1ra-709/2020 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-709/2020 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-709/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpata Celarscaia Lilia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 22 mai 2019, în cauza penală privind-o pe

Celarscaia Lilia xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în or. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.06.2017 – 22.12.2017;

Instanța de apel: 07.02.2018 – 05.06.2018;

Instanța de recurs: 05.11.2018 – 22.01.2019;

Instanța de apel: 06.03.2019 – 22.05.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 – 03.06.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Celarscaia Lilia a fost condamnată în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, la amendă

în mărime de 750 unități convenționale, ce constituie 15 000 lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcția de contabil pe un termen de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Celarscaia Lilia în beneficiul SRL „Raabet” SC suma

de 45 612 lei, cu titlu de prejudiciu material.

perioada de la 31.12.2007, până la 01.10.2010, fiind contabil la SRL „Raabet” SC,

1

amplasată în or. xxxxx, fiind persoană cu funcție de răspundere materială, urmărind

scopul la primirea bunului altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

folosindu-se de încrederea din partea directorului întreprinderii menționate Garbalî

Tatiana, a primit de la ultima mijloace bănești în natură pentru trebuința întreprinderii,

inclusiv și pentru achitarea salariului salariaților, intenționat, pe ascuns de la Garbalî

Tatiana, în perioada de la 31.12.2007 până la 01.10.2010, ilegal a inclus în actele

contabile și efectua calculările și achitarea salariului, la fel și a altor plăți salariatului

care nu exista la SRL „Raabet” SC - Celarscaia Natalia, în urma căruia i-a calculat

salariu pentru anul 2008 în sumă de 14 440 lei, pentru anul 2009 salariu în sumă de 10

800 lei, pentru anul 2010 salariu în sumă de 10 800 lei, iar în total a calculat salariul în

sumă totală de 36 000 lei, pe care-o, prin cale de înșelăciune și abuz de încredere din

partea directorului SRL „Raabet” SC, a sustras, cauzând prin acțiunile sale lui SRL

„Raabet„ prejudicial material considerabil pe suma indicată”.

În drept, acțiunile inculpatei au fost încadrate juridic în baza art.190 alin.(2) lit.

c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1 Inculpata Celarscaia Lilia, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care procesul penal în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal să

fie încetat, pe motiv că există circumstanțe, care exclud tragerea ei la răspundere

penală.

Apelanta a invocat că instanța de fond nu a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, care exclud tragerea ei la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii

incriminate, însă la caz a fost depășit termenul menținerii ei în calitate de bănuită, care

a expirat de drept la 05.09.2013, astfel fiind încălcată procedura punerii sub învinuire.

Organul de urmărire penală a instrumentat superficial și tendențios cauza, iar

instanța de fond a adoptat o sentință pripită.

A invocat că circumstanțele cauzei vin în contradicție cu norma dreptului

material de comiterea căreia a fost recunoscută vinovată. Pe lângă aceasta, a obținut

calitatea de bănuit pe 05.06.2013, când a fost pornită urmărirea penală, dar a fost pusă

sub învinuire prin ordonanța din 25.09.2013, adică peste termenul de 3 luni prevăzut

în art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, fiindu-i încălcat dreptul de a nu fi urmărit

și judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă, stipulat în art.22 Cod de procedură

penală și art.4 Protocolul 7 CEDO.

3.2 Avocatul Ion Grecu a declarat apel suplimentar, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apărătorul a invocat că atât organul de urmărire penală, cât și instanța de fond au

examinat superficial probatoriul administrat la caz, iar nerecunoașterea vinovăției

inculpatei au apreciat-o drept eschivare de la răspundere, indicând că declarațiile

2

inculpatei, precum că Celarscaia Lilia a activat în cadrul SRL „Raabet” se combat prin

declarațiile părții vătămate Garbalî Tatiana, care de facto nu a fost recunoscută printr-

un careva act procesual în calitate de parte vătămată și prin declarațiile martorului

Garbalî Ilia, care a înlocuit-o pe Garbalî Tatiana pe perioada aflării ultimei în

concediu pentru îngrijirea copilului.

Nu s-a dat apreciere faptului că raporturile de muncă între SRL „Raabet” și

Garbalî Ilia erau în afara albiei legalității, lipsind un contract individual de muncă.

La materialele dosarului lipsesc acte, care ar atesta faptul că Garbalî Tatiana s-ar

fi aflat în concediul pentru îngrijirea copilului, iar Garbalî Ilia ar fi fost desemnat ca

administrator în perioada respectivă.

Instanța urma să dea o apreciere corespunzătoare declarațiilor părții vătămate,

care ascunde faptul că Celarscaia Natalia era angajată în calitate de contabil la

întreprindere, deoarece în declarațiile sale aceasta afirmă că ultima exercita munca în

oficiul soțului ei și că cheile de la safeu se aflau la persoana care era în oficiu.

Totodată, ultima ascunde faptul că oficiul soțului care se ocupa cu activitatea

întreprinderii este și oficiul unde își exercita munca Celarscaia Lilia și Celarscaia

Natalia. În cadrul ședinței de judecată Garbalî Tatiana a declarat că o cunoaște pe

Celarscaia Natalia, a văzut-o în oficiul soțului ei, nu cunoaște dacă era sau nu angajată

la serviciu de către soțul ei.

Funcția lui Celarscaia Lilia era de contabil șef, funcție care poate exista doar în

cazul în care în subordinea sa se afla măcar încă un contabil, funcție ce era exercitată

de Celarscaia Natalia.

Instanța incorect a constatat că Celarscaia Lilia ar fi culpabilă și că a îndeplinit și

funcțiile de casier a întreprinderii, că în sarcina ultimei intra și ținerea registrelor

ordinelor emise de administrator, păstrarea carnetelor de muncă și achitarea salariului.

