1ra-117/20 — art.152 alin.2 lit.e CP

1ra-117/20 — art.152 alin.2 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-117/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Xxx, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2019, în cauza penală

în privința lui

Escov Nicolae Xxx, născut la 31 iulie 1976,

originar din r-nul Criuleni, s. Ișnovăț și domiciliat

în mun. Chișinău com. Tohatin str. Păcii 10, ap.24;

Morari Ion Xxx, născut la 12 octombrie 1988,

originar din r-nul Orhei, s. Camenca și domiciliat

în mun. Chișinău str. Liviu Damian 45

și

Sîrghii Serghei Xxx, născut la 20 octombrie 1970,

originar din r-nul Călărași, s. Bahmut și domiciliat

în mun. Chișinău str. Titulescu 33, ap. 18.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.07.2015 - 14.06.2018;

Instanță de apel: 23.07.2018 - 07.05.2019;

Instanță de recurs: 23.07.2019 - 12.05.2020;

A C O N S T A T A T :

Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod Penal, din motiv că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă a lui Vartic Valeriu către Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii

Serghei privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca nefondată.

de urmărire penală Escov Nicolae, este învinuit în aceea că el, la data de 14.10.2014,

aproximativ la ora 20:00, împreună și de comun acord cu Morari Ion și Sîrghii

Serghei în timp ce se aflau pe adresa xxx, în urma unui conflict apărut, în mod

intenționat i-au răsucit mâinile cet. Vartic Valeriu, a.n.16.11.1982 l-au apucat de gât

1

sufocîndu-1, după care l-au trântit la pământ, cauzându-i ultimului conform raportului

de expertiză medico-legală nr.2874/D din 19.11.2014: entorsă a articulației radio-

carpiană mâna dreaptă, soldată cu fractura osului trapezoid cu deplasarea

fragmentelor; echimoze și excoriații la nivelul gâtului, excoriații la nivelul cotului

drept și în regiunea lombară, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect dur sau la lovire de acesta, condiționează o dereglare a sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Morari Ion este învinuit în aceea că el, la data de 14.10.2014. aproximativ la

ora 20:00, împreună și de comun acord cu Sîrghii Serghei și Escov Nicolae în timp ce

se aflau pe adresa mun. Chișinău str. Cioricești 10, în urma unui conflict apărut, în

mod intenționat i-au răsucit mâinile cet. Vartic Valeriu și l-au apucat de gât

sufocându-1, după care l-au trântit la pământ, cauzându-i ultimului conform

raportului de expertiză medico-legală nr.2874/D din 19.11.2014: entorsă a articulației

radio-carpiană mâna dreaptă, soldată cu fractura osului trapezoid cu deplasarea

fragmentelor; echimoze și excoriații la nivelul gâtului, excoriații la nivelul cotului

drept și în regiunea lombară, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect dur sau la lovire de acesta, condiționează o dereglare a sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Sîrghii Serghei este învinuit în aceea că el, la data de 14.10.2014, aproximativ

la ora 20:00, împreună și de comun acord cu Morari Ion și Escov Nicolae în timp ce

se aflau pe adresa xxx, în urma unui conflict apărut, în mod intenționat i-au răsucit

mâinile cet. Vartic Valeriu și l-au apucat de gât sufocându-1, după care l-au trântit la

pământ, cauzându-i ultimului conform raportului de expertiză medico-legală

nr.2874/D din 19.11.2014: entorsă a articulației radio-carpiană mâna dreaptă, soldată

cu fractura osului trapezoid cu deplasarea fragmentelor; echimoze și excoriații la

nivelul gâtului, excoriații la nivelul cotului drept și în regiunea lombară, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur sau la lovire de acesta,

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie.

Acțiunile lui Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei de către organul de

urmărire penală au fost încadrate juridic conform art.152 alin.(2) lit. e) din Codul

penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, de mai multe persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie recunoscuți culpabili Escov Nicolae, Morari Ion,

Sîrghii Serghei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod

penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de 5 ani închisoare fiecăruia, iar

conform art.90 Cod Penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat că, sentința instanței de

fond este ilegală, neîntemeiată și necesită a fi casată, deoarece argumentele instanței

sunt neîntemeiate și eronate, în situația în care în cadrul urmăriri penale organul de

urmărire penală a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei fiind evidențiate

circumstanțele care dovedesc vinovăția inculpaților, totodată fiind acumulate

2

suficiente probe pertinente și concludente, cu privire la existența infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, pentru a se constata că este cazul să se transmită cauza

penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestora.

