1re-56/20 — art. 264/1 alin. 3 CP

1re-56/20 — art. 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-56/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către avocatul Canțer Serghei în numele condamnatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Pînzari Anatolie xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare:

prima instanță: 24.10.2018 – 01.08.2019

instanța de recurs: 23.08.2019 – 23.10.2019

instanța de recurs în anulare: 19.02.2020 – 20.05.2020

A C O N S T A T A T:

inculpatul Pînzari Anatolie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 950 (nouă sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie

47500 (patruzeci și șapte mii cinci sute) lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

inculpatul Pînzari Anatolie, la data de 09.10.2017, aproximativ la orele 07:58,

pe xxxxx, deținând permis de conducere valabil pentru categoria mijlocului de

transport pe care-l ghida, a condus automobilul de model „Renault Kango”, cu

numărul de înmatriculare xxxxx.

În timpul deplasării, automobilul de model „Renault Kango”, cu numărul

de înmatriculare xxxxx a fost stopat de către agentul constatator al INP a IGP a

MAI pentru verificarea actelor. Observând starea lui Pînzari Anatolie, care

prezenta semne că ar fi condus automobilul în stare de ebrietate alcoolică,

colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare, i-au solicitat să fie supus

procedurii de testare alcoolică.

1

Ultimul, acționând intenționat, a ignorat prevederile art. 23 alin. (3) lit. b)

al Legii „privind siguranța traficului rutier”, precum și cerințele pct. 11) lit. j) al

Regulamentului Circulației Rutiere, a refuzat să fie supus testării cu ajutorul

aparatului „Drager”.

Astfel, acțiunile lui Pînzari Anatolie au fost încadrate juridic de către

organul de urmărire penală în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, după indicii

„refuzul și eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolică, în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei”.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

Pînzari Anatolie învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (3) Cod penal, să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- declarațiile martorilor Pascari Radu și Calistru Valeriu urmau a fi

apreciate critic, deoarece declarațiile lor nici într-un caz nu confirmă și nu

demonstrează vina lui Pînzari Anatolie în comiterea infracțiunii imputate,

declarațiile date se combat cu cumulul de probe cercetate în ședința de

judecată;

- declarațiile inculpatului urmau a fi luate în considerație de către

instanța de judecată, deoarece sunt veridice, consecvente, concludente, care în

coroborare cu celelalte probe prezentate de apărare sunt într-o strânsă

legătură, mai mult ca atât, pe parcursul judecării cauzei nu au fost prezentate

de acuzare careva probe utile și veridice care ar corobora între ele și ar

demonstra vinovăția lui Pînzari Anatolie;

- faptul refuzului de a trece testul „Drager”, care se afla la colaboratorul

de poliție și nu-i insufla încredere, nu egalează ca refuzul de a trece examenul

medical în instituția medicală, iar cerința de a trece examenul la o instituție

medicală nu poate fi calificată ca refuz categoric;

- colaboratorii de poliție nici nu aveau dreptul să stopeze mijlocul de

transport, deoarece nu s-a constatat că inculpatul ar fi condus mijlocul de

transport fiind în stare de ebrietate și astfel, nici nu era necesitatea de a solicita

examinarea la testul „Drager”, or, în cazul când Pînzari Anatolie a fost stopat,

deoarece avea o înfățișare suspectă nu servește drept temei ca conducătorul

auto să fie suspus testării alcoolscopice.

23 octombrie 2019, recursul avocatului a fost respins ca fiind nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

În fundamentarea soluției cu privire la vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de recurs a reținut următoarele

probe: declarațiile martorilor Pascari Radu (f.d. 154) și Calistru Valeriu (f.d.

155); procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din 10.10.2017 în

care este reținut că în cadrul examinării materialului nr. 5512 înregistrat în

R-II al IP Hîncești la 09.10.2017, a constatat că la data de 09.10.2017, în jurul

2

orelor 07:58 a fost stopat automobilul de model „Renault Kango”, cu n/î xxxxx,

în xxxxx la volanul căruia se afla Pînzari Anatolie care a refuzat testarea

alcooscopică (f.d. 5); raportul agentului constatator Pascari Radu cu nr. de

înregistrare RAP 0-1 116833 din 09.10.2017 în care a fost raportat că la ora

07:58 a fost stopat conducătorul auto Pînzari Anatolie care se afla la volanul

automobilului model „Ranault Kango”, cu n/î xxxxx. La propunerea de a trece

testarea la alcoolemie, conducătorul auto a fost categoric împotrivă, evitând să

comunice motivul refuzului, cu toate că din cavitatea bucală a lui se simțea un

miros puternic de alcool (f.d. 6); procesul-verbal de constatare a infracțiunii (în

caz de refuz de a trece controlul în vederea stabilirii stării de ebrietate) din

09.10.2017, început la 07:58 și finisat la 08:25, potrivit căruia în temeiul

controlului a constituit mirosul de alcool din cavitatea bucală, iar muștucul a

fost desigilat în prezența lui Pînzari Anatolie, care categoric a refuzat să fie

supus testului la alcoolemie, iar din consemnările reținute, ultimul a refuzat să

semneze actul întocmit (f.d. 7); procesul-verbal de înlăturare de la conducerea

vehiculului din 09.10.2017 în care este consemnat că conducătorul auto stopat

Pînzari Anatolie a refuzat să treacă testarea alcoolică, temei ce a fost necesar

întocmirea actului de înlăturare a conducătorului auto, însă transportarea

automobilului la parcarea specială nu a fost posibilă;

(f.d. 8); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 02.11.2017 de la Pascari

Radu a unui DVD-R de model „Verbatim” cu imagine video în care este fixat

momentul refuzului lui Pînzari Anatolie de a fi testat alcoolscopic

(f.d. 14-15); procesul-verbal de examinare a obiectului din 03.11.2017 în care

este fixat momentul refuzului lui Pînzari Anatolie de a fi testat alcooscopic.

Imaginile video fiind însoțite de înregistrare audio. (f.d. 16); ordonanța de

recunoaștere a obiectelor în calitate de corpuri delicte și de anexare la cauza

penală din 03.11.2017, prin care a fost recunoscut drept corp delict DVD-R de

model „Verbatim” ce conține înregistrare audio-video cu durata de 1 minut și

36 secunde. Corpul delict a fost anexat la cauza penală nr. 2017200686 (f.d. 17)

avizul consultativ narcologic nr. 39298 din 03.11.2017 în care este concluzionat

că la momentul examinării medicale semne de alcoolism cronic sau narcomanie

la Pînzari Anatolie nu au fost depistate (f.d. 32); procesul-verbal nr. 4193 din

09.10.2017, ora 10:20 de examinare medicală privind constatarea faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei în care a fost

concluzionat că în urma examinării sângelui lui Pînzari Anatolie la alcool a fost

stabilit concentrația de 0,00 g/l, iar concluzia medicului este că Pînzari Anatolie

este treaz (f.d. 71).

Așadar, instanța de recurs a reținut că prima instanță cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date

în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Pînzari Anatolie încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (3) Cod penal – refuzul și

3

împotrivirea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică,

în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

Instanța de recurs a menționat că argumentele invocate de recurent prin

care se solicită achitarea inculpatului nu își găsesc confirmare în starea de fapt

a prezentei cauze penale, deoarece în cadrul ședinței de judecată au fost

prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Pînzari Anatolie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, instanța de recurs a reținut că

obligația de a se supune la testarea alcoolscopică a inculpatului în vederea

stabilirii alcoolemiei corespunde exigenței sociale proporționale, și anume

asigurării circulației rutiere, protecției dreptului la circulația liberă și în

siguranță a celorlalți participanți la traficul rutier, iar incriminarea sustragerii

de la efectuarea testării alcoolscopice are ca finalitate apărarea drepturilor și

libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a sănătății, precum și a

altor valori importante angajate în traficul rutier.

Securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare

asigurarea securității este o obligație pozitivă a statului. Unitatea de transport,

ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto

având obligația de a respecta anumite reglementări impuse de autorități în

evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor.

