1ra-295/2020 — art. 190 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-295/2020 — art. 190 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-295/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Burduh Victor, Mardari Dumitru,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Ipatii Denis în numele inculpaților cu

suplimente, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui,

Chirco Ion XXXXX, născut la xxxxx.

Chirco Sergiu XXXXX, născut la xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.06.2014 – 13.07.2015

instanța de apel: 18.01.2016 – 24.02.2016

18.04.2017 – 31.10.2017

13.09.2018 – 04.12.2018

instanța de recurs ordinar: 29.11.2016 – 31.01.2017

28.06.2018 – 14.08.2018

17.09.2019 – 02.06.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Chirco Ion și Chirco Sergiu au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 190 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la câte 2 ani închisoare, pentru

fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea

de dreptul de a exercita activități comerciale și activități în domeniul

gestionării de bunuri și mijloace financiare pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, în privința lui Chirco Ion și Chirco Sergiu a

fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de probațiune de 1 an.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Alii Serghei privind

repararea prejudiciului material în sumă de 14304 lei a fost admisă, cu

dispunerea încasării în mod solidar de la inculpați a sumei menționate.

aflându-se pe str. Bănulescu Bodoni 25, oficiul 14, mun. Chișinău, unde

activează în calitate de consultant al companiei SRL „Royal Rich”, cu

folosirea situației de serviciu, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu

Chirco Sergiu, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul angajării

lui Alii Gheorghe și Alii Serghei la un loc de muncă bine plătit în Anglia, au

solicitat și au primit de la ultimul, bani în sumă de 14304 lei, asigurându-l pe

acesta că îi va ajuta să ajungă în Anglia, unde va avea oportunitatea de a

lucra contra unui salariu de aproximativ 1200 euro lunar.

Prin urmare, obținând încrederea lui Alii Serghei și achitarea primelor

tranșe de 14304 lei, conform înțelegerii prealabile, în vederea desăvârșirii

intențiilor sale criminale, Chirco Ion împreună cu Chirco Sergiu, nu au mai

asigurat deplasarea lui Alii Serghei și Alii Gheorghe în Anglia pentru

angajarea la muncă, iar banii primiți în sumă de 14304 lei, acționând prin

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor

urmări, i-au însușit ilegal, după ce au schimbat sediul oficiului SRL „Royal

Rich” și au deconectat telefoanele de contact, astfel cauzând-i lui Alii Serghei

daune materiale în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele

administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, escrocherie adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de două persoane,

cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune materiale

considerabile.

interesele inculpaților, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Chirco Ion și Chirco Sergiu să fie achitați.

3.1. În susținerea apelului declarat, avocatul a menționat că:

- vinovăția inculpaților nu a fost demonstrată, iar punerea lor în

ipostaza dovedirii nevinovăției presupune violarea principiului prezumției

nevinovăției, fapt ce constituie o ingerință în dreptul fundamental al lui

Chirco Ion și Chirco Sergiu prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală și

art. 6 CEDO;

2

- organul de urmărire penală și instanța de fond incorect au calificat

acțiunile lui Chirco Ion și Chirco Sergiu, drept escrocherie, întrucât toate

probele existente la materialele cauzei dovedesc existența unor relații civile

între inculpați și partea vătămată, reglementate de ramura dreptului civil;

- instanța de fond nu a stabilit circumstanțe importante pentru

examinarea cauzei, și anume în ce țară se află la moment Alii Serghei și Alii

Gheorghe și dacă au profitat de informațiile oferite de SRL „Royal Rich” în

baza contractului de consultanță;

- în acțiunile lui Chirco Ion și Chirco Sergiu nu sunt întrunite semnele

componenții de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod

penal;

- în calitate de subiect a componenții de infracțiune de escrocherie

poate fi doar persoana fizică, pe când Chirco Ion și Chirco Sergiu nu pot fi

recunoscuți drept subiecți ai componenții date de infracțiune, deoarece ei nu

au însușit banii, aceștia fiind depuși pe contul agentului economic SRL

„Royal Rich”, iar agentul economic nu poate fi subiect al infracțiunii de

escrocherie;

- reieșind din circumstanțele cauzei SRL „Royal Rich” a încheiat două

contracte de consultanță distincte cu Alii Serghei și Alii Gheorghe, obiectul

acestor contracte a fost unul de diligentă și nu de rezultat;

- acuzarea de stat a recunoscut în calitate de parte vătămată pe Alii

Serghei în baza ordonanței din 24.01.2014 și la audiat în această calitate la

aceiași dată, ulterior la 14.03.2014, în mod repetat procurorul emite încă o

ordonanță de recunoaștere a lui Alii Serghei în calitate de parte vătămată,

fiind audiat în mod repetat în această calitate procesuală la data de

14.03.2014;

- toate actele procedurale descrise mai sus au fost efectuate înafara

urmăririi penale, cauza penală potrivit ordonanței de începere a urmăririi

penale fiind pornită la 17.03.2014;

- contrar art. 279 Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate

Alii Serghei, în mod abuziv au fost acceptate drept mijloc de probă;

- prima instanță incorect a admis acțiunea civilă, dispunându-se

încasarea în mod solidar din contul lui Chirco Ion și Chirco Sergiu a

prejudiciului material în sumă de 14304 lei în beneficiul ui Alii Serghei,

deoarece Alii Serghei conform materialelor cauzei nu poate fi considerată

drept parte vătămată întrucât nu dispune de un astfel de statut și Alii Serghei

conform materialelor cauzei a achitat nu 14304 lei, dar 7152 lei.

3

februarie 2016, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

atacate, fără careva modificări.

31 ianuarie 2017, fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

octombrie 2017, a fost admis apelul declarat de avocatul V.Cechir în numele

inculpaților, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Chirco Ion și Chirco Sergiu au fost

achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii.

