1ra-1382/2020 — art. 187 alin. 1, 186 alin. 2 lit. b, c, d, 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 1, 186 alin. 2 lit. b, c, d, 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1382/2020 — art. 187 alin. 1, 186 alin. 2 lit. b, c, d, 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1382/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Covdii Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2020, în cauza penală privindu-l
pe
BABALEU Serghei XXXXX, născut la XXXXX,
domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 10.07.2018 – 08.08.2019;
Instanța de apel: 09.09.2019 – 04.03.2020;
Instanța de recurs: 22.05.2020 – 24.06.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 08 august 2019, cauza
fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Babaleu
Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor
prevăzute de:
- art. 187 alin. (l) Codul penal la închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Codul penal la închisoare pe un termen de 1 an și
6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- art. 2641 alin. (4) Codul penal la închisoare pe un termen de 6 luni cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform prevederilor art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni lui
Babaleu Serghei i s-a stabilit, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
S-a încasat de la Babaleu Serghei în beneficiul statului cheltuielile de judecată în
sumă de 8 lei.
1
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la data de
05.03.2018 în jurul orelor 17.00, aflându-se în magazinul I.I. „Sîrbu Daniela,, din
XXXXXa sustras în mod deschis din magazin un pachet cu țigări „West,, astfel cauzând
lui I.I. „Sîrbu Daniela,, o daună materială în sumă de 12 lei.
Tot el, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, acționând
de comun acord cu Dubceac Oleg, Grubîi Petru, Babaleu Ion (în privința cărora cauza
a fost disjunsă ) și Struța Iurie, în perioada de timp de la 21.09.2018 până la data de
23.09.2018 în jurul orelor 13 cu automobilul de model „ Ford Tranzit,, cu n/î XXXXX
de culoare roșie condus de Dubceac Oleg, au sustras pe ascuns de pe lanul de porumb
cu suprafața de 9,50 ha, amplasat în extravilanul XXXXX, care îi aparține GȚ „Melnic
Victor,, știuleți de porumb în volum de 2320 kg, prețul unui kg fiind de 2,30 lei,
cauzându-i o daună materială considerabilă în valoare totală de 5336 lei.
De asemenea, fără a deține permis de conducere a mijloacelor de transport, la
28.07.2018 aproximativ pe la orele 21.00, având intenția conducerii mijlocului de
transport în stare de ebrietate, a încălcat prevederile art. 10 pct. 2 lit. a) și 14 lit. a) al
Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din
13.05.2009 care prevăd că, ”... persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede
permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria)
din care face parte autovehiculul condus; conducătorului de vehicul î-i este interzis să
conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau a altor substanțe
contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i
afecteze capacitatea de conducere...” și anume, aflându-se în stare de ebrietate
alcoolică, conducând automobilul de model ”VAZ XXXXX” cu nr./î XXXXX, prin s.
Zgurița r-nul Drochia, a fost stopat de către colaboratorii de poliție de patrulare, fiind
suspectat de întrebuințarea băuturilor alcoolice. Fiind supus testării alcoolscopice cu
mijlocul tehnic alcotest “Drager“, s-a stabilit că concentrația de alcool pur în aerul
expirat este de 1,26 mg/l, cantitate ce corespunde stării de ebrietate grad avansat,
rezultat fixat prin testul din 28.07.2018, cantitate care conform art. 13412 al.3 al Codului
Penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
inculpat, care a solicitat casarea deciziei și stabilirea unei pedeapsă non privativă de
libertate, din motiv că pedeapsa stabilită de către prima instanță este prea aspră. La
stabilirea pedepsei nu s-a luat în considerație faptul precum că el în cadrul urmăririi
penale și cercetării judecătorești a recunoscut benevol și integral vinovăția sa în
comiterea infracțiunii, sincer se căiește de cele comise, are la întreținere un copil minor,
a recuperat prejudiciu material cauzat de infracțiuni.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2020, apelul
inculpatului a fost respins ca nefondat. Sentința s-a menținut fără modificări.
2
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, vina
inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită de către
probele administrate pe dosar în faza de urmărire penală acestea fiind acceptate de
inculpat prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești și acceptată de
instanța de fond prin încheierea din 26.06.2019.
Instanța de apel, examinând cauza a ajuns la concluzia, că pedeapsa aplicată lui
Babaleu Serghei de către instanța de fond este adecvată și nu contravine prevederilor
legii. Prin urmare, instanța a menționat că, la numirea mărimii și formei pedepsei în
privința inculpatului, prima instanță corect a ținut seama de prevederile art. 3641 alin.
(8) Cod de procedură penală, care prevede aplicarea pedepsei în cazul judecării cauzei
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, de criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptelor penale, urmările
prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunilor, fiind în stare de ebrietate provocată de
alcool, persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu este la
prima abatere, anterior a fost condamnat.
În circumstanțele menționate ale cauzei nu sa constatat temei de a considera
pedeapsa stabilită inculpatului ca fiind prea aspră, iar argumentele aduse în apel în
circumstanțele constate pe caz, nu pot servi drept temei pentru stabilirea unei pedepsei
mai blânde inculpatului.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Covdii Alexandru în
interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în această
parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă
de libertate.
În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea aspră
față de inculpat, la stabilirea căreia nu s-a luat în considerație faptul că a recunoscut
vinovăția în comiterea infracțiunii și a pledat pentru examinarea dosarului în procedura
simplificată, că a contribuit activ la stabilirea adevărului, se căiește de cele comise, are
la întreținere un copil minor.
Consideră că corectarea și reeducarea condamnatului este posibilă fără izolarea
de la societate.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului
din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
3
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal constată că recurentul nu invocă nici un temei de drept prevăzut la
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică doar pedeapsa aplicată acestuia,
solicitând o pedeapsă fără privare de libertate.
În acest sens, autorul recursului este de-acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și
critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată,
apreciind-o drept una prea aspră.
Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând
deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 84 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură
penală, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în
limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunilor
săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de
individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor
circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele
prevăzute de lege.
Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatului,
atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima
instanță, au ținut cont pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.
7, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de
pericol social al infracțiunilor săvârșite, criterii stipulate în art. 75 Cod penal, de toate
4
circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunilor, una din care face parte din categoria
celor grave, de motivul acestora, de persoana inculpatului, de condițiile de viață, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut
vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură
simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării
dânsului, cu atât mai mult că nu este la prima abatere legală, anterior fiind condamnat
penal pentru infracțiuni similare și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la
concluzia că corectarea inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de societate.
Ținând cont de infracțiunile comise, de personalitatea inculpatului, de
comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunilor și de consecințele în urma
infracțiunii comise, relațiile între inculpat și părțile vinovate, Colegiul penal consideră
că instanța de fond corect i-a stabilit pedeapsa pentru fiecare episod.
Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond au ținut cont de
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de
aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul
și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze
instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
Analizând materialele cauzei, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce
ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului
este individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04
martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Babaleu Serghei XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
5