1ra-1514/18 — art.190 alin.2 lit.b. c. d CP

1ra-1514/18 — art.190 alin.2 lit.b. c. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1514/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecători - Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de avocatul Postu

Marin în numele părții vătămate Alii Serghei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, în cauza penală în

privința inculpaților

Chirco Ion XXX, născut la

XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX

și

Chirco Sergiu XXX, născut la

XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

18.04.2017 - 31.10.2017;

28.06.2018 - 14.08.2018.

C O N S T A T Ă :

Ion și Chirco Sergiu au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 190 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a exercita

activități comerciale și activități în domeniul gestionării de bunuri și mijloace

financiare pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea în privința lui

Chirco Ion și Chirco Sergiu a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1

an.

1

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Alii Serghei, privind

repararea prejudiciului material în sumă de 14304 lei, cu dispunerea încasării în mod

solidar de la inculpați a sumei menționate.

str.Bănulescu Bodoni 25, oficiul 14, mun.Chișinău, unde activează în calitate de

consultant al companiei SRL „Royal Rich”, cu folosirea situației de serviciu, în urma

înțelegerii prealabile și împreună cu Chirco Sergiu, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul angajării lui Alii Gheorghe și Alii Serghei la un loc de muncă

bine plătit în Anglia, au solicitat și au primit de la ultimul bani în sumă de 14304 lei,

asigurându-1 pe acesta că îl vor ajuta să ajungă în Anglia, unde va avea oportunitatea

de a lucra contra unui salariu de aproximativ 1200 euro lunar.

Prin urmare, obținând încrederea lui Alii Serghei și achitarea primelor tranșe de

14304 lei, conform înțelegerii prealabile, în vederea desăvârșirii intențiilor sale

criminale, Chirco Ion împreună cu Chirco Sergiu nu au mai asigurat deplasarea lui

Alii Serghei și Alii Gheorghe în Anglia pentru angajarea la muncă, iar banii primiți în

sumă de 14304 lei, acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, i-au însușit ilegal, după ce au schimbat sediul oficiului SRL

„Royal Rich” și au deconectat telefoanele de contact, astfel cauzând-i lui Alii Serghei

daune materiale în proporții considerabile.

inculpaților, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie

achitați, invocând că vinovăția inculpaților nu a fost demonstrată, iar punerea lor în

ipostaza dovedirii nevinovăției presupune violarea principiului prezumției

nevinovăției, fapt ce constituie o ingerință în dreptul fundamental prevăzut de art.8

Cod de procedură penală și art.6 CEDO; - organul de urmărire penală și prima

instanță incorect au calificat acțiunile inculpaților drept escrocherie, întrucât toate

probele existente la materialele cauzei dovedesc existența unor relații civile între

inculpați și partea vătămată, reglementate de ramura dreptului civil; - prima instanță

nu a stabilit circumstanțele importante pentru examinarea cauzei, și anume în ce țară

se află la moment S.Alii și Gh.Alii și dacă au profitat de informațiile oferite de SRL

„Royal Rich” în baza contractului de consultanță; - în acțiunile inculpaților nu sunt

întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(2) lit.b), c),

d) Cod penal; - în calitate de subiect a componenței de infracțiune de escrocherie

poate fi doar persoana fizică, pe când inculpații nu pot fi recunoscuți ca având această

calitate, deoarece ei nu au însușit banii, aceștia fiind depuși pe contul agentului

economic SRL „Royal Rich”; - reieșind din circumstanțele cauzei, SRL „Royal Rich”

a încheiat două contracte de consultanță distincte cu S.Alii și Gh.Alii, obiectul acestor

contracte a fost unul de diligență și nu de rezultat; - S.Alii a fost recunoscut în calitate

de parte vătămată în baza ordonanței din 24.01.2014 și a fost audiat în această calitate

2

la aceiași dată, ulterior la 14.03.2014, în mod repetat procurorul a emis încă o

ordonanță de recunoaștere a lui S.Alii în calitate de parte vătămată, ultimul fiind

audiat în mod repetat în această calitate procesuală la data de 14.03.2014. Toate actele

procedurale descrise mai sus au fost efectuate înafara urmăririi penale, cauza penală

potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale fiind pornită la 17.03.2014; - contrar

art. 279 Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate S.Alii, în mod abuziv au

fost acceptate drept mijloc de probă; - prima instanță eronat a admis acțiunea civilă,

dispunându-se încasarea în mod solidar din contul lui S.Chirco și I.Chirco a

prejudiciului material în sumă de 14304 lei în beneficiul lui S.Alii, deoarece acesta,

conform materialelor cauzei, nu poate fi considerat drept parte vătămată, or nu

dispune de un astfel de statut totodată fiind relevant că S.Alii, conform materialelor

cauzei a achitat nu 14304 lei, dar 7152 lei.