14 august 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de

avocatul Postu Marin în numele părții vătămate Alii Serghei, în cauza penală

în privința lui Chirco Ion și Chirco Sergiu, casată total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

decembrie 2018, a fost admis din alte motive apelul avocatului declarat în

numele inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu, casată sentința în latura

penală și pronunțată în acest sens o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care:

Chirco Ion și Chirco Sergiu, au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, aplicându-li-se

o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități comerciale în

domeniul gestionării bunurilor și mijloacelor financiare pe un termen de 2

(doi) ani.

În baza art.90 alin.(1) Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei aplicate lui Chirco Ion și Chirco Sergiu pe o perioadă

de probațiune de 1 (unu) an.

În rest au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

8.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că analizând

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza probelor cercetate

detaliat de către prima instanță, consideră necesar de a le reîncadra, reieșind

4

din prevederile art. 10 Cod penal, a Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru

modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018 adoptată după

pronunțarea deciziei instanței de apel, prin care au fost introduse modificări

la dispozițiile din art. 90 Cod penal, care sunt în favoarea inculpatului.

Potrivit noilor prevederi a art. 190 alin. (1) Cod penal, se consideră

infracțiune de escrocherie – „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii

actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile”, totodată fiind abrogat indicele calificativ prevăzut de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

Din conținutul noilor modificări ale art. 190 Cod penal, rezultă că

legislatorul a concretizat acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se

comite infracțiunea de escrocherie „dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane care a

cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul a adoptat un concept mai

concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în eroare a

uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase; b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin

prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Instanța de apel a subliniat faptul că prin modificările legislative

operate în conținutul art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat acțiunile

inculpatului Chirco Ion și Chirco Sergiu, legislatorul nu a schimbat

conceptul de escrocherie sau conținutul ei, dar ținând cont de jurisprudența

CtEDO, recomandările naționale și internaționale, precum și de Hotărârile

Curții Constituționale a Republicii Moldova privitor la claritatea și

previzibilitatea normei penale, a înlocuit sintagmele pre generale, utilizate

anterior - „înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile,

metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului Chirco

Ion și Chirco Sergiu urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin.(2) lit. b), d)

Cod penal (redacția 26.07.2018), după indicii calificativi „Escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

5

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv care a

produs daune considerabile, de două sau mai multe persoane, cu folosirea situației

de serviciu”.

Prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 309-320/498,

17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul

„înșelăciunea sau abuz de încredere” s-a substituit cu textul „inducerea în eroare

a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus.

Potrivit art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează

la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători.

Conform art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii

în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în

sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în

condițiile prevăzute de prezentul cod.

Instanța de apel a subliniat, cu referire la prevederile art. 10 Cod Penal,

că modificările operate sunt aplicabile cazului în speță privindu-l pe Chirco

Ion și Chirco Sergiu și acțiunile inculpaților se încadrează în prevederile art.

190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

Instanța de apel analizând declarațiile inculpaților Chirco Ion și Chirco

Sergiu, apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe, pe care le vom analiza mai departe, a

constatat, că declarațiile date prezintă o modalitate de apărare a sa, cu scopul

de a fi exonerați de răspundere penală pentru faptele comise, deoarece ele

6

se combat de întreaga sistemă de probe analizate, și care integral

demonstrează vina lor în comiterea infracțiunii imputate.

Vinovăția inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu în comiterea

infracțiunii imputate se mai confirmă prin următoarea sistemă de probe,

care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele,

cum ar fi: declarațiile părții vătămate Alii Serghei; declarațiile martorului Alii

Gheorghe; declarațiile martorului Alii Rodica; procesul-verbal de ridicare din 02

aprilie 2014; procesul-verbal de ridicare din 02 aprilie 2014; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 04 aprilie 2014; conținutul hotărârii Judecătoriei Ialoveni

din 30 octombrie 2014.

Instanța de apel atestă că declarațiile inculpaților Chirco Ion și Chirco

Sergiu privind vinovăția sa în comiterea faptei penale se combate prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în

ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate, martorilor

nominalizați supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste

probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate

conchide că, prima instanță corect a respins poziția apărării care a invocat

faptul, că în acțiunile inculpaților nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, solicitând

achitarea inculpaților, or la materialele cauzei penale au fost administrate

probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Chirco Ion

și Chirco Sergiu în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Contrar argumentelor din apelul apărătorului precum că, inculpații

Chirco Ion și Chirco Sergiu nu pot fi recunoscuți drept subiecți a

componenței de infracțiune, deoarece ei nu au însușit banii, mijloacele

bănești fiind depuse pe contul întreprinderii SRL „Royal Rich”, iar agentul

economic nu poate fi subiect al infracțiunii de escrocherie, de asemenea,

banii odată intrați pe contul întreprinderii ei nu pot constitui obiect material

al componenții de infracțiune escrocherie, deoarece au devenit proprietate a

agentului economic, instanța de apel a conchis, că adevărații beneficiari ai

acestor bani sunt inculpații care dețin calitate de asociat al companiei „Royal

Rich” SRL (Chirco Sergiu) fi angajat al acestei companii în calitate de

consultant (Chirco Ion), fiind unicii angajați ii acestei companii care

gestionează mijloacele financiare atât pentru necesități gospodărești ale

companiei cât și repartizarea veniturilor între inculpați.

Prima instanță corect a remarcat că, potrivit informației descifrată

privind conturile bancare deschise pe numele persoanei juridice SRL „Royal

7

Rich”, de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, se constată că, la data de 10

ianuarie 2014, adică în scurt timp după depunerea banilor de către partea

vătămată în sumă totală de 14304 lei, este extrasă suma de 16500 lei la fel de

către Chirco Sergiu pentru cheltuieli gospodărești. Totodată, nu a fost

prezentat nici un act justificativ care ar confirma scopul în care au fost

cheltuite mijloacele bănești menționate primite în numerar de pe contul

bancar al firmei în cauză, or documente primare care se depun la

contabilitate se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta

imposibil imediat după efectuarea operațiunilor sau după producerea

evenimentului.

