1ra-756/2020 — art.264 alin.3 lit. b CP

1ra-756/2020 — art.264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-756/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pavalatii Alexandru în numele succesorului părții vătămate, Melnic

Maxim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 octombrie 2019 și sentinței Judecătoriei Edineț sediul Ocnița din 10

iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Cunițchi Nichita Xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.03.2019 - 10.06.2019;

Instanță de apel: 08.07.2019 - 23.10.2019;

Instanță de recurs: 14.01.2020 - 13.05.2020.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Cunițchii Nichita a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 2 ani.

Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Se încasează de la Cunițchii Nichita în beneficiul lui Melnic Maxim

prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, în rest acțiunea civilă se respinge ca

neîntemeiată.

10.11.2018 în jurul orelor 10:00 cet. Cunițchii Nichita, a.n. 1998, locuitor al xxx,

dispunând de permis de conducere de categoria „B", conducând automobilul de

model Șkoda Octavia, cu n/î xxx, pe traseul local din marginea s. Vălcineț, în

direcția spre s. Vălcineț, dinspre or. Otaci încălcând prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și

anume: ignorând prevederile pct.45 alin.(1) și (2) al Regulamentului, potrivit

căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

1

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

nu s-a isprăvit cu conducerea în siguranță a vehiculului și a tamponat frontal

motoreta ce se deplasa în direcția opusă, de model Viper TXM 50QT B, cu nr./î

xxx, condusă de către cet. Belinschi Alexei, a.n. 1946, locuitor al xxx, care în urma

vătămărilor corporale primite a decedat pe loc.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia, că prin

acțiunile sale intenționate Cunițchii Nichita a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.264 alin.(3) lit. b) Cod Penal al Republicii Moldova - încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Melnic Maxim a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia,

cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie excluse dispozițiile art.90 Cod penal aplicate în privința inculpatului

Cunițchii Nichita, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen maxim și cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată urma să-și

argumenteze soluția, bazându-se pe materialele cauzei și datele despre persoana

vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, cerințe ce nu au fost respectate de instanța de

fond.

De asemenea, a menționat că nu pot fi reținute ca argumente întemeiate ale

instanței, că paguba a fost recuperată de inculpat, fapt care nu corespunde realității.

Prejudiciul material nu a fost recuperat, prejudiciul moral a fost achitat în două

etape a câte 20.000 lei și dispus de către instanță încasarea a încă zece mii lei. Au

transferat 9 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Consideră că, acest comportament nu demonstrează în nici un fel căința

activă și dorința de a recupera prejudiciul material sau moral, transferul banilor a

fost efectuat formal pentru a solicita suspendarea pedepsei privative de libertate.

Nu poate fi reținut nici argumentul instanței de aplicare a art.90 Cod penal,

prezența ambilor părinți la toate ședințele de judecată, or, aceasta nu are nici o

importanță la suspendarea executării pedepsei.

A constatat lipsa unei motivări plauzibile a temeiurilor de fapt ce ar

determina aplicabilitatea cazului din speță a dispozițiilor art.90 Cod penal,

recunoașterea vinovăției cu judecarea cauzei într-o procedură simplificată și căință

sinceră, constituind împrejurări în temeiul cărora inculpatul a beneficiat deja de

reducerea limitelor de pedeapsă, ce nu mai pot fi apreciate drept circumstanțe

atenuante a cauzei, care ar determina suspendarea executării pedepsei închisorii, or,

în caz contrar acestora li se va da o apreciere dublă.

A remarcat că, în cazul infracțiunilor săvârșite din imprudență, aprecierea

conduitei persoanei vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta comisă, față de

victimă, față de partea vătămată ori de succesorii lor legali, de compasiunea ce o

manifestă în privința ultimilor, cărora, deși nu intenționat, însă li s-au produs daune

2

materiale și în special, morale, care, după caz, nu mai pot fi recuperate.

La fel, a evidențiat faptul că inculpatul a avut doar două discuții cu rudele

părții vătămate una în scurt timp după producerea accidentului și a doua cu

succesorul părții vătămate, unde de către ultimul nu a fost sesizată o căință activă

din partea inculpatului.

A notat că, instanța nu a ținut cont în deplină măsură, de dispozițiile art.61

Cod penal ce dezvăluie scopul pedepsei penale, cum ar fi: restabilirea echității

sociale prin crearea la succesorul părții vătămate a încrederii, că drepturile și

garanțiile ocrotite de legea penală, i-au fost respectate și asigurate într-un proces

penal contradictoriu, sub aspectul protecției acordate de către organele statale, ce

au dispus condamnarea făptuitorului pentru acțiunile ilegale cu acordarea

satisfacției morale de la faptul, că acțiunile ilicite a făptuitorului nu au fost tolerate

într-o societate democratică, numindu-i inculpatului o pedeapsă neproporțională în

raport cu gravitatea faptei comise și urmările survenite, nu a fost urmărită în acest

sens educarea lui și prevenirea continuării activității criminale.