2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, care a fost dovedită cu

certitudine, dând faptei săvârșite o încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate în cauză și care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală.

Contrar argumentelor expuse de apelant precum că, inculpații I.Chirco și

S.Chirco nu pot fi recunoscuți drept subiecți ai componenței de infracțiune, deoarece

ei nu au însușit banii, aceștia fiind depuși pe contul întreprinderii SRL „Royal Rich”,

iar agentul economic nu poate fi subiect al infracțiunii de escrocherie, de asemenea,

banii odată intrați pe contul întreprinderii ei nu pot constitui obiect material al

componenții de infracțiune de escrocherie, deoarece au devenit proprietate a agentului

economic, instanța de apel a specificat că adevărații beneficiari ai acestor bani sunt

inculpații, care dețin calitatea de asociat al companiei „Royal Rich” SRL (S.Chirco) și

angajat al acestei companii în calitate de consultant I.Chirco, fiind unicii angajați ai

acestei companii care gestionează mijloacele financiare atât pentru necesități

companiei, cât și pentru repartizarea veniturilor între inculpați.

În acest sens, prima instanță corect a remarcat că, potrivit informației privind

conturile bancare deschise pe numele persoanei juridice SRL „Royal Rich”, IDNO

1013600002805 de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, s-a constatat că la 20 ianuarie

2014, adică în scurt timp după depunerea banilor de către partea vătămată în sumă

totală de 14304 lei, a fost extrasă suma de 16500 lei, la fel de către S.Chirco pentru

cheltuieli gospodărești. Totodată, nu a fost prezentat nici un act justificativ care ar

confirma scopul în care au fost cheltuite mijloacele bănești menționate, primite în

numerar de pe contul bancar al firmei în cauză, or documentele primare, care se depun

la contabilitate, se întocmesc în timpul efectuării operațiunii sau imediat după

efectuarea operațiunilor.

3

Totodată, instanța de apel a considerat că în acțiunile inculpaților, care au

acționat de comun acord, și-a găsit confirmare și scopul de cupiditate urmărit, de

însușire a mijloacelor bănești obținute de la partea vătămată S.Alii, deoarece după ce

au primit prima tranșă în sumă de 14304 lei, inculpații nu au continuat să-i ajute pe

S.Alii și Gh.Alii să ajungă la destinația solicitată, ci s-au eschivat de la orice obligație

asumată, schimbând sediul întreprinderii și evitând contactul cu partea vătămată.

Argumentul inculpaților și a apărătorului privind justificarea recepționării

banilor în sumă de 14304 lei prin contractele de consultanță în baza cărora aveau

obligația de a oferi servicii de consultanță cu privire la plasarea în câmpul muncii

peste hotare, a fost apreciat critic de către instanța de apel, care a considerat că suma

solicitată de către inculpați excedea serviciile indicate în contract și confirma

declarațiile părții vătămate, or suma de 800 euro pentru o persoană este o sumă

considerabilă și mult prea mare pentru a fi achitată în scopul oferirii doar a unei

simple consultații în vederea posibilității de plecare la muncă în Marea Britanie.

Suplimentar, instanța de apel a constatat că argumentele apărătorului cu privire

la faptul că obiectul contractului este unul de diligență și nu de rezultat se combat prin

însăși dispoziția pct. 8.1 a contractului nominalizat, care stipulează că acesta

acționează în timp până la finalizarea călătoriei, deci până la deplasarea părții

vătămate și a feciorului său în țara solicitată.

Instanța de apel a menționat că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Din analiza tuturor probelor apreciate în coroborare, instanța de apel a

concluzionat că făptuitorii încă la momentul intrării în stăpânire asupra mijloacelor

băneșt, urmăreau scopul de a-i însuși și nu aveau intenția să-și onoreze angajamentul

asumat.