Instanța de apel reține că, se desprinde latura subiectivă a infracțiunii

de escrocherie manifestată prin intenția directă a inculpaților Chirco Ion și

Chirco Sergiu, de a sustrage bani de la partea vătămată Alii Serghei prin

înșelăciune, asigurând pe ultimul că va fi angajat la muncă în Marea Britanie

împreună cu fiul acestuia Alii Gheorghe, însă din start inculpații au

conștientizat că nu vor putea să-și execute obligațiile asumate față de partea

vătămată Alii Serghei, cunoscând despre imposibilitatea deplasării lui Alii

Serghei și Alii Gheorghe, deoarece nu dispuneau de servicii consulare de

deschidere a vizei în Marea Britanie, precum și nu aveau contracte cu

angajatorii din Marea Britanie pentru a-i încadra în câmpul muncii pe partea

vătămată și fiul acestuia, astfel, inculpații au făcut promisiuni pe care nu

puteau să le îndeplinească.

În acțiunile inculpaților, care acționau de comun acord se confirmă și

scopul de cupiditate urmărit, de însușirea mijloacelor bănești obținute de la

partea vătămată Alii Serghei, deoarece după ce au primit prima tranșă în

sumă de 14304 lei, inculpații nu au continuat să-și îndeplinească

angajamentele asumate pentru expedierea lui Alii Serghei și Alii Gheorghe

la destinația solicitată, ci s-au eschivat de la orice obligație asumată,

schimbând sediul întreprinderii și evitând contactul cu partea vătămată.

În susținerea acestei concluzii pot fi invocate declarațiile părții

vătămate Alii Serghei care coroborează cu celelalte probe acumulate la

dosar, potrivit cărora partea vătămată intenționa să plece peste hotare la

muncă și a găsit anunțul publicat pe 999.md privind serviciile acordate de

inculpați, partea vătămată i-a contactat și s-a prezentat la oficiul de la str. B.

Bodoni, 25, mun. Chișinău unde inculpatul Chirco Ion i-a comunicat despre

ofertele de muncă în Anglia, la flori cu salariul de 6 lire pe oră, însă pentru a

fi asigurată plecarea acestuia și a fiului său necesită a achita câte 800 euro

pentru fiecare. Chirco Ion i-a mai zis că, în ziua zborului o să-i dea telefonul

de contact și adresa persoanelor care o să-i întâlnească în Anglia. După ce au

8

semnat contractele de consultanță, pentru fiecare în parte, Alii Serghei a

transferat prima rată în sumă de 14304 lei, cealaltă urmând să fie transmisă

timp de 10 zile când vor pleca în Anglia, pentru care au procurat două bilete

avia pe numele lui Alii Serghei și Alii Gheorghe. Însă în ziua zborului i-a

sunat Chirco Ion si le-a comunicat că avionul se retine si trebuie să vină la

oficiu si să întoarcă biletele. Mai târziu s-a prezentat la oficiu pentru a

recupera banii și Chirco Ion i-a zis că banii vor fi restituiți peste o lună, dar

banii nu au fost întorși, iar toate încercările părții vătămate de a găsi

inculpații s-au soldat cu eșec, deoarece aceștia au schimbat sediul companiei

și telefoanele erau deconectate.

Din analiza cumulară a probelor apreciate în coroborare, instanța de

apel concluzionează că, făptuitorii încă la momentul intrării în stăpânire

asupra bunurilor mijloace bănești, urmăreau scopul de a-i însuși și nu aveau

să-și onoreze angajamentul asumat de a angaja partea vătămată și feciorul

acestuia peste hotarele țării.

Instanța de apel apreciază critic poziția apărării precum că raporturile

dintre inculpați și partea vătămată sunt de natură civilă, invocând drept

temei existența contractului de acordare a serviciilor de consultanță

(contractele de consultanță f.d. 10-11; actele de predare primire f.d. 13-14), în

acest sens invocăm delimitările escrocheriei de încălcările normelor de drept

civil constatate de către prima instanță, în urma cărora a concluzionat că în

acțiunile inculpaților a existat scopul de cupiditate.

Referitor la argumentele apărătorului privind declararea nulă a mai

multor acte procedurale penale, și anume, ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit, ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit,

ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată a cet. Alii Serghei,

instanța de apel consideră perfect fondată concluzia primei instanțe, prin

care a respins poziția apărării cu argumentele de rigoare și invocarea

prevederile legale ce justifică poziția luată.

Cu referire la nulitatea actelor procedurale invocată de apelant,

Colegiul penal menționează că potrivit art. 251 Cod de procedură penală,

alin.(1) încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care

s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată

decât prin anularea acelui act; alin.(2) încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la

sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de

judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența

interpretului, traducătorului, dacă sânt obligatorii potrivit legii, atrage

9

nulitatea actului procedural; alin.(3) nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către

părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea

actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa

soluționare a cauzei; (4) încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele

prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța

de judecată - când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Instanța de apel constată că partea apărării nu a invocat la etapa

indicată în lege nulitatea actelor procedurale și nu le-a contestat în termenii

stabiliți, prin urmare, este lipsită de temei legal soluționarea la această etapă

a chestiunii privind nulitatea actelor procedurale indicate în ordine de apel.

Prezența în acțiunile inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât

și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestor infracțiuni, a fost

dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale,

examinate în cadrul ședințelor judecătorești, care au fost verificate și

cercetate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a constatat că vinovăția lui Chirco Ion și Chirco Sergiu

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal

este dovedită în afara oricăror dubii.

Prima instanță a acordat o atenție sporită materialelor acestei cauze,

înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții apărării

despre nevinovăția inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu de comiterea

infracțiunii de escrocherie.

