4-1re-143/2020 — art.264 alin. 2 Cp

4-1re-143/2020 — art.264 alin. 2 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 4-1re-143/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Nicolae Craiu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2020, declarate de avocatul Alexei

Croitor în numele condamnatului

Cușnir Ion XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al Republicii Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 12.11.2018 - 20.03.2019,

instanța de apel: 22.04.2019 - 12.06.2019,

instanța de recurs: 09.08.2019 - 15.01.2020,

în anulare: 03.06.2020 - 23.06.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cușnir Ion a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Ecaterinei Gondobescu prejudiciul material

2992,41 lei, moral 1000 lei și 3000 lei cheltuieli pentru asistență juridică. În rest,

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

1088 lei, costul rapoartelor de expertiză. În rest, solicitările procurorului au fost respinse.

Cușnir I., deținând dreptul de a conduce mijloace de transport, aflându-se în stare de

ebrietate produsă de alcool, cu concentrația alcoolului în aerul expirat de 1,23 mg/l,

conducând autoturismul „Mitsubishi Galant”, n/XXXXX, încălcând prevederile pct. 10

alin. (1) lit. a), 2 b) al Regulamentului Circulației Rutiere care stipulează că ,,persoana

1

care conduce un vehicul trebuie să fie aptă din punct de vedere psihofiziologic și

medical, să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și

să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”, și pct. 14

lit a) al aceluiași Regulament conform căruia ,,conducătorului de vehicul îi este interzis

să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau a altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere”, pe traseul R-20 km 39+500 metri, în apropiere de s.

Cinișeuți, r-nul Rezina, nu s-a isprăvit cu conducerea autoturismului și a ieșit pe

contrasens, tamponându-se frontal cu automobilul ,,Renault Scenic”, n/î XXXXX,

condus de Gondobescu E., care se deplasa regulamentar din sens opus, astfel, fiind comis

un accident rutier, în rezultatul căruia pasagerului automobilului ,,Mitsubishi Galant”,

n/XXXXX, Godoroja I. i-a fost cauzată vătămare medie sub formă de fractură a osului

ulnar drept, iar pasagerului aceluiași automobil Cernalev M. și șoferului automobilului

,,Renault Scenic”, n/î XXXXX, le-au fost cauzate leziuni corporale ușoare.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut integra vina și a solicitat judecarea

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, acțiune săvârșită în

stare de ebrietate, care prevedea în calitate de pedepse alternative amendă în mărime de

la 950 unități convenționale la 1350 unități convenționale, muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de până la 4 ani, în toate

cazurile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3

la 5 ani.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite - mai puțin gravă, că inculpatul a recunoscut vina integral,

solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

căindu-se sincer de fapta comisă, este pentru prima oară în conflict cu legea penală, fiind

caracterizat pozitiv la locul de trai, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite,

concluzionând că aplicarea pedepsei cu închisoarea nu este rațională la fel ca și pedeapsa

cu amendă solicitată de procuror. Ori, inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, are

la întreținere un copil minor. Prin urmare, aplicarea față de el a unei pedepse pecuniare,

ar priva substanțial familia sa de mijloacele financiare necesare existenței. Din aceste

considerente, este echitabil numirea inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

La fel, instanța a statuat că partea vătămată a solicitat încasarea de la Cușnir I. a

prejudiciului moral de 15.000 lei și material de 76.691 lei ce constă din: 66.785,17 lei

pentru reparația automobilului, 111 lei serviciile poștale, 1045,17 lei pentru

medicamente, 3000 lei cheltuieli de transport, 750 lei pentru expertiza auto-tehnică și

5000 lei cheltuieli de asistență juridică.

Însă, prejudiciul cauzat prin deteriorarea mijlocului său de transport, în sumă de

66.785, 17 lei, potrivit raportului de evaluare nr. XXXXX, urmează a fi achitat de către

asigurator.

2

Prin cecurile și bonurile anexate, sunt confirmate cheltuielile pentru medicamente

în sumă de 749,91 lei, pentru raportul de evaluare a automobilului 742, 50 lei, și

cheltuielile de asistență juridică reale, necesare și rezonabile în sumă de 3000 lei.

Totodată, cheltuielile de deplasare în sumă de 3000 lei sunt exagerate, ori, nu este

demonstrat că combustibilul achitat de către partea vătămată, a fost folosit exclusiv

pentru deplasarea în or. Rezina. Din acest motiv, este rezonabil de a reduce suma

solicitată la 1500 lei.

Este excesivă și suma de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Evident că părții

vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice ca rezultat al accidentului rutier în

care a fost implicată. Potrivit raportului de expertiză, părții vătămate Gondobescu E. i-

au fost cauzate leziuni corporale ușoare. Prin urmare, prejudiciul moral rezonabil, ce

urmează a fi încasat din contul inculpatului, este de 1000 lei.

latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de la Cușnir I.

prejudiciului material în sumă de 9906.17 lei și moral în mărime de 15.000 lei.

