acuzatorul de stat nu a cerut încasarea unor astfel de

cheltuieli, instanța de recurs în anulare atestă că, în informația cu privire la cauza

penală, este indicat că au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 13.055 lei,

astfel instanța de recurs just a constatat că, instanța a lăsat fără apreciere cerința

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanța de recurs

a motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa

cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Generalizând criticile invocate sub aspectul prezenței presupuselor vicii

fundamentale ce au afectat hotărârea judecătorească, indicate de recurentă,

Colegiul penal statuează că acestea nu și-au găsit confirmarea, fiind neîntemeiate și

nu sunt esențiale pentru a răsturna situația în sensul intervenirii și casării unei

hotărâri judecătorești irevocabile.

6

De asemenea, se menționează că principiul securității raporturilor juridice,

consfințit în articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs România din 28

octombrie 1999).

Mai mult ca atât, potrivit dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv,

poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare constată, că hotărârea contestată nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și această

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în esență motivele invocate de către

recurentă în recursul în anulare declarat, referitor la încasarea cheltuielilor

judiciare, au constituit anterior obiect de examinare, iar instanța de recurs a adoptat

o hotărâre motivată, expusă în prezenta decizie.

Așadar, în speța dată, Colegiul penal constată că la examinarea prezentului

recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de

recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta

hotărârea irevocabilă, iar existența unei alte păreri a apărătorului Panov D. asupra

aceleiași probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

În temeiul celor expuse, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de către avocatul Panov Diana în numele condamnatului Cristei

Gheorghii, ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărârii atacate.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Panov Diana în

numele condamnatului Cristei Gheorghii, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cristei

Gheorghii Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

7