Restrângerile cu caracter legal în exercițiul drepturilor sau libertăților

conducătorilor mijloacelor de transport pot forma obiectul impunerii unor

obligații, inclusiv incriminarea refuzului de a se supune executării anumitor

obligații ce le revin în calitate de participanți activi la traficul rutier.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de recurs a apreciat că în

speță, conduita inculpatului Pascari Anatolie, care a refuzat nejustificat să se

supună testării alcoolscopice, intră în sfera ilicitului penal, fapta fiind săvârșită

cu formă de vinovăție prevăzută de lege, contrar apărărilor formulate de

inculpat.

Totodată, deși situația premisă a elementului material al infracțiunii

incriminate de art. 2641 alin. (3) Cod penal este ca persoana care refuză, se

împotrivește ori se sustrage recoltării probelor biologice ori testării aerului

expirat să aibă calitatea de conducător auto, instanța de recurs a evidențiat că

textul de lege nu condiționează, sub nicio formă, existența infracțiunii de oprire

a autoturismului în trafic, nefiind vorba de o infracțiune flagrantă, fiind

îndeplinită situația premisă și în situația în care inculpatul, cum este cazul de

față, a condus autoturismul în momente anterioare solicitării de a se supune

testării aerului expirat.

Instanța de recurs a mai specificat, că vinovăția inculpatului este pe

deplin dovedită în condițiile în care legiuitorul nu condiționează existența

infracțiunii de sustragere de la testarea alcoolscopică nici de faptul că acesta ar

fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii

4

autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de faptul că inculpatul a refuzat

în mod categoric să fie testat de către organele de poliție, lucru care a fost

dovedit în cauză în mod cert.

Din analiza probelor administrate la materialele cauzei penale, instanța

de recurs a constatat faptul că, inculpatul Pînzari Anatolie fiind suspus stopării

de către inspectorii de poliție - Pînzari Anatolie a refuzat să treacă testarea

alcoolscopică în vederea stabilirii stării de ebrietate sau a naturii acesteia - ori

întru înlăturarea suspiciunilor de existență a acesteia.

Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Pînzari Anatolie însuși

a confirmat că inspectorii de patrulare au propus ultimului efectuarea testării

alcoolscopice cu alcooltesterul „Drager”, el însă a refuzat, condiționând testarea

doar ca urmare a efectuării testului biologic la Spitalul Republican Chișinău.

Urmare acestui fapt, instanța de recurs a remarcat că art. 438 alin. (2) Cod

contravențional, obligă persoana în privința căreia există temeiuri suficiente de

a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, la

cererea agentului constatator, să accepte testarea alcoolscopică, examenul

medical, prelevarea de sânge și de eliminări ale corpului pentru analiză.

Potrivit art. 23 alin. (3) lit. b) al Legii nr. 131 din 07.06.2007 „privind

siguranța traficului rutier”, conducătorul de autovehicul este obligat să se

supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului

expirat și examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea

constatării alcoolemiei.

Instanța de recurs a apreciat critic argumentele recurentului referitoare

la faptul că inculpatul Pînzari Anatolie a refuzat testarea respectivă din

considerentul că el nu a avut încredere în testul „Drager” și nici în poliție, o atare

concluzie este absolut nejustificată, or, legiuitorul nu a condiționat componența

de infracțiune ca fiind neconsumată în condițiile anumitor circumstanțe, în

acest sens, fiind evidentă cerințele neexecutate ale agentului constatator

investit cu atribuții legale în vederea stabilirii existenței sau inexistenței stării

de ebrietate a conducătorului mijlocului de transport în condițiile existenței

unei atare bănuieli.

Totodată, instanța de recurs a apreciat critic și argumentele recurentului

referitoare la faptul că inculpatul a refuzat testarea acloolscopică, din motiv că

el în acel moment nu se afla în stare de ebrietate, fapt reținut prin rezultatul

prezentat, în care este atestat că el este treaz.

În acest sens instanța de recurs a reținut prevederile pct. 9 din

Regulamentul privind modul de testare alcooscopică și examinarea medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, potrivit cărora, testarea alcoolscopică se

efectuează de către persoanele abilitate în acest scop (angajații Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, lucrătorii medicali,

inspectorii „Controlului treziei” și alții), instruite în modul stabilit și cu

respectarea regulilor și normativelor sanitaro-epidemiologice în vigoare în

conformitate cu instrucțiunile aprobate în acest sens.