În continuare, instanța de apel a apreciat critic poziția apărării, precum că

raporturile dintre inculpați și partea vătămată sunt de natură civilă, invocând drept

temei existența contractului de acordare a serviciilor de consultanță, în acest sens

menționând delimitările escrocheriei de încălcările normelor de drept civil, constatate

de către prima instanță, în urma cărora aceasta just a concluzionat că în acțiunile

inculpaților a existat scopul de cupiditate.

Cu referire la argumentele apărătorului privind declararea nulă a mai multor

acte procedurale penale și anume, a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, a

ordonanței de recunoaștere în calitate de învinuit și a ordonanței de recunoaștere în

calitate de parte vătămată a lui S.Alii, instanța de apel a considerat fondată concluzia

primei instanțe, prin care a respins poziția apărării și s-a referit la prevederile legale ce

justificau această soluție.

Instanța de apel a considerat justificată admiterea acțiunii civile înaintate de

către partea vătămată S.Alii, or partea vătămată în cadrul ședinței de judecată a

4

susținut acțiunea civilă înaintată și a solicitat suma de 14304 lei, care a fost transferată

pe contul bancar indicat de inculpați și nerestituită de către aceștia.

V.Cechir în numele inculpaților, care a solicitat casarea acestora și adoptarea unei

hotărâri de achitare a acestora, invocând argumente identice celor din apel, precum și

altele noi, precum că instanța de apel nu a examinat înscrisurile prezentate de partea

apărării și anume, certificatele din cadrul întreprinderii, conform cărora se vede unde

și pentru ce au fost cheltuiți banii ridicați de către S.Chirco de la bancă, în caz contrar

ar fi stabilit că banii au fost cheltuiți pentru achitarea locațiunii, impozite și alte

cheltuieli administrative; - instanțele nu au apreciat patrimoniul SRL „Royal Rich”,

drept patrimoniul distinct de patrimoniul persoanelor fizice S.Chirco și I.Chirco,

considerînd că odată ce aceștia sunt fondatori, respectiv ei sunt beneficiarii

mijloacelor bănești intrate în contul întreprinderii; - instanțele nu au luat în

considerație faptul că SRL „Royal Rich” este subiect de drept distinct, cu patrimoniul

său, iar fondatorul, care este doar S.Chirco, poate beneficia doar de profitul

întreprinderii în mărimea în care este deținătorul acțiunilor în această întreprindere; -

latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie constă în fapta prejudiciabilă de

dobândire ilicită a bunurilor altei persoane și urmările prejudiciabile care constau din

prejudiciul material efectiv cauzat și legătura de cauzalitate dintre acestea, însă în

speță lipsește această latură, deoarece inculpații nu au dobândit careva bunuri de la

S.Alii, de bani a beneficiat agentul economic SRL „Royal Rich”; - latura subiectivă a

escrocheriei nu este dovedită, precum nu a fost dovedit nici scopul de cupiditate, iar

primirea banilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire a

banilor, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat; - în speță, SRL „Royal Rich” și-a executat obligațiile asumate conform

contractului de consultanță, fapt dovedit prin actul de predare-primire a lucrărilor, iar

S.Alii așa și nu și-a executat integral obligațiile pecuniare asumate; - inculpații, fiind

vorbitori de limbă rusă, necunoscând limba de stat, au fost audiați și recunoscuți în

calitate de bănuiți și învinuiți în lipsa interpretului, ceea ce potrivit alin. (2) art. 251

Cod de procedură penală atrage nulitatea actului procedural; - în ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuit a lui I.Chirco și S.Chirco sunt obiecții cu privire la

faptul că ordonanțele în cauză le-au fost traduse de ofițerul de urmărire penală și ei nu

au înțeles conținutul lor, astfel acestea sunt nule în temeiul art. 251 alin. (1) pct. 2) și

3) Cod de procedură penală, dat fiind faptul că lui I.Chirco și S.Chirco nu le-a fost

asigurat dreptul la interpret.

ianuarie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că partea apărăii a

menționat expres în fața primei instanțe că inculpații sunt vorbitori de limba rusă, iar

ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuiți le-au fost traduse de către ofițerul de

urmărire penală și ei nu au înțeles conținutul lor, la care instanța a notat că aceste

ordonanțe le-au fost aduse la cunoștință inculpaților și avocatului acestora inclusiv în

limba rusă, fiind anexate exemplare în limba rusă și semnate de inculpați, aceștia fiind

asistați de avocat. Obiecțiile care au parvenit ulterior cu referire la acțiunile organului

de urmărire penală și solicitarea încetării urmăririi penale au fost respinse prin

ordonanțele procurorului din 15.04.2014, care nu au fost contestate în ordinea stabilită

de Codul de procedură penală.