A enunțat că, în cadrul examinării cauzei în fond, de către instanță a fost

numită expertiza judiciară medico-legală în comisie și conform concluziei Raportului

de expertiză judiciară medico-legală în comisie repetată nr.161 din 14.11.2017, s-a

constatat că „fracturi ale oaselor carpului mâinii drepte nu sunt”.

Totodată, a remarcat că în cadrul examinării cauzei a mai fost dispusă

efectuarea expertizei judiciare medico-legală în comisie și conform concluziei

Raportului de expertiză judiciară medico-legală în comisie repetată nr.379 din

15.03.2017, s-a constatat: în concluzia radiologică anterioară, specialistul imagist a

comis o eroare mecanică de diagnostic, constatând nu fractura osului scaloid, dar al

osului trapezoid, care la momentul examinării actuale acest os este intact, ceea ce se

confirmă la investigația prin rezonanță magnetică (IRJV1) recent efectuată

(23.02.2017). Prin urmare, pe toate radiografiile articulației mânii drepte a cet. Vartic

Valeriu. efectuate la 17.10.2014, 22.10.2014 și 03.12.2014 se constată fractura osului

scafoid în evoluție, semnele căreia pe radiografia din 17.10.2014 indică caracterul

recent al fracturii, vechimea căreia nu contravine circumstanțelor stabilite în

materialele cauzei penale. Conform datelor literaturii medicale, fractura osului

scafoid se întâlnește în 50-60% cazuri și se produce prin traumatism indirect în

rezultatul căderii pe mână în hiperextensie și mai rar la lovire directă, compresie în

această regiune sau răsucirea mâinii.

A reținut că, având în vedere eroarea mecanică comisă în raportul de expertiză

medico-legală nr.2874/D din 19.11.2014, fapt menționat în raportul de expertiză

judiciară medico-legală în comisie repetată nr.379 din 15.03.2017, în vederea

elucidării tuturor circumstanțelor cauzei, prima instanță urma a numi o expertiză

judiciară medico-legală în vederea stabilirii gravității leziunilor corporale depistate și

anume fractura osului scafoid în evoluție.

De asemenea a menționat că, deși concluziile expuse în Rapoartele de expertiză

menționate supra se contrazic, prin încheierea din 26.04.2018 instanța a respins

cererea acuzatorului privind dispunerea efectuării unei expertize medico-legale

repetate. Potrivit art.148 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care concluziile

experților sunt contradictorii, este obligatorie numirea unei expertize repetate.

Consideră că, instanța depășind în mod vădit prevederile art.art.26 alin.(2) și

317 alin.(2) Cod procedură penală, a preluat poziția apărării și chiar dezvoltă

versiunea inculpaților, concluzionând absolut neîntemeiat că nu s-a realizat latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal și anume - nu au

survenit urmările prejudiciabile.

În final, acuzarea a conchis că, respingând cererea de numire a unei expertize

medico-legale repetate, instanța nu a asigurat egalitatea în drepturi a părților și nu a

creat condiții necesare pentru elucidarea tuturor circumstanțelor cauzei, examinarea

sub toate aspectele și obiectivă a cauzei penale, instanța preluând calitatea și rolul

expertului într-un proces penal, a decis arbitrar care concluzie este adevărată,

neargumentând respingerea concluziei expertului expusă în primul raport. Astfel,

opinează că încheierea din 26.04.2018 urmează a fi casată.

În plus, acuzarea de stat a solicitat casarea încheierii din 26.04.2018 și

admiterea cererii procurorului de dispunere a unei expertize medico-legale repetate în

3

vederea excluderii divergențelor, în vederea stabilirii gravității vătămărilor corporale

depistate la partea vătămată Vartic Valeriu prin Raportul de expertiză judiciară

medico-legală în comisie repetată nr.379 din 15.03.2017.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, cu menținerea fără modificări a

sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării, corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că inculpații Escov

Nicolae, Morari Ion, Sîrghii Serghei urmează a fi achitați deoarece fapta inculpaților

nu întrunește elementele infracțiunii. Astfel, corect a adoptat o sentință de achitare în

privința inculpaților Escov Nicolae, Morari Ion, Sîrghii Serghei în baza art.152

alin.(2) lit. e) Cod penal.