5

În conformitate cu pct. 10 din Regulamentul menționat, temeiul pentru

efectuarea testării alcoolscopice este suspectarea consumului de alcool,

droguri sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate, precum și prezența

simptomelor acțiunii alcoolului, drogurilor și a altor substanțe psihotrope,

medicamentelor cu efecte similare acestora: mirosul de alcool din gură,

instabilitatea pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor,

pleoapelor, limbii, comportarea neadecvată, mărturia persoanei examinate

despre faptul consumului.

Astfel, din materialele cauzei penale cercetate se confirmă că la data de

09.10.2017, ora 07:58, inculpatul Pînzari Anatolie a refuzat să se supună

cerințelor legale a reprezentantului Inspectoratului Național de Poliție de a

trece testarea alcooscopică, fapt care denotă în acțiunile inculpatului latura

obiectivă a infracțiunii imputate, care a fost realizată în mod intenționat, cu

intenție directă, or acestuia i-au fost aduse la cunoștință care sunt consecințele

refuzului de a fi supus testului la alcoolemie, fapt confirmat de Pînzari Anatolie

în cadrul ședinței de judecată și anume că va fi supus răspunderii penale.

Instanța de recurs a reținut că inculpatul Pînzari Anatolie a recunoscut

refuzul de a fi suspus testării la alcoolemie, tot el a confirmat că este deținător

de permis de conducere din anul 1990, ce se conchide că până la comiterea

infracțiunii imputate, el avea un stagiu profesional de peste 27 ani.

Infracțiunea incriminată inculpatului Pînzari Anatolie a fost consumată la

data de 09.10.2017, ora 07:58, cu toate că acesta s-a împotrivit să fie supus

testului „Drager” în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, tot el a fost

împotrivă să se deplaseze împreună cu Inspectorii de patrulare la Centrul din

Hîncești pentru a fi prelevate probe biologice (sânge) în vederea stabilirii stării

de ebrietate, din contra ultimul a condiționat că el dorește să treacă testarea

dată doar la Spitalul Republican din Chișinău.

Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 13 din Regulamentul privind

modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării

de ebrietate și naturii ei este exhaustiv prevăzut de legiuitor că persoana testată

alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcționarea aparatului

de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea

medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana

testată este însoțită de angajatul Inspectoratului național de patrulare al

Inspectoratului General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală

abilitată, dar nu mai târziu de 2 ore după testarea alcoolscopică.

Instanța de recurs a constatat din declarațiile martorilor Pînzari Radu și

Calistru Valeriu, faptul că Pînzari Anatolie a fost categoric împotrivă de a trece

testarea respectivă în instituția medicală din or. Hîncești, inclusiv să fie însoțit

de un agent de patrulare, cu toate că acesta nu avea încredere în testul „Drager”,

nefiind clară necesitatea deplasării inculpatului la Dispensarul Republican de

Narcologie, având la bază faptul că el aflându-se deja în or. Hîncești urma să se

prezinte la Instituția medicală din Hîncești.

6

Instanța de recurs a mai constatat că prin acțiunile lui Pînzari Anatolie au

fost încălcate inclusiv dispozițiile pct.13 din Regulamentul indicat, și anume el

s-a prezentat la Dispensarul Republican de Narcologie la data de 09.10.2017,

ora 10:20 când i-au fost prelevate mostre biologice (sânge) adică peste 2 ore,

cu toate că norma în cauză condiționează să se prezinte la instituția medicală

după ce a fost supus testării alcooscopice și să-i fie prelevate probele biologice,

dar nu mai târziu de 2 ore după testare.

Deci, dispoziția normativă nu impune conducătorului mijlocului de

transport obligația să se prezinte din propria inițiativă pentru testarea

alcooloscopică, examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei sau pentru recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical, aceasta chiar dacă conducătorul mijlocului de transport se află în stare

de ebrietate sau nu.

În acest sens potrivit normei incriminate legiuitorul a prevăzut în mod

expres că, fără preexistența solicitării agentului de circulație, nu există, pentru

conducătorul mijlocului de transport, obligația de a se supune, din proprie

inițiativă, testării alcooloscopice, examenului medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei sau recoltării probelor biologice în cadrul acestui

examen.