Instanța de apel reține că în baza art. 61 Codului penal, (1) Pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Conform art. 75 Codului penal, (1) Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

10

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină

măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât

negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială

pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Instanța de apel a remarcat că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Sancțiunea art. 190 alin.(2), lit. b), d) Cod penal, în baza căruia Chirco

Ion și Chirco Sergiu se declară vinovați, prevede o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare

de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel atestă că pedeapsa aplicată

are drept scop de a influența inculpatul de a-și revizui atitudinea față de

valorile sociale și comportamentul față de membrii societății, or, pentru a-și

atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare

sau vindicativă, în sens că aceasta nu trebuie privită ca prețul pe care trebuie

să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă și excluderea caracterului

vindicativ al pedepsei, ci realizarea dreptății.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu, a ținut cont de prevederile

art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal, și anume reține că infracțiunea

săvârșită de inculpați este gravă, vina în comiterea infracțiunii nu au

recunoscut, inculpații la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află,

la locul de trai se caracterizează pozitiv, luând în considerație faptul că

anterior nu au fost judecați, antecedente penale lipsesc, de persoana

inculpaților, în calitate de circumstanțe atenuante săvârșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni și faptul că careva circumstanțe agravante, în

rechizitoriu și în ședință de judecată nu au fost invocate de acuzatorul de

stat, prin urmare nu s-au reținut în sarcina inculpatului.

Instanța de apel a reiterat că din materialele cauzei, dar și din

circumstanțele constatate și apreciate nu s-a evidențiat necesitatea ca Chirco

11

Ion și Chirco Sergiu să execute real pedeapsa cu închisoare stabilită supra,

astfel că corectarea și reeducarea lor, poate fi atinsă și fără a fi izolați de

societate, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoarea, în baza art.90 Cod penal, prin ce inculpații vor avea posibilitatea

reală să-și dovedească corectarea prin comportamentul exemplar și muncă

cinstită.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport cu circumstanțele

cauzei, în prezenta speță, ține cont în deplină măsură de norma art. 75 Cod

penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiunii se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

Potrivit dispozițiilor art.7, 75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială a Codului penal.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este

în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de

art.76-77 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de

pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite, care constă în

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce.

12

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei,

s-au valorificat anume în această ordine, deoarece instanța la stabilirea

pedepsei principale lui Chirco Ion și Chirco Sergiu de 2 ani închisoare, cu

suspendarea pe un termen de 1 ani, face deplină eficiență împrejurărilor

cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă corect individualizată, care este în

limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia au fost

condamnați, luând în considerație gradul de pericol social la infracțiuni

comise, care face parte din categoria celor grave, cu scop de cupiditate, nu

au conștientizat graviditatea faptelor comise, nu au restituit prejudiciul

material cauzat prin comiterea infracțiunii de persoana inculpaților, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, pedeapsa fiind într-un raport

rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii penale.

Instanța de apel remarcă că, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt obligate să se

conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană inovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă,

echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost

condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și prevederile

Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în

care nu sunt careva impedimente.

Instanța de apel a conchis că este necesar de a-i stabili pedeapsă cu

aplicarea art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnatului prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acestuia.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de

condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei

aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

13

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului;

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care

atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care

instanța este obligată să țină cont la individualizarea pedepsei.

La capitolul persoana celui vinovat - instanța de fond trebuia să

efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de date

referitoare la calitățile fizice și psihice ale făptuitorului manifestat prin fapta

comisă, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după

săvârșirea acesteia, în timpul judecății etc.

Instanța de apel, în speța dată, a găsit neîntemeiate argumentele

precum că scopul legii penale poate fi atins doar cu executarea pedepsei

reale cu închisoare.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării

cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă.

Instanța de apel, raportând circumstanțe reale și personale ale

inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu, reiterând comportamentul acestora

după comiterea faptei prejudiciabile, or circumstanțe care ar indica

contrariul nu au fost prezentate, la norma menționată supra, consideră că în

privința lui Chirco Ion și Chirco Sergiu sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 90 Cod penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, considerând-o drept una echitabilă,

ținând cont de circumstanțele personale, în raport cu circumstanțele cauzei,

față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează

individualizarea pedepsei și va aplica în privința acestuia prevederile art. 90

Cod penal.

La fel, instanța de apel a consideră justificată admiterea acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată Alii Serghei și a dispus încasarea în mod

solidar de la Chirco Sergiu și Chirco Ion în beneficiul lui Alii Serghei suma

de 14304 lei cu titlu de prejudiciu material, or, partea vătămată în cadrul

14

ședinței de judecată a susținut acțiunea civilă înaintată și a solicitat suma de

14304 lei care a fost transferată pe contul bancar indicat de inculpați și

nerestituită de către aceștia.

la 17 ianuarie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Ipatii

Denis în numele inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu, la 30 ianuarie 2019,

prin care invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

9.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- la respingerea argumentelor apărării (cu privire la nulitatea actelor

procedurale) instanța de apel a adus argumente total inadmisibile și anume

„apărare nu a contestat la etapa de urmărire penală respectivele ilegalități

ale organului de urmărire penală, fapt ce decade invocarea acestor aspecte

în instanța de judecată” – lucruri total inadmisibile;

- instanța de apel, ignorând cu desăvârșire indicațiile CSJ, argumentele

părții apărării precum și normele legale, verifică „legalitatea unor acte a

căror nulitate nu s-a invocat precum și aduce din nou argumente prin care

explică că inculpații sunt decăzuți de dreptul de a invoca ilegalitățile comise

la etapa de urmărire penală față de instanța de judecată;