Reieșind din cumulul de probe cercetate suplimentar în cadrul ședinței instanței

de apel, instanța a concluzionat că apelul procurorului este neîntemeiat, fiind bazat pe

presupuneri neargumentate și fără a avea vre-un suport juridic probant, motiv din care

urmează a fi respins.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a examinat cauza minuțios,

multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a

conchis că faptele lui Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod Penal.

Pe de altă parte, instanța a indicat că procurorul s-a bazat pe declarațiile părții

vătămate, cât și a martorilor - persoane interesate în cauză, care au afirmat în cadrul

ședinței de judecată că, inculpații Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei i-au

aplicat părții vătămate lovituri, cauzându-i părții vătămate leziuni corporale medii.

Suplimentar, a reiterat prevederile art.8 alin.3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri.

Totodată, instanța de apel a remarcat că toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănitului, învinuitului, inculpatului.

Prin urmare, instanța a evidențiat că acuzatorul de stat nu a prezentat careva

probe în cadrul ședinței de judecată, ce ar confirma faptul comiterii de către Escov

Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei a infracțiunii imputate.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a concluzionat

că, la materialele cauzei lipsesc careva probe care să demonstreze latura obiectivă a

infracțiunii incriminate or, prin Raportul de expertiză judiciară medico-legală în

comisie repetată nr.161 din 14.11.2017, care conchide despre lipsa fracturii oaselor

carpului mânii drepte, se demonstrează lipsa laturii obiective a infracțiunii, prevăzute

de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, imputată inculpaților, ceea ce conduce la

concluzia despre adoptarea unei sentințe de achitare în privința inculpaților. Această

concluzie a instanței se întemeiază și din cercetarea altor probe în cadrul cercetării

judecătorești, și anume, declarațiile inculpaților, precum și ale martorilor Morari

Elena și Escov Ludmila, potrivit cărora partea vătămată Vartic Valeriu se deplasa cu

automobilul de model ”Audi A 4 ", iar auzind că a fost chemată poliția de patrulare, a

dus mașina cu câteva zeci de meri mai într-o parte, și a aruncat ceva peste gard,

4

posibil careva documente.

Instanța de apel consideră că, probele cercetate în ședința de judecată confirmă

faptul, că Vartic Valeiu era în stare de ebrietate, că era la volanul mijlocului de

transport, că se deplasa cu viteză pe lângă automobilul familiei Escov și că s-a oprit

pentru a le face acestora observație despre parcare neregulamentară, lovindu-și

mașina proprie de capacul de la gura de canalizare. Instanța de judecată a mai reținut,

că fiind la fața locului, echipajul de la INP n-a constatat că automobilul familiei

Escov ar fi fost parcat neregulamentar, lipsesc astfel de date obiective. Din probele

cercetate se mai confirmă, că inițiatorul conflictului a fost anume partea vătămată

Vartic Valeriu, care s-a oprit, a făcut observație asupra felului parcării automobilului

lui Escov, lovindu-l pe acesta la ochiul sting și înjurând cu cuvinte necenzurate.

Conform Raportului de constatare medico-legală nr.3024/D din 19.01.2015

(expert judiciar Marin Buga), s-a constatat: în rezultatul examinării medico-legale pe

corpul cet. Escov Nicolae, s-a stabilit: traumă închisă a globului ocular pe stânga,

manifestat prin subluxația cristalinului, ruptura și infiltrare hemoragice la nivelul

straturilor profunde a retinei oculare, edem al țesuturilor moi cu echimoză și

excoriație la nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, condiționează o incapacitate generală de muncă de circa 30% din volumul

general și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare medie. Pe marginea

acestor acțiuni, Vartic Valeriu a fost pus sub învinuire pe art.152 alin.(l) Cod penal,

iar ulterior fapta sa a fost reîncadrată în baza art.157 Cod Penal.