Apelanta a invocat că, instanța ncorect a stabilit că suma de 1000 lei cu titlul de

prejudiciu moral este rezonabilă, suma menționată reprezintă o sumă neadecvată,

nerezonabilă și nu va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, nefiind în

corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate de către

subsemnata.

Instanța nu a luat în considerație că ea întreține un copil mic, iar șocul emoțional

în urma accidentului a afectat-o psihologic foarte grav.

Prejudiciul material pe care real l-a suportat în mărime de 3000 lei, constă din

cheltuieli de transport a subsemnatei și a avocatului, pentru 7 vizite (Chișinău-Rezina),

la Procuratura Rezina, la organul de urmărire penală, participarea la două ședințe de

judecată, participarea la evaluarea automobilului de către experți.

Cheltuielile legaet de procurarea medicamentelor în mărime de 1045,17 lei sunt

confirmate prin bonurile de plată. Însă instanța a decis încasarea numai sumei de 724

iei, nemotivând decizia sa.

Lucrul avocatului a constituit 5000 lei, dar instanța a redus-o la 3000 lei, fără a

explica în urma cărui fapt s-a ajuns la această concluzie. Expresia ”reale, necesare și

rezonabile” nu este o explicație suficientă.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțat o nouă hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Gondobescu E. 5000 lei

pentru asistența juridică, 10.000 lei prejudiciul moral și 2992,41 lei material.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță și-a motivat soluția deficitar în vederea

admiterii parțiale a pretenției privind încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor judiciare, or, în urma accidentului rutier, părții vătămate i-a fost cauzat

prejudiciu material în sumă de 2992 lei, dintre care 749,91 cheltuieli pentru

medicamente, 742,50 lei pentru raportul de evaluare a automobilului, iar în privința

cheltuielilor de transport, instanța de apel a redus aceste cheltuieli la suma de 1500 lei,

ori, suma de 3000 lei, nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, în ce

privește suma de 66.785,17 lei potrivit raportului de evaluare nr.XXXXX, urmează a fi

achitat de către asigurător

Așa dar, apelul urmează a fi încasat prejudiciul material în sumă de 2992 lei.

3

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Partea vătămată Gondobescu E. a avut de suportat și un prejudiciu de natură

morală. Estimarea daunei morale suportate de către ultima se probează prin faptul că, ea

a avut de suportat prejudicii cauzate personalității afective, categorie în care intră

suferințele de categorie psihică, care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare.

Prin urmare, cerința ei în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 15.000,00

lei, este exagerată. Ori, suma în mărime de 10.000,00 lei este echitabilă și în

corespundere cu circumstanțele comiterii de către inculpat a acțiunilor ilegale. În acest

sens, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral urmează a se ține cont de caracterul

și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului

prejudiciului, personalitatea inculpatului.

Luând în considerație aportul avocatului la soluționarea speței, timpul și munca

depusă, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și complexitatea

cauzei, urmează încasarea sumei de 5000 lei din contul lui Cușnir I. în calitate de

cheltuieli de asistență juridică prestate de avocatul T. Plămădeală, care i-a acordat

asistență juridică părții civile pe parcursul examinării prezentei cauze penale, sumă care

se justifică prin bonul de plată a serviciilor de asistență juridică din 29.10.2018 în baza

contractului nr. 039 din 11.10.2018.

instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că, partea vătămată nu a prezentat careva probe noi în

susținerea cuantumului prejudiciului încasat, nu a îndeplinit sarcina probațiunii ce ține

de prejudiciul moral, iar instanța a admis cerința fără să fie probat cuantumul

prejudiciului.

Conform art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului

moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate

aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului

moral le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată

va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea

acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont

particularitățile cazului.

2020, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs a statuat că, la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

Corect instanța, având la bază prevederile din art. 219 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de

procedură penală, a menționat că persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă

4

privitor la despăgubire prin restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor

pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală, precum și

repararea prejudiciului moral. Totodată, este important de a specifica că soluția adoptată

în partea prejudiciului produs prin infracțiune este motivată, și în acest sens instanța de

recurs a mai menționat că potrivit art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față

de altul ilicit cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Instanța de apel la estimarea cuantumului prejudiciului moral a ținut cont de

prejudiciile cauzate personalității afective, categoria în care intră suferințele psihice,

care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare.

Astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că, prejudiciul moral în sumă

de 15.000 lei, solicitat de către partea vătămată este exagerată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului, indicând că suma de 10.000 lei, ca

fiind echitabilă și în corespundere cu legislația națională și european.

Ori, aprecierea prejudiciului moral se face de către instanța de judecată care ia în

calcul criteriile specificate în prevederile art. 1423 Cod civil și se ia obligatoriu în

considerație principiul general al echității.

