1ra-1245/2020 — art. 196 alin. 1, 361 alin. 1 Cp

1ra-1245/2020 — art. 196 alin. 1, 361 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1245/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți,

Tatiana Ioniță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie

2020, în privința inculpatului

Iachimovici Igor XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.11.2017 - 12.08.2019,

instanța de apel: 06.09.2019 - 22.01.2020,

instanța de recurs: 26.03.2020 - 24.06.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

privința lui Iachimovici Igor învinuit în baza art. 196 alin. (1) Cod penal, a fost încetat

în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală.

Iachimovici Igor a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Odajiu Vasile prejudiciul material în

sumă de 2700 euro în lei moldovenești la cursul BNM la momentul executării sentinței

și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Corpurile delicte - două plăcuțe de înmatriculare de tip transnistrean cu n/î

XXXXX, automobilul „Audi A8”, cu numărul caroseriei de XXXXX și certificatul de

înmatriculare a automobilului „Audi A8”, de tip transnistrean, seria XXXXX din

08.06.2011, n/î XXXXX, au fopst restituite posesorului acestor bunuri, Iachimovici Igor.

punerii în circulației a autoturismului „Audi A8”, a/f 1996, într-o perioadă de timp

1

nestabilită, cunoscând cu certitudine că certificatul de înmatriculare de tip transnistrean

cu seria XXXXX nr. XXXXX, eliberat la 08.06.2011, este fals, acționând prin

înșelăciune, la 15.03.2015 a vândut automobilul respectiv lui Odajiu V. pentru suma de

2700 euro, care conform cursului BNM constituie 53.379 lei, încredințându-l pe ultimul

că actele sunt în regulă. La 14.04.2015, ultimul deplasând-se cu e pe str. Decebal, mun.

Bălți, a fost stopat de către angajații INP „Nord”, pentru verificarea actelor, având

suspiciuni că certificatul de înmatriculare are semen vizibile de falsificare.

Conform raportului de expertiză nr. XXXXX din 22.09.2015, blancheta

certificatului de înmatriculare de tip transnistrean, seria XXXXX nr. XXXXX, eliberat

la 08.06.2011 pentru automobilul „Audi A8”, n/î XXXXX, este confecționat din hârtie

specială fără luminiscență în raze UV, cu folosirea tehnicii computerizate de multiplicare

la imprimantă Ink-Jet - rechizitele blanchetei (plasa de protecție, desenul de fond,

denumirea rubricilor) și numărul nu prin aceeași metodă ca și blanchetele autentice de

acest tip.

Astfel, în urma acțiunilor lui Iachimovici I., Odajiu V. a fost lipsit de posibilitatea

de a utiliza automobilul procurat conform destinației, fapt prin care i-au fost cauzate

daune materiale în proporții mari.

Tot, el, este învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul, că

acționând în scopul punerii în circulație a autoturismului ”Audi A8”, a/f 1996, într-o

perioadă de timp nestabilită, a confecționat un certificat de înmatriculare fals, de tip

transnistrean, cu seria XXXXX nr. XXXXX, eliberat la 08.06.2011, în care a introdus

date neveridice cu privire la înmatricularea și identificarea automobilului respectiv, pe

care ilegal îl păstra asupra sa.

În cele din urmă, la 15.03.2015, Iachimovici I. a vândut automobilul nominalizat,

împreună cu certificatul de înmatriculare lui Odajiu V., fapt după care la 14.04.2015,

ultimul deplasându-se cu automobilul respectiv pe str. Decebal, mun. Bălți, a fost stopat

de către angajații INP „Nord”, pentru verificarea actelor, care au avut suspiciuni că

certificatul de înmatriculare are semene vizibile de falsificare.

Conform raportului de expertiză nr. XXXXX din 22.09.2015, blancheta

certificatului de înmatriculare de tip transnistrean, seria XXXXX nr. XXXXX, eliberat

la 08.06.2011, pentru automobilul „Audi A8”, n/î XXXXX, este confecționat din hârtie

specială fără luminiscență în raze UV, cu folosirea tehnicii computerizate de multiplicare

la imprimantă Ink-Jet - rechizitele blanchetei (plasa de protecție, desenul de fond,

denumirea rubricilor) și numărul nu prin aceeași metodă ca și blanchetele autentice de

acest tip.

