1ra-974/2020 — art. 233 CP

1ra-974/2020 — art. 233 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-974/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 04

noiembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Dermenji Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX;

Cojocari Vladislav XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

Diaconu Constantin XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

Poclit Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Chele Alexandru XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Dermenji Mihail, Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele

Alexandru au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

1

233 Cod penal, fiind stabilită pentru fiecare pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, ce constituie suma de 30 000 lei, cu privare

de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activitate în legătură cu vânatul, pe un

termen de 3 ani.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea din

contul inculpaților a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor.

De asemenea, a fost dispusă confiscarea specială și trecerea gratuită și forțată

în proprietatea statului a armelor recunoscute și anexate la dosar în calitate de

corpuri delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Dermenji Mihail,

Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile, Chele Alexandru, prin

înțelege prealabilă, la 06.01.2017, ora exactă nefiind stabilită, urmărind din timp

scopul de a vâna ilegal animale sălbatice, contrar prevederilor art. 4, pct. 3) din

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la efectuarea vânătorii în

sezonul de vânătoare 2016-2017, nr. 963 din 08.08.2016, au mers în pădurea

situată în preajma s. Sărata Nouă, r-nul Leova, cantonul nr. 12, parcela nr. 74 și

încălcând cerințele Regulamentului gospodăriei cinegetice, anexă la Legea

regnului animal, nr. 439-XIII din 27.04.1995, având asupra sa armele de vânătoare

ce le aparțin, unde Dermenji Mihail a împușcat un animal de specia porc sălbatic,

care conform actului de înregistrare a animalului pierit la 07.01.2017, este un

mistreț de sex feminin de vârsta 1 an și greutatea de 46 kg, cauzând astfel

Întreprinderii de Stat "Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara", potrivit anexei

nr. 6 la Legea regnului animal, o daună în mărime de 250 unități convenționale.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 233 Cod penal,

vânatul ilegal, adică vânatul fără autorizație corespunzătoare, în perioada

interzisă și în locul interzis, cauzând daune în proporții ce depășesc 200 unități

convenționale.

2.1 Procurorul în Procuratura raionului Cimișlia, Oborocean Iurie, care a

solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, în partea neîncasării

cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la Dermenji Mihail,

Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru, în

contul statului cheltuielile judiciare în mărime de 7020 lei suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare, în rest, sentința să fie menținută fără modificări,

invocând că, la materialele cauzei penale au fost anexate actele respective, ce

confirmă cheltuielile judiciare suportate de stat la efectuarea expertizelor judiciare,

2

prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 227 alin. (1); 229 alin. (2) Cod de

procedură penală.

2.2 Avocatul Șcheau Igor în numele inculpaților Poclit Vasile, Diaconu

Constantin și Chele Alexandru, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care a achita inculpații Poclit Vasile, Diaconu Constantin și Chele

Alexandru din motivul lipsei faptului infracțiunii, invocând că;

- prima instanță a apreciat în mod eronat probele administrate, ignorând faptul

că partea acuzării nu a putut demonstra convingător existența faptului infracțiunii

în privința inculpaților Chele A., Poclit V. și Diaconu C., partea acuzării nu a putut

demonstra faptul că cei 3 inculpați s-au aflat în genere în pădurea din preajma sat.

Sărata Noua pe data de 06.01.2017;

- toți cei 3 inculpați au confirmat cu certitudine, că au avut discuții cu ofițerul

de urmările penală și de facto au fost audiați de acesta până la sosirea apărătorilor

acestora, ceea ce este o gravă încălcare a drepturilor acestora la apărare și la un

proces penal echitabil, inculpații dați au confirmat că au primit promisiuni verbale,

de la ofițerul de urmărire penală de a semna declarațiile expuse de acesta, urmând a

fi scoși ulterior de sub urmărire penală, fapt care este iarăși inacceptabil în cadrul

procesului penal, poziția dată se confirmă și prin faptul că în conținutul proceselor-

verbale de audiere a celor 3 inculpați dar și la audierea ca învinuiți aceștia

menționează că nu recunosc vina pentru faptele incriminate;

- acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală în raport cu inculpații se

demonstrează și prin faptul că ofițerul de urmărire penală a audiat inculpații

Dermenji M. și Cojocari V. în lipsa apărătorilor acestora; în scopul obținerii

declarațiilor în folosul acuzării vizate (v. 1, f.d. 92, 93);

- cei trei inculpați au confirmat faptul că nu au folosit armele lor de foc pe

data de 06.01.2018, ridicate ulterior de către organul de urmărire penală, ultima

oară folosindu-le în luna decembrie 2016, la o vânătoare de fazani;

- aceștia au concretizat că deși au curățit armele lor de foc după ultima

tragere, curățarea acestora a fost făcută în condiții casnice, fără utilizarea unui

utilaj profesionist, fapt care a dus la depistarea urmelor de tragere pe armele de foc

ridicate de la aceștia în cadrul expertizelor balistice și fizico-chimice judiciare

menționate supra;

- nici unul dintre cei 3 inculpați nu este posesor de câini de vânătoare,

contrariul nefiind demonstrat de partea acuzării, inculpații au menționat că au doar

câini care nu sunt de rasă și pe care îi utilizează exclusiv la paza gospodăriilor

proprii;

3

- cei 3 inculpați au menționat că anume la indicația inspectorului de sector au

fost nevoiți de a se prezenta la IP Leova cu armele lor de vânătoare, deși nu au

participat la vânatul ilegal expus în învinuire;

- cei 3 inculpați nu au fost depistați la fața locului sau recunoscuți de careva

martori oculari, la fața locului au fost depistați și reținuți doar inculpații Dermenji

M. și Cojocaru V, care fiind reținuți cu armele lor de vânătoare, în preajma

mistrețului împușcat, au recunoscut vina pentru faptul efectuării vântului ilegal în

pădurea din preajma sat. Sărata Nouă, r-nul Leova; pentru faptul că aceștia pe data

de 06.01.2017, au urmărit și Dermneji M. a împușcat un porc mistreț; acești doi

inculpați au confirmat că de facto au avut, între ei doi, o înțelegere de a vâna vulpi

în preajma pădurii vizate și depistând porcul, ulterior acesta a fost împușcat de

Dermenji M.;

- cei doi inculpați au confirmat cu certitudine că de facto nu au avut careva

înțelegeri cu inculpatul Chele A., Poclit A. ori Diaconu C. pentru a vâna;

înțelegându-se de a merge la vânat și vânând doar în doi și nu s-au întâlnit cu

aceștia decât în incinta IP Leova după ce au fost reținuți;

- conform raportului de autosesizare din 06.01.2017 rezultă că se constată

anume comiterea infracțiunii de către inculpații Dermenji M. și Cojocaru V. și nu

de către ceilalți 3 inculpați, similar conform procesului-verbal de consemnarea a

actelor constatate din 06.01.2017 of. de urm. penală ajunge la aceleași concluzii; -

din demersul a IS Silvicultură Iargara din 09.01.2017 rezultă că anume Dermenji

M. și Cojocaru V. au comis braconajul, cauzând prejudiciul material părții

vătămate;

- prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.01.17 nu rezultă

depistarea la fața locului a inculpaților Chele A., Poclit V. ori Diaconu C. iar în

planșa fotografică se observă doar imaginile inculpaților Dermenji M. și Cojocari

V.;

- procesele-verbale privind încălcarea legii regnului animal din 06.01.2017

stabilesc anume culpa inculpaților Dermenji M. și Cojocari V. și nicidecum a

celorlalți 3 inculpați.