- un alt aspect relevant soluționării prezentului recurs este și faptul că

la data de 31.10.2017, prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău, Chirco Ion și Chirco Sergiu au fost achitați în învinuirea

incriminată, iar această decizie fiind casată doar pe motiv de eroare de

redactare a deciziei (deși un judecător s-a abținut de la examinarea cauzei,

dar totuși în decizie din eroare umană a fost introdus numele acestuia) iar

CSJ neintrând sub nici o formă în fondul cauzei, însă, instanța de apel în data

de 04.12.2018, fără administrarea a noi probe, inclusiv și fără verificarea

probelor deja existente la dosar - condamnă pe Chirco Ion și Chirco Sergiu -

o absurditate și o ilegalitate de nemaivăzut, deși aceiași instanță în baza

acelorași probe deja odată a constatat că în acțiunile lui Chirco Ion și Chirco

Sergiu nu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute d eart.190 al Cod

penal;

- instanța de apel nu a motivat sub nici un fel invocarea de către partea

apărării a faptului că în speța dată sunt relații civile, ba mai mult că la acel

moment pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediu Botanica se afla cauza civilă a

lui Alii Serghei și Alii Gheorghe către SRL „Royal Rich” privind declararea

nulității actului juridic;

15

- o altă ilegalitate a instanței de apel mai este și faptul că aceasta

reiterează poziția prin care Chirco Ion și Chirco Sergiu, deși banii au fost

depuse pe conturile SRL-ului, ei efectiv au ridicat li beneficiat de respectivii

bani, precum și de către partea apărării nu au fost prezentate probe contrare,

și anume că banii au fost folosiți în interesul persoanei juridice;

- apărarea nu doar că a contestat declarațiile și audierile lui Alii Serghei

și Alii Gheorghe dar în genere a invocat faptul că ele au fost date la etapa de

urmărire penală, inclusiv denunțul propriu zis de persoane necunoscute or,

însăși Alii Serghei în audieri, precum și martorul Alii Rodie a confirmat că

în acea perioadă nu a fost în țară, iar în acest sens apărarea a solicit

interpelarea poliției de frontieră cu privire la intrarea-ieșirea în țară a acestor

doi figuranți precum și audierea lor nemijlocită în ședință, dar ambele

demersuri au fost respinse de instanță fără nici o explicare – dar cel mai grav

este faptul că, deși au fost contestate aceste declarații, instanța le reține și în

baza acestora condamnă pe Chirco Ion și Chirco Sergiu;

- un alt temei de casare integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău

reprezintă și faptul că instanța de apel ignorând cu desăvârșire problemele

ridicate de către avocatul Ipatii Denis în cererea de apel suplimentară,

depusă în legătură cu faptul că avocatul Cechir Viorelia deja de circa 2 ani

de zile nu mai este avocatul inculpaților, dar necătând la cererea de apel

suplimentară, precum și la multiplele probleme ridicate instanța în tot

conținutul deciziei nu face absolut nici o referire, și în mod exclusiv

examinează doar apelul formulat de avocatul Cechir Viorelia;

- în urma rejudecării dispuse de către CSJ prin decizia din data de

31.01.2017, până în prezent nu a fost adusă nici o probă concludentă și

pertinentă că a avut loc comiterea unei infracțiuni de escrocherie, ba mai

mult că elementele constitutive nu au fost întrunite;

- de către OUP nu a fost demonstrată și indicată expres latura obiectivă

a infracțiunii imputate inculpaților, or, potrivit legii penale latura obiectivă

a infracțiunii prevăzute de art. 190 poate fi realizată prin 2 modalități:

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune; dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încrede;

- necătând la faptul că infracțiunea imputată inculpaților, poate fi

realizată doar printr-o singură acțiune, organul de urmărire penală totuși le

incriminează pe ambele, ba mai mult că în genere aceste „acțiuni” nu se

regăsesc în speța noastră, astfel cu referire „abuzul de încredere” putem cu

siguranță menționa că acest fapt nu putea efectuat căci inculpații cu partea

vătămată până la data încheierii contractelor nu se cunoșteau, prin urmare

nici să abuzeze de încrederea acestuia nu puteau, de asemenea nici acțiunea

16

de „înșelăciune” nu poate fi prezentă, căci nu există nici un act sau probă

care ar confirma că inculpații au prezentat acte false, date false sau informații

false, or, la materialele cauzei sunt anexate contractele de consultare

încheiate de către partea vătămată și martorul Alii Gheorghe, prin care

Compania „Royal Rich” se obligă de a prezenta informații de consultare;

- un alt aspect important este că contractele au fost încheiate cu o

persoană juridică, și anume SRL „Royal Rich”, sursele bănești în baza acestui

contract au fost depuse la contul companiei și au fost cheltuite în interesul

acestei persoane juridice, prin urmare, evident este faptul că subiecți ai

acestei infracțiuni nu pot fi persoanele fizice Chirco Sergiu și Chirco Ion, or,

aceștia nu au beneficiat de careva venituri sau profituri de pe acest contract,

ba mai mult că Chirco Ion nici nu ocupa o funcție de conducere, funcție de

administrare sau fiind acționar al acestei Companii, prin urmare fizic acesta

nu a putut beneficia și nici nu a avut posibilitatea de avea careva profituri

din urma presupusei infracțiuni, asta în contextul in care el în genere a fost

angajat al acestei companii la un salariu fix, de circa o lună de zile;

- un alt aspect ce ține de clarificarea infracțiunii este că, acestora li se

incriminează comiterea infracțiunii de escrocherie „prin folosirea situației

de serviciu" și la acest capitol menționează că subiect al acestei infracțiuni

poate fi doar funcționarul public, condiție neîntrunită totalmente căci, la

acest capitol legislatorul a prevăzut expres că: Escrocheria săvârșită cu

folosirea situației de serviciu presupune că făptuitorul, având calitatea de

funcționar, face victima să creadă că se află în exercitarea atribuțiilor sale de

serviciu, deși în realitate nu se află în exercițiul acestor atribuții. Însă, dacă

făptuitorul folosește atribuțiile sale de serviciu la săvârșirea unei escrocherii,

cele săvârșite constituie un concurs de infracțiuni (art.190 Cod penal și

art.327 sau 335 CP);