Totodată, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama

reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luânduse în considerație

argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și vădit

exagerate.

judecătorești au devenit irevocabile.

deciziei Curții Supreme de Justiție din 15.01.2020, cu remiterea cauzei penale la

rejudecare”.

Recurentul a invocat că este afectată decizia Curții Supreme de Justiție din

04.03.2020, conform art. 6 CoEDO - dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că

instanța nu i-a dat un răspuns argumentat la toate alegațiile sale.

Instanțele nu i-au dat un răspuns argumentat cu privire la admiterea apelului părții

vătămate și respingerea recursului inculpatului, privind cuantumul prejudiciului moral

și material.

Deciziile sunt nemotivate, deoarece partea vătămată nu a prezentat careva probe

noi în susținerea cuantumului prejudiciului încasat, iar instanța a admis apelul, a casat

sentința și a majorat prejudiciul moral, și cheltuielile de judecată. Partea vătămată nu a

îndeplinit sarcina probațiunii ce ține de prejudiciul moral, iar instanța a admis cerința

fără să fie probat cuantumul prejudiciului.

Instanțele nu au respectat art. 7 di Convenție, care consacră principiul legalității

incriminării și pedepsei, ce presupune interdicția instanțelor de a interpreta dispozițiile

penale într-o manieră exclusiv în dezavantajul acuzatului precum și neretroactivitatea

legii penale.

Deciziile instanțelor de apel și de recurs ordinar nu sunt motivate în sensul

majorării cuantumului prejudiciului material și moral încasate din contul inculpatului.

La examinarea cauzei penale, inculpatul a recunoscut vinovăția, a depus cererea

de acceptare a procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța a

aplicat o pedeapsa prea aspră pentru fapta comisă de inculpat, nu a luat în considerare

5

circumstanțele atenuante și anume: căința sinceră a inculpatului, depunerea cererii dc

examinare a cauzei în procedura simplificată, în baza probelor din dosar.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile, pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise

la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte

legi naționale.

În aspectul prescripțiilor de drept vizate, raportate la motivele invocate de recurent

și reproduse în pct. 8. din prezenta decizie, se impun următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise

la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) și Cod de procedură penală, viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se

consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în

articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și

argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate.

Sub acest aspect se reține că, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că

recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 6 și 7 din CoEDO, nu a reprodus

stipulările interesate din dispoziția acestor norme, cu raportare la circumstanțele de fapt

și de drept ale speței, în recurs lipsind argumentarea privind modul și măsura în care

încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, astfel încât acestea să obțină natura

unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârile irevocabile,

contestate.

Prin urmare, recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în

articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul în anulare al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, recursul în anulare este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de apel și de recurs ordinar au apreciat probele și circumstanțele cauzei

în latura civilă (pct. 8. din decizie).

Însă, potrivit art. 27 alin. (1), 414 alin. (1), (2), 434 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

6

conform materialelor din dosar. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, instanța de recurs

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea instanțelor judecătorești privind aprecierea sau reaprecierea

probelor conținute în dosarul penal și a circumstanțelor cauzei, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a

aprecierii probelor în alt sens de cât cel pe care îl propune partea apărării este una lipsită

de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental de natură să afecteze

o hotărâre irevocabilă.

Ori, conform art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului

civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă,

în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Pe lângă aceasta, o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CțEDO (hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Mai mult, invocând că: „este afectată decizia Curții Supreme de Justiție din

04.03.2020”, recurentul critică o cu totul altă hotărâre judecătorească decât cea adoptată

în speță (pct. 8. din decizie).

Totodată, conform art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul în anulare

poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție împotriva hotărârii judecătorești

irevocabile, dar doar după epuizarea căilor ordinare de atac.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, pentru a epuiza căile interne de

recurs, reclamantul trebuie să abordeze pretenția, care este formulată în temeiul

Convenției, în cadrul procedurilor naționale (hotărârea CtEDO din 05.07.2011, pct. 21, în

cauza Dan c. Moldovei).

În această consecutivitate, se reține că argumentele recurentului că: „Instanța a

aplicat o pedeapsa prea aspră pentru fapta comisă de inculpat, nu a luat în considerare

circumstanțele atenuante și anume: căința sinceră a inculpatului, depunerea cererii dc

examinare a cauzei în procedura simplificată, în baza probelor din dosar” nu au fost

invocate în apel și recurs ordinar, adică pe caz nu au fost epuizate căile ordinare de atac

în aspectul vizat, și, astfel, aceste motive nu au suport juridic (pct. 2. - 8. din decizie).

Prin urmare, în raport cu motivele enunțate, instanțele judecătorești nu au comis

erori de drept de natura unui viciu fundamental, iar recursul în anulare este unul vădit

neîntemeiat.

7

Potrivit art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, dat fiind că este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E

inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Alexei Croitor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019 și

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2020, în privința

condamnatului Cușnir Ion XXXXX, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 10 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

8