1re-66/20 — art. 264-1 al. 3 CP

1re-66/20 — art. 264-1 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-66/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 05 august 2019 și

deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2019, declarat de

condamnatul

Grătianu Valeriu XXX, născut la XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 05.03.2020 până la 24.06.2020.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în anulare în cauză

în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Grătianu Valeriu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264/1 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de

900 unități convenționale, cu aplicarea sancțiunii complimentare - privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

S-a explicat, că în temeiul art. 64 alin. (31) Cod penal, Grătianu Valeriu, este în

drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o achită în cel mult 3 zile

lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz, se

consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

S-a aplicat în privința lui Grătianu Valeriu Vasile măsura preventivă sub formă

de obligare de nepărăsire a țării până la intrarea în vigoare a prezentei sentințe

octombrie 2017, aproximativ pe la ora 02.10, fiind posesor al permisului de

conducere de categoria „B”, conducând automobilul de model „VAZ 21043”, cu n/î

„XXX”, deplasându-se pe str. Șevcenko din or. Rîșcani, a fost stopat de către

inspectorul inferior de patrulare al Regimentului de patrulare „Nord” a INP a IGP a

MAI, Topalo Andrian. În timpul verificării actelor, șoferul Grătianu Valeriu a fost

suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, fapt

din care cauză, polițistul Topalo Andrian i-a solicitat lui Grătianu Valeriu să fie supus

testării alcooloscopice cu ajutorul alcooltestului „Drager”, în vederea stabilirii

concentrației de alcool în aerul expirat, cât și să-i fie prelevate probe biologice în

cadrul examenului medical.

Șoferul Grătianu Valeriu, neinvocând vreun motiv plauzibil, încălcând astfel

prevederile pct. 11 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13.05-2009, cu modificările ulterioare,

potrivit căruia „conducătorul de vehicul este obligat să se supună, la solicitarea

agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz,

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului, de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

1

medicamente cu efecte similare”, a refuzat categoric să fie supus testării

alcooloscopice, cât și de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului

medical efectuat la 28 octombrie 2017, ora 02.40.

Inculpatul Grătianu Valeriu în cadrul cercetării judecătorești nu a fost interogat,

pe motivul neprezentării acestuia în ședințele de judecată, fapt din care, prin

încheierea din 27 iunie 2019 s-a dispus examinarea cauzei penale în lipsa

inculpatului.

Deși inculpatul Grătianu Valeriu s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței

de judecată și a evitat să-și exercite dreptul său la apărare, instanța de judecată a

considerat că drept urmare a analizei în ansamblu a tuturor probelor cercetate în

ședința de judecată, vinovăția acestuia este confirmată pe deplin prin mijloacele de

probă.

declarat recurs, prin care solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri, prin

care să fie achitat. În motivarea recursului s-a invocat, că:

- vina sa nu a fost dovedită, dar dimpotrivă prin totalitatea probelor administrate

în cadrul urmăririi penale, prezentate de acuzatorul de stat și examinate în ședința de

judecată s-a demonstrat nevinovăția sa, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii;

- analizând probele acuzării și a apărării administrate în dosar și cercetate în

condițiile legii în prima instanță, cum ar fi: declarațiile martorilor acuzării și

materialele cauzei se constată, că totalitatea acestor probe confirmă lipsa vinovăției

sale în baza articolului dat;

- consideră că necesită a fi achitat deoarece în acțiunile sale lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii;

- analizând declarațiile martorilor acuzării a ajuns la concluzia, că din

declarațiile acestora nu se poate deduce vinovăția sa așa cum pretinde acuzatorul de

stat;

- concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii, au fost

întemeiate pe presupuneri;

- conform art. 389 alin. (1) Cod procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată. E necesar de a reține că în temeiul art. 101 alin. (3)

Cod de procedură penală, care stipulează că nici o probă nu are valoare dinainte

stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Grătianu Valeriu împotriva

sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 05.08.2019, cu menținerea acesteia

fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, inculpatul Grătianu

Valeriu s-a eschivat atît de la organul de urmărire penală, cît și de la instanța de

judecată în perioada de la 15.01.2018 pînă la 20.03.2018 și de la data de 09.01.2019

pînă la data de 10.04.2019, iar la data de 28.05.2019 a fost iarăși anunțat în căutare.

Astfel, avînd în vedere că inculpatul Grătianu Valeriu se ascunde de la

prezentarea și în instanța de recurs și de a se apăra personal, la fel după cum s-a

constatat și anterior în cadrul judecării cauzei în instanța de fond inculpatul se eschiva

2

de la prezentare în fața instanței, au fost întreprinse măsuri în vederea asigurării

prezenței inculpatului, de pe adresa unde ultimul are domiciliu a parvenit avizul de

recepție a citație pe numele inculpatului, pe cauză participă avocat care apără

interesele inculpatului, totodată avînd în vedere comportamentul inculpatului și în

cadrul judecării cauzei în instanța de fond, în scopul netergiversării judecării cauzei și

suportării cheltuielilor adăugătoare, instanța de recurs a decis judecarea cauzei în

lipsa inculpatului din motivele prevăzute de art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, constatând că inculpatul intenționat se eschivează de la prezentarea în fața

instanței de judecată.

Avocatul Rusnac Aliona în ședința instanței de recurs a susținut recursul

declarat de inculpatul Grătianu Valeriu și a solicitat admiterea acestuia din motivele

invocate.

Procurorul participant Prisacari Lilia în ședința instanței de recurs a solicitat

respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și întemeiată.