La materialele cauzei lipsesc probe pertinente, concludente și utile, care ar demonstra

că în cadrul raporturilor de muncă aceste obligații ar fi fost puse în sarcina inculpatei.

Concluziile privind vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probare învinuirii, care nu pot fi

înlăturate, urmând a fi interpretate în favoarea inculpatei.

apelul declarat de inculpată a fost admis, casată sentința în latura penală, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Celarscaia Lilia a fost condamnată în baza art.190 alin.(1) Cod penal, la amendă în

mărime de 350 unități convenționale, ce constituie 7 000 lei și liberată de executarea

pedepsei, în temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat, că nu au fost prezentate

probe care ar confirma existența indicelui calificativ „cauzarea de daune în proporții

3

considerabile” părții vătămate SRL „Raabet”, nu au fost aduse date cu privire la

mărimea capitalului social al SRL „Raabet”, motiv pentru care acțiunile inculpatei

urmează au fost reîncadrate în baza art.190 alin.(1) Cod penal. Latura subiectivă a

infracțiunii de escrocherie presupune săvârșirea faptei cu intenție directă.

Astfel, instanța de apel a constatat fapta și a indicat că inculpata Celarscaia Lilia,

exercitând funcția de contabil-șef al SRL „Raabet”, fiind persoană care poartă

răspundere materială în virtutea legii și contractului de răspundere materială, urmărind

scopul de a dobândi bunurile întreprinderii la care era angajată, prin înșelăciune și

abuzând de încrederea acordată de administratorul întreprinderii Garbalî Tatiana,

primea mijloace bănești în numerar pentru necesitățile întreprinderii, și intenționat,

fără știrea administratorului Garbalî Tatiana, în perioada 31.12.2007 – 01.10.2010,

ilegal a sustras mijloace bănești prin includerea în actele de evidență contabilă a

datelor fictive despre angajatul Celarscaia Natalia, pentru care a calculat și achitat

salariul: pentru anul 2008 - în sumă de 14 440 lei, pentru anul 2009 – de 10 800 lei și

pentru anul 2010 - de 10 800 lei, iar în total 36 000 lei, pe care prin înșelăciune și

abuz de încredere i-a sustras și i-a însușit.

De asemenea a indicat că existența numeroaselor divergențe în declarațiile

inculpatei Celarscaia Lilia, precum și dispariția unor acte în baza cărora ar putea fi

stabilit faptul angajării lui Celarscaia Natalia și eliberării salariului în numerar,

angajarea acesteia anume în perioada aflării administratorului Garbalî Tatiana în

concediu pentru îngrijirea copilului, faptul că ambele întreprinderi SRL „Fiat-Garbalî”

și SRL „Raabet” aveau un oficiu comun, accesul inculpatei la mijloacele bănești,

raportul de expertiză care confirmă semnarea în locul conducătorului de către

inculpată, declarațiile părții vătămate Garbalî Tatiana, a martorilor Garbalî Ilia,

Caipac Nicolae, Șagan Olga și Delibaltova Olesea, înlătură orice dubii privind

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate.

Celarscaia Lilia, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitată.

2019, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel din 05 iunie

2018 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

6.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a constatat că,

instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând, parțial, o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

4

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile declarate,

în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate, precum și asupra apelul

suplimentar declarat la 23.03.2018 de către avocatul Ion Grecu, lipsind cu desăvârșire

în dispozitiv soluția față de acest apel.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a indicat că instanța de apel nu a

apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu,

neindicând motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării.

Aprecierile sumare și confuze din descriptiv că: „existența numeroaselor

divergențe în declarațiile inculpatei, precum și dispariția unor acte în baza cărora ar

putea fi stabilit faptul angajării lui Celarscaia Natalia și eliberării salariului în

numerar..., accesul inculpatei la mijloacele bănești, raportul de expertiză care

confirmă semnarea în locul conducătorului de către inculpată..., înlătură orice dubii

privind vinovăția inculpatei”, nu corespund criteriilor de drept privind aprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în art. 101 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a depășit limitele învinuirii formulate inculpatei prin

indicarea că: ... „intenționat, fără știrea administratorului Garbalî Tatiana, în perioada

31.12.2007 – 01.10.2010, ilegal a sustras mijloace bănești..., salariul în total 36 000

lei..., l-a sustras și l-a însușit”, or, în rechizitoriu nu se regăsesc asemenea învinuiri.

fost admis apelul inculpatei Celarscaia Lilia și apelul suplimentar al avocatului Grecu

Ion, s-a casat integral, inclusiv și din oficiu, sentința, fiind pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Celarscaia Lilia a fost

recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal

(în vigoare la data săvârșirii faptei imputate) cu liberarea de răspundere penală, din

motivul intervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

S-a admis acțiunea civilă depusă de SRL ”Raabet” în persoana administratorului

Garbalî Tatiana și s-a dispus încasarea de la Celarscaia Lilia în beneficiul SRL

”Raabet” în contul recuperării prejudiciului, cauzat prin infracțiune, suma de 45 612

lei (patruzeci și cinci mii șase sute doisprezece lei

7.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că,

prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatei Celarscaia Lilia în

săvârșirea faptei de însușire ilicită a bunurilor - sumelor bănești în cuantum de 36 000

lei de la SRL ”Raabet”, prin înșelăciune și abuz de încredere, însă neîntemeiat a

reținut în acțiunile inculpatei Celarscaia Lilia, calificativul cauzarea de daune în

proporții considerabile, ceia a determinat necesitatea reîncadrării juridice a faptei

penale săvârșite de ultima.

5

Verificând probele administrate pe cauza penală dată, instanța de apel a dat o

nouă apreciere a acestora în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală, și a

constatat că Celarscaia Lilia Ivan, în perioada de la 31 decembrie 2007 până la 01

octombrie 2010, activând în calitate de contabil la SRL „Raabet”, cu sediul în or.