Instanța de recurs a menționat aceleași că critici au fost invocate de partea

apărării și în cererea de apel, la care instanța de apel s-a expus succint și în linii

generale, considerând perfect fondată concluzia primei instanțe, prin care a respins

poziția părții apărării la acest capitol.

Astfel, instanța de recurs a considerat că instanțele de fond au eșuat în a oferi

părții apărării o motivare plauzibilă privind încălcarea dreptului la interpret a

inculpaților și comunicarea actelor procedurale în care au fost vizați aceștia într-o

limbă pe care o posedă și o înțeleg, iar procedându-se în asemenea mod, a avut loc o

încălcare a art. 6 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială ... care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa”.

În contextul nominalizat, instanța de recurs a apreciat critic raționamentele

instanțelor de fond, precum că erorile procesuale invocate de partea apărării urmau a

fi contestate în cursul efectuării acțiunii sau la terminarea urmăririi penale, când

partea a luat cunoștință de materialele dosarului. Or, contrar celor expuse de instanțe,

în Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.10.2007, s-a indicat că „acțiunile,

inacțiunile și erorile comise la etapa urmăririi penale sunt pasibile de atac în cadrul

examinării cauzei în fond, iar după pronunțarea sentinței persoanele dispun de dreptul

de a face apel și recurs în instanțele superioare”. Totodată, Curtea a reținut că

„acțiunile de la etapa urmăririi penale și cele de la etapa judiciară sunt părți

componente ale unui proces inseparabil, care se încheie cu actul justiției - pronunțarea

sentinței. Or, fiecare act de la orice etapă a procesului poate fi luat în considerare sau

poate fi lovit de nulitate și astfel poate influența, în sens pozitiv sau în sens negativ,

produsul final - condamnarea sau achitarea persoanei. Finalizarea acestui proces

deschide posibilitatea utilizării dublului grad de jurisdicție, sentința fiind pasibilă de

atac cu apel și recurs, în condițiile legii”.

De asemenea, Curtea Constituțională a relevat că sarcina verificării respectării

normelor procesual-penale este atribuită instanțelor judecătorești, acestea fiind și

singurele în măsură să aprecieze efectele aplicării normei la situația de fapt dedusă

instanței în fiecare caz în parte.

6

Respectiv, instanța de recurs a considerat că instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, trebuia să se expună argumentat în hotărîrea

adoptată, inter alia, asupra tuturor capetelor de cerere menționate de apelant, această

obligație a instanței fiind prevăzută în dispoziția art. 414 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Din atare considerente, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu și-a

motivat soluția adoptată în conformitate cu rigorile legii și nu a dat un răspuns

argumentat criticilor invocate de apărătorul inculpaților, care prezintă interes sporit

pentru justa soluționare a cauzei, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

În legătură cu acest aspect, instanța de recurs a conchis că chestiunea asupra

căreia instanța de apel urma să se expună consta în aceea dacă sunt sau nu lovite de

nulitate actele procedurale emise cu încălcarea dreptului inculpaților la interpret,

întrucât în corespundere cu prevederile art. 16 alin. (2) Cod de procedură penală

persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul să ia cunoștință de

toate actele și materialele dosarului, să vorbească în fața organului de urmărire penală

și în instanța de judecată prin interpret. Aceste prevederi, în viziunea instanței de

recurs, denotă că asistența unui interpret trebuie asigurată pe întreg procesul penal.