- procesul-verbal privind ridicarea armelor de foc, de examinare a acestora și

de anexarea la materialele cauzei penale cu recunoașterea ca corpuri delicte nu sunt

decât niște acte procesuale în care s-a consemnat mersul unor acțiuni procesuale -

care nu demonstrează existența faptei infracțiunii în acțiunile celor 3 inculpați;

- în privința rapoartelor de expertiză balistică și chimico-judiciară în privința

armelor de foc (la care s-a referit supra), se impune precizarea că acestea dovedesc

faptul că armele vizate sunt arme de foc, cu țeava lisă, pasibilă de utilizare conform

destinației sale, confecționate conform destinației sale, fapt care nu a fost infirmat

4

de către inculpați, or cei trei inculpați au menționat că armele le aparțin, aceștia au

făcut trageri din ele după ultima curățare, folosindu-se de armele date la o

vânătoare de fazani din luna octombrie a anului 2016;

2.3 Avocatul Rusev Serghei în numele inculpatului Cojocari Vladislav,

solicitând casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și confiscarea specială, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului Cojocari Vladislav să-i fie aplicată

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității fără a aplica

confiscarea specială a armei, invocând că:

- prima instanță incorect nu a stabilit circumstanțele atenuante potrivit

prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a), e) și f) Cod penal, și anume faptul că Cojocari

Vladislav pentru prima oară a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, și-a

recunoscut vinovăția și sincer s-a căit de cele comise precum și faptul că inculpatul

a reparat benevol paguba pricinuită, inculpatul a argumentat în fața instanței de

judecată că starea sa materială este una deplorabilă, are la întreținere 3 copii minori

și recunoscându-și vinovăția a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece o pedeapsă sub formă de

amendă nu va fi în stare să o execute;

- instanța de judecată nu a luat în considerare posibilitățile lui Cojocari V. la

executarea reală și efectivă a pedepsei stabilite sub formă de amendă;

- nici procurorul în demersul său nu a argumentat necesitatea aplicării

confiscării speciale și nici instanța de judecată nu a explicat acest aspect, a

considerat că confiscarea specială în acest caz este inoportună și disproporțională

circumstanțelor cauzei, or reieșind din faptul că inculpatul Cojocari Vladislav a

recunoscut vina integral și se căiește sincer de ceia ce a comis, a mai comunicat

instanței de judecată că această armă urmează să o vândă pentru a obține anumite

resurse financiare în scopul întreținerii familiei sale deoarece este conștient că

urmează să înceteze activitatea sa de vânător.

2.4 Avocatul Rusev Serghei în numele inculpatului Dermenji Mihail,

solicitând casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și confiscarea specială, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului Dermenji Mihail să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității fără a aplica

confiscarea specială a armei, invocând că:

- prima instanță incorect nu a stabilit circumstanțele atenuante potrivit

prevederilor art. 76 alin. (1) lit. e) și f) Cod penal, și anume faptul că Dermenji

Mihail și-a recunoscut vinovăția și sincer s-a căit de cele comise precum și faptul

că inculpatul a reparat benevol paguba pricinuită, inculpatul a argumentat în fața

instanței de judecată că starea sa materială este una deplorabilă, și recunoscându-și

vinovăția a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

5

în folosul comunității, deoarece o pedeapsă sub formă de amendă nu va fi în stare

să o execute;

- instanța de judecată nu a luat în considerare posibilitățile lui Dermenji

Mihail la executarea reală și efectivă a pedepsei stabilite sub formă de amendă, nici

procurorul în demersul său nu a argumentat necesitatea aplicării confiscării

speciale și nici instanța de judecată nu a explicat acest aspect, a considerat că

confiscarea specială în acest caz este inoportună și disproporțională

circumstanțelor cauzei, or reieșind din faptul că inculpatul Dermenji Mihail a

recunoscut vina integral și se căiește sincer de ceia ce a comis, a mai comunicat

instanței de judecată că această armă urmează să o doneze fiului.

2019, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță

întemeiat a pronunțat în privința inculpaților sentința de condamnare și corect a

ajuns la concluzia că inculpații Dermenji Mihail, Cojocari Vladislav, Diaconu

Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru sunt vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 233 Cod penal și corect a stabilit vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii de vânat ilegal, corect a reținut încadrarea juridică a faptei în

baza art. 233 Cod penal, drept urmare fiind corect stabilită pedeapsa definitivă în

baza acestei norme.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, analizând probele cercetate

direct și nemijlocit în instanța de apel, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, și apreciindu-le în baza propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, conform art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că, este demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților Dermenji Mihail,

Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru, în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 233 Cod penal conform indicilor: vânatul

fără autorizația corespunzătoare în perioada interzisă și în locul interzis, dacă

acesta a cauzat daune ce depășesc 200 de unități convenționale.