Taraclia, str. xxxxx, fiind persoană cu răspundere materială, urmărind scopul de a

dobândi bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de

încrederea acordată de administratorul întreprinderii respective Garbalî Tatiana, a

primit de la ultima mijloace bănești în numerar pentru necesitățile întreprinderii,

inclusiv pentru achitarea salariului angajaților. Întru realizarea scopului său

infracțional, intenționat, fără știrea administratorului Garbalî Tatiana, în perioada

de la 31.12.2007 până la 01.10.2010, ilegal a inclus în acte contabile și a efectuat

calcularea și achitarea salariului și altor plăți angajatului inexistent al SRL

„Raabet”, Celarscaia Natalia: pentru anul 2008 a calculat pe numele lui Celarscaia

Natalia salariu în mărime de 14 440 lei; pentru anul 2009 - salariu în sumă de 10 800

lei; pentru anul 2010 - salariu în mărime de 10 800 lei. Astfel a însușit salariu în

sumă de 36 000 lei, cauzând SRL „Raabet” daună în sumă indicată.

Instanța de apel a reținut lipsa caracterului considerabil al daunei, circumstanță

care determină necesitatea reîncadrării faptei penale săvârșite de inculpata Celarscaia

Lilia din art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal în baza art.190 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere.

În acest sens, instanța de apel a menționat că probele administrate la judecarea

cauzei în prima instanță, și suplimentar verificate în instanța de apel, nu confirma

caracterul considerabil al daunei cauzate părții vătămate SRL ”Raabet”, procurorul nu

a prezentat informații referitor la activele și pasivele părții vătămate SRL ”Raabet”,

instanța fiind în imposibilitate de a aprecia care a fost impactul însușirii sumei de 36

000 lei de către inculpata Celarscaia Lilia asupra continuității activității SRL ”Raabet”

SRL. Faptul însușirii mijloacelor bănești de către inculpata Celarscaia Lilia s-a

petrecut pe parcursul mai multor ani, și anume perioada 31.12.2007 - 01.10.2010, ceia

ce indică faptul că cuantumurile mijloacelor bănești însușite lunar (anual) de către

inculpată, nu erau atât de considerabile pentru SRL ”Raabet”

La fel, instanța de apel a considerat necesar de a micșora suma daunei cauzate

SRL ”Raabet” de la 45 612 lei până la 36 000 lei, or, suma de 9 612 lei constituie

suma impozitelor calculate la suma salariului 36 000 lei ilegal calculată și însușită de

către inculpata Celarscaia Lilia și nu reprezintă prejudiciul direct.

Versiunea inculpatei Celarscaia Lilia precum că fapta prejudiciabilă imputată nu

întrunește elementele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal,

deoarece mijloacele financiare presupune a fi însușite nu au fost obținute prin

înșelăciune sau abuz de încredere de la SRL ”Raabet”, fiind utilizate potrivit

6

indicațiilor administratorului, instanța de apel a apreciat critic, deoarece probele

administrate la materialele cauzei penale apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, precum și din punct de vedere al coroborării

lor, confirmă în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatei Celarscaia Lilia în fapta de

escrocherie imputată.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în speța s-a constatat gestionarea fluxului

mijloacelor bănești, inclusiv și a mijloacelor bănești în numerar la SRL ”Raabet”, de

către inculpata Celarscaia Lilia, în perioada cât administratorul Garbalî Tatiana se afla

în concediu de îngrijirea copilului, conform ordinelor de încasare și de plată

(f.d.67,74-76, 79-82, 70-72, 77, vol.1), care probează depunerea periodică de către

Celarscaia Lilia a mijloacelor bănești, obținute din activitatea comercială a părții

vătămate la conturile bancare ale acesteia, sau efectuarea diferitor plăți obligatorii la

Bugetul Public National, semnând personal în ordinele de plată în locul

administratorului Garbalî Tatiana.

Faptul înșelăciunii și abuzarea de încrederea acordată a fost confirmat prin aceia

că, inculpata Celarscaia Lilia, fără știrea administratorului Garbalî Tatiana, a introdus

în evidența contabilă un angajat fictiv și anume pe sora sa Celarscaia Natalia, iar

pentru a nu admite descoperirea acestui fapt, a falsificat semnăturile administratorului

Garbalî Tatiana în actele de evidență contabilă, după cum a fost constatat de expertiza

judiciară grafoscopică.

Reprezentantului părții vătămate Garbalî Tatiana a relatat că, la SRL ”Raabet”

erau oficial angajați, în calitate de contabil pe Celarscaia Lilia, și în calitate de

mecanizator- muncitor Caipac Nicolae. Alte persoane dânsa nu a angajat. Celarscaia

Lilia se ocupa cu evidența contabilă, inclusiv cu calcularea și eliberarea salariului.

Toată documentația contabilă și carnetele de muncă se păstrau în safeul metalic din

oficiul SRL „Raabet” și doar Celarscaia Lilia avea cheile de la safeu. Garbalî Tatiana

a menționat că lua banii din cont și îi transmitea personal inculpatei Celarscaia Lilia,

care calcula și elibera salariu, efectua și alte plăți în legătură cu necesitățile

întreprinderii. Borderourile de calcul, erau întocmite și semnate de Celarscaia Lilia.

Banii îi transmitea doar în baza încrederii, fără a întocmi careva acte. Celarscaia Lilia

a fost colegă de clasă cu soțul ei, de aceia se bucura de încrederea sa și a soțului ei.