Astfel, Iachimovici I. a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, confecționarea, deținerea și folosirea unui

document oficial fals, care acordă drepturi.

În rezultatul analizei probelor administrate, instanța a ajuns la concluzia că

acțiunile inculpatului au fost corect încadrate în baza art. 196 alin. (1) Cod penal, ca

cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului prin înșelăciune și abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Prin prisma art. 16 din Codul penal, infracțiunea dată este una ușoară, a fost

săvârșită la 15.03.2015, dată de la care au trecut mai mult de 2 ani, adică a intervenit

prescripția de tragere la răspundere penală.

2

Totodată, instanța a conchis că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și anume în componență leșește

obiectul material al infracțiunii incriminate.

Ori, certificatul de înmatriculare a autoturismului model „Audi 8” tip

transnistrean, a cărui falsificare se incriminează inculpatului, nu subscrie noțiunii de

document oficial, odată ce acesta din momentul adoptării sale este nelegitim, nu are

putere juridică dat fiind adoptat de către autorități neconstituționale ale regiunii

transnistrene.

În același timp, având în vedere că, în rezultatul infracțiunii săvârșite de

Iachimovici I., părții vătămate Odajiu V. i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă

de 2700 euro, acțiunea civilă urmează a fi admisă.

Corpurile delicte - două plăcuțe de înmatriculare de tip transnistrean n/î XXXXX,

automobilul „Audi A8” cu numărul caroseriei XXXXX, certificatul de înmatriculare a

automobilului „Audi A8” de tip transnistrean, seria XXXXX, din 08.06.2011, n/î

XXXXX, este necesar de a le restitui posesorului acestor bunuri Iachimovici I., dat fiind

că ultimul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin.

(1) Cod penal, Iachimovici I. i-a înstrăinat autoturismul „Audi A8” părții vătămate

Odajiu V. întocmind în acest sens recipise, însă careva acte în sensul transmiterii

dreptului de proprietate/posesie sau împuternicire în acest sens lui Odajiu V. nu au fost

întocmită.

apel, solicitând casarea sentinței în partea corpurilor delicte și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care două plăcuțe de înmatriculare tip transnistrean B471 AA și automobilul

,,Audi A8”, cu numărul caroseriei XXXXX, de restituit proprietarului, iar certificatul

de înmatriculare a automobilului ,,Audi A8”, de tip transnistrean, seria XXXXX din

08.06.2011, n/î XXXXX - de a se păstra în continuare la materialele dosarului penal.

Apelantul a invocat că, sentința în latura restituirii corpurilor delicte este

neîntemeiată deoarece conform materialelor dosarului inculpatului a fost perfectată o

procură în regiunea transnistreană de a se deplasa cu automobilul ,,Audi A8”, inclusiv

și peste hotare, pe un termen de 3 ani. La momentul actual, termenul procurii a expirat

la 06.09.2016. Prin urmare, inculpatul a pierdut de facto orice drept de folosință a

automobilului nominalizat.

Astfel, corpurile delicte - două plăcuțe de înmatriculare de tip transnistrean nr.

XXXXX și automobilul ,,Audi A8” cu numărul caroseriei XXXXX, urmează de a

restitui proprietarului, iar certificatul de înmatriculare a automobilului ,,Audi A8”, de tip

transnistrean, seria XXXXX din 08.06.2011, n/î XXXXX - de a păstra în continuare la

materialele dosarului penal.

apelul a fost admis, casată parțială sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

S-a dispus că, certificatul de înmatriculare a automobilului ,,Audi A8”, de tip

transnistrean, seria XXXXX din 08.06.2011, n/î B471 AA, urmează a se păstra în

continuare la materialele cauzei penale.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, procurorul a solicitat restituirea celor două plăcuțe de

înmatriculare de tip transnistrean nr. XXXXX și a automobilului ,,Audi A8” cu nr.

caroseriei XXXXX proprietarului, fără însă identificarea lui, dat fiind expirarea

3

termenului procurii la 06.09.2016, inculpatul pierzând dreptul de folosință a

automobilului.