Instanța de apel a mai indicat că prima instanță just a apreciat critic

declarațiile inculpaților Cojocari Vladislav și Dermenji Mihail date în instanța de

judecată în partea ce se referă la faptul că nu au participat împreună cu Diaconu

Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru la vânătoarea ilegală, precum și

declarațiile ultimilor la fel depuse în cadrul cercetării judecătorești potrivit

versiunii căror nu au participat la vânătoarea ilegală, deoarece declarațiile

inculpaților în acest sens sunt depuse de către Cojocari Vladislav și Dermenji

6

Mihail cu scopul de a-i absolvi de pedeapsa penală pe inculpații Diaconu

Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru, iar însăși declarațiile ultimilor prin

care au negat în instanța de judecată și în instanța de apel că au participat la

vânătoarea ilegală.

Instanța de apel a mai statuat că Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele

Alexandru au dat declarații că nu sunt implicați la săvârșirea infracțiunii cu scopul

de a se eschiva de răspunderea penală pentru faptele incriminate, totodată prima

instanță întemeiat a stabilit că declarațiile inculpaților de negare a vinovăției

conform învinuirii incriminate este o metodă de a se apăra, deoarece în susținerea

acestor declarații, nu s-au prezentat careva probe.

Totodată, instanța de apel a mai menționat că prima instanță corect a respins

ca neîntemeiată versiunea apărării potrivit cărei, inculpații fiind audiați în cadrul

urmăririi penale au depus declarații neveridice că: au participat la vânătoarea

ilegală deoarece așa au fost consultați de către reprezentanții organului de urmărire

penală pentru a nu fi trași la răspundere penală, deoarece așa cum reiese din însăși

declarațiile depuse de către aceștia în calitate de bănuiți precum și cele depuse în

calitate de învinuiți, aceste declarații au fost scrise în prezența avocaților, care la fel

le-au semnat.

În continuare, instanța de apel a mai indicat că pedeapsa numită inculpaților

Dermenji Mihail, Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele

Alexandru de către prima instanță este echitabilă, asigurându-se restabilirea

echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la

conștientizarea de către inculpați a necesității respectării legii, ceea ce asigură

îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

potrivit cărora pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și altor persoane.

Referitor la argumentele din apelul avocatului Rusev Serghei în interesele

inculpatului Cojocari Vladislav prin care acesta a solicitat casarea sentinței vizate

în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale și aplicarea confiscării speciale, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Cojocari Vladislav, ținând cont de

existența unui cumul de circumstanțe atenuante să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității potrivit limitei minime

stabilite de prevederile art. 233 Cod penal, iar solicitarea aplicării prevederilor art.

106 Cod penal să fie respinsă ca neîntemeiată, instanța de apel la fel le-a considerat

neîntemeiate.

Cât privește argumentele apelantului precum că instanța în cazul stabilirii

pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele atenuante stabilite și anume: prezența

7

copiilor minori în familia inculpatului, starea sa materială este una deplorabilă –

pedeapsa sub formă de amendă stabilită de prima instanță este cea mai blândă

pedeapsă stabilită de lege, pentru această infracțiune, suplimentar, careva probe la

starea materială a inculpatului Cojocari Vladislav dificilă nu s-au prezentat,

respectiv instanța de apel a considerat ca corectă soluția de stabilire a acestei

pedepse sub formă de amendă.

Starea de pericol pe care o generează lăsarea mai departe a acestor bunuri în

posesia făptuitorului este prezumată, prezumția fiind absolută, astfel încât nu se

poate face dovada contrară a inexistenței unei atare stări de pericol. Sursa acestei

stări de pericol o constituie temerea că, prin păstrarea în patrimoniul făptuitorului a

bunului folosit la săvârșirea acțiunii ilicite, acesta va fi implicit încurajat să

săvârșească noi fapte prevăzute de legea penală, respectiv, instanța de apel a

conchis că prima instanță întemeiat a aplicat la caz confiscarea specială, or fiind

lipsit de posibilitatea folosirii armei, Cojocari Vladislav va avea posibilitatea de a

se folosi de aceasta și nu sunt careva confirmări ale faptului că el va vinde arma și

va recupera careva bani pentru familia sa, încetându-și activitatea sa de vânător.