După demisionarea din luna aprilie 2012 a inculpatei Celarscaia Lilia, au dispărut

cartea de ordine, cartea mare, borderourilor privind eliberarea salariului, ultima

motivând că aceste acte s-au pierdut, cu toate că anterior nu a comunicat despre

pierderea careva acte contabile. Despre angajarea Nataliei Celarscaia la SRL „Raabet”

dânsa a aflat de la contabilul nou Delibaltova Olesea, după demisionarea inculpatei.

Declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Raabet” Garbalî Tatiana au

fost confirmate prin declarațiile martorului Garbalî Ilia, care a relatat că, oficiile

întreprinderilor SRL „Fiat-Garbalî", administrată de dânsul, și SRL „Raabet”,

7

administrată de soție, se aflau într-un birou, iar Celarscaia Lilia era angajată în calitate

de contabil la ambele întreprinderi. Dânsa a fost angajată din momentul fondării

întreprinderii SRL „Raabet” din anul 2003 până în anul 2012. Inculpata ducea

evidența contabilă, având acces la mijloace materiale, și anume mijloace bănești,

utilizate pentru necesitățile întreprinderii și eliberarea salariului. Totodată, Celarscaia

Lilia elibera bani în numerar muncitorului Caipac Nicolae pentru procurarea

combustibilului, cât și elibera salariu ultimului și sie personal, achita personal

impozite, întocmind ordine de plată. Toată documentația contabilă se afla în safeul din

biroul inculpatei, dânsul nu avea chei de la birou și nici de la safeu. Pe Celarscaia

Lilia nu o verifica deoarece avea încredere în aceasta, așa cum au fost colegi de clasă

și nici contabilitatea nu o cunoștea. În perioada respectivă Celarscaia Natalia activa

doar la SRL „Fiat-Garbalî” în calitate de casier și dânsul niciodată nu a rugat-o să

exercite careva atribuții sau ajutor la întreprinderea soției. De la contabilul nou

Delibaltova Olesea a aflat că în perioada 31.12.2007 - 01.10.2010 Celarscaia Natalia

era inclusă în acte contabile ca fiind angajată la SRL „Raabet”.

Astfel, potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate SRL „Raabet”

Garbalî Tatiana și a matorului Garbalî Ilia s-a constatat că, Celarscaia Lilia ducea

evidența contabilă la ambele întreprinderi, avea acces la mijloace bănești, efectuând

diferite plăți în legătură cu necesitățile întreprinderilor, întocmea ordine de plată,

calcula și elibera salariu, întocmind borderoul privind eliberarea salariului, activând în

același birou împreună cu Celarscaia Natalia, păstra toată documentația contabilă și de

constituire a societății comerciale, carnetele de muncă ale angajaților, ștampilele

ambelor întreprinderi în safeu, unde se păstrau cartea de ordine și cartea marea, având

doar ea cheile de la safeu. Ambii administratori declară că aveau încredere în

contabilul Celarscaia Lilia, care s-a consolidat pe parcursul întregii perioade de lucru

cu aceasta, precum și grație relațiilor de colegi de clasă cu Garbalî Ilia, motiv din care

niciodată nu verificau activitatea acesteia de ducere a evidenței contabile.

La fel, din declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Raabet” Garbalî

Tatiana și a martorului Garbalî Ilia rezultă că, despre angajarea lui Celarscaia Natalia

la SRL ”Raabet” au aflat doar după demisionarea din funcție a inculpatei Celarscaia

Lilia, de la noul contabil Delibaltova Olesea, care în acest sens a indicat că prin

intermediul programei IC a observat-o în rândurile angajaților SRL ”Raabet” pe

Celarscaia Natalia, căreia i se calcula și achita salariu lunar, comunicând despre acest

fapt administratorului Garbalî Tatiana și Garbalî Ilia (f.d.17, 37, vol.2).

Astfel, instanța de apel a conchis că inculpata Celarscaia Lilia abuzând de

încrederea de care se bucura în relațiile cu administratorul SRL ”Raabet” Garbalî

Tatiana, și prin înșelăciune a introdus-o în actele contabile pe sora sa Celarscaia

Natalia, ca angajat fictiv al SRL ”Raabet”, calculând și însușind lunar salariu acesteia

în perioada de la 31.12.2007, până la 01.10.2010. Concluzie expusă își găsește pe

8

deplin confirmarea din informația privind veniturile calculate și achitate în folosul

persoanei fizice și privind impozitul pe venit reținut din aceste venituri, prezentate de

IFS Taraclia, (f.d.39-41, vol.1); fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de

salariu și ale plăți efectuate de patron în folosul angajatului pentru anii 2008-2010

(f.d.42-44, vol.1), precum și nota de informare privind salariu și alte plăți pentru anii

2008-2010 (f.d.51-53, vol.1), conform cărora lui Celarscaia Natalia i s-a calculat la

SRL „Raabet” în anul 2008 salariu în sumă de 14 400 lei, în anul 2009 salariu în sumă

de 10 800 lei și în anul 2010 salariu în sumă de 10 800 lei.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară grafoscopică nr.34/12/5-R-

074 din 24.03.2017, semnăturile la rubrica „conducător” din notele de informare

privind salariul și alte plăți efectuate de către patron SRL ”Raabet” în folosul

angajaților și privind impozitul pe venit reținut din aceste plăți pentru anii 2009, 2010,

2011, din informațiile privind veniturile calculate și achitate în folosul persoanei fizice

Celarscaia Natalia și impozitul pe venit reținut din aceste venituri, pentru anii 2008 și

2009, prezentate de SRL ”Raabet” la IFS Taraclia, sunt executate de una și aceiași

persoană, nu de către Garbalî Tatiana, ci de către Celarscaia Lilia; la fel de către

Celarscaia Lilia sunt executate semnăturile de la rubrica contabil-șef din aceste

documente (f.d.185-213, vol.1).

