1ra-599/20 — art. 208/1 CP

1ra-599/20 — art. 208/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-599/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Spatari Dionisie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Spatari Dionisie XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 31.05.2018 – 05.07.2019

instanța de apel: 29.08.2019 – 22.10.2019

instanța de recurs: 16.12.2019 – 27.05.2020

A C O N S T A T A T :

Spatari Dionisie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2081 Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei

cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost dispusă încasarea de la Spatari Dionisie în beneficiul statului, suma

de 776,13 (șapte sute șaptezeci și șase) lei, 13 bani, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Spatari Dionisie la data de 23 februarie 2017, ora 21:27:13, aflându-se la

domiciliul său amplasat în XXXXX, s. XXXXX, utilizând sisteme informatice ce

erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP: XXXXX, ce i-a fost alocată

ultimului, potrivit bazei regionale http://www.ripe.net/, de către furnizorul de

servicii internet S.A. „Modtelecom” și rețeaua internet cu adresa IP: XXXXX care

potrivit bazei regionale http://www.ripe.net/, este distribuită de către

furnizorul de servicii internet S.A. „Modtelecom”, intenționat a distribuit în

motorul de căutare „https://www.google.com/”, fiind logat cu adresa de e-mail:

„XXXXX” - 2 de fișiere foto cu același conținut, care se atribuie la categoria

pornografiei infantile, și anume fișierele cu denumirea:

-„Google-CT-RPT-a38efbb8304175b03ff2c5db381d94ab.jpeg”;

1

- „Google-CT-RPT- ece7bfd585d5d87caf21458089b6092e.jpeg”.

Totodată, urmare a examinării sistemului informatic, utilizat de către Spatari

Dionisie și anume în telefonul mobil de model „iPhone” cu nr. de IMEI:

013533007917995, ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 13.03.2018,

efectuată la domiciliul acestuia amplasat în or. Criuleni, s. XXXXX, au fost

depistate 185 imagini, printre care și imaginile cu denumirea:

6992AE184194E97BF3DDCDD02E02F6B7;C01301D23D56AF273C0C74A36F

E81E6A;772C256068E82FB99B36F119B515604F, care au fost folosite și

deținute intenționat de către Spatari Dionisie până la 13.03.2018, stabilindu-se

că, toate imaginile sunt înregistrate în baza de date internațională administrată

de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei infantile

și care constituie imagini în formă electronică ale copiilor implicați în activități

sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale unui copil,

reprezentate în manieră lascivă sau obscenă.

Cazacu Ruslan, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului cu stabilirea unei pedepse sub formă

de închisoare, cu executarea reală.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că sentința nominalizată

este prea blândă, nu corespunde personalității celui vinovat și este nefondată

sub aspectul blândeții pedepsei întrucât nu corespunde circumstanțelor

comiterii infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă inculpatul.

22 octombrie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte, o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Lui Spatari Dionisie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2081 Codul penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciare de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei închisorii urmând a fi calculat din

momentul reținerii inculpatului Spatari Dionisie.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a ajuns la concluzia că inculpatul Spatari Dionisie a săvârșit infracțiunea

imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, cu toate că

inculpatul Spatari Dionisie, nu și-a recunoscut vina, acesta nu a declarat apel

împotriva sentinței prin care a fost condamnat.

La stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a menționat

că a ținut cont de persoana celui vinovat, care este fără antecedente penale, nu

2

se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, însă ținând cont de faptul

că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă contra minorilor consideră

că o altă pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul.

Instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă, a menționat că a luat

în considerație caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, Spatari Dionisie, care nu este

angajat în câmpul muncii, de faptul că nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit

sincer și din aceste considerente, consideră că inculpatul trebuie să poarte

răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a

considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei

închisorii.

Potrivit practicii judiciare constante prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se

conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale.

Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul

procurorului și de a-i numi pedeapsa lui Spatari Dionisie, sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciare de tip semiînchis, or, potrivit art. 72 alin.(3) Cod penal în

penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu

intenție.

ordinar inculpatul Spatari Dionisie, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea dispozițiilor sentinței.

5.1. În motivarea recursului inculpatul a menționat că:

- infracțiunea incriminată lui Spatari Dionisie, conform prevederilor

art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, astfel încât nu

sunt prezente interdicții de aplicare a art. 90 Cod penal și, prin urmare,

reeducarea persoanei poate fi făcută și fără izolarea acestuia de societate,

oferindu-i în acest mod posibilitate reală de a-și dovedi corectarea prin

comportament exemplar;

- inculpatul nu are antecedente penale, are domiciliu stabil, loc de muncă

și urmează să-și întemeieze familie în perioada imediat următoare, fiind

stabilită data nunții pentru vara anului 2020, iar drept urmare corijarea lui este

posibilă și fără aplicarea pedepsei cu executare reală închisorii;

- având în vedere circumstanțele stabilite în cauză - personalitatea celui

vinovat, faptul că este la prima abatere de la legea penală, nu se află la evidența

3

medicului narcolog și interpretând aceste chestiuni în folosul inculpatului,

prima instanță corect a reținut că nu este necesară izolarea lui de societate,

suspendând condiționat executarea pedepsei cu stabilirea unei perioade de

probațiune.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că inculpatul deși

a înserat și conținutul pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

nu a expus nici o motivare în susținerea acestor temeiuri, însă din esența

argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că

argumentele recursului inculpatului se întemeiază pe dezacordul în privința

corectitudinii individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

Spatari Dionisie, și anume se invocă oportunitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal, așa cum a concluzionat și prima instanță.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

4

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând decizia contestată, Colegiul penal apreciază ca fiind lipsite de

substanță cerințele inculpatului cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, or, instanța de apel corect a stabilit categoria pedepsei principale precum

și a modului de executare a acesteia reieșind din categoria infracțiunii, valorilor

la care atentează și nu în ultimul rând a poziției inculpatului care pe tot

parcursul procesului penal nu și-a recunoscut vinovăția însă totodată nu a

atacat sentința prin care a fost condamnat.

Prin urmare instanța de apel corect a stabilit că prima instanță nu a

motivat raționalitatea și motivele dispunerii suspendării executării pedepsei cu

închisoare pe un termen de probațiune, or, prima instanță conform art. 90 alin.

(1) Cod penal, era obligată să indice în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare

de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel a abordat suficient de

motivat condițiile ce vizează natura infracțiunii comise și faptul că scopul

pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare, fiind

5

o aplicare proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către

Spatari Dionisie.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel a expus

raționalitatea executării reale a pedepsei stabilite inculpatului Spatari Dionisie

corect stabilind că doar în aceste condiții vor fi atinse scopurile pedepsei

prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Spatari Dionisie, pentru infracțiunea comisă, instanța de

apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul

de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii,

iar alegațiile inculpatului expuse în recursul ordinar sunt vădit neîntemeiate.

Din considerentele indicate supra, Colegiul penal conchide că, temeiul de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este

incident speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Spatari Dionisie XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 octombrie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Boico Victor

6