Instanța de apel a subliniat că, Vartic Valeriu fiind audiat în calitate de învinuit

(pe art.157 Cod Penal) a declarat că ,, vina în comiterea infracțiunii incriminate o

recunoaște pe deplin. În momentul în care a fost strâns de gât și văzând că se

înădușea a reacționat din mâni în toate părțile în scopul de a scăpa și a se apăra. De

aceea nu exclude că vătămările cauzate lui Escov Nicolae indicate în învinuire puteau

fi cauzate de către el din imprudență în momentul apărării. De cele comise îi pare rău,

nu le-a cauzat intenționat dar din imprudență”.

Prin urmare, instanța de apel accentuează că prima instanță corect a conchis, că

acțiunile lui Vartic Valeriu din data de 14.10.2014 prin care a cauzat lui N. Escov

vătămare medie, el (Vartic Valeriu) fiind în stare de ebrietate, constatându-se

prezența a 1,17 mg/l vapori în aerul expirat, și lipsa fracturilor oaselor carpiene pe

dreapta, reprezintă acțiuni ale acestuia de a-și motiva comportamentul său și de a se

eschiva de la răspunderea penală, pentru care el însuși a fost pus sub învinuire.

Deci, în contextul celor expuse, instanța de apel a relevat faptul că, versiunea

înaintată de către inculpații Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei că nu au

comis infracțiunea imputată, nu a fost răsturnată de probele prezentate de acuzare, iar

argumentele acuzatorului prezentate instanței sunt interpretate de către instanță doar

ca o presupunere.

În consecință, instanța a conchis că, prima instanță just a respins ca nefondat

argumentul procurorului, care a expus opinia că Raportul de expertiză judiciară

medico-legală în comisie repetată nr.161 din 14.11.2017 urmează a fi apreciat critic,

deoarece a fost emis tocmai peste 3 ani, or, la caz nu contează peste cât timp a fost

efectuat raportul, dar relevant este că acest raport a avut ca obiect de cercetare

inclusiv radiografia articulației radio-carpiene drepte din 17.10.2014, precum și cea

din 22.10.2014, care la rândul lor au servit ca bază la emiterea Raportului de

5

expertiză medico-legală nr.2874/D din 19.11.2014 (expert Buga Marin) și care a stat

la baza învinuirii.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind juste concluziile primei instanțe că,

contrar solicitării procurorului de a fi puse la baza sentinței de condamnare, și

declarațiile martorilor Carapascal Victoria și Bujac Radu, instanța nu le poate da

apreciere acestora, întrucât procurorul nu a asigurat prezența acestor martori pentru

audiere în cadrul cercetării judecătorești, pe parcursul celor aproximativ trei ani de

examinare. Deci, nefiind audiați nemijlocit în ședință, declarațiile acestor martori nu

pot fi puse la baza sentinței.

Instanța de apel a mai reținut că, prin Raportul de expertiză judiciară medico-

legală în comisie repetată nr.161 din 14.11.2017, care conchide despre lipsa fracturii

oaselor carpului mânii drepte, se demonstrează lipsa laturii obiective a infracțiunii,

prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, imputată inculpaților, ceea ce conduce

la concluzia despre adoptarea unei sentințe de achitare justă în privința lui Escov

Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei.

Instanța de apel a indicat că nu poate fi reținută poziția acuzatorului de stat,

precum că, în pofida faptului că concluziile expuse în Rapoartele de expertiză

menționate supra se contrazic, prin încheierea din 26.04.2018, instanța a respins

cererea acuzatorul prin care a solicitat dispunerea unei expertize medico-legale

repetate, deși potrivit art.148 alin.(2) Cod de procedură penală, cazul în care

concluziile experților sunt contradictorii, este obligatorie numirea unei expertize

repetate, cât și cu privire la ilegalitatea încheierii instanței de fond din 26.04.2018. Pe

cauza penală au fost efectuate 3 expertize judiciare medico-legale. Potrivit ultimului

raport s-a constatat, că fracturi ale oaselor carpului mâinii drepte nu sunt (inclusiv

osul scafoid), astfel fiind dispus pe caz efectuarea a două expertize judiciare medico-

legale în comisie repetată, și anume de către instanța de judecată, fiind ambele

întemeiate pe art.148 alin.(2) Cod de procedură penală, iar procurorul solicită o a

treia astfel de expertiză - în comisie și repetată. Mai mult, nu s-au constatat careva

contradicții concrete, strecurate în Raportul de expertiză judiciară medico-legală în

comisie repetată nr.161 din 14 noiembrie 2017. Nici procurorul în cadrul cercetării

judecătorești nu a indicat la careva contradicții din acest raport de expertiză, sau

careva neclarități. Or, a treia expertiză pe caz a fost dispusă în mod repetat inclusiv

pentru a exclude contradicțiile pe expertizele anterioare.