A expus și comportamentul manifestat de inculpat, care nu a recuperat

prejudiciul material și parțial cel moral, iar ca urmare nu i-a acordat satisfacție

morală succesorului victimei, împrejurări ce prin sine determină efectul preventiv

serios al pedepsei închisorii ce urma a fi stabilită, constituind o garanție de

restabilire a echității sociale și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în

Constituție și alte legi, sunt apărate, violarea lor fiind contracarată și pedepsită.

A relevat că, concluzia instanței de fond de a nu pune în executare pedeapsa

stabilită, este una pripită și neargumentată, neținând-se cont de gravitatea

infracțiunii comise și consecințele survenite. Or, fapta comisă de inculpat, prezintă

un pericol sporit pentru societate, având în vedere frecvența ridicată a infracțiunilor

similare care atentează la securitatea participanților la traficul rutier. Respectiv, în

asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează a se interveni mai

prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca inculpatul, precum

și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor

săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

A relatat, referitor la acțiunea civilă că este regretabil faptul că inculpatul nu

recunoaște prejudiciul material, or, acesta nu este unul exagerat, însă instanța a

preluat poziția inculpatului și a respins încasarea acestui prejudiciu.

Totodată respingerea cheltuielilor de asistență juridică de către instanță este

neîntemeiată, pe de altă parte părtinitoare luând în considerație limitarea la suma

achitată de inculpat. Sumele indicate sunt în corespundere cu recomandarea privind

cuantumul onorariilor avocaților aprobat prin decizia nr.2 din 30.03.2012 CUA,

plus la aceasta avocatul a prezentat raport de activitate pe caz și în cazul reducerii

sumei de către instanță, urma să fie indicat care acțiune din acel raport nu a fost

efectuată și urmează a fi exclusă. La caz o astfel de motivare lipsește, ce încă o

dată ne dovedește netemeinicia soluției adoptate.

2019, apelul a fost admis parțial, cu casarea sentinței în latura civilă și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a

dispus încasarea de la Cunițchi Nichita în folosul succesorului părții vătămate

Melnic Maxim prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prezenta cauză a

3

fost judecată de către instanța de fond în temeiul art.3641 Cod procedură penală, în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin.(3) a normei vizate prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate fapta indicată în

rechizitoriu.

Atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de fond și cea de apel

inculpatul Cunițchi Nichita a recunoscut fapta săvârșită, depunând sub jurământ

declarații consecvente referitor la cele comise, acestea coroborând întru tot cu

restul probelor administrate pe caz.

Instanța de apel a conchis că, probele verbale, coroborează întru tot cu cele

material-scrise administrate pe caz, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere

obiectivă în corespundere cu prevederile art. art.100-101 Cod de procedură penală,

detaliat expunându-le în conținutul sentinței de condamnare, fapt pentru care

expunerea lor repetată rămâne a fi inutilă, cu atât mai mult, că dezacordul exprimat

cu soluția instanței de fond se referă la pedeapsa aplicată.

Totodată, a evidențiat că starea de fapt reținută și de drept apreciată,

coroborează cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, prima

instanță just încadrând acțiunile inculpatului în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod

Penal al Republicii Moldova - încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

Cu privire la pedeapsa aplicată în privința lui Cunițchi Nichita, instanța de

apel o consideră echitabilă faptei comise și în strictă corespundere atât cu normele

penale, cât și cele procesual penale, astfel, nu pot fi admise argumentele

apelantului privind necesitatea aplicării unei pedepse sub formă de închisoare cu

executarea reală a pedepsei.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a concluzionat că în

baza art.3641 Cod penal, luând în considerație circumstanțele cauzei penale, faptul

că, inculpatul la locul de trai este caracterizat pozitiv, nu este la evidența nici a

medicului psihiatru și nici a medicului narcolog, s-a căit sincer și îi pare rău de cele

comise, a recuperat prejudiciul material succesorului victimei, astfel instanța de

judecată corect a aplicat pedeapsa penală în temeiul art.264 alin.(3) lit. b) Cod

penal sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu aplicarea sancțiunii

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

A reiterat prevederile art.90 alin.(1) Cod penal și a indicat că instanța de

fond a dispus neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat.