Instanța de recurs a stabilit faptul că inculpatul Pînzari Anatolie a încălcat

toate rigorile legii în vigoare prin acțiunile sale și anume a refuzat în mod

intenționat să supună testului la alcoolemie „Drager”, tot acesta s-a deplasat

unipersonal nu la cea mai apropiată instituție medicală abilitată care se afla în

raza teritorială a or. Hîncești, însă a considerat de cuviință să se deplaseze la

Dispensarul Republican de Narcologie Chișinău în vederea stabilirii stării de

ebrietate.

În acest sens, examinând explicațiile depuse de Pînzari Anatolie în

ședința de judecată prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs a conchis că acestea nu sunt veridice, or prin declarațiile

depuse, ultimul încearcă să inducă în eroarea atât acuzarea cât și instanța de

judecată în vederea emiterii unei sentințe favorabile acestuia, or, motivele

invocate de inculpat precum că nu încredințează poliției, testului „Drager” și

cum rezultă că nici nu a intenționat să se prezinte la imediata instituție

medicală din or. Hîncești pentru a fi prelevate probe biologice în sensul dat

acțiunile lui nu sunt justificate și nici nu și-a găsit temeinicia prin prisma

legislației în vigoare.

La fel, instanța de recurs a apreciat critic argumentele inculpatului

Pînzari Anatolie precum că nu are încredere în alcooltestul „Drager”, or, din

procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 09.10.2017 rezultă că muștucul

a fost desigilat în prezența lui Pînzari Anatolie, ceea ce rezultă că urma imediat

să decadă din partea inculpatului suspiciunile sale.

Instanța de recurs a apreciat că vinovăția lui Pînzari Anatolie a fost

demonstrată inclusiv prin proba martorilor și anume martorul Pascari Radu

care a comunicat că în urma stopării mijlocului de transport și a verificării a

7

stabilit că la volan se afla nemijlocit Pînzari Anatolie, simțind un miros puternic

de alcool de la acesta, i-a cerut ca să treacă testul „Drager”, însă conducătorul

auto cu toate că avea o vechime destul de mare pe linia circulației rutiere,

cunoscând cu certitudine legislația în vigoare care prevede rigorile circulației

rutiere a refuzat să se supună cerințelor legale ale polițistului de a trece

testarea privind stabilirea stării de ebrietate și natura ei. Tot martorul a mai

comunicat că i-a propus inculpatului ca să se deplaseze la instituția medicală

din imediata apropiere care se afla în or. Hîncești, pentru a fi supus probei

biologice în vedere stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, însă Pînzari Anatolie

a refuzat categoric cu toate că a fost atenționat inclusiv de răspundere penală.

Martorul a mai comunicat că inculpatul a fost de acord ca să treacă testul la

alcoolemie prin prelevarea probei biologice doar la Dispensarul Republican de

Narcologie din Chișinău.

Declarațiile martorului Pascari Radu au fost confirmate prin declarațiile

martorului Calistru Valeriu care a confirmat că Pînzari Anatolie la cerința

colegului său Pascari Radu de a trece testul „Drager” a refuzat.

Verificând din oficiu chestiunea referitor la termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală, instanța de recurs a stabilit, că infracțiunea

incriminată inculpatului se califică ca infracțiune „ușoară”.

Totodată, prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul Central din

09 aprilie 2019 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Pînzari Anatolie

(f.d. 131-132), la data de 08 mai 2019 fiind pornit dosarul de căutare

nr. 2019200103 (f.d. 149), inculpatul Pînzari Anatolie fiind prezent la ședința

de judecată din 06 iunie 2019.

Cu referire la prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal în raport cu

prevederile art. 60 alin. (5) Cod penal, instanța de recurs a menționat că în speță

nu a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, or,

infracțiunea a fost comisă la data de 09 octombrie 2017, termenul de

prescripție fiind întrerupt la data de 09 aprilie 2019, atunci când s-a dispus

anunțarea în căutare a inculpatului și a fost reluat la data de 06 iunie 2019

atunci când inculpatul s-a prezentat în cadrul ședinței de judecată.

anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 octombrie 2019, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului în anulare, apărarea invocă dezacordul cu

hotărârile judecătorești pronunțate la caz, considerându-le neîntemeiate și

afectate de viciu fundamental.