Mai mult, după demisionarea din funcția de contabil-șef al SRL ”Raabet”,

inculpata Celarscaia Lilia, nu a transmis noului contabil Delibaltov Olga, toată

documentația contabilă, inclusiv cartea de ordine, în care să fie notat ordinul de

angajare la muncă a lui Celarscaia Natalia, cartea mare, carnetele de muncă și alte

acte, care ar demonstra incontestabil angajarea lui Celarscaia Natalia la SRL

”Raabet”. Netransmiterea actelor contabile indicate, inculpata Celarscaia Lilia a

motivat prin dispariția lor, cu toate că anterior până la demisie nu a adus la cunoștința

administratorului Garbalî Tatiana despre acest fapt, pentru a fi inițiată procedura de

reconstituire a actelor contabile pierdute în termenii stabiliți de Legea contabilității.

Potrivit actului de primire-predare a actelor contabile ale SRL ”Raabet” noului

contabil Delibaltova Olesea, rezultă că în baza acestui act, pe lângă alte acte contabile,

a fost transmis și carnetul de muncă a lui Caipac Nicolae, astfel, instanța a constat că

inculpata totuși ducea atât cartea de ordine, cât și carnetele de muncă ale angajaților

societății comerciale.

Instanța de apel a apreciat că, poziția apărării construită pe afirmația despre

angajarea Nataliei Celarscaia în baza ordinului emis de administratorul Garbalî

Tatiana și prestarea de către aceasta a muncii la SRL ”Raabet”, este una fără suport

probatoriu și contradictorie cu declarațiile martorului Șagan Olga, care audiată în

instanța de fond a relatat că Celarscaia Natalia activa în calitate de casier la SRL

”Fiat-Garbalî”, având ca grafic de lucru de la 08:00 - 17:00, toată ziua Celarscaia

Natalia era la serviciu, colecta venituri și le ducea la bancă, nu crede că Celarscaia

9

Natalia avea posibilitate să execute un cumul de funcții, sau să muncească la câmp

(f.d.35-36, vol.2). Cu toate că inculpata Celarscaia Lilia susține că Celarscaia Natalia

ar fi prestat munca de contabil la SRL ”Raabet”, nu a invocat domeniul în care a

activat Celarscaia Natalia, segmentul evidenței contabile de care era responsabilă și

nici nu a menționat vreun act de evidență contabilă care ar fi fost întocmit de către

Celarscaia Natalia din numele său de contabil. Or, probe care să demonstreze că

Celarscaia Natalia ar fi activat în calitate de contabil la SRL ”Raabet”, nu există.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că inculpata Celarscaia Lilia a negat că a

primit mijloace bănești de la administratorul Garbalî Tatiana, decât pentru cheltuieli

curente în sumă de 50-60 lei, însă martorul Caipac Nicolae în instanța de fond a

declarat că uneori primea salariu de la Garbalî Ilia, dar în majoritatea cazurilor

Celarscaia Lilia personal îi elibera salariu. Însă reprezentantul SRL „Raabet”, Chiose

Serghei în instanța de apel a declarat că, salariul angajaților SRL „Raabet” până a ieși

în concediu pentru îngrijirea copilului, era achitat de Garbalî Tatiana, iar apoi salariu a

fost achitat numai de contabil-șef, Celarscaia Lilia, din mijloace bănești care au fost

obținute în numerar de la realizarea producției. Prin urmare, Celarscaia Lilia în

perioada 2007-2010, ducea personal toată evidența contabilă, fără a fi verificată,

deoarece administratorul întreprinderii Garbalî Tatiana era în concediu pentru îngrijire

copilului și nu apărea la serviciu, având încredere în contabilul Celarscaia Lilia. În

perioada respectivă, soțul acesteia Garbalî Ilia, deși gestiona neoficial activitatea SRL

”Raabet” și venea în biroul comun, însă de asemenea nu verifica acțiunile contabilului

Celarscaia Lilia, având încredere deplină, deoarece erau colegi de clasă și dânsa mai

activa și la întreprinderea acestuia SRL „Fiat-Garbalî”

Astfel, declarațiile inculpatei Celarscaia Lilia prin care neagă comiterea faptei de

escrocherie imputată, instanța de apel a apreciat-o ca fiind o metodă de apărare și de

eschivare de la răspundere pentru acțiunile săvârșite. Existența numeroaselor

divergențe în declarațiile inculpatei Celarscaia Lilia, precum și dispariția unor acte în

baza cărora ar putea fi stabilit faptul angajării lui Celarscaia Natalia, calcularea și

eliberarea salariului în numerar, angajarea acesteia anume în perioada aflării

administratorului Garbalî Tatiana în concediu pentru îngrijirea copilului, faptul că

ambele întreprinderi SRL „Fiat-Garbalî” și SRL „Raabet” aveau un oficiu comun,

accesul deplin și gestionarea de către inculpată a mijloacelor bănești, raportul de

expertiză care confirmă obiectiv executarea semnăturii conducătorului Garbalî Tatiana

de către inculpată, declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Raabet” Garbalî

Tatiana, martorilor Garbalî Ilia, Caipac Nicolae, Șagan Olga, Delibaltova Olesea,

confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil vinovăția inculpatei Celarscaia Lilia în

comiterea infracțiunii de escrocherie.

Instanța de apel menționat că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor reprezentantului părții vătămate SRL „Raabet” Garbalî Tatiana, și a

10

martorilor Garbalî Ilia, Caipac Nicolae, Șagan Olga, Delibaltova Olesea, precum și

concluziile raportului de expertiză grafoscopică nu au fost constatate.

Afirmația avocatului precum că din actele dosarului se atestă că inculpata

Celarscaia Lilia era angajată la SRL ”Raabet” în calitate de contabil-șef, logic este ca

în subordinea acesteia, să fie și o altă persoană, care era Celarscaia Natalia, instanța a

apreciat-o ca fiind pur declarativă și invocată în vederea consolidării versiunii de

apărare înaintată de inculpata Celarscaia Lilia.