În contextul celor expuse, instanța de apel a relevat faptul că, versiunea

acuzării precum că, anume inculpații Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei, au

provocat vătămări corporale medii părții vătămate Vartic Valeriu, este interpretat ca o

presupunere.

Acuzatorul în acest sens nu a întreprins măsuri, nu a prezentat probe nici

suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis orice posibilități legale de a mai

dovedi cumva vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(2) lit. e) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că Escov Nicolae, Morari

Ion și Sîrghii Serghei corect au fost achitați de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, conform art.390 alin.(l), pct.3 Cod penal, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

6

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor a invocat că, la caz, instanța de apel, a acționat cu

derogare de la prevederile procesual penale precum și nu s-a condus de

recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție expuse în Hotărârea nr.22 din

12.12.2005, privind practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform

căreia este inadmisibilă promovarea unei reeditări a judecății care a avut loc în prima

instanță, or la o nouă rejudecare instanța de apel, are ca obiect de reexaminare acele

dispoziții din hotărâre, care au fost greșit sau nelegal soluționate.

Acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care a fost menținută

sentința de achitare, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel nu

a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un aspect al complexului faptic nestabilit,

astfel încât a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond, privind nevinovăția

inculpaților.

În contextul infracțiunii examinate, a evidențiat că acțiunile inculpaților au fost

materializate prin răsucirea mâinii, acțiuni care au fost precedate de sufocarea

pătimitului care fiind apucat de gât, a fost doborât la pământ, astfel încât inculpații

Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii Serghei, aplicându-i multiple lovituri i-au cauzat

pătimitului Vartic Valeriu conform raportului de expertiză medico-legală nr.2874/D

din 19.11.2014: entorsă a articulației radio-carpiană mâna dreaptă, soldată cu fractura

osului trapezoid cu deplasarea fragmentelor; echimoze și excoriații la nivelul gâtului,

excoriații la nivelul cotului drept și în regiunea lombară.

Acuzarea a notat că, discrepanța între cele reținute de instanțele de judecată și

conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte importante, au avut drept

consecință enunțarea unei soluții pripite, or cum se explică faptul că fiecare din

criticile invocate de către instanța de apel referitor la probele aduse în sprijinul

învinuirii imputate inculpaților sunt expuse deficitar și selectiv preluate din soluția

adoptată de către instanța de fond.

Totodată, opinează că este regretabil faptul că ambele instanțe de judecată la

adoptarea soluției de achitare a inculpaților au pus pe seama medicilor legiști sarcina

rezolvării esenței procesului penal. Din perspectiva dreptului, aceștia sunt experți

care au menirea de a furniza informații și elemente tehnice de strictă specialitate, iar

concluziile acestora în coroborare cu întregul material probator, urmau să ajute

instanțelor de judecată, la o corectă calificare juridică a faptelor incriminate.

Prin urmare, acuzarea a reiterat că, anume prin acțiunile intenționate ale

inculpaților, părții vătămate Vartic Valeriu, i-au fost cauzate leziuni corporale medii.

Afirmația instanței precum că, la cazul din speță nu s-a adeverit faptul că partea

vătămată ar fi solicitat îngrijiri medicale, sau acesta în genere ar fi urmat un careva

tratament, nu suferă nici o critică, or însuși pătimitul a indicat la faptul că în aceiași

seară i-a fost pus ghips cu care a stat timp de aproximativ 3 luni, iar toate

investigațiile le-a efectuat la spitalul MAI.