Reieșind din norma penală și procedura de examinare a cauzei, avocatul

succesorului părții vătămate a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoare fără

aplicarea art.90 Cod penal. Din conținutul normei penale, este clar faptul, că

legislatorul a prevăzut pentru infracțiunea în cauză trei categorii de pedepse, din

care pedeapsa închisorii este una dintre cele mai aspre.

Raportând circumstanțele date la materialele cauzei, instanța de apel a ajuns

la concluzia, că argumentele apărătorului succesorului părții vătămate sunt

4

neîntemeiate, iar soluția instanței de fond privind determinarea categoriei pedepsei

și termenului pedepsei este echitabilă atât persoanei inculpatului, cât și

circumstanțelor de fapt și de drept.

Nu poate fi reținut drept temei de aplicare a unei pedepse sub formă de

închisoare fără suspendarea executării pedepsei faptul, că prejudiciul n-a fost

recuperat integral. În acest sens, instanța de apel a menționat despre

comportamentul inculpatului, care pe parcursul examinării cauzei a întreprins toate

acțiunile de recuperare a daunei materiale solicitate de succesorul victimei, chiar și

în lipsa unor probe ce ar confirma această sumă. În urma examinării cauzei penale,

inculpatul Cunițchi Nichita a expus unele păreri contradictorii în privința sumelor

achitate, însă până în final acesta a expus cert părerea privind stingerea totală a

daunei materiale, iar referitor la prejudiciul moral instanța de apel nu a putut

aprecia drept o circumstanță agravantă acțiunile de neachitare, deoarece suma dată

urmează a fi apreciată de instanță, iar reieșind din circumstanțe instanța de apel

consideră suma solicitată una exagerată și neîntemeiată.

În atare împrejurări nerecuperarea daunei morale nu poate servi drept temei

de a supune inculpatul la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare, fiind

corect aplicate prevederile art.90 Cod penal de către prima instanță.

Menținând soluția primei instanțe privind aplicarea art.90 Cod penal,

instanța de apel consideră necesar de a reține în acest sens și vârsta inculpatului,

care la momentul comiterii era de doar 20 ani, fiind apreciată drept o circumstanță

excepțională, acest fapt fiind un temei legal în plus pentru aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, în coroborare cu caracteristica acestuia, căință sinceră,

recunoașterea vinovăției și achitarea prejudiciului material cauzat.

Din aceste considerente, instanța de apel consideră necesar de a menține

prevederile art.90 Cod penal, acordând posibilitate lui Cunițchi Nichita de a se

corecta fără a executa real cea mai aspră pedeapsă, care este pedeapsa închisorii.

Conform acțiunii civile avocatul Pavalatii Alexandru în interesele

succesorului părții vătămate solicită încasarea prejudiciului material în sumă de 49

610 lei, a prejudiciului moral în sumă 500 000 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 10 500 lei, care conform cererii de apel este deja de 13 500 lei.

Conform hotărârii emise de prima instanță, aceasta a ajuns la concluzia, că

cerința înaintată de succesorul victimei privind încasarea daunei materiale în

mărime de 49 610 lei este una neîntemeiată, în legătură cu faptul că careva probe

ce ar confirma existența și întinderea pagubei nu au fost prezentate.

Instanța de apel nu a susținut soluția primei instanțe privind admiterea

parțială a acțiunii civile și încasarea doar a sumei de 10 000 lei drept daună morală,

deoarece această hotărâre contravine circumstanțelor cauzei penale și anume la

adoptarea acestei soluții prima instanță nu a ținut cont de declarațiile date în fața

primei instanțe, care din start a recunoscut faptul achitării prejudiciului material

cauzat în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor legate de asistența juridică în

mărime de 9 000 lei ce se confirmă și prin bonul anexat la materialele cauzei

penale.

Instanța de fond, fără a ține cont de declarațiile inculpatului, a dispus

admiterea parțială a acțiunii civile încasând suma de 10 000 lei și respingând restul

acțiunii civile contrar normei art.221 al.(5) Cod de procedură penală, astfel lipsind

succesorul de dreptul de a înainta acțiune civilă în ordine civilă cu prezentarea

5

probelor în confirmarea mărimii prejudiciului.

Reieșind din faptul, că prima instanță contrar circumstanțelor a respins

acțiunea privind repararea daunei materiale, această soluție urmează a fi casată.

Referitor la prejudiciul indicat de succesorul părții vătămate, instanța de apel

menționează despre poziția inculpatului Cunițchi Nichita care până la examinarea

cauzei în instanța de apel a achitat integral prejudiciul material și respectiv suma

dată nu este necesar să fie încasată în legătură cu achitarea integrală a daunei

materiale în mărime de 49 500 lei.