În ședința instanței de apel, procurorul participant a modificând cerințele din apel

și a solicitat păstrarea la materialele cauzei a certificatului de înmatriculare a

automobilului ,,Audi A8”, de tip transnistrean, seria XXXXX din 08.06.2011, n/î

XXXXX, cu transmiterea automobilului ,,Audi A8” în folosul statului, dat fiind ne

identificarea proprietarului lui legal, prezumându-se a fi Drobceac O., ce i l-ar fi

înstrăinat inculpatului în baza procurii din 06.03.2013, termenul de valabilitate a cărei a

expirat, ea fiind recunoscută potrivit raportului de expertiză a fi falsă, cu nimicirea

plăcuțelor de înmatriculate.

Prin prisma art. 54 alin. (4) din Constituția R. Moldova, ce se referă la principiul

proporționalității, orice restrângere de drepturi trebuie stabilită și aplicată numai în

scopul pentru care a fost prevăzută și în limitele strict necesare, în funcție de situația

care o justifică.

Curtea de la Strasbourg a constatat violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CoEDO,

hotărând, cu titlu de principiu că, pentru a fi proporționale, ingerințele trebuie să

corespundă cu gravitatea încălcării și cu sancțiunea destinată să pedepsească gravitatea

infracțiunii. Or, de vreme ce statul nu a suferit nicio pierdere, ca urmare a nedeclarării

banilor de către reclamant, măsura confiscării nu a fost concepută, ca o despăgubire

pecuniară pentru prejudiciul adus, ci a avut un scop inhibitor și punitive, impunându-i

reclamantului o sarcină individuală și excesivă, disproporționată în raport cu

infracțiunea comisă. Despre un raport vădit disproporționat dintre natura și gravitatea

faptei infracționale, pe de o parte, și bunul supus confiscării, pe altă parte, CtEDO a

menționat și în cauza Grifhorst vs. Franța, accentuând asupra faptului că severitatea

penalității impuse petiționarului, în particular, confiscarea combinată a întregii sume de

bani aflate în posesie și amenda în proporție de 50 % din suma respectivă, nu a fost

proporțională cu pericolul social al faptei, astfel, nefiind păstrat un just echilibru între

interesul general și drepturile fundamentale ale individului, prin urmare, constatând

violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CoEDO (hotărârea CtEDO din 26.02.2009).

La art. 106 Cod penal, legiuitorul național a statuat, că confiscarea specială constă

în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor alin. (2) lit. a) utilizate

sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni, conform art. 162 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, la soluționarea cauzei în fond instanța urmând să soluționeze

chestiunea cu privire la corpurile delicte, prin predarea lor proprietarilor legali sau dacă

aceștia nu sânt identificați, cu trecerea lor în proprietatea statului; iar documentele ce

constituie corpuri delicte, potrivit pct. 5) rămân în dosar pe tot termenul de păstrare a lui

sau, la solicitare, se remit persoanelor interesate.

În același context, legiuitorul național a statut în conținutul art. 157 alin. (1) Cod

de procedură penală, că, constituie mijloc material de probă documentele în orice formă

(scrisă, etc.) care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice dacă în ele sânt expuse

ori adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză, urmând a fi anexate potrivit

alin. (2) prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la

materialele dosarului, păstrându-se atâta timp cît se păstrează dosarul respectiv, iar în

cazurile în care documentele potrivit alin, (4) conțin cel puțin unul din elementele

menționate în art. 158, acestea se recunosc drept corpuri delicte, servind în sensul alin.

(1) a normei vizate la săvârșirea infracțiunii, păstrând asupra sa urmele acțiunilor

criminale sau constituind obiectivul acestor acțiuni...); urmând ca în sensul alin. (2) să

4

fie recunoscute drept corp delict prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin

încheierea instanței de judecată, eu anexarea la dosar.