Instanța de apel a respins și argumentelor avocatului I. Grecu, expuse în apelul

suplimentar, precum că la SRL ”Raabet” nu au fost respectate normele Legislației

muncii, deoarece aceste încălcări nu eliberează pe Celarscaia Lilia de răspundere

pentru faptele imputate.

Nu a reținut instanța de apel, nici argumentul inculpatei Celarscaia Lilia, precum

că acesta ar fi obținut statutul de bănuit odată cu pornirea urmăririi penale, or, din

textul ordonanței de pornire a urmăririi penale din 05.06.2013, se atestă că statutul de

bănuit a inculpatei Celarscaia Lilia ia fost atribuit prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală de recunoaștere în calitate de bănuit din 25.06.2013 (f.d.21, vol.1), iar

la 25.09.2013 Celarscaia Lilia a fost pusă sub învinuire (f.d.95, vol.1). Astfel termenul

de menținere în calitate de bănuit a inculpatei Celarscaia Lilia, stabilit de art.63 Cod

de procedură penală, nu a fost depășit.

Cu referire la afirmație inculpatei Celarscaia Lilia invocate în apel cu privire la

nulitatea ordonanței de pornire a urmăririi penale prin prisma faptului că a fost depășit

termenul de 30 zile, prevăzut pentru adoptarea dispoziției de începere a urmăririi

penale, stabilit la art.274 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel a notat că

termenul de 30 zile stabilit la art.274 alin.(1) Cod de procedură penală, este o garanție

a respectării termenului rezonabil în cadrul procesului penal, și nu este un termen de

decădere după cum îl tratează partea apărării. Respectiv omiterea acestui termen nu

atrage nulitatea actului procedural, conform art.251 Cod de procedură penală. Iar,

referitor la argumentul nulității procesului- verbal de audiere a părții vătămate Garbalî

Tatiana și a procesului-verbal de audiere a martorului Delibaltova Olesea, la 03 iunie

2013 este lipsit de raționament, în condițiile în care prima instanță și instanța de apel

își fundamentează soluția de condamnare a inculpatei pe declarațiile părții vătămate și

a matorului respectiv depuse în ședința de judecată, și nu cele de la urmărirea penală.

De asemenea, instanța a respins și argumentului referitor la lipsa statutului de

parte vătămată a lui Garbalî Tatiana, deoarece prin ordonanța procurorului din 03 iulie

2013 SRL ”Raabet” a fost recunoscută ca parte vătămată, Garbalî Tatiana fiind

administrator ai acesteia (f.d.4, 55-65, vol.1).

În final instanța de apel a notat că ținând cont de prevederile art.8 Cod penal,

conform căruia caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc

de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei, fapta inculpatei Celarscaia

11

Lilia urmează a fi încadrată în baza art.190 alin.(1) Cod penal, (în redacție la

momentul săvârșirii faptei), iar în temeiul art.60 alin.(1) lit. b) CP, art.389 alin.(4)

pct.3) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că de la data săvârșirii infracțiunii

01.10.2013, au expirat mai mult de cinci ani, inculpata Celarscaia Lilia a fost

recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal,

cu liberarea de răspundere penală din motivul intervenirii termenului prescripției

tragerii la răspundere penală.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată SRL ”Raabet” în

persoana administratorului Garbalî Tatiana prin care a solicitat încasarea din contul

acesteia, prejudiciul material în mărime de 45 612 lei cauzat prin infracțiune, instanța

de apel a considerat necesar de a admite acțiunea civilă în volum deplin și încasare de

la Celarscaia Lilia în beneficiul SRL ”Raabet” prejudiciul material cauzat prin

infracțiune în mărime de 45 612 lei, deoarece din probele administrate a fost

demonstrată vinovăția inculpatei de dobândirea mijloacelor bănești prin înșelăciuni și

abuz de încredere, din veniturile SRL ”Raabet” pe perioada anilor 2008 - 2010 prin

calcularea și însușirea lunară a salariului unui angajat fictiv, la suma totală de 36 000

lei, de asemenea, în rezultatul acțiunilor sale, a fost cauzat prejudiciu și la suma de 9

612 lei format din calcularea și achitarea impozitelor și altor plăți pentru angajatul

fictiv de către SRL ”Raabet”.

declarat inculpata Celarscaia Lilia, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute

de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată.

În motivarea recursului declarat, inculpata a menționat că, la materialele cauzei

lipsesc careva probe că ar fi angajat-o pe Celarscaia Natalia în funcția de contabil, nu

avea atribuție la angajările în cadrul întreprinderii. De asemenea la materialele cauzei

lipsesc careva probe că primea careva sume de la administrator și era persoana care

achita salariul, or, în funcția sa de contabil-șef nu întră o asemenea atribuție.

La fel, recurenta menționează că instanțele au dat o apreciere eronată probelor

anexate la dosar, or reprezentantul părții vătămate, Grabalî Tatiana, fiind audiată în

ședința de judecată declară că în anul 2005, dânsa a născut primul copil și a plecat în

concediu pentru îngrijirea copilului, iar de întreprinderea dată se ocupa soțul. În anul

2007 a născut al doilea copil, continuând concediu pentru îngrijirea copilului,

întreprinderea era formată din director, contrabil și tractoristul N. Caipac. Salariul lui

Celarscaia Lilia se elibera în numerar. Tot contabilul elibera și salariul în numerar.

Soțul ei determina cât salariu să elibereze tractoristului și altora.”