- dacă se constata că a fost comisă infracțiunea, vinovații urmau a fi

trași la răspundere pentru concurs de infracțiuni, lucru neefectuat;

- de fapt nu a fost consumată nici o infracțiune, ci sunt doar niște relații

civile între SRL „Royal Rich” și partea vătămată Alii Serghei și martorul Alii

Gheorghe, de altfel fapt confirmat de către însăși aceștia prin înaintarea unei

acțiuni civile contra SRL „Royal Rich” privind anularea contractelor și

încasarea sumelor. A cărei examinare se face în Judecătoria Chișinău, sediu

Central;

- sentința din data de 13.07.2015 est un total ilegală, or, constatăm că la

materialele cauzei nu există nici o probă concludentă și pertinentă ce ar

confirma în prim rând că a fost consumată infracțiunea incriminată și în al

doilea rând că aceasta a fost comisă de către inculpați;

17

- singurele probe ale acuzării sunt declarațiile părții vătămate Alii

Serghei, și a martorilor Alii Gheorghe și Alii Rodica. Aceste declarații sunt

total irelevante, se contrazic între ele și sunt date intenționat pentru a se

eschiva de la restituirea datoriei civile ce o au față de Compania „Royal Rich”

SRL, și anume toate acțiunile și plângerile pe presupusa infracțiune au fost

efectuate de către partea vătămată doar după ce compania „Royal Rich” a

înaintat o somație către aceștia privind restituirea datoriei în baza

Contractelor de consultare;

- declarațiile oferite în special de martorii Alii Gheorghe și Alii Rodica

în genere nu urmau a fi luate în considerație, căci Alii Gheorghe este fiul

părții vătămate Alii Serghei și singur are datorie față de compania Royal

Rich în baza contractului nr.8, iar martorul Alii Rodica este soția părții

vătămate care este fidejusor în baza contractelor nr.7 și nr.8 încheiate între

companie și partea vătămată, prin urmare deasemenea poartă răspundere

pentru restituirea acestor datorii, astfel evident este faptul că declarațiile

acestor martori nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare;

- toate declarațiile date de către partea vătămată și martorii acuzării se

contrazic evident între ele și au scopul de a învinovăți intenționat pe

inculpați;

- poziția acuzării se combate de declarațiile și probele prezentate de

acuzare, și anume se presupune deși nu există absolut nici o probă în acest

sens, că inculpații au promis angajarea în câmpul muncii a părții vătămate

și martorului Alii Gheroghe peste hotare, pentru suma de 800 euro, dar în

același timp, însăși partea vătămată cât și martorii acuzării confirmă (fapt

confirmat și prin alte probe) singuri și-au cumpărat biletele, singuri s-au dus

la aeroport și au ridicat banii, nu indică nici un angajator, nu indică cel puțin

că li sa prezentat măcar un contract cu presupusul angajator din anglia, or,

în acest caz apare întrebarea simplă dacă ei cum interpretează că au achitat

banii pentru plasarea lor în câmpul muncii peste hotare de ce și-au procurat

singuri biletele? Ar fi un lucru evident că este un lucru inoportun având în

vedere că ei deja au achitat pentru acest serviciu inculpaților;

- o altă interpretare abuzivă este că s-a luat în considerație că Chirco

Sergiu a ridicat în numerar o sumă de bani, și intenționat s-a arătat doar

suma depusă de partea vătămată și martor și retragerea unei sume de bani

de către Chirco Sergiu, dar nicicum nu s-a indicat care era soldul bănesc al

companiei până la data de 14.01.2014 precum și după data ridicării banilor

de către Chrico Sergiu, or, pe conturile acesteia mai erau și alte sume de bani,

și nefiind balanța la 0;

18

- în vederea confirmării faptului că banii depuși pe contul companiei

SRL „Royal Rich” au fost cheltuiți doar în interesul companiei apărarea a

anexat un șir de probe care confirmă că banii în proporție de 100% au fost

folosiți doar în interesul companiei dar necătând și la aceste circumstanțe

veridice instanța totuși a constatat că Chirco Ion este fratele lui Chirco Sergiu

prin urmare se face vinovat în infracțiunea comisă, iar Chirco Sergiu este

administratorul companiei prin urmare a beneficiat de venitul acesteia - deși

la materiale nu există nici o probă ce confirmă că banii au fost folosiți în scop

propriu de către acesta;

- gravele erori procedurale duc la nulitatea mai multor acte care au fost

invocate de către partea apărării dar nicidecum nu au fost expuse de către

instanța de fond în sentința de condamnare și anume sesizarea despre

săvârșirea infracțiunii din data de 24.02.2014, care, potrivit alin.(4) și (5) al

art. 263 al Cod de procedură penală - sesizare se depune personal sau prin

reprezentant, în cazul nostru este menționat că ar fi scrisă personal de către

Alii Serghei, dar de facto în cadrul examinării cauzei cât și de contractele

anexate de către acuzator, acest nu poate scrie în limba română, ba mai mult

că din declarațiile lui Alii Serghei și Alii Rodica în această perioadă de timp

acest în genere nu era în țară;

inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu a depus cerere de recurs

suplimentară în care a invocat suplimentar că:

- la 13.07.2015 prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani pe

dosarul penal xxxxx, Chirco Ion și Chirco Sergiu au fost recunoscuți vinovați,

la data de 24.02.2016 această sentință a fost pusă spre executare de către

Biroul de probațiune Rîșcani mun. Chișinău, iar la data de 24.02.2017, Chirco

Ion și Chirco Sergiu au fost scoși de la de la evidență în legătură cu

executarea pedepsei principale, iar la data de 24.02.2019 a fost executată și

pedeapsa complementară, fapt confirmat prin certificatul nr. 684/17 din

28.02.2017 și nr. 559/19 din 12.03.2019, precum și de cazierele judiciare din

data de 05.03.2019;