A explicat că, deși, instanța de apel pune la îndoială nu numai prezența

vătămărilor corporale constatate la Vartic Valeriu în cadrul expertizei medico-legală

nr.2874/D din 19.11.2014, dar și însuși concluziile formulate de către expertul

judiciar Buga Marin în acest act, totuși acuzarea consideră că conform normelor

procesual penale, anume această expertiză inițială are preponderență, devreme ce a

fost efectuată nu numai cu examinarea pe viu a pătimitului, dar și punându-se la bază

concluziile medicului radiolog, care a stabilit la pătimitul Vartic Valeriu, entorsa a

7

articulației radio-carpiană, mâna dreaptă soldată cu fractura osului trapezoid.

Totodată, în opinia acuzării Raportul de expertiză judiciară medico-legală în

comisie repetată nr. 161 din 14.11.2017, la care indică ambele instanțe de judecată,

urmează a fi apreciat critic, deoarece acest raport a fost emis tocmai peste 3 ani, fapt

ce pune la îndoială aspectul exactității, obiectivității și plenitudinii cercetărilor,

devreme ce prin constatările expertizelor anterioare s-a reținut o altă situație de fapt.

A notat că, în pofida complexității cauzei, instanța de apel, urma să evalueze

credibilitatea declarațiilor părții vătămate, apreciindu-le direct în coroborare cu

declarațiile martorilor acuzării expuse supra. Cele reținute de către instanța de fond,

precum că aceste declarații sunt nesincere și au fost prezentate cu scopul de a-1

proteja pe Vartic Valeriu de o eventuală răspundere pentru conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate, nu suportă nici o critică.

În opinia acuzării, în cazul în care colaboratorii de poliție ieșiți la fața locului,

pe lângă faptul maltratării lui Vartic Valeriu, constatau și faptul că înseși pătimitul

conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică, evident că aceste

împrejurări au putut constitui obiectul unei autosesizări întocmite de către

reprezentanții organelor de drept. Anume autoritățile trebuie să depună un efort

pentru a stabili ce s-a întâmplat în fapt și nu după cum a reținut instanța de apel

bazându-se pe concluzii pripite pentru a justifica acțiunile inculpaților.

Acuzarea consideră că, instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea

de drept admisă de către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este

inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în

ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la

proces, iar în astfel de condiții, instanța de apel, îi rămânea doar să aprecieze aceste

probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Sîrghii Serghei și Morari Ion care s-au expus pentru inadmisibilitatea acestuia ca

fiind vădit neîntemeiat, deoarece la judecarea apelului, instanța de apel a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind

menținerea soluției instanței de fond, care este argumentată și corespunzătoare

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

De asemenea, au reiterat că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța

de apel și-a motivat decizia. Instanța de judecată just a respins ca nefondat

argumentul procurorului, care a expus opinia ca Raportul de expertiza judiciară

medico-legală în comisie repetată nr. 161 din 14.11.2037 urmează a fi apreciat critic,

deoarece a fost emis tocmai peste 3 ani, or, la caz nu contează peste cât timp a fost

efectuat raportul, dar relevant este că acest raport a avut ca obiect de cercetare

inclusiv- radiografia articulației radio-carpiene drepte din 17.10.2014, precum și cea

din 22.10.2014 din care la rândul lor au servit ca baza la emiterea Raportului de

expertiza medico-legală nr.2874/D din 19.11.2014 (expert Buga Marin) și care a stat

la baza învinuirii. Prin Raportul de expertiza judiciara medico-legală în comisie

repetată nr.161 din 14.11.2017, care conchide despre lipsa fracturii oaselor carpului

mânii drepte, se demonstrează lipsa laturii obiective a infracțiunii, prevăzute de

art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, ceea ce conduce la concluzia despre adoptarea unei

sentințe de achitare în privința lui inculpaților.

8

Subsecvent, au notat că pe cauza penală au fost efectuate 3 expertize judiciare

medico-legale: 1) Raport de expertiză medico-legala nr.2874/D din 19.11.2014; 2)

Raport de expertiză judiciară medico-legală în comisie-repetată nr.379 din

15.03.2017 (experți Capcelea Victor, Serbulenco Andrei și Corbu Chiril) si 3) Raport

de expertiza judiciară medico-legală în comisie repetată nr.161 din Í4 noiembrie 2017

(experți Tighincanu Sergiu, Lungu Eduard și Șarpe Vasile), conform căruia s-a

constatat că fracturi ale oaselor carpului mâinii drepte nu sunt, astfel fiind dispus pe

caz efectuarea a doua expertize judiciare medico-legale în comisie repetată, și anume

de către instanța de judecată, fiind ambele întemeiate pe art.148 alin.(2) Cod de

procedură penală, iar procurorul solicită o a treia expertiză în comisie și repetată.