Instanța de apel nu poate susține suma de 10 000 lei drept sumă ce poate

satisface succesorul Melnic Maxima deoarece este una prea mică în situația dată,

dar nici nu poate susține suma de 500 000 lei, care este solicitată de Melnic Maxim,

care este una exagerată.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de fond, partea vătămată a

înaintat acțiune civilă, a solicitat admiterea acesteia cu încasarea prejudiciului

moral. Colegiul, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate, ținând

cont de aceste împrejurări, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă

ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, consideră că suma de 30

000 lei este o despăgubire echitabilă pentru daune morale, cauzate succesorului

părții vătămate Melnic Maxim.

Referitor la cheltuielile de asistență juridică pe care le invocă Melnic Maxim

de 13 500 lei, instanța de apel susține poziția primei instanțe pe care le-a apreciat

drept exagerate, deoarece cauza a fost examinată în procedura specială,

participarea avocatului a fost necesară doar pentru formarea acțiunii civile și

participarea lui la ședințele de judecată. Analizând materialele cauzei penale și în

special raportul avocatului Pavalatii Alexandru, în coroborare cu bonurile de plată

anexate la materialele cauzei, instanța de apel a considerat reală și necesară suma

de 9 500 lei achitată de inculpat în acest sens.

Instanța de apel a considerat necesar de a exclude din suma cheltuielilor de

asistență juridică indicată de reprezentantul Pavalatii Alexandru, suma de 2 500 lei

cu titlu de cheltuieli de deplasare la Judecătoria Edineț sediul Ocnița la data de

01.03.2019, deoarece nu este confirmată prin probe veridice în acest sens, precum

și necesitatea deplasării lui în instanță. În susținerea sumei de 9 500 lei drept

cheltuieli de asistență juridică, instanța de apel admite raportul privind activitatea

avocatului pe cauza dată cu excluderea sumei de 2 500 lei, fără care rămâne doar

suma de 8 000 lei, la fel fiind acceptat suplimentar și bonul de achitare a sumei de

1 500 lei din 31.05.2019 fără a admite bonul din 17.04.2019 nr. 464627, care se

contrazice cu bonul de plată din aceiași data cu nr. 464626. Apreciind raportul în

cauză și bonurile prezentate de avocat în confirmarea cheltuielilor de asistență

juridică suportate de Melnic Maxim, instanța de apel consideră necesară și

întemeiată doar suma de 9 500 lei, care a și fost achitată de inculpat.

Melnic Maxim, în temeiul pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pe parcursul examinării cauzei, cât

6

și în decizia sa, instanța de apel nu a atras atenția la cel mai important moment și

anume lipsa unei căințe active și a compasiunii rudelor decedatului. În conținutul

deciziei instanței de apel, de nenumărate ori a atras atenția că prejudiciul a fost

restituit, în instanța de fond se menționa doar de prejudiciul moral, iar în apel deja

recunoaște inculpatul și pe cel material chiar daca în instanța de fond cerea probe

în acest sens. Consideră că, a făcut-o dându-și seama că în practica judiciară există

mai multe hotărâri cu executare reală a pedepsei cu închisoarea în cazul când

inculpatul nu achită prejudiciul succesorilor.

A remarcat că, instanța de apel a menționat în decizie că inculpatul a dat

declarații sub jurământ consecvente, însă, de fapt inculpatul a dat tot timpul

declarații favorabile unei pedepse mai blânde, și anume nu pot fi numite declarații

consecvente atunci când în instanța de fond nu recunoaște prejudiciul material. Iar

în apel (pentru a nu fi anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei) își

schimbă poziția și declară precum că ar recunoaște deja prejudiciul material și la

fel ca în prima instanță, la ultima ședință a făcut un transfer de bani 19 000 lei.

Cu referire la prejudiciul material neprobat, instanța de apel a menționat că

deși nu e probat inculpatul a achitat. Astfel, a enunțat că se creează impresia că

inculpatul face o favoare succesorului, or, tot inculpatul a creat acel prejudiciu

material, care ba îl recunoaște ba nu.

Consideră că, instanța de apel a agravat situația, prin reducerea sumei în

partea prejudiciului moral încasat succesorului părții vătămate și civile, din motiv

că, instanța de fond a conchis că 40 000 lei au fost deja transferați de către inculpat

și consideră necesar de a mai încasa 10 000 lei, în total 50 000 lei în contul

prejudiciului moral. Instanța de apel a considerat că 30 000 lei, sunt echitabili în

contul prejudiciului moral.