- necătând la executarea integrală a pedepsei aplicate, în legătură cu

comiterea infracțiunii incriminate lui Chirco Ion și Chirco Sergiu, Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău în decizia din 04.12.2018, deși cunoscând

cu certitudine faptul că inculpații deja și-au executat integral pedeapsa

aplicată, din nou a dispus recunoașterea vinovăției lui Chirco Ion și Chirco

Sergiu, aplicând pedeapsa principală identică cu cea deja executată de către

aceștia, iar cea complementară mai mică, dispunând punerea spre executare

a noii sentințe – lucru total ilegal;

19

- la data de 06.03.2019, Chirco Ion și Chirco Sergiu, fiind citați la Biroul

de Probațiune Rîșcani mun. Chișinău, au fost luați din nou la evidență în

vederea executării pedepsei penale aplicate;

- inculpaților le sunt grav lezate drepturile fundamentale, or, aceștia

execută de două ori pedepse penale pentru o singură faptă;

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, se relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l

admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia. Instanța de recurs poate să intervină în soluția

instanței de apel, dispunând casarea integrală a acesteia, atunci când se

constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la

afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 din

Codul de procedură penală, obligă instanța de control judiciar ca, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub

toate aspectele de fapt și de drept, iar în temeiul celor prescrise de art. 417

alin.(1) pct.8) din același Cod, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

fondul apelurilor și temeiurile, care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea lor, precum și motivele adoptării unei atare soluții.

Colegiul relevă că, rezultând din prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, urmează să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor

acumulate în dosar.

20

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept, chiar și obligată,

să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi,

de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima

instanță), pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii

temeinice față de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și

cel de sesizare a instanței.

O particularitate aparte în desfășurarea procedurii de judecare în apel

o reprezintă situația când, instanța urmează să rejudece cauza în urma

casării deciziei sale anterioare de către Curtea Supremă de Justiție, în această

situație pe lângă regulile generale de judecare de care se ghidează Curtea de

Apel, mai sunt incidente și anumite reguli speciale obligatorii ce guvernează

acest proces.

Cauza penală privindu-i pe Chirco Ion și Chirco Sergiu a fost deja

judecată în procedura recursului ordinar. În acest sens instanța de recurs

reține că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 31 ianuarie 2017, s-a dispus admiterea recursului ordinar declarat de

avocatul Cechir Viorelia în numele inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu,

cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

24 februarie 2016 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță,

în alt complet de judecată.

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în cazul casării

hotărârii de instanța de recurs sunt cuprinse în art. 436 Cod de procedură

penală, unde este stipulat expres că instanța de rejudecare este pe deplin

independentă, respectând, în mod firesc și logic, indicațiile instanței de

recurs, care, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

momentul pronunțării recursului.

Casarea deciziei instanței de apel a fost condiționată de erorile de drept

admise de această instanță la judecarea apelurilor, materializate în aceea că

hotărârea atacată nu cuprindea motivele pe care se baza soluția, precum și

de faptul că instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra faptului dacă

sunt sau nu lovite de nulitate actele procedurale emise cu încălcarea

drepturilor inculpaților la interpret.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 31 ianuarie 2017, au fost formulate obiecții

clare cu privire la omisiunile și erorile admise la judecarea apelurilor, pe care

urma în mod evident să le corecteze prin rejudecarea cauzei.

Analizând partea motivantă a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 decembrie 2018, se constată că, aceasta nu cuprinde

21

relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în

rezultatul verificării sentinței atacate, în raport cu motivele invocate de

apelant.

Or, după cum s-a specificat expres anterior de către instanța de recurs,

la caz, este necesar ca în mod precis și explicit, prin argumente temeinice și

suficiente, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării

cauzei, cu excluderea contradicțiilor existente. Lipsa unei motivări adecvate

cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească afectează grav respectarea

garanțiilor procedurale a părților la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel nu a elucidat faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența

problemelor de fapt și de drept, acceptând niște concluzii de ordin general.

Din conținutul cererii de recurs declarate de avocatul Ipatii Denis în

numele inculpaților, se constată că acesta face trimitere la erorile de drept

stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală și pledează

pentru casarea deciziei instanței de apel, dat fiind că prin decizia instanței

de apel nu s-a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul părții

apărării, iar reieșind din circumstanțele cauzei, vinovăția inculpaților nu a

fost probată și nu s-a confirmat faptul consumării infracțiunii.

Colegiul penal lărgit constată că recurentul formulează mai multe

critici îndreptate împotriva soluției pronunțate, în acest sens consemnând

că, instanța de apel a examinat în mod superficial temeiurile din apelul părții

apărării și nu a formulat careva raționamente plauzibile vizavi de

respingerea alegațiilor acestuia din cererea de apel.

Deci, recurentul critică hotărârea pronunțată de instanța de apel,

apreciind că aceasta nu a procedat la o examinare proprie a circumstanțelor

acestei cauze și nu a respins motivat fiecare argument invocat de partea

apărării.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența

CtEDO rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1)

din Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția

nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi

concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai

1980).

Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste

observații sunt într-adevăr „auzite”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina

instanței, obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor,

22

argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva

Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din

19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

Desfășurând ideea că, observațiile părții apărării nu au fost dezbătute

de instanța de apel, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, instanța de

apel evitând indicațiile instanței de recurs și argumentele părții apărării, s-

a limitat doar să verifice legalitatea unor acte a căror nulitate nu s-a invocat

și aduce argumente prin care explică că inculpații sunt decăzuți din dreptul

de a invoca ilegalitățile comise la etapa de urmărire penală față de instanța

de judecată.