De asemenea a indicat că, din declarațiile date de reprezentantul părții vătămate

se adeverește faptul că de activitatea întreprinderii se ocupa soțul acesteia, mai mult ca

atât că ultimul determina cuantumul salariului. În asemenea circumstanțe ultimul nu

12

putea să nu fie la curent că într-un număr de trei angajați, suma cheltuită de salariu

este mai mare, or conform depozițiilor date de partea vătămată, soțul acesteia stabilea

cuantumul salariului la fiecare angajat și tot el transmitea sumele bănești lui

Celarscaiai Lilea ca să le transmită angajaților. Deci din punct de vedere matematic el

nu putea să nu fie la curent despre faptul că suma „X” transmisă pentru salariu, nu

poate să fie împărțită la patru, atunci când sunt este transmisă pentru a fi împărțită la

trei, doar cu condiție că se micșorează salariul angajaților. Din materialele cauzei

rezultă că salariul nu a fost micșorat nici la un angajat.

Fiind ridicată problema dată în cadrul ședinței de judecată în cadrul Curții de

Apel și anume că Celarscaia Lilia nu primea nici o sumă de bani de la administrația

întreprinderii pentru achitarea salariului, așa cum nu ținea de competența acesteia și că

lipsește un careva document confirmativ prin care se transmiteau banii de la soțul

administratorului către Celarscaia Lilia, reprezentantul întreprinderii SRL „Raabet”,

Chiose Serghei la 05.06.2018, declară că Celarscaia Lilia sumele de bani nu le primea

de la soțul administratoarei Garbalî Tatiana, banii îi ridica de la bancă având

împuternicire în acest sens.

Instanța de apel nu a luat în calcul toate circumstanțele invocate în apel, nu a dat

o notă probatoriului acumulat la dosar, probator care cu certitudine dovedește

nevinovăția sa, dând apreciere doar doleanțelor părții vătămate fără a lua în calcul că

declarațiile acestora esențial diferă de la caz la caz, având un singur scop de răzbunare

și de îmbogățire fără justă cauză.

Un alt moment la care recurenta a atras atenția, este că instanțele urmau să

aprecieze critic și declarațiile martorului Garbalî Ilia care declară, că el nu avea cheile

de la cabinet, or reprezentantul părții vătămate, Garbalî Tatiana a menționat că

Celarscaia Natalia se afla în cabinetul soțului ei (Ultima nu declară că se afla în

cabinetul lui Celarscaia Lilia). La întrebările acordate martorului în instanța de

judecată și anume ce se afla în safeu, ultimul a declarat că în safeu se afla cărticelele

de muncă a lui Celarscaia Lilia și a Nataliei și cartea de ordine, din ce se confirmă că

ultimul era la curent despre faptul că Celarscaia Natalia era angajată la serviciu iar

cartea de muncă se afla în safeul întreprinderii. De asemenea la întrebările acordate,

dacă o verificau pe Celarscaia Lilia, ultimul a declarat că pe contrabilul-șef o verificau

alte servicii. Din răspunsul dat se constată că funcția lui Celarscaia Lilia era de

contabil- șef, funcții care poate exista doar în cazul în care în subordinea sa se află

măcar încă un contabil, funcții pe care o și ocupa și o exercita Celarscaia Natalia.

O eroare a instanțelor este și concluzia potrivit cărei, aceasta ar fi culpabilă de

îndeplinirea funcțiile de casier a întreprinderii și deținerea registrului ordinelor emise

de administrator, păstrarea carnetelor de muncă și achitarea salariului. Instanțele n-au

reținut că potrivit art.72 alin.4 din Legea privind societățile cu răspundere limitată,

nr.135 din 14.06.2007; Administratorul asigură ținerea contabilității societății, precum

13

și a registrelor societății prevăzute de lege și de actul de constituire și informează

asociații cu privire la starea de lucruri și la gestiunea societății.

Consideră concluziile instanțelor drept unele nefondate și pur declarative, or la

materialele dosarului lipsesc probe pertinente, concludente și utile care ar demonstra

că în cadrul raporturilor de muncă aceste obligații ar fi fost puse în sarcina inculpatei,

or, potrivit art.49 alin.(l) Codul muncii: Conținutul contractului individual de muncă

este determinat prin acordul părților, ținându-se cont de prevederile legislației în

vigoare, și include: e) atribuțiile funcției.

A menționat că, la materialele cauzei lipsește copia contractului de muncă și fișa

postului, acte ce sunt în obligația deținerii de către angajator dar nu de angajat,

circumstanță ce denotă faptul că și sub acest aspect pronunțarea hotărârilor de

condamnare sunt bazate în lipsă de probe, pe presupuneri și deduceri, or potrivit art. 8

alin.(3) Cod de procedură penală: Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

8.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de

inculpată, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, se constată că recurenta invocă drept temeiuri

pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală,

exprimând convingerea că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia în ce privește

condamnarea inculpatei în baza art.190 alin.(1) Cod penal, considerând că lipsesc

probe certe ce ar confirma vinovăția acesteia în comiterea infracțiuni incriminate, însă

Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurentă.

Cu referire la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală invocat de către

recurentă, Colegiul penal menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot fi

invocate în recurs, însă recurenta nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la

baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin

14

urmare Colegiul consideră că prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, a fost invocat de recurent declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la

pct.6) al articolului menționat a fost comisă de către instanța de apel, fiind invocat

întru susținerea criticii privind aprecierea probelor, cu mențiunea asupra faptului că,

instanța de apel nu a apreciat în mod corespunzător probele prezentate în sprijinul

învinuirii.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct.8) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, semnalată de recurentă, instanța de recurs o consideră ca fiind

indicată la fel în mod declarativ, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța

ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin

care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au

fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective, însă, reieșind din alegațiile recurentei, acesta nu este de

acord cu încadrarea acțiunilor inculpatei în baza art.190 alin.(1) Cod penal,

considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiuni incriminate, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea unei

hotărâri de achitare.