Verificând actele cauzei ce țin de starea familială și materială a inculpaților

insanța de apel a notat că nu sunt pasibile încasării de la inculpații Dermenji

Mihail, Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit Vasile și Chele Alexandru

în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate de stat, deoarece în cadrul

urmăririi penale nu au fost suportate careva cheltuieli judiciare care ar putea fi

încasate de la ei, așa cum, solicitantul efectuării expertizelor este statul Republica

Moldova, în persoana organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție

Leova, prin urmare, obligația de suportare a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor judiciare o poartă anume statul Republica Moldova în persoana

organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Leova ca solicitant.

Totodată, instanța de apel a indicat că această concluzie este întemeiată pe

prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii, cu următorul conținut: plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

prin care a solicitat, casarea deciziei în partea soluției privind cheltuielile judiciare,

cu dispunerea transmiterii cauzei la rejudecare, invocând argumente similare cu

cele indicate de către procuror în apel (pct. 2.1 din prezenta decizie), invocând

suplimentar:

- deși în partea descriptivă a sentinței, prima instanță s-a expus asupra

8

demersului procurorului privind cheltuielile judiciare, în dispozitivul sentinței

lipsește dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, eroare ce nu a

fost corectată de instanța de apel.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției

acesteia privind respingerea solicitării procurorului de încasare din contul

inculpaților a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în

prezenta cauză penală și că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestora nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 57-88, vol. IV) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a

dispune încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor din contul

inculpaților în baza prevederilor legale stipulate în art. 227, 229 Cod de procedură

penală și art. 143 alin. (2) Cod penal, în vigoare la momentul efectuării

expertizelor, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

9

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal atestă corectitudinea deciziei instanței de apel și

din considerentul că expertizele dispuse în prezenta cauză penală, au fost efectuate

la 31.01.2017 (f.d. 117-119, 126-128, 133-137, 144-146, 152-157, 163-165, vol. I),

adică până la data de 09.02.2018, atunci când au intrat în vigoare modificările în

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), acesta fiind abrogat

prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, prin ce a fost exclusă prevederea imperativă că

plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, având în vedere că la momentul efectuării expertizelor judiciare

în speță erau în vigoare prevederile din art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală

(red. 05.04.2012), specificate supra, Colegiul penal constată corectitudinea soluției

instanței de apel de a respinge solicitarea procurorului de a fi dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare din contul

inculpaților Dermenji Mihail, Cojocari Vladislav, Diaconu Constantin, Poclit

Vasile și Chele Alexandru și ele evident că au fost trecute în contul statului, nefiind

identificate careva erori de drept și temeiuri de a interveni în decizia instanței de

apel, sub aspectele contestate.

La fel, ce ține de argumentul că "deși în partea descriptivă a sentinței, prima

instanță s-a expus asupra demersului procurorului privind cheltuielile judiciare, în

dispozitivul sentinței lipsește dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor

judiciare, eroare ce nu a fost corectată de instanța de apel.", Colegiul penal atestă

că nu poate fi acceptat, or chestiunea invocată de recurent nu constituie nicidecum

o eroare, deoarece dispozitivul sentinței corespunde rigorilor stipulate la art. 395,

397 Cod de procedură penală, fiind clar indicat că a fost respinsă ca neîntemeiată

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpaților în

beneficiul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor în cadrul urmăririi

penale și astfel fiind clar și evident că aceste cheltuieli se fac din contul bugetului

de stat.

10

Totodată, ce ține de temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, indicat de recurent, Colegiul penal atestă că acesta l-a

invocat declarativ, fără a prezenta nici un motiv în susținerea temeiniciei acestuia.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 04 noiembrie 2019, în cauza

penală privindu-i pe Dermenji Mihail XXXXX, Cojocari Vladislav XXXXX,

Diaconu Constantin XXXXX, Poclit Vasile XXXXX, Chele Alexandru

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

11