Odată cu trimiterea cauzei la rejudecare de către instanța de recurs

pentru prima dată, aceasta a menționat direct despre faptul că: „ … instanțele

au eșuat în a oferi părții apărării o motivare plauzibilă privind încălcarea dreptului

la interpret a inculpaților și comunicarea actelor procedurale în care au fost vizați

aceștia într-o limbă pe care o posedă și o înțeleg”, or, reieșind din susținerile

verbale ale avocatei Cechir Viorelia, anexate la fila dosarului din vol. II, se

constată că aceasta a menționat expres în fața primei instanțe că inculpații

sunt vorbitori de limba rusă, iar ordonanțele de recunoaștere în calitate de

bănuiți în privința lui Chirco Ion și Chirco Sergiu le-au fost traduse ultimilor

de către ofițerul de urmărire penală și ei nu au înțeles conținutul lor.

În continuare, după cum se învederează din decizia instanței de apel,

aceasta foarte succint s-a referit la criticile apărării referitor la nulitatea

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuiți a inculpaților Chirco Ion și

Chirco Sergiu, reflectând în decizia emisă doar legalitatea ordonanței de

punere sub învinuire a inculpaților, precizând că partea apărării nu a invocat

la etapa indicată în lege nulitatea actelor procedurale și nu le-a contestat în

termenii stabiliți.

Cu referire la argumentul recurentului că instanța de apel fără

administrarea a noi probe, inclusiv și fără verificarea probelor deja existente la dosar

– condamnă pe Chirco Ion și Chirco Sergiu, instanța de recurs ordinar îl

apreciază ca fiind întemeiat întrucât la pct. 21 din decizia instanței de apel,

ultima a redat conținutul probelor prezentate de partea acuzării, însă, deși a

făcut referire la prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

potrivit căruia: fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, nu a efectuat aprecierea acestora și la

motivarea hotărârii nu s-a expus asupra admisibilității sau inadmisibilității

acestora, obligație instituită la alin. (4) a art. 101 Cod de procedură penală.

23

La fel, în pct. 21 a deciziei sale, instanța de apel a redat o parte din

depozițiile martorilor audiați pe caz, însă ulterior de asemenea nu a efectuat

o apreciere a acestor depoziții, expunându-se corespunzător asupra fiecărei,

dar sa limitat la concluzie nemotivată, precum că aceste probe dovedesc fără

echivoc vinovăția inculpaților Chirco Ion și Chirco Sergiu în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reține că, instanța de apel a

pus la baza hotărârii de condamnare a inculpaților, declarațiile și audierile

lui Alii Serghei și Alii Gheorghe care au fost date la etapa urmăririi penale,

fără ca aceștia să fie audiați nemijlocit în ședința de judecată a instanței de

apel, chiar dacă în acest sens au fost depuse demersuri de către partea

apărării, iar respingerea acestor demersuri este lipsită de motivare.

De asemenea, lipsite de atenția instanței de apel au fost și problemele

abordate de către avocatul Ipatii Denis în cererea de apel suplimentară,

depusă în legătură cu faptul că avocatul Cechir Viorelia deja de doi ani nu

mai este avocatul inculpaților, în decizia recurată fiind examinat doar apelul

avocatului Cechir Viorelia.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu și-a

motivat suficient soluția emisă sub aspectul incriminării inculpaților

comiterea infracțiunii de escrocherie „cu folosirea situației de serviciu”, reieșind

din calitatea de subiect al acestei componențe de infracțiuni.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat nicicum asupra alegațiilor

părții apărării prin care s-a invocat că în speță sunt relații civile, dat fiind că

pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica se află cauza civilă a lui Alii

Serghei și Alii Gheorghe către SRL „Royal Rich” privind declararea nulității

actului juridic.

Nu este clar nici cum instanța de apel a ajuns la concluzia că deși banii

au fost depuși pe conturile companiei SRL „Royal Rich”, inculpații au ridicat

și au beneficiat de banii respectivi, or, la materialele cauzei nu sunt anexate

înscrisuri care ar dovedi acest fapt, de către partea apărării fiind prezentate

actele care confirmă că banii ridicați au fost folosiți în interesul companiei, în

acest sens fiind și un act de verificare a activității economice de către

Inspectoratul Fiscal de Stat.

Esențial este și faptul că instanța de apel a dat o interpretare

neargumentată a faptului că, Chirco Sergiu a ridicat în numerar o sumă de

bani, evidențiind doar suma de bani care a fost depusă de partea vătămată și

martor, fără a indica care este soldul companiei până și după ridicarea

banilor, or, de către partea apărării au fost anexate probe care confirmă că

24

banii depuși pe contul companiei SRL „Royal Rich” au fost cheltuiți doar în

interesul companiei.

Față de toate considerentele arătate supra, Colegiul penal lărgit

reiterează că, instanța de apel nu a analizat în esența problemele de fapt și

de drept, acceptând concluzii de ordin general, privitor la vinovăția lui

Chirco Ion și Chirco Sergiu de cele incriminate prin rechizitoriu.

În atare situație, instanța de apel, a evitat expunerea în mod separat

asupra pertinenței, veridicității și concludenții probelor prezentate de către

partea acuzării și partea apărării, accentuând prioritatea probelor prezentate

de partea acuzării, fără a se expune asupra faptului de ce sunt respinse

probele apărării, fapt care a generat adoptarea unei soluții pripite și

nemotivate, care nu se bazează pe aprecierea coroborată a probatoriului

administrat.

În consecință, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că găsește

întemeiate criticele în partea ce ține de insuficiența motivării deciziei

adoptate de instanța de apel și consideră relevant de a puncta că, o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului

administrat în cauză.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva

hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen

c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de

recurs că instanța de apel, rejudecând cauza, a admis eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Circumstanțele expuse mai sus, atrag după sine necesitatea casării

totale a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate

toate probele în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții

corecte și legale în cauza dată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

25

circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate

în instanța de fond, să le dea apreciere cuvenită, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe

o hotărâre întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ipatii Denis în

numele inculpaților cu suplimente, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința

lui Chirco Ion XXXXX și Chirco Sergiu XXXXX și dispune rejudecarea

cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia, nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 17 iulie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Burduh Victor

Mardari Dumitru

26