De rând cu aceasta, potrivit art. 159 alin. (1) Cod de procedură penală, corpurile

delicte anexează la dosar și se păstrează în dosar sau se păstrează în alt mod prevăzut de

lege; iar cele cu volum mare ce nu pot fi păstrate împreună cu dosarul, trebuie

fotografiate cu anexarea la procesul-verbal a fotografiilor respective; art. 161 alin. (2)

Cod de procedură penală stipulând, că la soluționarea cauzei penale, procurorul ori

ofițerul de urmărire penală care are încuviințarea procurorului, în faza urmăririi penale,

sau, după caz, instanța dispune restituirea către proprietarul sau posesorul legal: pct. 4)

a automobilului sau a unui alt mijloc de transport, dacă acesta nu a fost sechestrat pentru

asigurarea acțiunii civile în cauza penală sau a posibilei confiscări speciale a bunurilor;

și doar în cazul în care proprietarul sau posesorul legal al corpurilor delicte menționate

la alin. (2) nu este cunoscut sau dacă restituirea lor este imposibilă din alte motive, ele

se predau instituțiilor fiscale respective pentru a se decide utilizarea, păstrarea, îngrijirea

sau comercializarea acestora cu transferarea banilor încasați la contul de depozit al

procuraturii sau al instanței de judecată respective.

În raport cu normele procesual penale supra menționate, instanța de apel a reținut,

că prin ordonanța OUP din 02.11.2015 automobilul ,,Audi A8” cu nr. caroseriei XXXXX

a fost recunoscut drept corp delict, fiind examinat conform procesului-verbal de

examinare din aceiași data și plasat spre păstrare pe teritoriul IP Bălți, fără descrierea lui

amănunțită în ce privește starea tehnică. Totodată, în materialele cauzei nu se conțin date

ce ar confirma valoarea mijlocului de transport, pentru a oferi posibilitatea verificării și

aprecierii dacă prin transmiterea lui în venitul statului, s-ar fi respectat principiul

proporționalității, dintre dreptul la proprietate și ingerința impusă, or, măsura de

confiscare trebuie să corespunde gravității situației create pentru, că confiscarea nu este

o metodă de recompensă a prejudiciului cauzat, ci o măsură de siguranță și de pedepsire

a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii incriminate, motiv pentru care ea nu trebuie

să fie vădit disproporțională față de natura și gravitatea faptei comise și a pedepsei

aplicate.

Respectiv, ținându-se cont de faptul, că prin sentință de la inculpat s-a încasat în

beneficiul părții vătămate și civile Odagiu G. prejudiciul cauzat prin infracțiune în

valoare de 2700 euro în echivalentul valutei naționale la momentul executării hotărârii

și, că la faza urmăririi penale și de judecare a cauzei, asupra automobilului nu a fost

aplicat sechestru în vederea asigurării acțiunii civile și recuperării daunei, devine

nefondată solicitarea procurorului de transmitere a automobilul în venitul statului, care

de facto nu a suportat niciun prejudiciu urmare a faptei infracționale, referitor la care s-

a dispus încetarea procesului penal în legătură cu prescripția tragerii făptuitorului la

răspunderea penală.

Mai mult, potrivit materialului prezentat de către OUP, în privința acestui

automobil n-au formulat pretenții alte persoane, inculpatul rămânând a fi unicul lui

posesor legal, chiar dacă termenul procurii la care se face trimitere a expirat. Ori, după

cum s-a reiterat mai sus, potrivit art. 161 Cod de procedură penală, doar în cazul în care

proprietarul sau posesorul legal al corpurilor delicte nu este cunoscut, ele se predau

instituțiilor fiscale respective pentru a se decide utilizarea, păstrarea, îngrijirea sau

comercializarea acestora cu transferarea banilor încasați la contul de depozit al

procuraturii sau al instanței de judecată respective, nu și în cazul din speță, în care este

stabilit posesorul legal al bunului, asupra cărui nu pretind alte persoane.

5

Urmare a celor menționate, instanța de apel a constatat caracterul disproporțional

și inechitabil a cerinței de trecere a automobilului în folosul statului, în raport cu

gravitatea faptei comise și soluția adoptată pe caz, or, acuzatorul de stat nu a prezentat

instanței careva probe ce ar confirma, că bunul aflat în litigiu, se află în posesie ilegală

a inculpatului, sau, că ar fi fost în mod ilegal dobândit de el.