În speță a susținut că, obiect al contestării hotărârilor judecătorești, atât în

instanța de apel cât și în instanța de recurs, pe lângă latura civilă, a constituit temei

de recurs în latura penală, individualizarea pedepsei - revocarea prevederilor art.90

Cod penal. Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanța de judecată prin hotărâre de condamnare de a se

suspenda pe o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

În cazul infracțiunilor săvârșite din imprudență, aprecierea conduitei

persoanei vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta săvârșită, față de victimă

ori de partea vătămată, de compasiunea ce o manifestă în privința ultimilor, cărora,

deși neintenționat, însă li s-au produs daune materiale și în special, morale. A

menționat că, inculpatul a avut doar două discuții cu rudele părții vătămate una în

scurt timp după producerea accidentului și a doua cu succesorul părții vătămate,

unde de către ultimul nu a fost sesizată o căință activă din partea inculpatului.

Din materialele cauzei, rezultă că accidentul rutier s-a produs pe contrasens

în direcția de deplasare a inculpatului, fără aplicarea frânei de picior, cu aplicarea

frânei de mână (după părerea lor pentru efectuarea așa numitul "drift"), iar drept

consecință a acestui accident a decedat o persoană, ori, instanțele de fond la

capitolul individualizării pedepsei, urmau să efectueze o analiză completă și

minuțioasă a tuturor circumstanțelor cauzei.

Regretabil este faptul că deși a solicitat executare reală a pedepsei cu

închisoarea, acuzarea nu a contestat hotărârea emisă, fapt despre care succesorul

7

părții vătămate și civile intenționează să informeze conducerea procuraturii.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Astfel, Colegiul penal lecturând textul deciziei și recursului, constată că

argumentele invocate de recurent au format obiect de discuție în instanța de apel,

asupra cărora aceasta s-a expus motivat și care, conform materialelor din dosar, a

respectat prevederile art.art.414 și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicând temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului procurorului, precum și motivele

adoptării soluției date.

În primul rând, la individualizarea pedepsei, instanța de apel corect a reținut

soluția primei instanțe, ținând cont de prevederile art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal, și

anume de faptul că, infracțiunea se califică ca fiind gravă, inculpatul anterior nu a

fost tras la răspundere penală, fiind la prima abatere infracțională, vina în

comiterea infracțiunii imputate a recunoscut-o la faza urmăririi penale, iar în prima

instanță, în cadrul ședinței de judecată, prin cerere a solicitat judecarea cauzei

penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, dat fiind faptul că,

recunoaște săvârșirea faptelor imputate și recunoaște probele administrate la faza

de urmărire penală, a conștientizat gradul prejudiciabil al acțiunii imputate prin

faptul că și-a recunoscut vina, nu s-a eschivat de la răspundere penală, căința

sinceră, vârsta tânără a inculpatului, este caracterizat pozitiv.

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a

8

pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art.90 Cod penal, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura î

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vedere

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei, care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa

mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Conform prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sau una mai blindă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată

de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională.

Potrivit alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționata

a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar

aceste prevederi potrivit dispoziției alin.(4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul

persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a menține

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului referitor

la faptul că, opțiunea de a fi examinată cauza în procedură simplificată conform

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, nu poate fi valorificată ca o

circumstanță atenuantă judiciară, or, aceasta ar însemna că uneia și aceleiași situații

de drept i se acordă o dublă valență juridică, deoarece pct.35 alin.(2) din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.13 din 16.12.2014 ,,Cu privire la aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești”, a

9

fost exclus și prin urmare, reținerea circumstanței atenuante recunoașterea

vinovăției la individualizarea pedepsei nu mai presupune starea de acordare a

dublei valențe aceleiași situații de drept atunci când cauza se examinează în

procedură simplificată, circumstanța respectivă corect fiind reținută ca atenuantă.

Astfel, instanțele de fond fiind în prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, au adoptat o soluție corectă, care corespunde

prevederilor legale, suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului Cunițchi

Nichita este echitabilă și va duce la realizarea scopului pedepsei penale, iar

argumentele recurentului în acest sens urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

În al doilea rând, motivele invocate în recursul de pe rol cu referire la

acțiunea civilă înaintată de către avocatul Pavalatii Alexandru în interesul

succesorului părții vătămate Melnic Maxim, Colegiul penal le apreciază ca fiind

neîntemeiate. Or, aceleași argumente au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza deciziei,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția atât în partea

individualizării pedepsei penale, cât și în partea acțiunii civile, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavalatii Alexandru

în numele succesorului părții vătămate, Melnic Maxim, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui Cunițchi Nichita Xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10

11