Audiind participanții la proces, verificând argumentele invocate în recurs prin

pizma probelor administrate, legalitatea și temeinicia sentinței atacate, instanța de

recurs a ajuns la concluzia că recursul declarat de inculpatul Grătianu Valeriu

urmează a fi respins ca nefondat, iar sentința atacată urmează a fi menținută fără

modificări.

Instanța de fond just a apreciat că pe cauză sunt suficiente probe directe, utile și

veridice, care în ansamblu coroborează între ele și care confirmă pe deplin vinovăția

inculpatului Grătianu Valeriu în fapta infracțională reținută în sarcina lui.

La părerea instanței de recurs, probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare, ele fiind în

coroborare între ele și demonstrând pe deplin vinovăția inculpatului în sensul

învinuirii aduse, în deplină măsură.

Deși inculpatul nu recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina lui, Colegiul penal consideră că probele administrate și puse la baza sentinței

de condamnare de către instanța de fond demonstrează pe deplin că infracțiunea în

cauză, reținută în sarcina inculpatului, a fost săvârșită de către inculpat, astfel instanța

de fond administraînd și verificând probele prezentate, corect a conchis asupra

vinovăției inculpatului, just calificând acțiunile lui.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina lui de către instanța de fond, nu echivalează cu achitarea lui, după cum se

solicită în recursul declarat, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii

dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de

răspundere penală.

Nu poate fi reținută ca fiind neîntemeiată afirmația invocată în recursul declarat,

că instanța de judecată a interpretat și a aplicat incorect norma de drept penal ce

sancționează fapta incriminată lui Grătianu Valeriu, deoarece în speță elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264/ 1 alin. (3) Cod penal.

În acest aspect instanța de recurs a indicat că, potrivit doctrinei penale, refuzul

conducătorului mijlocului de transport față de care există temeiuri suficiente de a

presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool sau în stare

3

de ebrietate produsă de alte substanțe de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen medical presupune respingerea de către acesta a solicitării agentului

constatator, refuzul conducătorului de a se deplasa la instituția medicală pentru a fi

supus examinării medicale întru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, precum și

refuzul de a i se recolta probele biologice în cadrul acestui examen. Refuzul se

consideră consumat din momentul respingerii cererii.

Astfel, instanța de recurs indică că pentru existența componenței de infracțiune

prevăzută de art. 264/1 alin. (3) Cod penal este suficient refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate

și naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

în același context Colegiul reține, că infracțiunea prevăzută de art.264/1 alin. (3)

Cod penal RM este una formală, fiind consumată la momentul refuzului propriu-zis,

astfel că în cazul inculpatului Grătianu Valeriu răspunderea penală a survenit la

momentul în care el a refuzat de la testarea alcoolsopică și respectiv de la recoltarea

probelor biologice în vederea constatării stării de ebrietate și naturii ei.

Astfel, solicitarea invocată în recurs privind achitarea inculpatului Melentii

Denis este total neîntemeiată.

Instanța de recurs a considerat că, recursul declarat de inculpatul Grătianu

Valeriu este absolut declarativ, cu relatarea situației în viziunea autorului recursului,

iar afirmațiile expuse în recurs sunt contradictorii circumstanțelor stabilite de către

instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, careva argumente întemeiate în recurs

nu sunt invocate.

Instanța de recurs a considerat nefondată și solicitarea inculpatului și avocatului

privind casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat în

baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal, deoarece afirmațiile invocate de inculpat în

recursul declarat nu pot servi temei pentru achitarea inculpatului Grătianu Valeriu,

vina acestuia fiind demonstrată prin probele analizate, iar negarea vinovăției

inculpatului fiind combătută prin ansamblul de probe ce dovedesc vinovăția

inculpatului, careva temeiuri de achitare a inculpatului nefiind constatate.

Afirmațiile invocate în recurs de către Grătianu Valeriu precum că nu este

vinovat de comiterea infracțiunii care i se incriminează, Colegiul penal le consideră

ca un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală,

totodată nerecunoașterea vinei nu poate fi echivalată cu achitarea inculpatului, din

moment ce probele administrate în instanța e fond dovedesc vina inculpatului pe

deplin.

Din considerentele expuse instanța de recurs a considerat că, pedeapsa stabilită

inculpatului de instanța de fond este echitabilă faptei infractorice săvîrșite și în

corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale, instanța consideră că se va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar privarea lui de dreptul de a

conduce mijloace de transport pentru un anumit termen va preveni săvîrșirea de el a

noi fapte penale.

declară recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare în privința sa. Recurentul invocă aceleași motive declarate în

cererea de recurs (pct. 3 din prezenta decizie).

4

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care

se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art.453 Cod de procedură penală.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul

solicită casarea hotărârilor de condamnare adoptate în privința sa, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin.(3) Cod penal, deoarece sunt ilegale, însă nu a invocat nici

un temei din cele prevăzute de art.453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că, dispoziția art. 453 alin.(1) Cod de procedură

penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și

anume.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alin.(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este

inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

Potrivit art.6 pct.44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal reține faptul că, criticile formulate de către recurent în recursul în

anulare declarat, au format obiect de examinare la judecarea cauzei penale în instanța

de fond, care, ulterior au fost verificate de către instanța de recurs, asupra cărora

aceasta s-a expus printr-o hotărâre motivată și argumentată, inclusiv asupra tuturor

capetelor de cerere invocate de recurent.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul penal conchide

că, recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru

dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental admis

de instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința lui, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată,

omițându-se integral argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în anulare

al recurentului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1) art. 453 Cod de

5

procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de condamnatul Grătianu

Valeriu XXX, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 05 august

2019 și deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2019, în

propria cauză penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, publicarea integrală la 24 iulie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6