Consideră că instanța de recurs nu a elucidat toate circumstanțele cauzei

penale, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului.

Totodată, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost dovedită vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, ultimul nerecunoscându-și

vinovăția.

8

Este de opinia, că declarațiile martorilor Pascari Radu și Calistru Valeriu

urmau a fi apreciate critic de către instanță, deoarece declarațiile acestora nu

confirmă și nu demonstrează vina lui Pînzari Anatolie în comiterea infracțiunii

imputate, dar se combat cu cumulul de probe cercetate în instanța de judecată.

Declarațiile inculpatului urmau a fi luate în considerație de instanță la

adoptarea sentinței, deoarece aceste declarații sunt veridice, consecvente și

concludente.

Relevă apărarea, că în afară de declarațiile martorilor, acuzarea mai pune

la baza probelor ce demonstrează vinovăția și procesul-verbal privind

consemnarea celor constatate din 10.10.2017, precum și raportul agentului

constatator din 09.10.2017, probe care la părerea apărării nici într-un caz nu

confirmă vinovăția lui Pînzari Anatolie, mai mult ca atât că acestea nici nu au

fost semnate de către inculpat.

Consideră apărarea, că colaboratorii de poliție au stopat neîntemeiat

automobilul condus de către Pînzari Anatolie, deoarece acesta avea o față

suspectă, și ulterior când Pînzari Anatolie a solicitat să-i fie comunicat motivul

stopării, colaboratorii de poliție au înțeles solicitarea ca ofensă personală și

deja a început a-l acuza precum că e în stare de ebrietate alcoolică, cerându-i să

treacă controlul medical, la ce Pînzari Anatoiie a căzut de acord, dar a solicitat

ca această testare să fie trecută la Spital, dar nu cu „Drager”, deoarece nu are

încredere, fapt care i-a fost refuzat.

Faptul refuzului de a trece testul „Drager” care se afla la colaboratorul de

poliție, care nu-i insufla încredere, nu egalează ca refuzul de a trece examenul

medical în instituția medicală, iar cerința de a trece examenul la o instituția

medicală nu poate fi calificată ca refuz categoric.

Astfel, fiind eliberat de către colaboratorii de poliție, Pînzari Anatoiie, în

perioada prevăzută de art.13 al Regulamentului privind modul de testare a

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, imediat

s-a deplasat la Dispensarul Narcologic din mun. Chișinău și la orele 10:35 a

trecut examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate cu recoltarea

probelor biologice, prin care s-a confirmat cu certitudine că el nu era în stare

de ebrietate alcoolică sau narcotică

Este de opinia, că faptul stopării lui Pînzari Anatolie, deoarece avea o

înfățișare suspectă nu servește drept temei ca conducătorul auto să fie supus

testării alcoolscopice.

Mai evidențiază, că instanța nu a ținut cont de circumstanțele atenuante

stabilite și anume: prezența copiilor minori în familia inculpatului, lipsa

antecedentelor penale, neangajat în câmpul muncii, ceea ce pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa stabilită sub formă de amendă în mărime

de 950 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 47500 lei, urmând a-i

stabili o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

La fel, în opinia apărării instanța de recurs nu a luat în considerație că

infracțiunea de care a fost învinuit Pînzari Anatolie a fost comisă la 09.10.2017

9

și la momentul pronunțării termenul de prescripție de atragere la răspundere

a expirat. Calculul efectuat de către Curtea de Apel nu este corect, deoarece

dosarul de căutare a fost pornit la 08 mai 2019, iar conform materialelor

dosarului, ulterior acestei date Pînzari Alexandru a fost reținut, astfel termenul

de prescripție nu este de 20 zile, dar mai mic, circumstanță care constituie viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 raportat la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, instanța de recurs în anulare, examinând admisibilitatea în

principiu a recursului declarat, fără citarea părților, în camera de consiliu în

baza materialelor din dosar, prin decizie motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

În sensul dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, redeschiderea

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi

efectuată dacă un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de

natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Hotărârile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare,

în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în

cazurile stipulate în art. 453 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală,

prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R.