În ce privește plăcuțele de înmatriculare a automobilului, asupra căror nu s-au

stabilit urme de contrafacere, ne formând obiectul acuzațiilor aduse și fiind partea lui

componentă, la fel urmează a fi restituite inculpatului, dar nu și certificatul de

înmatriculare fals pe automobilul ,Audi A8”, de tip transnistrean, seria XXXXX din

08.06.2011, ce urmează în continuare să se păstreze la materialele cauzei penale, dat

fiind, că potrivit art. 162 Cod de procedură penală, documentele ce constituie corpuri

delicte rămân în dosar pe tot termenul de păstrare a lui, prin ordonanța din 02.11.2015

el fiind recunoscut drept corp delict, fiind utilizat la comiterea infracțiuni, neproducând

efecte juridice asupra dreptului de proprietate a mijlocului de transport aflat în litigiu.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecat.

Recurenta a invocat că, procurorul participant în instanța de apel, a solicitat

confiscarea automobilului în cauză în beneficiul statului.

Potrivit art. 162 alin. (1) pct. (4) Cod procedură penală, în cazul soluționării cauzei

în fond se hotărăște chestiunea asupra corpurilor delicte......, celelalte obiecte se predau

proprietarilor legali, iar dacă acestea nu sunt identificați în proprietatea statului.

La caz, automobilul și plăcuțele de înmatriculare au fost recunoscute drept corpuri

delicte, iar proprietarul legal nu a fost identificat. Prin urmare, proprietarul legal al

automobilului la moment nefiind identificat, urmează ca automobilul și plăcuțele de

înmatriculare să fie trecute în proprietatea statului.

Ori, inculpatul nu a prezentat nici un document care să ateste dreptul de

proprietate asupra corpurilor delicte menționate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluția că: două plăcuțe de înmatriculare de tip

transnistrean cu n/î XXXXX și automobilul „Audi A8”, cu numărul caroseriei de

XXXXX, au fost restituite posesorului acestor bunuri, Iachimovici I., cu respectarea

6

dispozițiilor de drept formal și material, inclusiv a prevederilor art. 162 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală, indicate de recurent, care prescriu că în cazul soluționării

cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz banii

și alte valori dobândite pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acțiunile

criminale se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte

obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceștia nu sunt identificați, se trec în

proprietatea statului. În caz de conflict referitor la apartenența acestor obiecte, litigiul se

soluționează în ordinea procedurii civile.

Ori, instanțele au invocat în speță circumstanțe care prezumă că proprietarul legal

al automobilului și plăcuțelor respective ar fi Drobceac O., dar care le-ar fi transmis în

posesia inculpatului prin procura din 06.03.2013, iar procedura penală nu prevede

soluționarea litigiilor referitor la apartenența corpurilor delicte.

Totodată, recurentul și-a fondat argumentele doar pe stipularea din art. 162 alin.

(1) pct. 4) Cod de procedură penală că: „Celelalte obiecte se predau proprietarilor

legali, iar dacă aceștia nu sunt identificați, se trec în proprietatea statului”, indicând că

proprietarul legal al automobilului la moment nu este identificat, iar inculpatul nu a

prezentat nici un document care să ateste dreptul de proprietate asupra corpurilor delicte

menționate (pct. 5. din decizie).

Însă, recurentul nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cirumstanțelor invocate de

ambele instanțe că proprietarul legal al automobilului și plăcuțelor respective se

prezumă a fi Drobceac O., care le-ar fi înstrăinat inculpatului în baza procurii din

06.03.2013, că procedura penală nu prevede soluționarea litigiilor referitor la

apartenența corpurilor delicte, în recursul declarat lipsind cu desăvârșire și critica asupra

circumstanțelor concrete în fapt și în drept constatate în descriptivul deciziilor atacate

(pct. 2., 4., 5. din decizie).

În același timp, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Deci, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al procurorului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor

temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura corpurilor delicte

nominalizate (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura confiscării speciale în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

7

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care

au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată cuprinde

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se

constată că el este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi respins

ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Bălți, Tatiana Ioniță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 22 ianuarie 2020, în privința inculpatului Iachimovici Igor XXXXX, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 17 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8