Colegiul penal analizând argumentele recurentei, în coraport cu materialele

cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că probele acumulate și examinate de

instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă că inculpata Celarscaia Lilia a comis infracțiunea

prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează că, judecând apelurile, respectând

prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel corect a ajuns la concluzia enunțată la pct.7 din prezenta

decizie, stabilind totodată, că vinovăția inculpatei a fost dovedită pe deplin în baza

probelor prezentate la cauza penală, care demonstrează vinovăția inculpatei în afara

oricărui dubiu rezonabil, iar careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor

și intereselor inculpatei, nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel

15

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum propune recurenta este o competentă și prerogativă

legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei

chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o

eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri

denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în

considerare a acestora.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentei, deoarece

acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine aprecierilor

expuse în motivarea acesteia.

Colegiul penal a stabilit că, concluziile instanței de apel privind condamnarea

inculpatei sunt bazate pe analizarea și aprecierea tuturor probelor administrate în

cauză și descrise în decizia instanței de apel.

Nu poate fi relevantă cazului, invocarea recurentei precum că, la materialele

cauzei lipsesc careva probe că ar fi angajat-o pe Celarscaia Natalia în funcția de

contrabil, deoarece nu avea atribuție la angajările în cadrul întreprinderii, or din

probele administrate în cauză apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, s-a stabilit cu certitudine, că inculpata Celarscaia Lilia, fără știrea

administratorului Garbalî Tatiana, a introdus în evidența contabilă un angajat fictiv și

anume pe sora sa, Celarscaia Natalia, iar pentru a nu admite descoperirea acestui fapt,

a falsificat semnăturile administratorului Garbalî Tatiana în actele de evidență

contabilă, fapt constatat de expertiza judiciară grafoscopică.

De asemenea, Colegiul penal menționează că poziția recurentei precum că nu

primea nici o sumă de bani de la administrația întreprinderii pentru achitarea salariului

așa cum nu ținea de competența acesteia și că lipsește un careva document

confirmativ prin care se transmiteau banii de la soțul administratorului către

Celarscaia Lilia, reprezentantul întreprinderii SRL „Raabet”, contravine probelor

cercetate în instanță de fond și suplimentar în instanța de apel, or în cauză s-a

constatat că inculpata Celarscaia Lilia a gestionat fluxul mijloacelor bănești, inclusiv

și mijloacele bănești în numerar la SRL ”Raabet” în perioada cât administratorul

Garbalî Tatiana se afla în concediu de îngrijirea copilului, conform ordinelor de

încasare și de plată (f.d.67,74-76, 79-82, 70-72, 77, vol.1), fapt probat prin depunerea

periodică de către Celarscaia Lilia a mijloacelor bănești, obținute din activitatea

comercială a părții vătămate la conturile bancare ale acesteia, sau efectuarea diferitor

plăți obligatorii la Bugetul Public National, semnând personal în ordinele de plată în

locul administratorului Garbalî Tatiana.

Cu referire la argumentele recurentei, precum că la materialele cauzei lipsesc

careva probe că primea careva sume de la administrator și era persoana care achita

16

salariul, or, în funcția sa de contabil șef nu întră o asemenea atribuție, Colegiul penal

le respinge ca fiind neîntemeiate și declarative dat fiind faptul că prin declarațiile

martorului Caipac Nicolae s-a confirmat că acesta uneori primea salariu de la

Garbalî Ilia, dar în majoritatea cazurilor Celarscaia Lilia personal îi elibera salariu,

iar, reprezentantul SRL „Raabet”, iar martorul Chiose Serghei în instanța de apel a

susținut că, salariul angajaților SRL „Raabet” până a ieși în concediu pentru

îngrijirea copilului, era achitat de Garbalî Tatiana, iar apoi salariu a fost achitat

numai de contabil-șef, Celarscaia Lilia, din mijloace bănești care au fost obținute în

numerar de la realizarea producție.

Colegiul penal respinge ca fiind nefondate și argumentele recurentei prin care se

invocă că instanța a acordat credibilitate poziției părții vătămate, fără a lua în calcul că

declarațiile acestora esențial diferă de la caz la caz, având un singur scop de răzbunare

și de îmbogățire fără justă cauză, dat fiind faptul că nu a fost constatată existența unor

relații de conflict și nici alte careva motive ascunse, urmărite de Garbalî Tatiana și

Garbalî Ilia pentru a denunța acțiunile inculpatei organului de urmărire penală.

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal conchide că declarațiile inculpatei

Celarscaia Lilia prin care se neagă comiterea faptei de escrocherie imputată, nu

corespund materialelor cauzei penale și urmează a fi apreciate ca fiind o metodă de

apărare și de eschivare de la răspundere pentru acțiunile săvârșite. Admiterea

falsurilor în activitatea sa de ținere a evidenței contabile la SRL ”Raabet”, lipsa

actelor de evidență contabilă și de administrare a SRL ”Raabet”, care ar putea aduce

o claritate asupra circumstanțelor angajării lui Celarscaia Natalia, calculării și

achitării lunare a salariului ultimei, indică la intenția inculpatei Celarscaia Lilia de a

dobândi mijloace bănești prin înșelăciune și abuz de încredere.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol a constituit obiect de

examinare în instanță de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

7.-7.1. – din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

17

În consecință, Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor invocate de

recurentă nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în instanța de recurs și ca

urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea

influența legalitatea concluziilor instanței de apel. Totodată se constată că instanța de

apel a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele de procedură și corect

a apreciat probele cercetate sub toate aspectele, just încadrând acțiunile inculpatei,

concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Celarscaia Lilia,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 mai 2019, în

cauza penală privind-o pe Celarscaia Lilia xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

18