Moldova și de alte legi naționale.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte

legi naționale.

În sensul normei citate, se va menționa, că una din cerințele esențiale la

declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența

noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

10

hotărârea atacată.

Cu referire la speța dată, Colegiul penal constată că în textul recursului,

apărarea invocă dezacordul cu soluția de condamnare a inculpatului

Pînzari Anatolie, criticând modalitatea de apreciere a probelor de către

instanțele judecătorești, precum și invocă faptul că instanța de recurs nu a luat

în considerație că în speță a expirat termenul de prescripție de atragere la

răspundere penală.

Reieșind din argumentele de recurs examinate, Colegiul penal constată

că criticile formulate de recurent au constituit obiect de examinare în cadrul

instanței de recurs, care detaliat a argumentat aspectele care au fundamentat

concluzia instanței cu privire la vinovăția inculpatului, soluția acesteia fiind

legală și întemeiată.

Totodată, Colegiul penal notează că argumentele invocate în recursul în

anulare nu se încadrează în contextul conceptului de „viciu fundamental” și nu

pot servi temei de casare a deciziei recurate.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că la caz instanța de

recurs greșit a calculat termenul de prescripție de atragere la răspundere

penală, or, potrivit încheierii Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din

09 aprilie 2019 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Pînzari Anatolie

(f.d. 131-132), dosarul de căutare fiind pornit la data de 08 mai 2019 (f.d. 149),

iar potrivit materialelor cauzei acesta a fost reținut la data de 26 mai 2019 (f.d.

149).

Astfel, instanța de recurs corect a menționat în decizia adoptată că

curgerea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală în

perioada în care inculpatul s-a aflat în căutare, a fost suspendată.

Prin urmare, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită la data de

09 octombrie 2017, iar termenul de prescripție de 2 ani pentru săvârșirea unei

infracțiuni ușoare a fost suspendat în perioada aflării inculpatului în căutare,

rezultă că la momentul pronunțării deciziei recurate termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală nu expirase, sub acest aspect fiind declarative

argumentele recursului în anulare.

Așadar, raportând argumentele invocate în recurs, descrise la pct. 5 al

prezentei decizii, privind ilegalitatea deciziei instanței de recurs, Colegiul penal

consideră că aceste motive țin de posibilitatea unei reaprecieri a stării de fapt,

a circumstanțelor și probelor cauzei, ceea ce nu constituie un viciu fundamental

și, în acest sens, temei de a casa decizia atacată, nu se constată.

Prin urmare, lucrul efectuat de către prima instanță și de instanța de

recurs în această cauză este guvernat de principiul lucrului judecat (res iudicata

pro veritate habetur) și, pentru redeschiderea procesului, nu sunt prezente

temeiurile prevăzute la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană.

Colegiul constată că criticile invocate de recurent nu pot fi reținute ca

încălcare a prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, or, potrivit articolului dat, orice persoană are

dreptul ca „cauza sa să fie judecată în mod echitabil”.

11

Această expresie îmbină numeroase aspecte ale unei bune administrări a

justiției: dreptul de acces la o instanță judecătorească, audiere în prezența

avocatului, dreptul de a nu contribui la propria incriminare, egalitatea armelor,

dreptul la o procedură contradictorie etc.

Totodată, Colegiul atestă că, dreptul la un proces echitabil, consfințit în

art. 6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și prezumția

nevinovăției - drepturi fundamentale prevăzute în art. art. 20, 21 din

Constituție, enunță preeminența principiului supremației dreptului.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului

supremației dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care

înseamnă, că o soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu

trebuie rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte în proces nu este în

drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi soluționări

a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă, excepție făcând

doar temeiurile prevăzute de lege.

Astfel, analizând materialele cauzei și decizia contestată, Colegiul penal

nu constată viciu fundamental ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

devenite irevocabile.

În atare circumstanțe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului

în anulare declarat, din motiv că este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Canțer Serghei în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Pînzari Anatolie xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 18 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12