2017, a fost admis apelul declarat de avocatul V.Cechir în numele inculpaților, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care I.Chirco și S.Chirco au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că organul de

urmărire penală nu a prezentat careva probe ce ar demonstra că inculpații au însușit în

mod ilegal mijloace bănești de la S.Alii și Gh.Alii, întrucât toate probele existente la

materialele cauzei dovedesc existența unor relații civile dintre părțile vătămate și

inculpați, or, ultimii au acordat doar servicii de consultanță privind plecarea la lucru

peste hotare și nu au promis că vor organiza această plecare. În contextul dat, instanța

de apel a reținut că declarațiile inculpalților sunt veridice, corespunzătoare probelor

din dosar și au fost consecvente pe parcursul întregului proces penal, iar declarațiile

părților vătămate și ale martorului R.Alii nu corespund adevărului și circumstanțelor

obiective ale cauzei, fiind combătute integral prin conținutul contractelor pe care

părțile vătămate le-au semnat cu SRL „Royal Rich”.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că SRL „Royal Rich” și-a executat

obligațiile contractuale față de părțile vătămate, fapt confirmat prin actul de predare-

primire a lucrărilor, prin care părțile au conchis că serviciile au fost executate integral

și nu există careva pretenții reciproce, iar S.Alii nu a executat integral obligația

pecuniară. Instanța de apel a considerat că ultimul, urmărind scopul sustragerii de la

achitarea sumei pe care o datora SRL „Royal Rich”, s-a adresat organelor de drept și a

7

invocat comiterea infracțiunii de escrocherie în privința sa. Mai mult, instanța de apel

a notat că obiectul contractelor a fost unul de diligență, și nu de rezultat. Totodată,

instanța de apel a menționat că S.Alii a participat la examinarea cauzei civile la

cererea de chemare în judecată împotriva sa, nefiind limitat în dreptul de a înainta o

cerere reconvențională, prin care să solicite rezoluțiunea contractului, cu recuperarea

banilor achitați.

Instanța de apel a constatat că în cadrul urmăririi penale a fost încălcat dreptul

lui I.Chirco și S.Chirco la interpret, or, aceștia au fost audiați și recunoscuți în calitate

de bănuiți și învinuiți în lipsa interpretului, deși sunt vorbitori de limbă rusă.

Suplimentar, instanța de apel a constatat că ordonanțele de recunoaștere în calitate de

bănuiți și învinuiți au fost traduse în limba rusă de către ofițerul de urmărire penală,

care nu este un interpret în sensul art.85 alin.(1), (2) Cod de procedură penală și

înmânate lui I.Chirco și S.Chirco, asupra cărora aceștia au formulat obiecții.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a conchis că ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuiți și învinuiți, adoptate în cauză, sunt nule în temeiul

art.251 alin.(1) pct.2), 3) Cod de procedură penală, din considerentul lezării dreptului

la interpret.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, indicând că

organul de urmărire penală și prima instanță au elucidat toate circumstanțele cauzei și

au administrat probe pertinente, concludente și utile, care au demonstrat vina

inculpaților, dar care au fost lăsate fără o apreciere corespunzătoare din partea

instanței de apel; - contrar argumentelor apelantului, reținute de către instanța de apel,

adevărații beneficiari ai banilor ce aparțin părților vătămate sunt inculpații, care dețin

funcțiile de asociat și consultant în SRL „Royal Rich”, fiind unicii angajați ai acestei

companii, fapt ce le oferă posibilitate de a camufla serviciile promise părților

vătămate, prin întocmirea unor contracte de consultanță dintre clienți și agentul

comercial SRL „Royal Rich”, pe contul căruia au fost transferați banii, iar ulterior

gestionați de către inculpați după bunul lor plac, considerându-se a fi scutiți de orice

răspundere; - prima instanță corect a remarcat că, potrivit informației privind conturile

bancare deschise pe numele persoanei juridice SRL „Royal Rich”, s-a constatat că la

20.01.2014, adică în scurt timp după depunerea banilor de către partea vătămată în

sumă totală de 14304 lei, a fost extrasă suma de 16500 lei, de către S.Chirco pentru

cheltuieli gospodărești, însă în acest sens nu a fost prezentat nici un act justificativ

care ar confirma scopul în care au fost cheltuite mijloacele bănești menționate; -

partea acuzării a demonstrat lipsa intenției inculpaților de a produce efecte juridice

prin încheierea contractelor de consultanță, or SRL „Royal Rich”, contrar prevederilor

legale, nu dispunea de licență în domeniul în care își desfășura activitatea,

circumstanță care demonstrează că inculpații de la bun început cunoșteau că nu-și vor

putea onora obligațiunile; - latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie s-a

