1ra-599/20 — Art. 208/1 CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul central) din 05 iulie 2019, Spatari Dionisie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni. În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. A fost dispusă încasarea de la Spatari Dionisie în beneficiul statului, suma de 776,13 (șapte sute șaptezeci și șase) lei, 13 bani, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În sentință prima instanță a constatat în fapt că: Spatari Dionisie la data de 23 februarie 2017, ora 21:27:13, aflându-se la domiciliul său amplasat în XXXXX, s. XXXXX, utilizând sisteme informatice ce erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP: XXXXX, ce i-a fost alocată ultimului, potrivit bazei regionale http://www.ripe.net/, de către furnizorul de servicii internet S.A. „Modtelecom” și rețeaua internet cu adresa IP: XXXXX care potrivit bazei regionale http://www.ripe.net/, este distribuită de către furnizorul de servicii internet S.A. „Modtelecom”, intenționat a distribuit în motorul de căutare „https://www.google.com/”, fiind logat cu adresa de e-mail: „XXXXX” - 2 de fișiere foto cu același conținut, care se atribuie la categoria pornografiei infantile, și anume fișierele cu denumirea: -„Google-CT-RPT-a38efbb8304175b03ff2c5db381d94ab.jpeg”; 1 - „Google-CT-RPT- ece7bfd585d5d87caf21458089b6092e.jpeg”. Totodată, urmare a examinării sistemului informatic, utilizat de către Spatari Dionisie și anume în telefonul mobil de model „iPhone” cu nr. de IMEI: 013533007917995, ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 13.03.2018, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în or. Criuleni, s. XXXXX, au fost depistate 185 imagini, printre care și imaginile cu denumirea: 6992AE184194E97BF3DDCDD02E02F6B7;C01301D23D56AF273C0C74A36F E81E6A;772C256068E82FB99B36F119B515604F, care au fost folosite și deținute intenționat de către Spatari Dionisie până la 13.03.2018, stabilindu-se că, toate imaginile sunt înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, acuzatorul de stat Cazacu Ruslan, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală. În motivarea apelului, procurorul a menționat că sentința nominalizată este prea blândă, nu corespunde personalității celui vinovat și este nefondată sub aspectul blândeții pedepsei întrucât nu corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă inculpatul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte, o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Lui Spatari Dionisie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Codul penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciare de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei închisorii urmând a fi calculat din momentul reținerii inculpatului Spatari Dionisie. 4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Spatari Dionisie a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, cu toate că inculpatul Spatari Dionisie, nu și-a recunoscut vina, acesta nu a declarat apel împotriva sentinței prin care a fost condamnat. La stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a menționat că a ținut cont de persoana celui vinovat, care este fără antecedente penale, nu 2 se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, însă ținând cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă contra minorilor consideră că o altă pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul. Instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă, a menționat că a luat în considerație caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, Spatari Dionisie, care nu este angajat în câmpul muncii, de faptul că nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit sincer și din aceste considerente, consideră că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei închisorii. Potrivit practicii judiciare constante prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul procurorului și de a-i numi pedeapsa lui Spatari Dionisie, sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciare de tip semiînchis, or, potrivit art. 72 alin.(3) Cod penal în penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel a declarat în termen recurs ordinar inculpatul Spatari Dionisie, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea dispozițiilor sentinței. 5.1. În motivarea recursului inculpatul a menționat că: - infracțiunea incriminată lui Spatari Dionisie, conform prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, astfel încât nu sunt prezente interdicții de aplicare a art. 90 Cod penal și, prin urmare, reeducarea persoanei poate fi făcută și fără izolarea acestuia de societate, oferindu-i în acest mod posibilitate reală de a-și dovedi corectarea prin comportament exemplar; - inculpatul nu are antecedente penale, are domiciliu stabil, loc de muncă și urmează să-și întemeieze familie în perioada imediat următoare, fiind stabilită data nunții pentru vara anului 2020, iar drept urmare corijarea lui este posibilă și fără aplicarea pedepsei cu executare reală închisorii; - având în vedere circumstanțele stabilite în cauză - personalitatea celui vinovat, faptul că este la prima abatere de la legea penală, nu se află la evidența 3 medicului narcolog și interpretând aceste chestiuni în folosul inculpatului, prima instanță corect a reținut că nu este necesară izolarea lui de societate, suspendând condiționat executarea pedepsei cu stabilirea unei perioade de probațiune.

Referință asupra recursului declarat nu a fost depusă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că inculpatul deși a înserat și conținutul pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu a expus nici o motivare în susținerea acestor temeiuri, însă din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Așadar, verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele recursului inculpatului se întemeiază pe dezacordul în privința corectitudinii individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Spatari Dionisie, și anume se invocă oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, așa cum a concluzionat și prima instanță. În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei 4 aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune. Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Analizând decizia contestată, Colegiul penal apreciază ca fiind lipsite de substanță cerințele inculpatului cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, instanța de apel corect a stabilit categoria pedepsei principale precum și a modului de executare a acesteia reieșind din categoria infracțiunii, valorilor la care atentează și nu în ultimul rând a poziției inculpatului care pe tot parcursul procesului penal nu și-a recunoscut vinovăția însă totodată nu a atacat sentința prin care a fost condamnat. Prin urmare instanța de apel corect a stabilit că prima instanță nu a motivat raționalitatea și motivele dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune, or, prima instanță conform art. 90 alin. (1) Cod penal, era obligată să indice în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată. Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. În viziunea Colegiului penal, instanța de apel a abordat suficient de motivat condițiile ce vizează natura infracțiunii comise și faptul că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare, fiind 5 o aplicare proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către Spatari Dionisie. Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel a expus raționalitatea executării reale a pedepsei stabilite inculpatului Spatari Dionisie corect stabilind că doar în aceste condiții vor fi atinse scopurile pedepsei prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului Spatari Dionisie, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile inculpatului expuse în recursul ordinar sunt vădit neîntemeiate. Din considerentele indicate supra, Colegiul penal conchide că, temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este incident speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Spatari Dionisie XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020. Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda /semnătură/ Boico Victor 6