Mai mult, au remarcat că nu s-au constatat careva contradicții concrete,

strecurate în Raportul de expertiză judiciară medico-legală în comisie repetată nr.161

din 14 noiembrie 2017. Nici procurorul în cadrul cercetării judecătorești nu a indicat

la careva contradicții din acest raport de expertiză, sau careva neclarități. Or, a treia

expertiză pe caz a fost dispusă in mod repetat inclusiv pentru a exclude contradicțiile

pe expertizele anterioare.

În final, au conchis că acuzatorul în acest sens nu a întreprins măsuri și nu a

prezentat probe suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis orice posibilități

legale de a mai dovedi cumva vinovăția lui Escov Nicolae, Morari Ion și Sîrghii

Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit reține că acuzarea invocă temeiul pentru recurs prevăzut

la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

9

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Așadar, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context

ține să menționeze următoarele.

Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând apelul nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită. În

cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii nefondate,

iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil,

fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază într-

un prim aspect faptul că, principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală

se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei

persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens,

aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar

dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a

fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul

administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului,

care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza

coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții descriptive a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate

legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de

apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă, să fie

rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea

contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei motivări

corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei

proceduri.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța de apel

atunci când constată lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma

tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În

acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de

apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate

inculpații, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

să constate dacă acțiunile comise de inculpați întrunesc sau nu elementele infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că instanța de

apel, în partea descriptivă enumeră cumulul de probe din dosar, însă omite să indice

10

care din ele demonstrează nevinovăția inculpaților Escov Nicolae, Morari Ion și

Sîrghii Serghei și care urmează a fi admise, în conformitate cu prevederile Codului de

procedură penală.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a luat în

considerație declarațiile martorilor cât și probele materiale prezentate de către partea

acuzării, apreciind prioritar declarațiile părților apărării.

Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanța de apel contrar

celor menționate mai sus, în motivarea deciziei pronunțate subliniază că vinovăția

inculpatei nu a fost demonstrată din cumul de probe administrat în respectiva cauză

penală, fără a da apreciere probelor din punct de vedere al coroborării acestora.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art.100 alin.(4) și

art.101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea

probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul

de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cât și mijloace de probă din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organul de urmărire, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concretizează pe soluția de va fi dată în

urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se

bazeze pe prevederile legale. Intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel ignorând cumulul de

probe administrat la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective

a martorilor apărării, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare, fără a se

expune asupra tuturor probelor prezentate de părți și fără o analiză în cumul,

neelucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate. Instanța de apel nu a

depus efortul necesar la studierea concluziilor expertizelor medico-legale în coraport

cu circumstanțele faptice prezente la caz, astfel încât a creat o stare de incertitudine.

Or, totuși leziuni au fost provocate, iar inculpații nu neagă că au avut loc altercații.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor

omului, or, jurisprudența CEDO indică faptul că, ,,…rolul unei decizii motivate este

să demonstreze părților ca ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către

o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un

control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu

11

doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse” (vezi cauza Fomin vs Moldovei din 11

octombrie 2011, nr. 36755/06).

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, și-a găsit confirmarea în cauză. Colegiul penal lărgit conchide că,

nemotivarea clară și conchisă a soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă

prin sine, neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră

eroare de drept și este temei pentru recurs.

Colegiul penal lărgit indică că, eroarea comisă de către instanța de apel nu

poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca și a se pronunța asupra legalității hotărârii,

substituind instanța care a judecat cu încălcarea prevederilor legale.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, să-și argumenteze clar concluziile în decizia

adoptată și respectiv, în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție

a inculpaților, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 mai 2019, în cauza penală în privința lui Escov Nicolae Xxx, Morari

Ion Xxx, Sîrghii Serghei Xxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Xxx

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

12

13

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Xxx Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Xxx Țurcan

14