8

manifestat prin intenția directă a inculpaților de a sustrage bani de la partea vătămată

S.Alii prin înșelăciune, asigurându-l pe ultimul că va fi angajat la muncă în Marea

Britanie împreună cu fiul acestuia Gh.Alii, însă din start inculpații au conștientizat că

nu vor putea să-și execute obligațiile asumate față de partea vătămată, cunoscând

despre imposibilitatea deplasării lui S.Alii și Gh.Alii, deoarece nu dispuneau de

servicii consulare de deschidere a vizei în Marea Britanie, precum și nu aveau

contracte cu angajatorii din Marea Britanie pentru a-i încadra în câmpul muncii, astfel

inculpații au făcut promisiuni pe care nu puteau să le îndeplinească; - în acțiunile

inculpaților, care au acționat de comun acord, și-a găsit confirmare și scopul de

cupiditate urmărit, de însușire a mijloacelor bănești obținute de la partea vătămată

S.Alii, deoarece după ce au primit prima tranșă în sumă de 14304 lei, inculpații nu au

continuat să-i ajute pe S.Alii și Gh.Alii să ajungă la destinația solicitată, ci s-au

eschivat de la orice obligație asumată, schimbând sediul întreprinderii și evitând

contactul cu partea vătămată; - argumentele apărătorului cu privire la faptul că

obiectul contractului este unul de diligență și nu de rezultat se combat prin însăși

dispoziția pct.8.1 a contractului nominalizat, care stipulează că acesta acționează în

timp până la finalizarea călătoriei, deci până la deplasarea părții vătămate și a

feciorului său în țara solicitată; - instanța de apel urma să aprecieze critic poziția părții

apărării, potrivit căreia raporturile dintre inculpați și partea vătămată sunt de natură

civilă, în virtutea existenței unui contract de acordare a serviciilor de consultanță, în

acest sens fiind pertinente constatările primei instanțe, care s-a expus asupra

delimitării escrocheriei de încălcări a normelor civile;

- avocatul M.Postu în numele părții vătămate, care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței sau cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocând

că la examinarea cauzei au fost încălcate prevederile art.33 Cod de procedură penală,

or, decizia instanței de apel din 24.02.2016 a fost adoptată în completul format din

judecătorii O.Robu, S.Balmuș și S.Teleucă, iar la rejudecarea cauzei în apel,

judecătorul S.Balmuș a participat în mod repetat, deși urma să declare abținere; -

instanța de apel a admis o gravă eroare de fapt, care a afectat soluția adoptată, or, în

baza acelorași probe, care au fundamentat soluția de condamnare a inculpaților, a fost

dispusă achitarea ultimilor; - instanța de apel a omis să constate că inculpații au

simulat un act juridic de natură civilă, ultimul fiind nul în sensul art.221 alin. (2) Cod

civil și au prestat în realitate un serviciu de mediere a muncii, în sensul Legii nr.102

din 13.03.2003 „privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor

aflate în căutarea unui loc de muncă”, a Legii nr.180 din 10.07.2008 „cu privire la

migrația de muncă” și a Convenției nr.181 a Organizației Internaționale a Muncii, în

pofida faptului că SRL „Royal Rich” nu dispunea de licență pentru prestarea

serviciilor de mediere a muncii; - inculpații au însușit ilegal mijloace bănești și au

comis astfel infracțiunea imputată, or serviciile prestate urmau a fi acordate gratuit,

conform prevederilor Legii nr.102 din 13.03.2003, Legii nr.180 din 10.07.2008,

Convențiilor nr.97 și 181 a Organizației Internaționale a Muncii și Convenției

9

nr.181/1997 „privind agențiile private de angajare/ocupare a forței de muncă”,

ratificată de R.Moldova prin Legea nr.482 din 28.09.2001.

invocate, ținând cont de opinia avocatului D.Ipatii în numele inculpaților, expusă în

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate ca fiind vădit neîntemeiate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea

urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În temeiul prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze parțial sau

total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii și au fost

încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel. Totodată, instanța de recurs

menționează că, potrivit art.6 par.1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, art.37 alin.(2) din Legea privind organizarea

judecătorească, art.19 alin.(1), 30 alin.(5), 31 alin.(1) Cod de procedură penală, orice

persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către o instanță legal

constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Nimeni nu poate fi lipsit

de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de acel judecător în competența

cărora ea este dată prin lege.

Apelurile împotriva hotărârilor judecătorești în cauzele penale se judecă în

complet format din 3 judecători, care trebuie să rămână același pe tot parcursul

judecării cauzei.

Din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că decizia instanței de apel din

24.02.2016, a fost adoptată în completul format din judecătorii: O.Robu, S.Balmuș și

S.Teleucă.

Ulterior, după dispunerea rejudecării cauzei în apel de către instanța de recurs,

cauza a fost repartizată aleatoriu judecătorului raportor X.Ulianovschi.

În acest aspect, instanța de recurs relevă că, prin dispoziția Președintelui Curții

de Apel Chișinău nr.1, cu privire la constituirea completelor de judecată pentru anul

10

2017, a fost format completul de judecată nr.5, din care fac parte judecătorii:

X.Ulianovschi (președinte), S.Furdui și S.Balmuș.

Prin încheierea președintelui Curții de Apel Chișinău din 13.06.2017, la

examinarea cauzelor fixate în această zi s-a dispus componența completului:

X.Ulianovschi - președinte, S.Balmuș și Ig.Mînăscurtă - judecători.

Ulterior, în legătură cu faptul că judecătorul S.Balmuș se află în situație de

incompatibilitate de a participa la judecarea apelului în prezenta cauză penală,

circumstanță prevăzută de art.33 alin.(3) Cod de procedură penală, prin încheierea

președintelui Curții de Apel Chișinău din 13.06.2017, s-a dispus constituirea unui nou

complet de judecată în componența: X.Ulianovschi - președintele ședinței, I.Bulhac și

I.Mînăscurtă - judecători (f.d.11, v.3).

Astfel, potrivit procesului-verbal (f.d.12-13, 100-106, v.3), judecarea cauzei

penale în privința lui I.Chirco și S.Chirco în instanța de apel a avut loc în componența

judecătorilor nominalizați mai sus, care a rămas același pe tot parcursul examinării

cauzei, inclusiv la pronunțarea dispozitivului deciziei, însă dispozitivul și decizia

motivată au fost semnate de către judecătorii: X.Ulianovschi, S.Balmuș și S.Furdui

(f.d.107-122, v.3).

Din cele constatate mai sus, rezultă că prevederile referitor la schimbarea

completului de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit art.251

alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la

compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în

considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

Așadar, la judecarea prezentei cauze penale în ordine de apel, dispozitivul și

decizia instanței au fost semnate de către judecători care, potrivit legii, nu aveau

dreptul să participe la judecarea ei, în consecință fiind încălcate normele de procedură

penală expuse supra și pronunțată o hotărâre susceptibilă casării în temeiul prevăzut

de art.427 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs constată că, reieșind din același proces-verbal al

ședinței instanței de apel, completul de judecată s-a retras în camera de deliberare și la

ieșire a pronunțat dispozitivul deciziei la data de 24.10.2017, însă dispozitivul deciziei

și decizia motivată sunt datate cu 31.10.2017.

În asemenea condiții, Colegiul penal consideră că decizia instanței de apel în

cauza penală deferită judecății urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, întrucât erorile comise de

către instanța de apel, nu pot fi reparate, apelurile fiind judecate cu încălcarea

prevederilor procesual penale. În legătură cu această soluție, Colegiul penal nu se va

expune asupra celorlalte argumente invocate de recurenți, or, legalitatea și temeinicia

deciziei instanței de apel nu poate fi verificată în măsura în care au fost încălcate

prevederile legale privind compunerea instanței.

11

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture eroarea comisă în ce privește încălcarea prevederilor legii la

schimbarea completului de judecată, care a servit temei de casare a soluției adoptate

și, cu respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice

minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să-și argumenteze temeinic

concluziile pe marginea tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de situația

constatată, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de avocatul Postu Marin în numele

părții vătămate Alii Serghei, în cauza penală în privința lui Chirco Ion și Chirco

Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31

octombrie 2017 și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 29 august

2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

12